Spre deosebire de Nureyev, Maya Plisetskaya, una dintre cele mai mari dansatoare ale lumii, nu a reusit

sa evadeze din inchisoarea rigorilor sovietice. Ea a performat alaturi de Teatrul moscovit Balsoi insa
faima ei a ajuns pana departe, in lume.

Chiar inainte de a deveni dansatoare faimaoasa, Plisetskaya a experimentat multa amaraciune cauzata
de sistemul sovietic. Nascuta in anul 1925, balerina provenea dintr-o familie proeminenta de artisti
evrei. Tatal ei a fost ucis iar mama sa a fost inchisa, in anul 1938, in una dintre inchisorile staliniste. Din
acest motiv a fost adoptata de matusa ei, balerina.

Ca dansatoare a avut o longevitate extraordinara, aproape inumana (S-a retras la varsta de 65 de ani de
pe scena Teatrului Balsoi). Ceea ce era fabulos la ea, era faptul ca ingemana toate calitatile unei
dansatoare desavarsite. Maya era aproape ireala. Ea era idealul: avea suplete si expresivitate, forta si
tehnica si talent actoricesc, toate in acelasi timp. A fost unica si a ramas unica.

Nimeni nu a reusit pana acum sa atinga spiritul Mayei, sa exprime acea fericire a miscarii si exaltare. Era
o mare provocare sa o privesti pe aceasta balerina. Ea a reusit sa treaca pestre limbajul clasic al
baletului, transformandu-l in arta.

Gigi Caciuleanu (coregraf francez de origine romana, directorul Baletului National din Chile) povestea
intr-o dezbatere, despre momentul in care a vazut-o pe Maya dansand. Imaginea dansatoarei ne ramane
in memori, prin ochii unui om care a cunoscut-o... “Orchestra repeta. Era mare agitatie in culise. La un
moment dat, Maya a inceput sa danseze, exact asa cum era imbracata, in haine de iarna. Isi unduia
mainile cu atat de multa gratie, simtind muzica. S-a facut liniste”.

Cele mai aclamate roluri ale Mayei Plisetskaya au fost Odette-Odilia din "Lacul Lebedelor" (1947) si
Aurora din "Frumoasa Adormita". Din anul 1980, Plisetskaya locuieste mai mult in afara Rusiei, devenind
si directoare a Baletului de la Roma si a Baletului National Spaniol din Madrid. Din anul 1994 a prezidat
competitia internationala de balet ce ii poarta numele. Mai tarziu, Maya a calatorit si in SUA alaturandu-
se miscarii pentru drepturile femeii.

La cea de-a 80-a aniversare a sa, prestigiosul cotidian american Financial Times a spus despre Maya
cuvinte marete: "A fost si inca este, un star, un monstru sacru al baletului, ultima intruchipare a
farmecului, o flacara intr-o lume a talentelor palide, o frumusete, intr-o lume a urateniei". Acum Maya
Plisetskaya are 86 de ani si continua sa ne vrajeasca.

Detalii aici > http://www.garbo.ro/articol/Cultura/396/slideshow/4/Maya-Plisetskaya-dansatoarea-

ireala.html#ixzz43wi2ugLX

Follow us: @GarboRo on Twitter | Garbo.ro on Facebook

Una dintre cele mai reprezentative dansatoare ale baletului rus, Maya Plisetskaya, a murit în urma unui
atac de cord, în Germania, la vârsta de 89 de ani.

"Soţul ei, (compozitorul) Rodion Shchedrin tocmai m-a sunat. A murit în urma unui atac de cord, în
ciuda eforturilor medicilor de a o salva", a declarat directorul general al Teatrului Bolshoi, Vladimir
Ourin, citat de agenţia de ştiri TASS, citat de rt.com.

enumita balerină Maya Plisetskaya s-a stins din viață la data de 2 mai 2015, dar a rămas etern în inimile
oamenilor, care nu pot uita mișcările ei grațioase de dans.

Maya s-a făcut remarcată prin balet, nu doar în Rusia, ci și la nivel internațional. Deși a avut un talent
uimitor, dansatoarea a rămas în mintea fanilor ei prin caracter și verticalitate. Iată după ce reguli a trăit
regretata balerină Maya Plisetskaya, potrivit ea.md.

1. „Nu-mi place graba. Atât pe scenă, cât și în viață. De asemenea, nu accept cuvintele de prisos”.

2. „Nu mi-a plăcut niciodată să mă antrenez și să fac repetiții. Cred că din această cauză cariera mea a
durat atât de mult. Nu mi-am istovit picioarele”.

3. „Oamenii nu se clasifică după scara socială, rasă și sisteme de guvernare. Oamenii se împart în răi și
buni. Doar așa. Cei buni sunt o excepție, un dar al cerului”.

4. „Eu nu am de ce să fiu invidiată. Domnul mi-a dat capacități, iar în Teatrul Bolshoi am avut o
sumedenie de spectacole, care ulterior mi-au adus faima mondială. Însă, cel mai important, eu am un
soț minunat, ce altceva mai pot cere?”.

5. „Bărbații adoră siluetele frumoase. Nu cred că balerinele au cucerit bărbații din viața lor prin
inteligență.”

6. „Prefer berea și cârnăciorii mai mult decât dulcele. Dar, de fapt, oamenii nu au inventat nimic mai
delicios decât pâinea și untul.”

7. „Întreaga mea viață mi-au plăcut noutățile. Mereu privesc pre viitor. Așa îmi place să trăiesc.”

8. „Nu sunt sigură că cea mai frumoasă calitate a omului este bunătatea. Există suflete bune, cu minți
umplute cu prostii.”

9. „Femeia nu are nevoie de diete, ci ar trebui mai puțin să mănânce.”

10. „Pentru mine, în lumea modei totul începe și se termină cu Pierre Cardin. Această combinație de
gust, imaginație și frumusețe va rămâne mereu în modă.”
11.„Nimeni nu va putea să scape de procesul de îmbătrânire, însă cât e de frumos să vezi cum un
bătrânel sau o bătrânică întinerește. La orice vârstă este importantă îngrijirea corporală.”

12. „Dau un sfat pentru generațiile următoare: Nu ceda, chiar dacă stai la margine de prăpastie. Luptă,
zbate-te, împușcă, bate tobe, până la ultima răsuflare. Toate seccesele mele le-am obținut doar prin
luptă. Caracterul tău este de fapt soarta ta!”.

Muza lui Yves Saint Laurent şi a lui Pierre Cardin, Maya Mijáilovna Plisiétskaia s-a născut la Moscova, pe
20 noiembrie 1925. Spania a naturalizat-o, în 1993. Artista este considerată unul din simbolurile
baletului clasic. A fost primbalerina unei întregi generaţii, ce le-a inclus pe Margot Fonteyn, Alicia Alonso
si Yvette Chauviré.

A intrat în lumea dansului la vârsta de 3 ani în Şcoala de dans din Moscova, ca mai târziu să ajungă în
şcoala de balet a teatrului Bolshói. În 1943, Maya devine primbalerină a teatrului şi, la 18 ani, îşi începe
cariera cu Moartea lebedei. Cunoscută pentru tehnica sa desăvârşită, precum şi pentru dramatismul
interpretării, Plisetskaya a slujit scena baletului rus până în 1990, când s-a retras la vârsta de 65 de ani.

A devenit faimoasă nu doar pentru talentul ei, ci şi pentru longevitatea sa artistică, silueta perfectă şi
graţia artistică.

Posesoare a unui uimitor port-des-bras, interpretarea sa în dublul rol Odette-Odile în Lacul lebedelor
este considerată de critică ca fiind perfectă. A fost magistrală în Carmen, Kitri din Don Quijote, Noaptea
Valpurgiei , Bolero-ul lui Ravel şi Raymonda.

Ceea ce m-a făcut să o apreciez foarte mult pe Maya a fost faptul că la 60 de ani ea încă era pe scenă şi
dansa. Arăta excepţional şi se mişca la fel ca şi la vârsta de 20 de ani. Era într-o formă de invidiat, iar
experienţa acumulată o ajuta să fie cu adevărat o Regină a Baletului.

De asemenea, în 2005 s-au împlinit 80 de ani de la naşterea ei, iar ruşii au pregătit o ceremonie de
celebrare la care i s-au adus mulţumiri şi felicitări marii balerine. Aici Maya arăta extraordinar! La vârsta
de 80 de ani arăta exact ca o femeie de 40 şi ceva de ani. Este impresionant cum sportul te poate
menţine în formă şi cum te poate ajuta atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic.

Balerina rusa Maya Plisetskaya s-a nascut la 20 noiembrie 1925, in Moscova. Face parte dintr-o familie
de evrei. Mama Maiei Plisețkaia, Rahil Messerer (1902-1993), originara din Wilno (Vilnius) a fost actriță
în filme mute și sonore. Tatăl, Mihail Emanuilovici Plisețki (1889-1938), originar din Gomel, a lucrat la
Comisariatul pentru comerț exterior din cadrul Comitetului Executiv Central al Rusiei Sovietice, și în anul
1932 a fost trimis, însoțit de familie, ca director al Societății de mine de cărbuni „Arktikugol” la
Barentsburg în insula Spitsbergen din arhipelagul Svalbard, unde a indeplinit și funcția de consul general.

Roscata Maya , a crescut un copil incapatinat si rasfatat.Din consideratii pedacogice pe Maya au inscris-o
la gradinita ……………… si cu prima ocazie Maya a fugit de la gradinita , nu a intrebat pursisimplu a plecat
, cind toata grupa se primbla. Drumul spre casa , i-a luat cam o ora si jumatate.
La cinici ani micuta Maya,pentru prima oara a fost la teatru,cel mai mult a impresionat-o eroina
principal,care era imbracata intro rochie neagra mulata,care statea in lumina reflectoarelor si lua o
decizie importanta pentru ea. O saptamina intreaga Maya se jucade-a teatru, emitind rolurile din piesa,
in special eroina in rochie neagra si supla.

In familie fetita era iubita si rasfatata , permanent era inconjurata de multi unchi si matuse care o
hraneau cu ‘’ paste’’ sa creasca mare si puternica,anume rudele din partea mamei au avut un rol
decisive in alegerea profesiei Mayiei ,pentru ca erau o familie de oameni inteligenti ,teatrali si oameni
de arta.

Unchiul Mayei,Assaf Messere a inceput sa se ocupe cu baletul de la virsta de 15 ani- o virsta tirzie pentru
aceasta arta, dar a atins performante foarte nalte,Maya… unica

Posted on noiembrie 20, 2010 De Balet la superlativ

(articol preluat de pe site-ul The Voice of Russia, 11 mai 2010, traducere din limba engleza)

Sufletul dansului s-a reincarnat. Anul acesta, pe 11 mai, la Moscova a avut loc cea de-a 16-a editie a
premiilor Sufletul Dansului. Nu este vorba doar de o distincţie profesională. Este şi un mod de a-i
recompensa pe cei care duc mai departe glorioasa tradiţie a baletului rus, facandu-l cunoscut în lumea
întreagă. Cea mai înaltă distincţie este cea de Legendă. De acum înainte, acest titlu aparţine inegalabilei
Maya Plisetskaya.

Maya Plisetskaya deţinea acest titlu, în mod neoficial, de foarte mult timp. Nu doar pentru că a încântat
publicul timp de mai bine de 70 de ani – caz unic de longevitate în istoria baletului. Plisetskaya este unul
dintre acei artisti de geniu, care contribuie la progresul baletului, fiind însuşi sufletul dansului. Cei mai
faimoşi coregrafi au creat pentru Maya: Yuri Grigorovici, Maurice Béjart, Roland Petit. Iar cunoscutul
compozitor Rodion Scedrin, sotul balerinei, i-a dedicat creatiile sale.

Aceste balete, dintre care este suficient sa amintim Carmen-Suite, sunt astazi dansate pe toate marile
scene. Supranumita de critici geniu al metamorfozelor, numele Mayei atragea publicul din lumea
intreaga, asemenea unui magnet, spectacolele jucandu-se cu casa inchisa. Intr-un interviu, Maya
Plisetskaya afirma: Simt cand cuceresc sala. Ii „capturez” pentru ca am ce sa le ofer. Uneori, nu inteleg
nici eu despre ce e vorba, dar simt ceva care iese din mine. Oamenii judeca evenimentele din viata de zi
cu zi si pe cele artistice in functie de doua aspecte: daca aceste evenimente ii emotioneaza sau nu.
Oameni buni, aveti incredere in ceea ce simtiti. Daca baletul va emotioneaza, e bine. Daca nu – nu e
bine. La mine a functionat.
Maya Plisetskaya nu a tradat niciodata dansul clasic, desi au existat voci care au sustinut acest lucru.
Dupa cum ea insasi afirma, era satula de montari prafuite. Mereu a vrut sa experimenteze. De exemplu,
si-a dorit sa interpreteze roluri din marea literatura rusa. Astfel au luat nastere baletele compuse de
Rodion Scedrin, dupa Anna Karenina a lui Tolstoi si Pescarusul lui Cehov. Plisetskaya insasi le-a semnat
coregrafia. A vrut sa danseze nu numai in poante, ci si desculta, asa cum s-a intamplat in baletul Maria
Stuart, prezentat in Spania, sau in pantofi cu tocuri foarte inalte, pe muzica de jazz, la Chicago.

Toate teatrele lumii si-au deschis portile in fata Mayei Plisetskaya, insa teatrul vietii ei ramane Teatrul
Mare din Moscova. Aici s-a petrecut si prima „metamorfoza”, o interpretare sclipitoare a rolului dublu
Odette-Odilia, din Lacul lebedelor. Acest rol, pe care l-a abordat la inceput de cariera, i-a asigurat Mayei
milioane de admiratori, dar si un lung sir de balerine care voiau sa-i semene.

Plisetskaya este, insa, inimitabila. Temperamentul puternic, virtuozitatea tehnica ametitoare si

intensitatea dramatica a Mayei copleseau publicul. De nenumarate ori, a fost nevoita sa danseze fara sa
auda muzica, acoperita de ropotele de apalauze. Si astazi, oriunde apare, Maya Plisetskaya este
intampinata cu ovatii, demne de o veritabila legenda vie.

Maya Plisetskaya s-a nascut la 20 noiembrie 1925 intr-o familie de evrei instariti, insa a avut o copilarie
dificila, marcata de executarea tatalui (din motive politice) si de deportarea mamei in Kazakhstan. Pana
la intoarcerea mamei, in 1941, Maya a locuit cu matusa ei, balerina Sulamith Messerer.

La Moscova, a studiat la clasa Elizavetei Gerdt, pasind pentru prima data pe scena Teatrului Mare din
Moscova la varsta de 11 ani. La abslovirea Scolii, a fost cooptata in trupa Teatrului Mare, unde a dansat
pana in 1990. Dupa retragerea Galinei Ulanova, in 1960, Maya Plisetskaya a devenit prima ballerina
assoluta. Este Artista a Poporului si Cavaler al Legiunii de Onoare.

Inca de la inceput, Maya a fost altfel: spre deosebire de alte colege de breasla, nu a dansat in ansamblu,
fiind distribuita in roluri solistice imediat dupa absolvire. Parul de un rosu inflacarat si frumusetea
izbitoare au transformat-o intr-o aparitie fermecatoare, atat pe scena, cat si in viata de zi cu zi.
Flexibilitatea bratelor ei, pentru multi incomparabila, a facut din Moartea lebedei cartea de vizita a
Mayei.
A fost una din marile ”stele”, o parte importantă a baletului clasic, balerină legendară și faimoasă în
întreaga lume. Maya Plisetskaya a murit la vârsta de 89 de ani în urma unui infarct la Munchen, unde se
afla într-o călătorie alături de soțul ei Rodion Șcedrin.

Maya Plisetskaya se născuse la Moscova în 20 noiembrie 1925 și începuse să studieze dansul de la vârsta
de 5 ani la școala de la Balșoi cu Elizaveta Gerdt. La vârsta de 11 ani atunci când evoluează pentru prima
dată pe prestigioasa scenă, a fost răsplătită cu vii aplauze, cu ovații, iar în 1960 a fost încoronată ca
prima balerină absolută, titlu obținut numai de Galina Ulanova. După obținerea diplomei în 1943, devine
solistă a Teatrului Balșoi și continuă să danseze până la vârsta de 65 de ani.

În 1945, după ce se perfecționase cu renumita coregrafă Agrippina Vaganova devine prima balerină
interpretând roluri de la Kitri din Don Quijote la Raymonda. În 1947, debutează în Odette/Odile din Lacul
Lebedelor care a rămas unul din rolurile de referință în istoria baletului, Maya fiind perfectă prin tehnică
și prin nenumăratele sale capacități expresive, prin expresia dramatică și prin inteligență.

Grație și talent

Diva baletului, Maya Plisetskaya

În Ave Maya

Când dansa trăiai cu senzația că zboară. A obținut un succes enorm cu Lacul Lebedelor în versiunea lui
Mikhaïl Fokine pe muzica lui Saint-Saëns despre care declara că în fiecare seară improviza.

A rămas în istoria baletului și prin multe titluri de tradiție rusă, precum Spartacus, Fantana din
Bahcisarai, Floarea de Piatră, apoi prin operele compuse special pentru ea de soțul său Rodion Scedrin
Carmen, Anna Karenina, Pescărușul, Doamna și cățelul. Mulți coregrafi au semnat balete special pentru
ea precum La rose malade de Roland Petit, Isadora de Maurice Bejart.
În timpul regimului comunist din Uniunea Sovietică, faima sa de balerină a fost uitlizată pentru
propagandă. Nikita Sergheevici Hrușciov i-a interzis să călătorească în 1959. Tatăl său fusese executat în
1938, iar mama sa trimisă în gulag. I s-a interzis de a călători în Vest rămânând prizonieră în spatele
Cortinei de Fier.

De notat faptul că Maya a refuzat de a pleca din țara sa chiar și ăîn perioada neagră a Rusiei atunci când
foștii săi colegi s-au refugiat în Vest în timpul unor turnee, așa cum a făcut Rudolf Nureyev, Natalia
Makarova și Mikhail Baryshnikov.

La împlinirea vârstei de 70 de ani a strălucit în Ave Maya, o piesă coregrafică de Bejart creată special
pentru ea.

Un excelent documentar a fost realizat înfățișând-o pe Maya în marile sale roluri cu filmări de la Bolchoï
în diferitele etape ale gloriei sale. Era cunoscută și admirată pentru fluiditatea brațelor, unică prin
săriturile sale, prin longevitatea carierei sale.

Cu Maya Pliseţkaia în Nebuna din Chaillot

Am făcut din „Nebuna din Chaillot" o femeie frumoasă

Într-un interviu pe care l-am făcut cu Gigi Căciuleanu, partenerul de scenă al Maiei Plisetskaia, acesta îmi
povestea:

”Am venit la Paris şi am dansat acelaşi Ray Charles. Maia a rămas foarte impresionată. Mi-a scris: „Am
întâlnit un român genial". Au trecut anii şi Pierre Cardin m-a chemat din nou şi mi-a spus că are o idee.
Voia să-i facă un cadou Maiei şi mi-a cerut să concep o coregrafie. Mi-a dat de ales între două piese:
„Chérie" sau „Nebuna din Chaillot". Am ales „Nebuna din Chaillot". Maia mi-a cerut să fie pe muzica lui
Rodion Şcedrin, soţul ei, şi el o figură minunată. I-am spus că nu am muzica lui şi m-a trimis să vorbesc cu
Rodion. Am vorbit cu el, mulţumesc lui Dumnezeu că ştiu ruseşte, pentru că altfel... Mi-a trimis o valiză
de discuri, spunându-mi să fac ce vreau cu muzica de pe ele. Am început să fac tot felul de combinaţii.
Am luat de la o „Sonată pentru vioară solo", dintr-o simfonie, dintr-o altă sonată, din muzica pentru cor,
voce şi din cele peste 50 de discuri pe care le-am avut, am combinat un spectacol de o oră şi ceva. Mi-
am zis că o să mă omoare, pentru că nu ciopârţeşti muzica unui compozitor aşa cum vrei tu. În schimb,
n-am făcut deloc pentru Maia personajul la care lumea se aştepta. Toţi credeau că voi crea o eroină în
vârstă. Iar eu nu am putut, pentru că Maia e o femeie superbă şi e minunată chiar la o anumită vârstă,
cu gâtul acela delicat, profilul, cu părul care arde ca girafa lui Salvador Dali. Am făcut din „Nebuna din
Chaillot" o femeie frumoasă. Rodion a venit doar la repetiţia generală. Mă gândeam că dacă zice „niet",
pot să mă împuşc, dar i-a plăcut foarte mult. Chiar mi-a cerut mai târziu montajul să-l folosească. Am
întrebat-o pe Maia dacă are o sală în care să se antreneze pentru că eu lucram cu compania în stilul
modern. Ea s-a dus într-o altă săliţă, timp în care am început cu dansatorii mei. Dansul e mai mult o
problemă de concepţie decât una de mişcare. Uşa se deschide, intră Maia, se aşază în ultimul rând
începând să facă aceleaşi lucruri. Îmi aduc aminte că, atunci când a venit la Rennes, eu am întârziat la
gară. Am ajuns gâfâind, transpirat şi am găsit-o singură pe peronul gării micuţe, cu semafoarele roşii,
noaptea, la fel ca într-o pictură a lui Delvaux, şi cu o valiză, îmbrăcată într-un fâş de leopard. La Rennes e
vânt şi părul ei învăpăiat flutura pe spate. Mi-am cerut iertare, dar ea mi-a spus: „Te rog frumos să-mi
arăţi acum mişcările pe care le-ai inventat pentru mine". Pe peron, îmbrăcat cum eram... Erau mişcări
improvizate, încă nu se cristalizaseră... M-a lăsat un timp şi după aceea a spus: „Îmi place, dar te rog un
lucru. Să nu mă laşi să fac decât ceea ce vrei tu. Şi aşa cum ai făcut tu acum. Să nu mă laşi să fac ceea ce
ştiu eu". Aşa am început lucrul cu ea. În momentul acela îşi scria cartea şi-mi citea noaptea. Era
insomniacă. Eu sunt un somnoros, dacă nu dorm mult, devin nervos. Mai ales că aveam zile foarte grele,
o aveam pe ea, aveam compania... Dar ea îmi citea şi era o minune. Asta ar trebui să se facă la
televiziune: să citească ea din carte, cu vocea ei specială şi cu frazele scurte şi tăioase. Lucram separat cu
ea şi cu compania. Mă gândeam că atunci când o să se întâlnească o să fie o nenorocire, ai mei fiind
francezi, moderni, neagreând ideea de a amesteca clasicul cu modernul. A venit ziua în care i-am pus
împreună şi francezii au fost electrizaţi. Când Maia s-a înfipt şi a făcut ce avea de făcut, nivelul
spectacolului s-a săltat dintr-odată. Au înţeles că nu este o joacă. Era prima dată când făceam un balet
cât de cât anedoctic, pentru că trebuia să urmăresc piesa. Am făcut din Maia în „Nebuna din Chaillot" o
persoană superbă, n-am cedat tentaţiei, am fost nonconformist”.

În continuare, Gigi Căciuleanu mi-a vorbit despre Jubileul de la Moscova

”Era prima dată când am intrat la Balşoi, după nu ştiu câţi ani, de data aceasta ca să dansez. Maya a
făcut un spectacol combinat, în care noi veneam la sfârşit. Spectacolul dura cam trei ore jumătate, plus
ora mea. Un spectacol foarte lung, în care ea a dansat în coregrafia lui Roland Petit, pe care îl iubeşte
foarte mult, pentru că ea l-a adus la Moscova. Balşoi este o uzină, se vorbeşte în culise, e o hărmălaie
turbată, nu se aude nimeni, maşinişti, ciocane... Printre altele dansa şi „Moartea lebedei", pe care o
acompania Rostropovici live. Eu stăteam în culise, îmi coseam nişte pantofi. Deodată am auzit linişte.
Rostropovici avea tot felul de capricii, nu voia să stea la stânga, cum voia ea, nu voia să stea la dreapta,
să nu-l vadă publicul... ceea ce a scos-o un pic de fire, pentru că s-a pierdut o oră şi fiecare minut conta.
Apoi, a început să cânte ca un Dumnezeu. S-a făcut linişte. Maia era încălţată cu cizme şi îmbrăcată în
pufoaică, era iarnă. Mă întorc şi-o văd pe Maia că închisese ochii şi începuse să danseze, pătrunzând
dintr-o dată într-o altă lume, cu ochii închişi, cu scenele alea şi cu braţele ei care sunt parcă şi ele de pe
altă lume. Parcă zbura. Era chiar moartea lebedei. Din păcate, nimeni n-a filmat-o atunci. Era de o
modernitate, de o actualitate şi de un adevăr uluitoare. „Nebuna din Chaillot", după Girodoux, este într-
un fel o piesă sovietică, se termină cu cei buni în sus şi cu cei răi în jos, ceea ce nu-mi plăcea. Şi într-o zi,
când ea era la bară, i-am spus: Maya, îmi pare rău să-ţi spun, dar nu-mi place cum se termină
spectacolul. Aş simţi aşa ca un balon care pleacă în cer, singuratic, ca nişte linii, nu vreau hărmălaia aia.
M-a întrebat cum aş vedea asta pe scenă. Uite, îţi spun aşa ce-mi trece prin cap şi vedem noi. Am pus
camera, m-am aşezat lângă ea, i-am spus: pune picioarele în paralel, te laşi până ce coatele îţi ajung la...,
după aia te ridici, te uiţi în sus, te uiţi în faţă, te duci cu capul la dreapta, urci braţul, cobori cotul, pui
mâna pe celălalt ... şi i-am dictat aşa timp de 10 minute. Voiam să-i fac un solo care să se termine
frumos, frumos ca în desenele lui Picasso, alea cu Fauni, sau ca la Cocteau, unde o singură linie are o
lume întreagă. „Îmi place foarte mult, mi-a spus ea, dar vreau să fii lângă mine." Când l-am dansat la
Balşoi, eu mi-am zis că publicul o să ne huiduiască, după ce ea dansase tot felul de balete ale lui Béjart, şi
după trei ore şi jumătate în care abia ne mişcăm şi după o muzică ca un clinchet de aur a lui Rodion
Şcedrin, în care notele cad aşa, din timp în timp, ca stalactitele... La dansul nostru a fost o linişte în sală şi
nişte aplauze furtunoase. E drept, ea era cea aplaudată, dar am avut şi eu parte de acele aplauze. M-am
contaminat un pic de marea ei nebunie şi de geniul ei. Faptul că am putut păşi pe scena de la Balşoi
alături de Maia Pliseţkaia a fost foarte exaltant pentru că era un fel de fruct interzis”.

În Romeo și Julieta

În ultimii ani pe scenele spaniole

Maya Plisetskaya avându-l în spate pe Vladimir Putin

Всю мою жизнь меня поедом ела тоска по профессиональной классической школе, которую мне
толком-то с детства не преподали. Что-то я знала, что-то подсмотрела, до чего-то дошла своим
умом, послушалась совета, набила шишек. И все урывками, от случая к случаю. Вот бы в 10–12 лет
объяснили тебе все разом!..