TEMA 6.

Al treilea val de deportări

(1 aprilie 1952)

Vicol Iulia
IEC1801
Probleme Controversate ale Istoriei Românilor
14.04.2021
 Operațiunea "Sever" ("Nord"), 1951
• Factorii puterii de stat preocupați de evidențierea, spionarea, arestarea și, în cele
din urmă, deportarea preoților și clericilor "ostili regimului sovietic" erau
împuterniciți Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. pentru culte în R.S.S.
Moldovenească, Consiliul împuterniciților pentru culte de pe lângă Guvernul
R.S.S. Moldovenești, Ministerul Securității Statului din republică, alte structuri
ale statului sovietic și partidului comunist. După război, în calitate de
împuternicit al Moscovei pentru supravegherea cultelor în
R.S.S.Moldovenească este numit S.Deseatnikov, fondatorul Consiliului
republican al împuterniciților. Misiunea acestora consta în "informarea
operativă a guvernului U.R.S.S. privind starea cultelor; evidențierea și controlul
bisericilor, caselor de rugăciuni; întocmirea buletinelor informative etc" .
• În luna iunie 1946, I.Mordoveț consideră că
"cercurile bisericești și de sectă efectuau o activitate
dușmănoasă antisovietică în următoarele direcții:
măsuri în vederea consolidării regimului fascist în
Moldova și propaganda naționalistă antisovietică;
colaborarea cu organele de pedeapsă ale ocupanților
prin denunțarea activiștilor sovietici și observații
asupra stării de spirit a populației..."; românizarea
populației prin atragerea ei în organizații naționale;
utilizarea în aceste scopuri a ziarelor ocupanților etc.
• K.G.B.-ul din R.S.S.M., având misiunea să contribuie la
reducerea substanțială a numărului credincioșilor, în
perioada aprilie 1944 - mai 1946, lichidase 17 organizații și
grupuri religioase, arestând 71 de persoane "Argumentele"
securiștilor în lupta cu "elementele ostile" din rândurile
fețelor bisericești și ale sectanților erau cele vechi. Se
afirma cum că clericii și sectanții "convoacă adunări cu
caracter antisovietic, răspândesc zvonuri antisovietice,
contracarează măsurile puterii sovietice la sat, educă
tineretul în spirit antisovietic" .
 Cea mai teribilă crimă, așa cum afirmau șefii Ministerului Securității din
R.S.S.M., era "tendința clericilor de a organiza o muncă dușmănoasă în scopul
menținerii prin intermediul bisericii a influenței românești asupra populației
religioase și educării unei atitudini negative față de orânduirea sovietică" . În
memoriul întocmit de P.Romenskii, împuternicitul Consiliului pentru biserica
ortodoxă de pe lângă Guvernul U.R.S.S. pentru Moldova, adresat lui
Gh.Karpov, șeful acestui consiliu, primul scria despre "activizarea
dușmănoasă, fățișă a preoților, călugărilor și altor clerici contra măsurilor
adoptate de guvernul Sovietic și de partid" .
• Argumentele erau următoarele: "Preotul Ștefan Cenușă din satul Chișcăreni le
vorbea enoriașilor că la școală copiilor li se spune că nu există Dumnezeu, dar
el este. Bolșevicii au interzis predarea în școală a religiei, de aceea părinții
urmează să-i învețe pe copii religia" . În timpul deportării chiaburilor din
R.S.S. Moldovenească, scria în continuare P.Romenskii, preotul Cenușă
declara că "aceasta a avut loc din porunca lui Dumnezeu. Ei (chiaburii - n.n.)
sunt păcătoși și nu se pocăiesc, de aceea Dumnezeu îi pedepsește. El (preotul -
n.n.) le insuflă enoriașilor să nu se denunțe unul pe altul, ca să nu se afle
turnători printre creștini, deoarece Dumnezeu pedepsește pentru asemenea
păcate"
De unde să știe atunci preotul Cenușă că decizia privind
deportarea miilor de "chiaburi" fusese luată de Moscova, unul
din pretinsele centre ale ortodoxiei mondiale, și nu de
Dumnezeu? Dar credem că acestea erau invențiile securistului
P.Romenskii, care nu putea să admită că cineva nu recunoaște
supremația Biroului Politic al P.C. (b) din toată Uniunea, mai
ales a lui Stalin, în dirijarea tuturor sferelor vieții popoarelor
înrobite în cadrul U.R.S.S.
Același împuternicit al Moscovei în R.S.S.Moldovenească îl informa la 8
ianuarie 1951 pe G.Carpov că "realizarea cu succes, sub conducerea partidului
și personală a tov. Stalin, a măsurilor importante de ordin politic, economic și
cultural, mai ales rezolvarea problemei de importanță politică și istorică
majoră - colectivizarea gospodăriilor țărănești și lichidarea chiaburimii ca
clasă... - au contribuit la schimbarea situației bisericii din Moldova" . Dar, așa
cum constata supraveghetorul de la Moscova, în republică mai existau foarte
mulți credincioși. Menținerea "superstițiilor și prejudecăților religioase", era
convins P.Romenskii, este rezultatul cultivării acestora de către rămășițele
ostile de clasă: chiaburimea, naționaliștii burghezo-româno-moldovenești,
clericii, diferiți sectanți, care tind să folosească religia în scopurile lor
dușmănoase, împotriva orânduirii colhoznice, a măsurilor luate de partid și
guvern"
• Să amintim că era vorba de începutul anului 1951,
când din R.S.S.Moldovenească fuseseră deportați
mii și mii de "dușmani de clasă" și "naționaliști
burghezo-români". Lucrurile însă sunt explicabile:
era în curs de pregătire o altă operațiune de
deportare a basarabenilor. Doar motivele de data
aceasta aveau să fie altele.
• La 15 februarie 1951, V.Abakumaov, într-un memoriu
adresat lui I.V.Stalin, consideră necesară deportarea din
R.S.S.Moldovenească a 1 675 de persoane (670 de
familii), membri ai sectei "martorii lui Iehova" . De
aceeași părere era și secretarul C.C. al P.C. (b) din
Moldova, L.I.Brejnev
Ca și în cazul deportării chiaburilor, sistemul sovietic s-a dovedit a fi
foarte operativ. La 3 martie, Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. adoptă
hotărârea, iar la 5 martie 1951, Ministerul Securității Statului al
Uniunii Sovietice emite ordinul nr. 00193 privind deportarea din
R.S.S. Moldovenească a 700 de familii, calificați drept membri ai
sectei "Martorii lui Iehova", cu un număr total de 2 480 de persoane.
• În conformitate cu decizia "troicăi"
(osoboe soveșceanie), operațiunea de
arestare și deportare urma să fie
efectuată de către trupele Ministerului
Securității Statului al U.R.S.S.
Familiile arestate urmau a fi strămutate
în regiunile Tomsk și Irkutsk, pe veci.
• În scopul efectuării operațiunii de deportare
a sectanților a fost elaborat un plan detaliat
care, în majoritatea componentelor sale, se
aseamănă cu planul operațiunii "Iug". La 24
martie 1951, Consiliul de Miniștri al
R.S.S.M. adoptă hotărârea "Cu privire la
confiscarea și realizarea averii celor
deportați de pe teritoriul
R.S.S.Moldovenești", care nu era decât o
copie a celei din 30 iunie 1949.
• La 26 martie 1951, pentru expedierea arestaților la stațiile de cale ferată,
Consiliul de Miniștri al Republicii adoptă hotărârea cifrată "Cu privire la
mobilizarea transportului în orașele Chișinău, Bălți, Orhei la lucrările de câmp
și transportarea cerealelor de la periferie la punctele de colectare" .

• Către 31 martie listele de familii ce urmau a fi deportate din raioanele Lipcani,

Edineț, Brătușeni, Briceni, Râșcani, Sângerei și Târnova erau întocmite. În
aceeași zi, din centru sosesc în republică 16 grupuri de securiști conduse de
ofițeri superiori cu un efectiv de 10-25 persoane fiecare .

• La 1 aprilie 1951, ora 4 dimineața, începe operațiunea cu denumirea cifrată

"Sever" ("Nord"), care se încheie la orele 20.00.
• Rezultatul operațiunii "Sever" a fost arestarea și
deportarea în Siberia a 723 de familii cu un număr
total de 2 617 persoane, dintre care 808 bărbați, 967
femei și 842 copii . Cele 57 de sate ale Basarabiei, din
care au fost ridicați membrii sectei "Martorii lui
Iehova", fuseseră inundate de un efectiv de 2 198 de
ofițeri și soldați ai Ministerului Securității Statului, de
milițieni și activiști ai partidului communist.
• Toate drumurile de ieșire din sate, căile de acces la frontiera cu România fuseseră
din timp blocate .

• La 13 și 14 aprilie 1951, cele două eșaloane cu deportați din Basarabia au ajuns în

Siberia. F.Tutușkin, ministrul afacerilor interne al R.S.S.Moldovenești, își informa
cu acest prilej șeful de la Moscova că "excorta a fost vigilentă și, în consecință, nu
a evadat din trenuri nimeni .
• După ce U.R.S.S. anexează în 1940 și reanexează în 1944 Basarabia,
instaurează regimul totalitar bolșevic, cu unul din componentele lui esențiale,
teroarea în masă. Românii basarabeni acuzați fără judecată de antisovietism și,
mai ales, de naționalism erau arestați și deportați pe veci în partea asiatică a
Uniunii Sovietice, capii familiilor fiind de cele mai multe ori împușcați.
Consecințele terorii - ghilotină a regimului bolșevic - se resimt și astăzi când
multe persoane, fiind pe atunci copii, acum, la apusul vieții, mai așteaptă să fie
reabilitate, să li se întoarcă măcar o parte din averea confiscată, să primească o
pensie pentru munca prestată pentru Imperiul sovietic de-a lungul deceniilor de
exil antiuman.
• "Martorii lui Iehova" au devenit ținta
mecanismului sovietic de represiune
din mai multe motive. Membrii acestei
organizații au negat puterea statului: au
refuzat serviciul militar și participarea
la alegeri. Regimul a perceput viziunea
lor asupra lumii ca fiind anti-sovietică
și potențial periculoasă pentru
securitatea națională.
Merită remarcat că, din motive similare, Martorii lui Iehova au fost supuși și
represiunilor din partea autorităților române. Un exemplu în acest caz este cel al
lui Gheorghe Vacarciuc din satul Corjeuți: în 1942, autoritățile române i-au
trimis ordin de recrutare dar Vacarciuc a refuzat, invocând convingeri religioase.
În rezultat a fost închis 16 zile într-o celulă întunecată, aproape fără hrană și i-au
promis că îl eliberează dacă va fi de acord să treacă serviciul militar. Vacarciuc a
rămas neclintit, fapt pentru care a fost condamnat la 25 de ani de temniță. Dar la
25 septembrie 1944 a fost eliberat - se instaurase puterea sovietică. Pe scurt
timp. Sovieticii l-au chemat și ei pe Vacarciuc în armată iar după ce a refuzat, l-
au condamnat la zece ani de lagăr de muncă. După eliberare, Vacarciuc a rămas
un membru activ al cultului până la moartea sa în 1980.
“
Îmi amintesc bine ziua aceea. Dimineața, cam pe la cinci, au venit un grup de soldați. Ofițerul
a spus că trebuie să ne strângem rapid lucrurile personale, pentru că vom fi trimiși în regiuni
îndepărtate ale Rusiei. Nimeni nu ne-a spus exact unde suntem trimiși și ce ne așteaptă acolo.
Ne-au permis să luăm cu noi o tonă jumătate de lucruri. Când au venit vagoanele, s-a dovedit
că o tonă și jumătate era cantitatea totală permisă pentru patru familii. Am fost băgați în
vagoane împreună cu lucrurile noastre. Îmi amintesc că eram 12-13 oameni și am luat cu noi
doar strictul necesar.

— Din memoriile lui Serghei Shobe, activist al cultului religios "Martorii lui Iehova", născut
în 1934
• Serghei Shobe a devenit unul dintre cei 2.724 de membri ai
organizației religioase Martorii lui Iehova, deportați din RSMM în
noaptea spre 1 aprilie 1951, în cadrul sub operațiunea "Sever". Acest
al treilea val de deportări rămâne cel mai puțin studiat de istoriografia
moldovei. În majoritatea cărților de istorie studiate în cadrul pregătirii
acestui proiect special, acestei perioade i se dedică doar câteva pagini.
Și dacă e ușor de găsit amintirile celor care au supraviețuit
deportărilor din 1941 și 1949, în bibliotecile din Chișinău, în cazul
"Martorilor lui Iehova" nu au fost publicate deloc asemenea colecții.
Deportările lor nu sunt practic menționate la mitingurile
comemorative organizate deja în zilele noastre.
• Unul dintre cele mai ample studii
ale deportărilor „Martorilor lui
Iehova" - e cartea lui Nicolae
Fuștei "Persecutarea organizației
religioase "Martorii lui Iehova".
Operațiunea "Sever" (1951) în
RSSM".
• Există două versiuni privind
originea numelui operațiunii. Cele
mai multe surse spun că
operațiunea a fost numită astfel
din cauza punctelor finale de
sosire ale deportaților - Irkutsk și
Tomsk.
• Dar există o altă versiune: nordul
în interpretarea Martorilor lui
Iehova este iadul, așa că numele
operației a fost unul de batjocură
la adresa adepților cultului.
Din istoria operațiunii "Sever" mai fac parte și istorii ale solidarității umane. Au
existat cazuri în care oamenii, care nu erau membri ai Martorilor lui Iehova, au
insistat să fie și ei deportați. Motivul - voiau să fie cu cei dragi.

Istorii de solidaritate umană

• Natalia Curtiș, care nu era
"martoră", a decis să meargă în
Siberia pentru a fi cu sora ei, Olga
Balan, care avea nevoie de îngrijiri,
fiind bolnavă. Acest lucru a devenit
cunoscut din scrisoarea ei adresată
șefului secției locale a Ministerului
Securității Naționale.
• Claudia Chislinski a scris o
scrisoare către șeful eșalonul de
deportați cerând să o trimită în
Siberia, împreună cu soțul ei,
activist în „Martorii lui Iehova". Se
căsătoriseră cu puțin înainte de
deportare, în februarie 1951.
 Bibliografii:
• BASARABIA SUB REGIMUL BOLŞEVIC (1940-1941, 1944-1952)
pdf.,pag.114
• https://newsmaker.md/ro/nu-se-va-intoarce-nimeni-si-niciodataaici-va-vor
-putrezi-oasele-cum-au-fost-deportati-locuitorii-moldovei-sovietice
/
• https://www.youtube.com/watch?v=5drEX4dzang&t=80s
• file:///E:/Semestrul%201/Doc/51121384-Moldovenii-sub-teroarea-bol%C
5%9Fevic%C4%83%20(1).
pdf