Mișcarea aparentă a Soarelui

față de Pământ
 De ce se mișcă Soarele față de
Pământ?
• De fapt, Pământul execută o mișcare de
revoluție în jurul Soarelui. Conform legii I a lui
Kepler, planeta descrie o traiectorie eliptică în
jurul corpului central, Soarele.
• Cauza acestei mișcări o constituie forța
atracției universale a lui Newton.
• Legea I a lui Kepler: “Fiecare planetă descrie în
jurul Soarelui o elipsă, Soarele aflându-se într-
unul din focarele acesteia.”
• Legea atracției universale a lui Newton:
“Oricare două corpuri, punctiforme în raport
cu distanța dintre ele, se atrag cu o forță direct
proporțională cu produsul maselor lor și invers
proporțională cu pătratul distanței dintre
centrele lor.”
 Cum se “mișcă” Soarele față de
Pământ?
• Soarele descrie pe sfera cerească un cerc
mare numit ecliptică, înclinată faţă de
ecuator cu 23o27’.
• Această mişcare anuală aparentă a Soarelui
este aproape uniformă şi are loc în sens
direct.
Perioada acestei mişcări se numeşte an sideral:
este intervalul de timp care separă cele două
întâlniri consecutive ale Soarelui cu o aceeaşi
stea de pe ecliptică.
Ecliptica trece prin 12 constelaţii, care ocupă în
jurul acesteia o fâşie largă de 9o de o parte şi de
alta a ei, numită zodiac (majoritatea acestor
constelaţii au nume de animale)
 Soarele descrie în fiecare zi câte un arc de
aproximativ 1o
Ecliptica taie ecuatorul în două puncte, numite
puncte echinocţiale.
• punctul vernal 
• punctul autumnal 

• punctul solstiţiului de vară 

• punctul solstiţiului de iarnă ’
Care sunt consecinţele mişcării anuale aparente
a Soarelui?
1. Anotimpurile
• primăvara, de la punctul vernal la punctul
solstiţiului de vară (de la 21 martie la 22 iunie);
• vara, de la punctul solstiţiului de vară la punctul
echinocţiului de toamnă (de la 22 iunie la 23
septembrie);
• toamna, de la punctul autumnal la punctul
solstiţiului de iarnă (de la 23 septembrie la 22
decembrie);
• iarna, de la punctul solstiţiului de iarnă la punctul
vernal (de la 22 decembrie la 21 martie).
 Drumul aparent al Soarelui, ecliptica, nu e
descris în mod uniform, de unde rezultă că cele
patru arce egale sunt parcurse în timpuri
neegale. Duratele acestora sunt:

primăvara 92 de zile şi 20 ore;

vara 93 de zile şi 15 ore;
toamna 89 de zile şi 19 ore;
iarna 89 de zile.
 2. Zonele climatice ale Pământului.
• înclinarea razelor de lumină faţă de verticala locului;
• zona caldă
• două zone reci (polare), formate de cele două calote
polare delimitate de paralelii, de latitudine (90-)
numit e cercuri polare
• două zone temperate, cuprinse între tropice şi
cercurile polare
 3. Inegalitatea zilelor şi a nopţilor.

• Deplasarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească

este rezultatul compunerii mişcărilor aparente
descrise mai sus:
• mişcarea diurnă, la care participă ecliptica; Soarele,
ca orice punct al ei, descrie un cerc paralel;
• mişcarea pe ecliptică, cu aproximativ 1o în timpul
unei rotaţii; Soarele nu revine în acelaşi punct al
sferei cereşti, deci paralelul nu se închide.
• Traiectoria aparentă a Soarelui va fi o spirală cu
un număr de spire egal cu numărul de rotaţii
diurne efectuate.
• În fiecare zi, Soarele descrie câte un paralel,
care se deplasează de la o zi la alta cu câte un
grad. Prin urmare Soarele descrie într-un an
atâtea paralele diurne câte zile are anul.
• Paralelii tereştri ai echinocţiilor coincid cu
ecuatorul, iar paralelii solstiţiilor coincid cu
tropicele: la solstiţiul de vară cu tropicul
Racului şi la cel de iarnă cu tropicul
Capricornului.