Stări sufletești

Asceză
Viață austeră și retrasă
Ataraxie
Stare de liniște, de seninătate sufletească obținută prin detașarea de frământările
lumii
Apolinic
Luminos, senin, echilibrat
Extaz
Revolt admirație
Spleen, dezgust
Stare nemotivată de melancolie, manifestată prin plictiseală și dezgust față de
orice.
Aspirație către ideal meditație
Incertitudine, nedumerire, îngrijorare Tensiune metafizică
Comentare:
1. Eul poetic trăiește o stare de ..., evocată prin (figura de stil) și dezvăluie...
2. Relaționând starea de spirit cu (o altă figură de stil), se contopește...
3. Rolul stării de spirit este de a ...
Exemplu:
1. Eul poetic trăiește o stare de tensiune metafizică, evocată prin
metafora:„timpul meu preschimbă scrisul” și dezvăluie raportul dintre timp
și evoluția artei.
2. Relaționând starea de spirit cu metafora:„Stau singur și în gânduri...”,se
contopește neliniștea vocii lirice în fața timpului și creației.
3. Rolul stării de spirit este de a valorifica menirea poetului și misiunea artei
sale de a domina peste legile universale.
 Tema: Relația părinți-copii / Familie

 Evoluția societății
 Urmașii continua dezvoltarea societății
 Ambianța depinde de cooperarea ambelor părți
 Grijă, ajutor, sprijin reciproc
 Moștenire valorilor și a tradițiilor
 Receptivitate generației tinere la nevoile trecutului
 Formarea rellațiilor interumane
 Episode crucial în viața fiecăruia
 Familia – nucleu al societății
Balada „Miorița” (Motivul măicuței bătrâne care-și caută fiul)
Romanul „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă
Romanul „Hronicul și cântecul vârstelor”, de Lucian Blaga
Despre copilărie, adolescență, tinerețe

 Preocuparea scriitorilor pentru tânăra generație atestă un interes permanent

pentru natura omului în general, pentru problema interacțiunii individului cu
societatea și inițierea sa în anumite norme,valori și cunoștințe ale culturii și
civilizației.
 Perspectiva copilului/ adolescentului se împletește cu cea a naratorului matur
 Dezvoltarea personalității, caracterului, creșterii și maturizării
 Copilăria se consideră un fundament al vieții mature,o perioadă foarte
importantă în care se descoperă principalele calități ale individului
 Copii sunt buni până în momentul când sunt afectați de ideile și acțiunile
maturilor (idei Rousseau)
 Copii au valoare pentru ceea ce sunt, și nu pentru că reprezintă un matur în
devenire (idei Rousseau)
 Copiii sunt mai apropiați de natură și mai receptivi tainelor existenței
datorită purității și sensibilității lor (romantismul)
 Maturizându-se, copilul își pierde starea de inocență (motivul paradisului
pierdut) (romantismul)
 Copilul/adolescentul lipsit de experiență se ciocnește de diverse probleme
materiale sau spiritual și se convinge că viața nu este atât de fericită precum
părea la început
 Copilul – simbol al armoniei interioare, se opune haosului realității
 Copilul – simbol al începuturilor, al lucrului nou, al vieții totale, al eternității
(idei Eliade)
 Bildungsromanul – roman de educație, presupune momente de schimbare a
personajului în procesul formării sale: de la nerecunoașterea vieții la
înțelegerea ei și de la poziția pasivă la cea active.
Romanul „Hronicul și cântecul vârstelor”, de Lucian Blaga
Romanul autobiografic „Horodiște”, de Ion Druță
 Tema: Patria / limba română / tradiție

Citate:
1. „ A fi pesimist în ceea ce privește viitorul neamului tău, însemnează a fi
trădător de neam.” – Lucian Blaga
2. „Limba este cartea de noblețe al unui neam… altar împrejurul căruia toți se
adună cu inima iubitoare și cu simțirea de devotament unii către alții.” –
Vasile Alecsandri
3. „Limba este întâiul mare poem al unui popor”

Datina
 Nucleu din care apare conștiința națională
 Lege veche păstrată din moși strămoși
 Nerespectarea ei – moartea spirituală
 Model de viață arhaic, de specific national formată prin mituri, credințe și
obiceiuri
 Conceptul de armonie si echilibru, specific poporului roman
 tradiție / obiceiuri / norme / credință / superstiții
 interes pentru folclor și tradiția locală, națională, care devine o sursă
inepuizabilă
 interes ptu istoria națională și pentru eroii ei
 Puterea limbii de unificare ne face să devenim creatorii ei și ai noștri
 Limba este tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți,
depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute și care merită de a fi
păstrat cu sfințenie de generațiile care-l primesc.
 Limba - dătătoare de certitudine a identității unui popor.

Balada „Miorița” (mitul fundamental al poporului român)

Balada „Monastirea Argeșului” (mitul fundamental al poporului roman,
construirea monastirii, lacașul sfant, reprezentativ al credintei poporului)
Nuvela „Alexandru Lăpușneanu”, de Costache Negruzzi (episod din istoria
Moldovei)
Romanul „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă
Drama „Meșterul Manole”, de Lucian Blaga
Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu
Poemul „Epigonii”, de Mihai Eminescu
 Despre război și pace

 Războiul a fost glorificat, dar și respins, interpretat cu un amestec de bine și rău,

de glorie și de onoare, de eroism și lașitate
 Ares – zeul războiului în mitologia greacă
 Agresiunea amoral este desființată tot atât de hotărâtor, pe cât este înălțat
eroismul patriotic
 Apărarea patriei de dușmanii din afară
 Lauda păcii, posibilă prin toleranță, unire, solidaritate și înțelepciune
 Războiul este vrednic de dispreț
 Revalorificarea trecutului eroic national sau universal
 Conștiința națională istorică
 Barbaria militară a timpului

Citate:
1. „Războiul e un opus la tot ce există, războiul e cauza tuturor relelor și
nevoilor, un ocean imens care înghite totul fără diferență.” – Erasm
 Tema:creator/ creație / arta poetică / depășire

1. „O singură rugăciune am : Doamne, să nu mă lași niciodată să fiu mulțumit

cu mine însumi!” – Lucian Blaga
2. „După ce descoperim că viața n-are nici un înțeles,nu ne rămâne altceva de
făcut decât…să-i dăm un înțeles.” – Lucian Blaga
3. „Dulceața dragostei de carte” –un atribut al demnității umane
4. „A vorbi înseamnă a rupe puțin din tine însuți” – proverb
5. „Numai gândirea constituie omul.” – Pascal
6. „Trăiesc cu adevărat doar cei ce luptă.” – Hugo
7. „A fi om, înseamnă a fi un luptător.” - Goethe
 Evoluție constantă
 Omul devine creator și creație
 Capacitatea de a învinge sfera comună / proprie
 Cunoaștere paradisiacă -cunoaștere logică, rațională,care, revărsându-se
asupra obiectuui cunoașterii, nu-l depășește, vrea sa-l lumineze, reducându-l
Cunoașterea luciferică- are scopul de potențare a misterului si sporirea lui.
(idei filozofice L.Blaga)
 libertatea absolută a spiritului (expresionism)
 transformarea unei lumi a existenței în una a culorilor și a
cuvintelor(expresionism)
 arta- expresie profundă a sufletului uman (expresionism)
 explozie a sentimentului, stare dionysiacă (expresionism)
 năzuința spre absolut, ideea escaladării / cuceririi cerului (expresionism)
 neliniște existențială (expresionism)
 afirmarea unui supraom care stăpânește lumea (expresionism)
 parte componentă a Marelui Tot (idei filozofice L.Blaga)
 purtător de lumină, nedistrugător de taine (idei filozofice L.Blaga)
 începutul emancipării, dobândirii valorii ca individ, gândirea fără
limite(umanismul)
 dornic de autocunoaștere, să se afirme,crezând în posibilități nemărginite,
aproape demiurgice, multilateral dezvoltat, gânditor, erudit (umanismul)
 - spirit inadaptabil, superior prin gândirea atotcuprinzătoare, fiindcă are
conștiința lucidă a deșertăciunii
- pentru omul de geniu soarta nu poate fi decât nemiloasă, plină de deziluzii
și suferință, superioritatea sa față de ceilalți oameni constă tocmai în
capacitatea lui de a se ridica deasupra a tot ceea ce este omenesc și
pământesc, capacitate transpusă mai ales în opera sa genială
- nu vrea să se supună sorții și societății în care trăiește, de aici și derivând
mareasa dramă
Arta este creația geniului, acea personalitate care cu prețul eforturilor
împinse la limita umanului, trece de orizontul cotidianului efemer,
pătrunzând în interioritatea lucrurilor, în lumea ideilor platonice
 menirea poetului și misiunea artei sale
 primatul sentimentului și al fanteziei creatoare
Geniul – inteligență, obiectivitate, capacitate de a-și depăși sfera, aspirație
spre cunoaștere, putere de a se sacrifice pentru împlinirea idealurilor sale,
ultrasensibil
- dezinteres față de tot ce este lumesc
- singura forță aptă de a se opune voinței de a trăi, spiritul poate scăpa și prin
atare

Balada „Monastirea Argeșului” (sacrificiu pentru creație)

Romanul „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă (drumul spre cunoaștere)
Basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă
Basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, cules de Petre
Ispirescu
Drama „Meșterul Manole”, de Lucian Blaga
Nuvela „Cezara”, de Mihai Eminescu
Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu
Poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu
Poezia „Glossă”, de Mihai Eminescu
Poemul „Epigonii”, de Mihai Eminescu
Poezia „Odă (în metru antic)”, de Mihai Eminescu
Poezia „Eu nu strivesc corala de minuni a lumii”, de Lucian Blaga
 Tema: comuniunea om-natură / universul /Condiția umană

Citate:
1. „Nimic nu este mai presus pe pământ decât omul, nimic nu este mai presus în
om decât mintea și sufletul lui” – Mirandola
2. „Cunoaște-te pe tine însuți” – Socrate
3. „Romanismul nu este altceva decât lumea interioară a spiritului uman, viața
intimă a inimii sale…” - Belinski
 Desparțirea sufletului de trup, a contopirii cu natura, cu cosmosul
 Tinde spre o armonie între el și natura,studiază atent marele model al naturii
(umanismul)
 Destinul – forță impersonală și oarbă
 Lupta inutilă împotriva fatalității și a sorții, care îl domină pe om
 Condiția umana- schimbătoare, fortuna labilis, la fel cum este fericirea și cât
de ușor se transformă în suferință
 Interesul pentru frumusețea naturii
 Omul – valoare absolută, măsură a tuturor lucrurilor, singurul creator al
propriului destin (umanismul)
 Omul este ceva ce trebuie depășit, apariția supraomului, stadiu superior de
evoluție biologică și culturală (idei Nietzsche)
 Se concentrează asupra universului lăuntric al omului
 Comportamentul uman este un produs al nevoilor instinctuale ale
subconștientului (psihanaliza lui Freud)
 Universal - labirint indescifrabil
 Descoperirea infinitului sau manifestarea cunoașterii totale
 Omul comun – instinctualitate, subiectivitate, incapacitate, mediocritate,
neputință de a-și depăși limitele
 Omul – microcosm, natura – macrocosm(romantism)
 Descoperirea infinitul spatial și temporal(romantism)

Drama „Meșterul Manole”, de Lucian Blaga

Nuvela „Cezara”, de Mihai Eminescu
Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu
Poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu
Poezia „Glossă”, de Mihai Eminescu
Poemul „Epigonii”, de Mihai Eminescu
Poezia „Odă (în metru antic)”, de Mihai Eminescu
Poezia „Eu nu strivesc corala de minuni a lumii”, de Lucian Blaga
 Despre literară/lectură/carți/poezie

Citate:
1. „Cartea nu este conștientă de ea însăși până nu apare cititorul” – L.Borges
2. „Asemenea scrisului, cititul este un protest împotriva neajunsurilor vieții” –
Llosa
3. „Poezia este un fel de muzică, trebuie să o auzi ca să o apreciezi.” – Voltaire
4. „Întotdeauna mi-am imaginat că paradisul ar fi un soi de bibliotecă.” - Borges
 Aspect real sau imaginar reprezentat într-o manieră artistică de către scriitor
 Literatura- arta expresiei intelectuale, practică socială, care face posibilă
comunicarea dintre oameni
 Schimb de bunuri artistice,literatura cuprinde tot ceea ce le ajută popoarelor
lumii să se cunoască, le apropie și le leagă
 Spiritul critic – motor al progresului
 Lectura – o formă de fericire, de bucurie
Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu
 Despre aventură și călătorie

Citate:
1. „Visam la călătorii prin univers – Nu este oare universul în noi?” – Novalis
∞ Călătoria se asociază cu viața, destinul, cunoașterea, depășirea propriei
condiții
∞ Omului îi este predestinat să parcurgă nenumărate drumuri și să săvârșească
o mulțime de acțiuni pentru a-și atinge scopul
∞ Călătoria – mijloc în realizarea țelului suprem
∞ Problema alegerilor, se deschide o lume necunoscută, iar contactul cu ea
preschimbă percepția cu universul
∞ Calități excepționale ale eroului – întreprinzător, curajos, inventativ,
înzestrat cu o minte practică
∞ Explorare. Oferă independență în acțiune, posibilitate de demonstrație a
calităților individuale sau de regăsirea propriei identități
∞ Drumul spre desăvârșirea morală
∞ Cunoașterea este posibilă doar prin experiență, dacă mediul nu mai poate
oferi nimic nou, este necesar de alte locuri și experiențe(iluminism)
∞ Lărgireaorizontului de cunoștințe / diversificarea impresiilor.(iluminism)
∞ Drumul se percepe ca o cautare a sinelui, a devenirii spirituale, a descoperirii
potențialului personal (romantismul)
∞ Schimbare în viață, o evadare din cotidian (romantismul)
∞ Explorarea spațiului mintal, se realizează călătorii virtuale prin universul
interior (romantismul)
∞ Călătoria se prezintă ca o posibilitate de a scăpa din încleștările cotidianului
și de a deveni liber
∞ Viața – labirint complex
 Tema:Prietenia

Citate:
1. „Lectura îți înalță sufletul și un prieten adevărat îl mângâie” – Voltaire

 Sufletul trebuie să-și găsească un suflet asemănător

Basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă

Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu
Romanul autobiografic „Horodiște”, de Ion Druță

Aventură și călătorie
Basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă
Basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, cules de Petre
Ispirescu
Drama „Meșterul Manole”, de Lucian Blaga
Nuvela „Cezara”, de Mihai Eminescu
Toate romanele de formare
 Tema: Dragostea

Amor
 Valoare divină
 Cale prin care are loc mântuirea ființei umane
 Cale fundamentală de pătrundere în misterele lumii(idei filozofice L.Blaga)
 Sentiment personal foarte puternic, ce produce nu numai bucurie, dar și
suferință
 Năzuință spre nemurire și integritate, ca un impuls prin care omul tinde spre
înțelepciunea supremă și perfecțiune. (idei Platon)
 Sentiment care-l înalță pe om
 Dante declară „iubirea” drept un principiu cosmic și universal „care mișcă
sori și stele.”
 Sentiment firesc al naturii umane, liber de orice prejudecăți religioase și
sociale (idee Boccaccio)
 Aventură senzuală
 Pasiune majoră, motivație pentru existența ideală, armonioasă și creativă,
dragostea fatală (romantismul)
 Iubirea devine o lozincă a pacifismului contemporan: „Ocupă-te de dragoste,
nu de război.”
 Agape – dragostea supremă, altruistă, capabilă de sacrificiu pentru cel
apropiat
 eros – pasiune, dorința și atracția (idee grecii antici)

Citate:
1. „Fără acest zid de ființe iubite care ne înconjoară (indiferent că ele sunt sau
nu în viață), noi nu am fi buni de nimic…”- Gabriel Liiceanu
2. „… a iubi e primăvară.” – Lucian Blaga
3. „Ce-I amorul? Un lung prilej pentru durere.” – Mihai Eminescu
4. „Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o
certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” – Rebreanu
5. „A iubi este o artă, după cum a trăi este o artă…” – Fromm
Drama „Meșterul Manole”, de Lucian Blaga
Nuvela „Cezara”, de Mihai Eminescu
Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu
Poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu
Poezia „Odă (în metru antic)”, de Mihai Eminescu
 Despre timp

 Temporalitatea – se desemnează experiența interioară a duratei

 Timpul existential, timpul trait, raportul dintre timp cu persoana umană
 Timpul – doar un aspect al conștiinței umane
 Procesul de percepție a propriei individualități în transformare continua, în
evoluție
 Autocunoașterea, nevoia de a da urmașilor anumite exemple sau lecții de
viață, explicarea / justificarea propriului rol într-un process sau eveniment
istoric
 Trecerea incurabilă a timpului le transformă pe toate, condamnând oameniii
și lucrurile la dispariție

Poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu

Poezia „Glossă”, de Mihai Eminescu
Poemul „Epigonii”, de Mihai Eminescu

mituri care stau la baza culturii române:

 Balada „Miorița”
(genul epic în versuri)

1. „Cea mai nobilă manifestare poetică a neamului nostru.” – Mihail

Sadoveanu
 Simbolizează existența păstorală
 Capodoperă a literaturii populare
 Comuniunea om – natură
 Dragoste față de îndeletnicirea aleasă (atașament reciproc, care face posibilă
comunicarea dintre cioban si animal)
 Exprimă o filozofie a morții
 Ciobanul trăiește senzația eternizării, legătura cu natura, cu cosmosul se
desăvârșește prin moarte.

Valorifică 6 motive folclorice:

1.Motivul transhumanței:„Se cobor la vale, / Trei turme de miei”
2.Motivul conflictului dintre ciobani
3.Motivul oiței năzdrăvane/animalului credincios
4.Motivul testamentului
5.Motivul măicuței bătrâne care-și caută fiul: „Măicuţă bătrână, / Cu brâul de lână”
6.Alegoria moarte – nuntă

 „Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai” : spațiul mioritic, frumusețea

aparte a spațiului, peisaj feeric, o deschidere către Dumnezeu, către viața
veșnică.
 „Mioriță laie, / Laie, bucălaie, / De trei zile-ncoace / Gura nu-ți mai tace!”:
animalul năzdrăvan știe ce seva întâmpla, are puterea de a preveni viitorul,
prin comportamentul ei îi atrage atenția stăpânului.
 „Pe l-apus de soare” : participare a întregii naturi la drama ciobaului
moldovean. Moarteasa este însoțită de moartea soarelui, apusul.
Corespondență dintre trăiri și natură.
 „Cu-o mândră crăiasă / A lumii mireasă”: nunta pe care o imaginează
ciobanul are dimensiuni cosmice. Impresia de ascensiune. Sugerează
moartea, stăpâna universului, aceea cu carebtoți se vor însoți când le va sosi
ceasul.
 Balada „Monastirea Argeșului”
(genul epic în versuri)

 Dăruirea meșterului pentru o cauză nobilă.

 Impulsul lăuntric și individual spre frumos.
 Conflictul interior al meșterului, remarcat ca o salvare pentru omenire
 Spațiul sacru, credința, identitatea prin valori morale: „Mănăstire naltă / Cum
n-a mai fost altă.”
Manole -ales al divinității, conexiunea dintre acesta și universal îl determină să
desăvârșească lucrul început.
Ana– devotată, fidelă dragostei pentru soțul ei, naivă
1. Motivul jertfei: „Pe ea s-o jertfim” „Meștere Manole! / Zidul rău mă strânge,/
Viața mi se stinge!”
- jertfa este adusă pentru creație, sacrificarea unei părți din sine pentru desavârșirea
operei de artă.
2.Motivul surpării zidurilor: „Dar orice lucra / Noaptea se surpa.”- forțele
supranaturale care nu permit posibilitatea crearii unui lăcaș sfânt și curat.
 Nuvela „Alexandru Lăpușneanu”, de Costache Negruzzi
(genul epic)

 Episod din istoria Moldovei, a doua domnie a lui A.L.

 Evocă trecutul istoric și culoarea epocii (mentalități, comportamente, relațiii
sociale, obiceiuri, limbaj)
 Tema: lupta pentru putere
 Prezentarea unei pagini sângeroase din istoria națională

 Alexandru Lăpușneanu
- personalitatea centrală a operei, erou cu o psihologie complexă care înțelege
cum să guverneze țara.
- excepțional, care acționează în situații excepționale (ex: scena uciderii celor
47 de boieri, a pedepsirii lui Moțoc: „Capul lui Moțoc vrem”)
- întruchipează tipul domnitorului crud, sângeros, tiran, abil politic, puternic
individualizat și memorabil
- acționează pentru întărirea autorității domnești și slăbirea puterii boierilor,
prin campania de exterminare a boierilor trădători
-„Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau” este răspunsul dat de A.L. boierilor care îi
ceruseră să se întoarcă de unde a venit.
 Doamna Ruxanda
- soția, femeie blândă, supusă,temătoare.
- o sperie vărsările de sânge și cruzimea, în final, nu ezită, să-i întindă paharul
cu otravă soțului ei.
 Moțoc:
-tipul boierului feudal, intrigant, lingoșitor,lacom, trădător și laș.
 Nuvela „Cezara”, de Mihai Eminescu

∞ Cultivă sensibilitate și fantezie creatoare

∞ Evadare în trecut/ vis/ mit
∞ Personaje excepționale în situații excepționale
∞ Contemplarea naturii
∞ Valoarea eternă a frumusețiipoate fi descoperită prin superioritatea
interioară, pe când corpul devine o formă trecătoare
∞ Iubirea este singura cale de mântuire a ființei umane, dorința de a ieși din
ordinea timpului profan și a se reîntregi în ordinea sacrului este ideea
centrală a acțiunilor celor două personaje. Pentru a putea iubi Ieronim își
transformă iubirea în „icoană”.
Cuplul Ieronim – Cezara
Cuplul oferă imaginea iubirii ce trece de la plăcerea simțurilor la trăirea
iubirei în absolutul ei,
regăsirea paradisul pierdut se conturează în momentul ajungerii pe Insula lui
Euthanasius (centru în jurul căruia s-a format lumea întreagă, țărm
transcendent, realitate absolută, paradisiacă, simbol al ieșirii din ordinea
timpului profan și a reîntregirii în ordinea sacrului, refugiu, lumea viselor și
a dorințelor, izolare de lume, eliberare de sub timp, insula ajută doar ființele
care și-au depășit condiția umană, simbol al eternității, evocă paradisul și
spațiul fără ieșire)
 eroii romantici se află la hotarul dintre real și ideal
 conflictul cu lumea comună și pătrunderea în divinitate
 relația adevărată a cuplului oferă posibilitatea de construcție a lumii
interioare și pătrunderea în ireal, cunoaștereaexistenței veșnice ajungând în
centrul lumii.
Astfel, Ieronim nu are nevoie de prezența Cezarei, ci de meditație asupra
ființei, de contemplare care-I apropie sufletul de al ei: „Fii steaua cea din cer
– rece și luminoasă! Ș-atunci ochii mei s-or uita etern la tine”
Cezara
 reprezintă omul comun ce prin speranță și ideal ajunge la desăvârșire,
găsește armonia, trecerea ei prin mare, identificăm renașterea într-un
spațiuinfinit, simbolizând drumul spre iubire
 prin intermediul primei scrisori, identificăm trăsăturile de caracer ale
Cezarei. Caracteristica principal este reflectată prin dinamismul sufletului și
intensitatea emoțiilor simțite:„Ah! Cum aș topi gheața ochilor tăi cu gura
mea – iubite!”
 impresionează prin tăria de caracter și puterea prin care dorește să
stabilească conexiunea cu ființa dragă: „N-aș vorbi un cuvânt, dacă m-ai iubi
și tu pe mine.”
Ieronim
 prin intermediul raspunsului lui Ieronim, din cea de a doua scrisoare, este
creată imaginea personajului sceptic care nu acceptă dragostea ce îi este
oferită: „Amorul este o nenorocire și fericirea ce mi-o oferi, venin.”
 Este gânditor, meditativ, idealist, geniu neînțeles și singur
 Despre imaginea femeii
 Imaginea femeii – ilustrarea sensibilă și puternică a universului.
 Femeia emană echilibru, dragoste și sinceritate
 Prezența ei devine muză pentru poeți, începutul existenței, capabilă să ofere
viață, reprezintă protecție, grijă, iubirea maternă
 Creație divină și sacră prin caracterul spiritual
Romanul „Baltagul”, de Mihail
Sadoveanu
 O imagine reprezentativă a femeii se conturează
prin Vitoria Lipan, ce oglindește tipul femeii
autoritare și întreprinzătoare, puternice cu un bun
spirit de observație.
 Întrunește calități specific ale reprezentantul
omului simplu de la țară, în care se înscrie cultul
ptu adevăr și dreptate, respectarea legilor
strămoșești și a datinilor: Ptu vitoria Lipan
nerespectarea tradițiilor înseamnă moartea
spirituală. O ceartă pe Minodora, fiindcă vrea
„valț” în loc de horă și „bluză” în loc de
catrință.:„Nici eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea
n-am știutdeasta și-n legea noastră trebuie să
trăiești și tu.”
 Ea este,așadar, un personaj mitic și un personaj-
simbol pentru țăranul roman.
 Vitoria pornește în căutarea lui Nichifor Lipan
ptuîmplinirea duhovnicească, deoarece: „era
dragostea ei de douăzeci și mai bine de ani”.,
deduce ipostaza soției iubitoare
 Devine exemplu ptu copiii e i. Gheorghiță o vede
ca pe o îndrumătoare:„mama astatrebuie să fie
fermecătoare, cunoaște gândul omului.”
 Prezintă un personaj complex, trăiește un
zbucium interior devasator: „ Gheorghiță, de ce
m-ai lăsat? A strigat, încât prin toți cei de față
atrecut un cutremur.”, dar care luptă până în final
ptu echilibrul emotional și armonia intemperiilor
pe care le va înfrunta singură.
 Trece prin 3 etape esențiale: botezul, nunta și
cumătria – care reprezintă etapele vieții.
Romanul realist
„Enigma Otiliei”, de
George Călinescu
 Otilia Mărculescu un personaj
complex cu un comportament
derutant, fiind capabilă de emoții
puternice, trece rapid de la o stare
la alta, visătoare, dar și lucidă.
 Este copilăroasă și matură în
același timp: „Eu am un
temperament nefericit, mă
plictisesc repede, sufăr când sunt
contrariată.”
 În relație cu ceilalți, dă dovadă de
înțelegere.
 Deși trăiește într-un mediu
corrupt, își menține candoarea și
puritatea, este ca un nufăr, care
crește alb pe bolta plină de
mocirlă a societății burgheze
bucureștene.
 Ea îl iubește pe Felix, dar alegerea
lui Pascalopol denotă motivul
sacrificiului ptu viitorul lui Felix,
pe care l-ar fi ruinat.
 Otilia elogiază feminitatea, plină
de mister cuceritor și fascinează
prin sensibilitate și maturitate.
 Romanul „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă
(genul epic)

1. Scriitorul moldovean reprezintă „poporul roman însuși, surprins înr-un

moment de genială expansiune”. -G. Călinescu
 Primul roman al copilăriei din literatura noastră, ca punct de pornire are
elemente din biografia autorului
 Vârsta inocenței, dar și procesul complex al formării umane
 Proiectată într-un sat moldovenesc – Humulești , mitic, atemporal, utopic.
Eraun sat mare cu gospodari vestiți: „Când mă gândesc la locul nașterii
mele… parcă îmi saltă și acum inima de bucurie!”, centru al lumii
 Este evocat universul țărănesc de la munte
 Evoluția tânărului de la primii ani de școală până la despărțirea lui desatul
natal, penru a se duce la scoala din Fălticeni
 Laitmotivul dorului de sat
 Familia- nucleu al societății
 Simbolizează destinul oricărui copil de a face bucurii și supărări părinților și
de ao luatreptat în urma acestora, acestia fiindu-I exemple de viață
 Bildungsromanul – roman de educație, presupune momente de schimbare a
personajului în procesul formării sale: de la nerecunoașterea vieții la
înțelegerea ei și de la poziția pasivă la cea active.
Nică – copilul universal
-întâmplările din viață sunt evenimente de cunoaștere, fiindcă simboliează
încheierea unei etape, copilăria, și începutul alteia, drumul spre maturizare
-obligat să părăsească locurile natale, este străbătut de un puternic fior
nostalgic:„Cum nu se dă scos ursul din bârlog...așa nu mă dam eu dus din
Humulești.”
-episodul de la scăldat atrezit emoția sinceră a copilului fără griji: „Însă eu, în
starea în care mă aflam, fiind cuprins de fericire, uitasem că trăiesc pe lume.”
-își începe drumul spre cunoaștere în sânul familiei, școala din Humulești(Calul
Bălan și sfântul Nicolai „făcătorul de vânătăi”),urmează școala din Broșteni
(imaginea caprelor ale Irinucăi) și ce din Fălticeni („fabrica de popi”) : „Nu prea
mă osteneam învățând, că doar nu-mi plâng copii acasă.”
Ștefan a Petrei, tata – om harnic, gospodar, disprețuiește învățătura de carte
Smaranda, mama - își arată dragostea ptu copii nu prin sentimentalisme, ci prin
devotament desăvârșit, superioară când vrea să-l convingă pe Ștefan a Petrei că
Nică trebuie să-și continue școala: „Sărmane, omule. Dacă nu știi boabă de carte,
cum ai să mă înțelegi?”
 Romanul „Hronicul și cântecul vârstelor”, de Lucian Blaga

 Satul devine punctul de început în inițierea spirituală și morală a tânărului

Blaga.
Lancrăm este spațiul–matrice în care Blaga face primii pași ai existenței:„o
margine a lumii, dicolo de care nu mai era decât poveste.”
Spațiul copilăriei este păstrat în memorie ca pe un paradis pierdut, ceva
include: povestirile mitice ale mamei, integritatea și credința tatălui care-i va
lăsa o bibliotecă impresionante, primele prietenii și interacțiunea cu lumea
exterioară, prin care se formează sufletul viitorului scriitor.
 Călătoia în munții din Bistrița – una dintre călătoriile cele mai fascinante
împreună cu familia. Fluturii pe care îi prinde reprezintă dorința de a cuceri
libertatea și de a se contopi cu universul
 Finalul primei etape din evoluția tânărului: obținerea Bacaulareatului, se bucura
fără să știe că în acele clipe pierde paradisul.
 Etapa de formare o constituie descoperirea pasiunii pentru scris, acesta va
încerca să se realcătuiască și se va închina scrisului: „Îmi puneam în funcție
metoda „evadării fără pași”, cum o numeam, care de atâtea ori de aici înainte
avea să mă scoată din impasuri.”
 Romanul autobiografic „Horodiște”, de Ion Druță

 Școala are un rol deosebit în formarea spirituală a tânărului Druță, este locul
undepersonalitatea scriitorului va prinde contur, va evolua și va cunoaște o
ascensiune continuă.
 Sunt oglindite momente remarcante din cadrul vieții de elev a lui Ion Druță.
Prima întâlnire a autorului cu imaginea școlii se produce la vârsta de 5 ani și
a însemnat un moment de așteptare și neliniște. Dorul de prieteni săi îî va
trezi lui Druță dorința de a pătrunde mai repede în eapa cunoștințelor:
„Stăteam trădat și uitat de lume, tovarășii mi s-au dus să învețe alfabetul, pe
când eu abia împlinisem cinci ani.”
 Despre învățătură și experiența inedită printe cărți,caiete și obiecte de studiu:
„mi-ar plăcea grozav să vă zic că am fost unul dintre cei mai buni elevi, dar
adevărul, sfântul adevăr, stă alături,...și zice: nu cumva să spui una ca asta.”
 Moartea patriarhului de la București aavut un impact răsunător pentru viața
spirituală a acestuia, va scrie primele versuri carese vor răspândi rapid prin
sat:„Tu, Miron, cât ai trăit,/ Multe lucruri ai gândit...”
 Romanul „Geniu Pustiu”, de Mihai Eminescu
(genul epic)

Caracterizarea lui Toma Nour:

Satan dumnezeiesc, demon romantic, erou nenăscut în timpul său, revoltat, trăiește
drama inadaptatului, trăiește drama pustiiriisufletești, activ la revoluție: seva înrola
în gruparea lui Avram Iancu
 Este un tânăr de o frumusețe demonică cu trăsături ce divulgă lupta interioară și
războiul gândirii pe care îl duce
 Devine imaginea unui cunoscător de viață, dar careneagă credința în ea
 Oglindește personajul ce tinde spre perfecțiune, ce a descoperit idealul în
adevăr și care luptă pentru visurile spirituale: „Sufletul omului e ca un val,
sufletul unei națiuni – ca un ocean”
 Omul de geniu se deosebește de semenii săi prin inteligența și forța de sacrificiu
ptu împlinirea idealurilor: patriotismul, valori naționale și originalitatea națiunii
românești:„ Răscoliți geniul național...„românesc” să fie mai mare decât „uman,
genial, frumos”, fiți români și iar români.”
 Datorită lecturiii, identificăm aspirațiile spre cunoaștere: „...citind romanțe
fioroase și fantasticece-mi iritau creierii.”
 Inspiratdeiluminare. Găsește calea de eliberare prin evoluție constantă și
demonstrează capacitatea de a depăși sfera umană: „O dorință nemărginită, o
sete arzătoare de studiu se trezi în mine.”
 Tema prieteniei. Datorită lui Ioan, observăm transformarea atitudinii de asceză
într-unaplină de energie, prietenia îi oferă o sursă de inspirație și îl tulbură: „A
fost un amic, poate singurul adevărat ce l-am avut, care m-a iubit cu
dezinteresare,care a murit ptu mine.”
 Personajul încearcăsentimente de izolare și lipsă de activitate, singurătate
apăsătoare, mâhnire și nepăsare: „Nu-ți poți imagina cât e de pustiu, cât e de
deșert în el.”
 Întruchipează personajul romantic atatprin existența în singurătate, cât și prin
refuzul sentimentelor de dragoste: „Stele-n cer, amoruri pe pământ, numai în
noaptea mea nici o stea, numai în sufletul meu nici un amor.”
 Devine irezistibil în fața sentimentului desăvârșit. Trăiește sentimentul de
dragoste ptu sora Sofiei – Poesis: „Am visat, am cântat, am scris toate despre
ea...fința mea era plină de un singur vis”
 Romanul realist „Patul lui Procust”, de Camil Petrescu

Tema: problema intelectualului și realitatea social-istorică românească

Ideea: incompatibilitatea dintre viața socială și viața interioară a intelectualului.
Așa cum Procust își lungește sau scurtează călătorii după măsura patului, tot astfel
societatea burgheză impune limiteinumane, legi, reguli, care schilodesc sau distrug
personalitatea umană,omul în sine, valoarea lui spirituală
Drama poetului George Demetru Ladima
 Caută un drum de ieșire din labirintul social, caută sa iasă din egoism, păcat și
întuneric, devine disperat.
 Poet și gazetar intransigent,devenind incomod prin corectitudine și onestitate,
avid de adevăr și dreptate, nerealizat social, orgolios și lucid, fără simțul
realității, Ladima trăiește, autoiluzionându-se în lumea ideilor pure, fiind un
inadaptat
 Trăiește într-o societate care-i amputează și-i mutilează spiritul.
 Ocupă un loc în galeria eroilor intelectuali, director la ziarul „Veacul”, care are
posibilitatea să scrie, să critice societatea burgheză, este angajat în lupta socială:
„Dacă nu scrii ceea ce gândești, de ce să mai scrii?”
 Vocea Ladima se exprimă prin scrisori, prin poezii, prin articole. Este vibrația
unui om sincer, viu, dornic de a iubi.
 Este lovit social prin grosolănia lui Nae Gheorghidiu, care-l silește prin
comportamentul lui josnic la compromisuri și umilințe. Nae îl folosește pe
Ladima apoi îl abandonează
 Este lovit și de Emilia pe plan afectiv.
 Cuplul Ladima – Emilia se sprijină pe cultivarea iluziei.iluzia erotică generează
tragicul.
 Ladima și Emilia transcriu antiteza dintre grandoare și lucruri
nesemnificative,dintre noblețe și josnicie
 Când va realiza sentimentul incompatibilității, e foarte târziu. Atunci va fi
pustiit sufletește. Va plânge văduvia inimii.
 Sentimentul iubirii poate fi un spațiu al neporivirii și mutilării.
 Ceea ce iubește , de fapt, poetul de geniu și omul superior care este Ladima nu
este câtuși de puțin acea femeie vulgară..., de o stupiditate desăvârșită, adică
Emilia reală... Ladima iubește propria sa ficțiune
 Romanul realist „Moromeții”, de Marin Preda

Ilie Moromete:
o Personajul este cel care-și conduce familia, este autoritar și domină pe toți,
ideea identificată în scena cinei: „Moromete stătea parcă deasupra tuturor.” Prin
ființa sa, familia hibridă poate să se reunească și să devină un întreg.
o Face parte din categoria țăranilor filozofi, deoarece se impllică în discuțiile din
poiana lui Iocan, care este considerat un loc măreț cu vorbe valoroase ale celor
mai raționali și cu mintea lucidă săteni.
o Este plin de experiență din viață, facesacrifiicii ptu a păstra pământul întreg să
le rămână copiilor, reprezentant al țăranului dependent de pământ, cunoscând
valoarea , eforturile lui nu sunt înțelese: „Am muncit și am trudit... ca să trăiți
voi mai bine.”
 Basmul „Povestea lui Harap-Alb”, de Ion Creangă
(genul epic)

 Tema: triumful binelui asupra răului

Harap-Alb:
-drumul parcurs de acestaeste cel al maturizării, depășirea limitelor, al cunoașterii
forțelor beneficeși malefice.
-Tatăl personajului este inițiatorul acestuia, prin sfatul:„Fiecare pentru sine, croitor
de pâine”, demonstrează curaj prin confruntarea tatalui deghizat în urs.
-Eroul cunoaște ce înseamnă prietenia prin cei 5 năzdrăvani care îl ajută să treacă
obstacolele: Păsărilă, Setilă,Ochilă, Gerilă, Flămânzilă, mai mult de atât rolul
prieteniei și devotamentului, a grijei, este demonstrat de ajutorul oferit de albine și
furnici
-mezinul înfruntă cu vitejie încercările Spânului: aducerea sălăților, a capului de
cerb, a fetei de împărat Roș.
-numai după toate încecările ajunge pe tron, iar drumul se sfârșește prin iubire care
va învinge moartea, și se va realiza desăvârțirea drumului.
 Basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, cules
de Petre Ispirescu (genul epic)

 Îmbină profunde concepții filozofice cu supranaturalul

 Titlu: dubla negație „fără” conturează dorința fermă a omului de a atinge
idealuri superioare
 Tema: este atipică ptu basm, lupta nu se mai dă între forțele binelui și a raului,
ci relevă dreptul omului la fericire și refuzul de a accepta o viață banală,
mărginită între limitele umanului
 Se încadrează în ansamblul de creație despre lume și viață al poporului român
 Mesajul:motivul marea trecere, omul dominat de timp. Se desprinde ideea că
omul este născut ptua fi fericit, dar fericirea trebuie cucerită. Omul prin
cutezanță și voință poate atinge idealurile oricât de înalte.
 Motive: promisiunea neobișnuită dată detată pentru a se opri copilul din plâns :
„Taci, fătul meu, că ți-oi da tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.”
dorința imposibilă, simbol al idealului, al aspirației spre ceva deosebit.
Momentul în care Făt-Frumoshotărăște să plece în lume,să-și caute destinul.
motivul probelor depățite: ajutat de calulsău va învinge 3 lupte, care îî vor
demonstra capacitățile sale extraordinare
motivul dorului de părinți si a reîntoarcerii/ întoarcerea la origini:ajuns în Valea
Plângerii hotărăște să-și viziteze părinții, cutoate că zânele l-au anunțat că
numai are la cine pleaca, el nu crezuse că timpul se scurse atât de repede.Întors
în locurile natale,nu maicunoaște nimic și pe nimeni. Pe ruine unde fusese
palatul, gasește moartea uscată de când îl aștepta.
Drama istorică „Apus de Soare”, de Barbu Ștefănescu-Delavrancea(genul dramatic)

 Ideea dragostei de patrie, lupta ptu apărarea țării se duce cu sacrificii și creează
eroi
 Tema: lupta ptu apărarea ființei naționale, ptu afirmarea conștiinței naționale
 Subiectul: md în perioada de maximă ascensiune sub domnia lui Ș, pe care
autorul îl aseamană cu un soare.metaforaeste regasită în cuvintele doamnei
Maria:„Stăpânul meu, toamna a sosit, soarele apune trist și-n urma lui o baltă de
sânge.”
 Conflictul: boierii complotiști care nu sunt de acord cu încoronarea lui Bogdan,
sperând să devină adevărații conducători ai Moldovei prin intermediul nepotului
Ștefăniță. Ștefan își expune testamentul politic și își impune voința,
înscăunându-l el însuși pe Bogdan
Ștefan cel Mare
 Calități/ trăsaturi de caracter: Vechea rană de la piciorul voievodului este arsă
cu fierul roșu, accentuându-se extraordinara trăire morală și chinurile
cutremurătoare la care este supus. Deși muribund, îndeplinește totuși legea,
pedepsindu-i pe complotiști
 Domnul este în centru universului social,în jurul lui este familia, curtea, cetatea,
Moldova
 Rostește un discurs patriotic în fața Sfatului Țării, în care ideea principală este
păstrarea țării ptu generațiile viitoare: „md -a fost a mea ți nu e a voastră ci a
urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor.”Ș a fost un diplomat,bun strateg, a
căutat să asigure independența șiunitateațării după moartea sa.
 mesajul: glorificarea marelui voievod – simbol al idealurilor de libertate și
independență națională ale poporului., voevodul „leul Moldovei” este
înconjurat de o curte iubitoare și devotată care-l divinizează
 Deznodământul îl constituie moartea lui Ștefan, care se prăbșește rostind
numele Moldovei.
 Se conturează două ipostaze: Ștefan omul și domnul:
1. Ca domn, Ș. atinse culmea gloriei, a superiorității și a autorității sale
recunoscute. Indentificându-se cu interesele Mold., Ș. a dus o politică
înțeleaptă, sprinjinindu-se pe mica boierime, cinstindu-i pentru credința fața
de domn și țară, făcând ordine și legi drepte, centralizând puterea și
autoritatea deplină în scopul apărării țării
2. Ș este copleșitor prin personalitatea sa, el își domină adversarii, care-i
recunosc meritele.
 Sabia domnitorului devine simbol, semn al puterii, al tronului.
 Drama „Meșterul Manole”, de Lucian Blaga
(genul dramatic)

 Resstaurația omului și a universului prin sacrificiu/ omul in raport cuuniversul

creator
 Restaurează universul dar se construiește și pe sine
 Un drum în cunoaștere, omul ce caută desăvârșirea, ptu a realiza acest tamplu
sacru în eul său, trebuie să jertfească, un drum spre interior
 Legea armoniei și echilibrului, ca lege fundamentală a creației, înseamnă cât
sacrifici atât creezi
 Are la bază unul dintre miturile fundamentale ale culturii române: balada
„Monastirea Argeșului”
 Un monument al omului în plină înălțare prin suferință, al sufletului creator din
om
Cuplu Manole – Mira
1. M.m. își sacrifică ce-i mai drag, soția Mira – care sugerează lumea și pacea. Ea
sugerează sacrificarea dragostei lumești a lui Manole ptu a obține iubirea
eternă, sacră.
Mira
1. Metamorfoza Mirei este o sacralizare, intrând în teritoriul sacrului, al eternului,
o unire veșnică a lui Manole cu Mira prin actul zidirii, sugerează
unireaspiritului cu lumea, cu natura
2. Mira este nevasta Mm, simbolizează dragostea și grija, devine echilibrul
necesar al meșterului
3. Mira devine întruchiparea universului, este nemărginirea lumii spirituale. Ea
devine însăși creația, lumea care s-a realizat printr-un sacrificiu: „Tu început și
sfârșit, tu totul”
4. Personalitatea Mirei devine o sursă de inspirație, sinceritate și adevăr: „Mira, tu
ești lumina omului.”
Meșterul Manole:
1. Atunci când soarta hotărăște să fie aleasă Mira, Monole contopește cele două
iubiri: dragostea de soție și dorul de biserică. Jerfa Mirei a împlinit creatorul
2. Obstacolele întâlnite în drumul spre realizare, surparea de 77 ori a zidului
 Poezia „Eu nu strivesc corala de minuni a lumii”, de Lucian Blaga

 Este o meditație pe tema poetului și a poeziei, o ars poetica

 Poetul este o conștiință a universului, iar poezia o emanație a acestei
conștiințe
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
 Prin simbolurile flori, ochi, buze, morminte este sugerat spațiul infinit al
cunoașterii, se oglindește tema frumosului, a logicii, valorificarea cuvântului
și destinul

Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns…
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină…
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
 Conceptul de cunoaștere este esențial ptu înțelegerea omului, lumii
 Scopul este de a întreține și amplifica sentimentul absolutului plin de mistere
și nu de a descoperi adevărurile lumii.
 Lumina altora este cea a minții, lumina care ucide taine și sugramă vraja
 Se accentuează forța Marelui Anonima Nepătrunsului

Poezia „În limba ta”, Poezia „Mamei”, de

de Grigore Vieru Grigore Vieru

In limba ta As veni la tine intii si intii

Ti-e dor de mama, As veni la cuibul parintesc
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta.
 Poezia gnomică „Glossă”, de Mihai Eminescu
(genul liric)

Vreme trece, vreme vine, : trecerea ireversibilă a timpului

Toate-s vechi și nouă toate; : repetabilitatea evenimentelor ce compun viața umană
Ce e rău și ce e bine : descernământul în cântărirea valorilor morale ale propriei
vieți
Tu te-ntreabă și socoate; îndemnla meditațiaasupra vieții
Nu spera și nu ai teamă, sufletul uman este alcătuit de speranțe și temeri
Ce e val ca valul trece; timpul efemer ptu om,totul în viața sa e trecător
De te-ndeamnă, de te cheamă, tentațiile lumii sunt multiple, ele sunt amăgitoare
Tu rămâi la toate rece. Omul trebuie să dominecudetașare superioară și rațiune

 Conține adevăruri universal-valabile

condiția omului în raport cu timpul
Scurgerea implacabilă a timpului și ajungerea la rațiunea care trebuie sa-l
conducă pe om în viață
gnomică – conține maxime,cod etic al omului superior

Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
 timpul este valoros ptu om numai în privința autocunoașterii șinu trebuie
risipit pe lucruri neimportante
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui
Joace unul și pe patru
Totuși tu ghici-vei chipu-i
 îndeamnă la detașare, la neamestecul în viața obișnuită,care produce doar
suferință

Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate .
 Omul trebuie să mediteze asupra efemerității sale în lume, asupra faptului că
ptu el timpul este trecător și ireversibil, iar trecutul și viitoruldevin
zadarnice dăcă n-ai discernământ și-țiirosești viața cu nimicuri
Alte măști, aceeași piesă,
 Viața e o scenă, lumea e un teatru, iar oamenii sunt actorii. Nu trebuie să-ți
faci iluzii căpoți înfăptui idealuri, dar nici nu trebuie să te temi ptu a aspira
la ele
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
 Meschina lume, ipocrizia oamenilor, nu te lăsa atras de tentațiile vieții, de
aspectele ei trecătoare, amăgitoare, evitarea cu inteligentă a mizeriilor
societății
 Poezia „Odă (în metru antic)”, de Mihai Eminescu

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
 Retragerea în sine, în interior, separarea
 Semn al genialității / singrătății
 Marele absolut -steaua
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.
 Dureros de dulce – metafora dragostei sau a vieții care înseamnă
cununoaștere
 Pradă desfătării, ispită
 Viață schimbătoare
 Motivul morții
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai reînviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
 Relația dintre eu și moartea, dintre existența umană și condiția sa limitată
 Tragismul unei existențe
 Speranța de a mai reveni este o iluzie, ptu că tinerețea apusă nu poate fi
redobândită, întrucât timpul este ireversibil
 Eliberare de condiția umană
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
 Înălțare peste suferință, peste timp
 Liniștea supremă
 Cunoașterea de sine, eternitatea eului de geniu
 Poemul „Luceafărul”, de Mihai Eminescu

Cum ea pe coate-şi răzima

Visând ale ei tâmple,
De dorul lui şi inima
Şi sufletu-i se împle.
 O poveste fantastică de iubire între două ființe aparținând unor lumi diferite
 Comunicarea se realizează prin vis
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prindă.
 Visul fetei-dorința de realizare prin dragoste
 Dragostea ptu Luceafăr -aspirația spre absolut, dorința omului comun de a-și
depăși condiția, limitată de muritor.
- Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ţi urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Şi mumă-mea e marea
…
Am coborât cu-al meu senin
Şi m-am născut din ape
 Luceafărul – ființă superioară, geniul
 Dragostea ptu fata de împărat – o altă formă a materiei universal
- O, eşti frumos, cum numa-n vis
Un înger se arată,
…(- O, eşti frumos cum numa-n vis
Un demon se arată,)…
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată;
 Metamorfozele Luceafărului (înger - demon) – capaciatea geniului de a-și da
alt chip
 Omul comun caracterizat prin neputința de a-și depăși limitele, voința oarbă
de atrăi și a fi fericit, se conturează aspectul obișnuit al omului care-și
dorește multe, dar se marginalizează înainte de a obține
- Tu-mi cei chiar nemurirea mea
În schimb pe-o sărutare,
Dar voi să ştii asemenea
Cât te iubesc de tare;

Da, mă voi naşte din păcat,

Primind o altă lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege.

Şi se tot duce... S-a tot dus.

De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile
 Hotărârea de a se sacrifice – dorințința de a cunoaște, obiectul cunoașterii –
fata de împărat – devine și obiect al pasiunii omului de geniu, pentru care el
vrea să renunțe la nemurire.
Şi căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.

Un cer de stele dedesubt,

Deasupra-i cer de stele –
 Pastelul cosmis, tema timpului
Reia-mi al nemuririi nimb
Şi focul din privire,
Şi pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire...

Din chaos, Doamne,-am apărut

Şi m-aş întoarce-n chaos...
Şi din repaos m-am născut,
Mi-e sete de repaos
 Dorința lui Hyperion de a fi dezlegat de nemurire ptu „o oră de iubire…”,
dorința de a primi o altă structură, compatibilă cu ideea de dragoste
 Ideea genezei
Dar piară oamenii cu toţi,
S-ar naşte iarăşi oameni.

Ei numai doar durează-n vânt

Deşerte idealuri
 Efemeritate, omul comun
  Condița efemeră a omului în relația cu timpul și în antiteză cu eternitatea
universului
Noi nu avem nici timp, nici loc
Şi nu cunoaştem moarte
 Geniu, eternitate
- Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt

Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.
 Revelața Luceafărului asupra diferențelor dintre cele două lumi
 Dialogul nu mai este posibil
 Răspunsul final a Luceafărului, reproș – constatare rece, obiectivă, a
diferențelor fundamentale între două lumi: una trăind starea pură a
contemplației, cealaltă – starea instinctualității oarbe în cercul strâmt al
norocului, al șansei de a se împlini.
 Condiția nefericită a omului de geniu într-o lume meschină, incapabilă să
înțeleagă idealuri
Despre Luceafărul – Hyperion:
 Bivalența eroului:
Luceafărul – capacitate nemăsurată de iubire, fața îndreptată spre viața și
dragostea care îl cheamă irezistibil
hyperion – capacitatea de cunoaștere filozofică specifică divinităților
 Cel mai însemnatsimbol ceresc
 (Despre geniu)
 Poemul „Epigonii”, de Mihai Eminescu

Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,

Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine
…
Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un figure de miere
…
Iară noi?noi, epigonii?...Simțiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urate,
Măști râzânde, puse bine pe-un character inimic,
Dumnezeul nostrum: umbra, patria noastră: o frază,
În noi totul e spoială, totu-I lustru fără bază,
Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!
…
Și de-aceea spusa voastră era sântă și frumoasă,
Căci de minți era gândită, căci din inimi era scoasă,
…
Toate-s praf…Lumea-I cum este… și ca dânsa suntem noi.
 reprezintă manifestul literar al poetului, în care Eminescu exprimă crezul
său artistic. Acesta crede că prezentul poate și trebuie să fie modelat, astfel
că să atingă măcar o mică parte din ceea ce reușeau, la vremea lor, înaintașii.
Autorul e convins că ideile mișcă lumea, iar printre făuritorii ei ar fi și poeții
- care dau glas năzuințelor unui neam.
 Evadarea în trecut, istorie, tradiție, vis, nesatisfăcut de realitate, încearcă să o
depășească, să evadeze din ea, căutarea idealului
 Despre figuri de stil

 Metafora
Comentarea:
1. Metafora „...” creează o imagine sinestezică și sugerează, prin transfer de
sens,...
2. Raportând metafora la ... (o altă figură de stil), se elogiază...
3. Rolul metaforei este de a oglindi...
Exemplu:
1. Metafora„ o frază sânt păsările-n zbor”creează o imagine sinestezică și
sugerează,prin transfer de sens, libertatea și capacitatea cuvintelorde adepăși
sfera limitată de bariere imaginare,precum sunt „păsările-n zbor.”
2. Raportând metafora laepitetul „istorii vaste”, se elogiază imensitatea și
puterea cuvintelor, acestea, la rândul lor, având un impact deosebit pentru
societate.
3. Rolul metaforei este de a oglindi creația autorului ca pe un produs al
eforturilor împinse la limita umanului
Exemplu
1. Metafora "oglinda apei" e realizată prin asocierea a două substantive cu
scopul de a reda textura și efectul vizual al suprafeţei lacului din perspectiva
eului liric,creând o imagine vizuală expresivă:lacul calm,cu o apă cristalină,
oglindind cerul și ceea ce este pe mal. Eul liric se identifica pe el însuși cu
natura, reprezentata de substantivul "apei",astfel substantivul "oglindă" e
utilizat pentru a arată starea de liniște interioară a eului liric, la fel ca și lacul
limpede,dar și ideea că tânărul este receptiv la mediul exterior și poate fi
ușor influenţat,la fel cum cea mai mica mișcare sparge oglinda apei.Astfel,
se relevă conexiunea eului liric cu natura și liniștea interioară trăită de
acesta,care însă poate fi ușor tulburată. Aceasta idee se regăsește și în
mesajul global al poeziei, autorul relevând ideea că doar în sânul naturii
omul poate fi în armonie cu sine însuși, și că firea umană e receptivă la orice
influentă externă,intrînd ușor în dezechilibru.
2. Metafora ,,oglinda apei” e construită prin asocierea substantivului
oglinda,care reprezintă textura liniștită, lină a lacului,cu substantivul
apei,care reprezintă lacul,dar totodată cadrul natural și sufletul eului liric.
Astfel,autorul conturează o frumoasa imaginea vizuală . . . cu scopul de a
sublinia ideea ca. . ..Această idee se regăsește și în mesajul poeziei:.... .
 Despre Motiv

Comentare:
1. Motivul ... este identificat prin (figura de stil) și ilustrează...
2. Motivul preia conotația...
3. Același motiv îl conferă și versul/rile:..., din poezia/poemul „(titlul)”, de
(autor), care/și generează...
4. Rolul motivului este de a...
Exemplu
1. Motivul singurătății este identificat prin invocația retorică „stau singur și în
gânduri,Doamne,”și ilustreazătensiunea eului poetic ce devine un supus al
cunoașterii.
2. Motivul preia conotația de meditare și reflectare a creatorului asupra
întrebărilor și confruntărilor spirituale.
3. Același motiv îl conferă și versurile:„Ochii mei nălțau visători la
steaua/Singurătății”, din poezia „Odă(în metru antic)” deMihai Eminescu, și
generează retragerea în sine, în interior, separarea geniului de ispita
lumească.
4. Rolul motivului este de a contura ipostaza singurătății ca pe un semn al
genialității.