UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA STIINTE ECONOMICE

Departamentul” Finante si Banci “

EFECTUAREA ANALIZEI VENITURILOR SI CHELTUIELILOR BUGETULUI

PUBLIC NATIONAL AL R. MOLDOVA

F.03.O.0.19

Finante

Lucrul individual la disciplina: Finanțe

Autori: Gradinari Mihai

Ionița Cătălina

Grupa: BA1801

Conducător științific: Dragomir Lilia

Lachi Cristina

Dr.,conf.univ.

CHISINAU 2019

0
 CUPRINS

Pag.

I. Caracteristica sistemului bugetar al Republicii Moldova …………………....3-7

II. Caracteristica cheltuielilor publice ……………………………….….……..8-10

III. Caracteristica veniturilor publice …………………………………….…..11-13

IV. Analiza factorilor de influență a cheltuielilor publice …………….……..….15

V. Analiza factorilor de influenta a veniturilor publice ………………..….…….16

VI. Analiza structurii si dinamicii cheltuielilor publice ……………...……....17-20

VII. Analiza structurii si dinamicii veniturilor publice …………………….……21

VIII. Concluzii si recomandari……………………………………………….…..22

IX. Anexe …………………………………………………………………….......23

Bibliografie …………………………………………………………………....….24
 I Caracteristica sistemului bugetar al Republicii Moldova

Sistemul bugetar este un sistem unitar de bugete şi fonduri, care constituie bugetul public
naţional, cuprinzând bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale, fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Politica bugetar-
fiscală este o parte a politicii guvernului care este preocupată de creşterea veniturilor prin
impozitare şi prin alte căi şi de luarea unor decizii privind nivelul şi structura cheltuielilor pentru
îmbunătăţirea situaţiei economice.

Bugetul are cinci caracteristici importante:

1. Anualitatea: În fiecare an se elaborează un proiect de buget care acoperă perioada unui
singur an; Este votat în fiecare an; Și executarea lui se desfășoară pe parcursul unui an.
2. Unitatea: Veniturile și cheltuielile, precum și finanțarea deficitului, necesită a fi analizate
împreună, în scopul stabilirii obiectivelor bugetare anuale. Bugetul trebuie să acopere
toate ministerele, agențiile și alte instituții care efectuează operațiuni guvernamentale.
3. Unitatea monetară: Veniturile și cheltuielile trebuie exprimate în moneda națională.
4. Universalitatea: Toate resursele trebuie să fie direcționate către un fond comun, care să
fie alocate și utilizate pentru cheltuieli conform priorităților actuale ale Guvernului.
5. Echilibrul: Bugetul trebuie să fie echilibrat. Cheltuielile bugetare trebuie să fie egale cu
veniturile, plus sursele de finanțare a deficitului.

Sistemul bugetar al Republicii Moldova este reglementat in legea Nr. 847 din 24.05.1996
privind sistemul bugetar şi procesul bugetar ce prevede :
Articolul 1. Noţiuni principal
În sensul prezentei legi se utilizează următoarele noţiuni:
Lege bugetară anuală - lege anuală prin care Parlamentul aprobă bugetul de stat,
care cuprinde sursele de venituri şi destinaţia cheltuielilor pentru un an bugetar.
Anexă - parte componentă a legii bugetare anuale, în care sînt detaliate veniturile şi
cheltuielile bugetului de stat, precum şi alte elemente ale bugetului de stat.
Notă explicativă - materiale adiţionale despre strategiile şi obiectivele Guvernului.
An bugetar - douăsprezece luni consecutive pentru care se
elaborează, se aprobă, se execută şi se raportează bugetul public naţional.Alocaţie - mijloace
aprobate în bugetele de toate nivelurile pentru efectuarea de cheltuieli, cu respectarea
dispoziţiilor legale.

3
[Art.1 alin. 5 modificat prin L1101/30.06.2000, MO109/31.08.2000]
Alocaţie permanentă - mijloace bugetare destinate pentru un scop specific, prevăzut de
legislaţie, care se alocă în termenele şi condiţiile obligaţiunilor asumate
[Art.1 alin. 6 modificat prin L1101/30.06.2000, MO109/31.08.2000]
Trezoreria de Stat - unitate structurală a Ministerului Finanţelor, constituită din Trezoreria
Centrală şi trezoreriile teritoriale, care exercită executarea de casă a bugetului de stat şi a
bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, administrarea mijloacelor valutare, a fondurilor şi
mijloacelor extrabugetare, precum şi a fondurilor cu destinaţie specială.
Cont trezorerial - cont deschis la Trezoreria de Stat pentru evidenţa analitică a executării de casă
a bugetelor de toate nivelurile, a mijloacelor valutare şi extrabugetare
Art.1 alin. 7 şi 8 modificate prin L1101/30.06.2000, MO109/31.08.2000]
Executor de buget - conducător al instituţiei, împuternicit cu dreptul de a efectua cheltuieli în
conformitate cu alocaţiile aprobate.
Plan de finanţare - repartizare lunară a alocaţiilor aprobate, care permite deschiderea conturilor
trezoreriale şi efectuarea cheltuielilor de către executorul de buget."
[Art.1 alin. 9 şi 10 incluse prin L1101/30.06.2000, MO109/31.08.2000]
Articolul 2. Sistemul bugetar
(1) Sistemul bugetar care este o parte integrantă a sistemului de finanţe publice ale statului,
constituie bugetul public naţional şi include:
a) bugetul de stat, care cuprinde totalitatea veniturilor şi cheltuielilor necesare pentru
implementarea strategiilor şi obiectivelor Guvernului;
b) bugetele unităţilor administrativ-teritoriale care reprezintă bugetele satelor (comunelor),
oraşelor, municipiilor, judeţelor, unităţii teritoriale autonome şi municipiului Chişinău;
[Art.2 alin. (1) lit b) în redacţia L1101/30.06.2000, MO109/31.08.2000]
c) bugetul asigurărilor sociale de stat
d) fondurile extrabugetare.
(2) Ca elemente independente, bugetul de stat şi bugetele unităţilor administrativ-
teritoriale formează bugetul consolidate
[Art.2 alin. (2) în redacţia L1101/30.06.2000, MO109/31.08.2000]
Articolul 3. Procesul bugetar
Procesul bugetar este procesul care începe cu elaborarea bugetului şi se termină cu aprobarea
dării de seamă despre executarea lui pentru anul bugetar respectiv.
Articolul 4. Anul bugetar
Anul bugetar pe teritoriul Republicii Moldova începe la 1 ianuarie şi se termină la 31 decembrie
ale fiecărui an.
4
Articolul 5. Intrarea în vigoare şi publicarea legii bugetare anuale
Legea bugetară anuală intră în vigoare la 1 ianuarie a fiecărui an sau la o altă data prevăzută în
textul ei şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Articolul 6. Politica bugetar-fiscală
(1) Îndeplinindu-şi responsabilităţile în condiţiile prezentei legi, Ministerul Finanţelor,
Guvernul şi Parlamentul acţionează pentru asigurarea:
a) elaborării unui buget în condiţiile:
- stabilităţii monedei naţionale;
- stabilităţii la preţuri şi salarii;
- dezvoltării stabile a economiei;
b) echilibrului în timp al colectării veniturilor şi efectuării cheltuielilor.
(2) Îndeplinindu-şi responsabilităţile în condiţiile alin.(1), Ministerul Finanţelor coordonează
activitatea sa cu Banca Naţională a Moldovei.
Articolul 7. Clasificaţia bugetară
(1) Bugetele se elaborează şi se execută în baza unui sistem unic de clasificaţie bugetară.
(2) Clasificaţia bugetară include clasificaţia veniturilor bugetare, clasificaţia funcţională,
clasificaţia organizaţională şi clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare, după cum urmează:
a) clasificaţia veniturilor bugetare grupează veniturile bugetare în baza legislaţiei ce determină
sursele de venituri;
b) clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare grupează cheltuielile bugetare ce reflectă
utilizarea mijloacelor financiare în scopul implementării funcţiilor de bază ale statului;
c) clasificaţia organizaţională a cheltuielilor bugetare sistematizează cheltuielile bugetare pe
tipuri de întreprinderi, instituţii, organizaţii şi măsurile ce reflectă distribuirea alocaţiilor între
beneficiarii direcţi de mijloace din buget;
d) clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare grupează şi detaliază cheltuielile bugetare în
conformitate cu destinaţia concretă a acestora.
(3) Sursele interne şi externe de finanţare a deficitului bugetar, precum şi datoria de stat
internă şi externă sînt componente ale clasificaţiilor menţionate la alin.(2).
(4) Clasificaţia bugetară asigură:
a) sistematizarea indicilor bugetari pentru elaborarea, aprobarea şi executarea bugetelor;
b) comparabilitatea internaţională a indicilor bugetari, conţinînd similitudini cu sistemele de
clasificaţie utilizate de organismele financiare internaţionale.
(5) Clasificaţia bugetară se elaborează de Ministerul Finanţelor şi se aprobă prin hotărîre a
Parlamentului.
Articolul 8. Veniturile bugetare
5
(1) Veniturile bugetare se constituie din impozite, taxe, alte incasări, care sînt specificate de
legislaţie.
(2) Veniturile bugetare nu includ împrumuturile de stat.
(3) Lista veniturilor bugetare se aprobă ca anexă la legea bugetară anuală.
Articolul 9. Alocaţii
(1) Legea bugetară anuală include alocaţii ce permit autorităţilor publice să efectueze cheltuieli.
(2) Autorităţile publice nu pot admite efectuarea de cheltuieli adiţionale neprevăzute în legea
bugetară anuală.
(3) Cheltuielile pentru serviciul datoriei de stat, inclusiv pentru obligaţiunile provenite din
acordarea garanţiilor de stat, sînt alocaţii permanente şi se efectuează în termenele stabilite.
Articolul 10. Cheltuielile bugetare
(1) Cheltuielile bugetare sînt determinate de alocaţiile specificate în legea bugetară anuală.
(2) Cheltuielile includ:
a) fondul de salarii al angajaţilor autorităţilor publice;
b) alte cheltuieli operaţionale ale autorităţilor publice;
c) cheltuielile pentru învăţămînt, ştiinţă, cultură şi artă, ocrotirea
sănătăţii, sport, protecţia socială, protecţia mediului înconjurător;
d) susţinerea unor programe de cercetare ştiinţifică fundamentală;
e) investirea programelor de stat pentru dezvoltarea ramurilor economiei naţionale aprobate
de Guvern;
f) transferuri pentru autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile finanţate de la buget,
întreprinderile de stat;
g) investirea în infrastructura publică şi în fondurile fixe care aparţin Guvernului sau societăţii;
h) asigurarea apărării ţării, ordinii publice şi a securităţii naţionale;
i) serviciul datoriei de stat;
j) plata cotizaţiilor în organisme internaţionale;
k) implementarea altor strategii şi programe guvernamentale în condiţiile legislaţiei.
(3) Cheltuielile bugetare nu includ rambursările sumei de principal pentru datoria de stat.
Articolul 11. Balanţa bugetului
(1) Balanţa bugetului este echilibrul dintre totalul veniturilor şi totalul cheltuielilor .
(2) Dacă veniturile depăşesc cheltuielile, rezultă excedent bugetar.
(3) Dacă cheltuielile depăşesc veniturile, rezultă deficit bugetar.
(4) Proiectul legii bugetare anuale include nivelul limită al excedentului sau deficitului
bugetar.
(5) După adoptarea legii bugetare anuale:
6
a) nici un proiect de lege, altul decît privind modificări la legea bugetară anuală, care are drept
urmare majorarea cheltuielilor bugetului de stat sau reducerea veniturilor bugetului de stat nu
poate fi examinat de Parlament, dacă acesta nu include sursa reală de acoperire a pierderilor,
în scopul menţinerii nivelului deficitului bugetar stabilit;
b) nici o lege, alta decît privind modificări la legea bugetară anuală, care prevede reducerea
excedentului bugetului de stat aprobat sau majorarea deficitului bugetului de stat aprobat nu
poate fi adoptată.
Articolul 12. Mijloacele speciale şi alte mijloace extrabugetare
ale instituţiilor finanţate de la buget
[Titlul în redacţia L1101/30.06.2000, MO109/31.08.2000]
(1) Mijloace speciale ale instituţiilor finanţate de la buget se consideră veniturile acestora,
realizate de la prestarea cu plată a serviciilor, de la efectuarea lucrărilor sau de la
desfăşurarea altor activităţi admise de actele legislative şi alte acte normative.
[Art.12 alin. (1) în redacţia L1101/30.06.2000, MO109/31.08.2000]
(2) La categoria altor mijloace extrabugetare se atribuie mijloacele intrate în posesia instituţiilor
finanţate de la buget, pe lîngă cele menţionate la alin.(1).
[Art.12 alin. (2) în redacţia L1101/30.06.2000, MO109/31.08.2000]
(3) Mijloacele speciale şi alte mijloace extrabugetare (inclusiv în valută) ale instituţiilor finanţate
de la bugetul de stat se administrează în modul stabilit de Ministerul Finanţelor. Acumularea şi
utilizarea acestor mijloace se efectuează prin conturi trezoreriale.
(4) Mijloacele speciale şi alte mijloace extrabugetare ale instituţiilor finanţate de la bugetele
unităţilor administrativ-teritoriale se administrează în modul stabilit de Legea privind finanţele
publice locale.
[Art.12 alin. (3) şi (4) în redacţia L1101/30.06.2000, MO109/31.08.2000]
Articolul 13. Controlul şi auditul veniturilor
şi cheltuielilor bugetare

7
 II Caracteristica cheltuielilor publice
Cheltuielile publice -exprimă relaţiile economico-sociale în formă bănească ce se manifestă între
stat pe de o parte, şi persoanele fizice şi juridice, pe de altă parte, privind repartizarea şi
utilizarea resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.

Cheltuielile publice se materializează în plăţile efectuate de stat din resursele

mobilizate pe diferite căi pentru achiziţii de bunuri sau prestări de servicii necesare la

îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului:

 servicii publice generale;

 acţiuni social-culturale;
 întreţinerea armatei;
 acţiuni economice.

Între cheltuielile publice şi bugetare există deosebiri:.

Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate în sectorul public prin

intermediul instituţiilor publice (aparat de stat, instituţii social-culturale, armată, întreprinderi
autonome), care se acoperă fie din bugetul statului (central sau local), fie din bugetele proprii, pe
seama veniturilor obţinute. Cheltuielile bugetare sînt determinate de alocaţiile bugetare
specificate în legile/deciziile bugetare anuale şi includ cheltuieli de personal, prestaţii sociale,
cheltuieli de bunuri şi servicii, subvenţii şi transferuri, dobînzi, cheltuieli destinat formării
activelor fixe şi alte cheltuieli prevăzute de legislaţie. Cheltuielile bugetare se efectuează doar
prin intermediul autorităţilor/instituţiilor bugetare. Delimitarea cheltuielilor între componentele
bugetului public naţional se efectuează în funcţie de competenţele şi responsabilităţile financiare
prevăzute de legislaţie.

Principalele categorii de cheltuieli publice includ cheltuieli privind: acţiuni social-culturale,

asigurările sociale, asigurările sociale pentru sănătate, acţiuni economice şi servicii publice.

Cheltuielile publice pentru invăţămant

Reflectă politica educaţională a statului in organizarea invăţămantului universitar acţionează

două principii care au impact inclusiv asupra finanţării:

 egalitatea de şansă , adică toţi aspiranţii să aibă şansa reuşitei şi toţi studenţii să aibă şansa
absolvirii, ambele independent de statutul lor etnic, rasial, religios, familial etc.;

8
 echitatea, adică toţi studenţii să se bucure de efecte similare decurgand din alocaţiile bugetare.

Principalele categorii de cheltuieli sunt cele curente (de personal, pentru servicii şi pentru
materiale generale, dar şi specific didactice, burse, subvenţii) şi cele de capital (investiţii). Pentru
determinarea cuantumului cheltuielilor se folosesc indicatori specifici, cum sunt: contingentul
şcolar, costul unitar de şcolarizare, norme de invăţămant etc., precum şi indicatori comuni, cum
sunt: normele de intreţinere şi funcţionare, chetuielile anilor precedenţi etc.

Cheltuielile publice pentru sănătate

Includ două mari categorii de destinaţii: organizarea, intreţinerea şi funcţionarea instituţiilor

sanitare (atat cheltuieli generale, cat şi cheltuieli medicale); prevenirea şi educaţia sanitară.

Eficienţa acestor cheltuieli se determină pornind de la principalele categorii de efecte pe care

acestea le generează:

Cheltuielile publice pentru cultură

Principalele surse de finanţare sunt fondurile bugetare, incasările proprii ale

instituţiilor respective, donaţii, sponsorizări.

Specificul finanţării este legat de modul in care se finalizează activitatea acestor

instituţii:

 in cazul finalizării in bunuri (cărţi, librete, partituri, filme, picturi, sculpturi ş.a.),
acestea presupun vanzarea in condiţii economice, adică astfel incat preţurile
practicate să acopere costurile şi să rezulte chiar un profit; in acest caz finanţarea
este de tipul autofinanţării, iar bugetul intervine numai in măsura in care preţul nu
acoperă costul sau cand doreşte să subvenţioneze unele dintre aceste bunuri pentru
a incuraja consumul lor;
 in cazul finalizării prin servicii (audiţii, vizionări, concerte, spectacole ş.a.),
acestea se fac adesea cu titlu gratuit (vizite la muzee, concerte pentru copii) sau cu
tarife modice; in acest caz finanţarea se face preponderent prin buget in
completarea incasărilor proprii respectivelor instituţii sau prin constituirea acestor
incasări in venituri extrabugetare.
9
 Cheltuielile publice pentru acţiuni economice

Sunt efectuate de stat in contextul funcţiei sale de reglare a proceselor economice. Intervenţia
statului prin astfel de cheltuieli are efecte preponderente asupra echilibrului intern, deoarece
măreşte cererea pe piaţa internă prin cererea/consumul public, sperand ca prin aceasta să se
producă o relansare economică ce va avea efecte ulterioare in echilibrul bugetului (prin creşterea
veniturilor fiscale).

Din punct de vedere al conţinutului economic, cheltuielile publice pentru acţiuni economice
includ cheltuieli curente (de intreţinere şi funcţionare, subvenţii, avansuri rambursabile, dobanzi
subvenţionate, cheltuieli financiare) şi cheltuieli de capital (investiţii pentru infiinţare,
restructurare, modernizare, amenajări ş .a.). Din punctul de vedere al formei pe care le imbracă,
aceste cheltuieli se constituie in cea mai mare parte in ajutoare financiare: directe sau indirecte.

 efecte medicale , cu caracter individual, extrem de importante deoarece vizează refacerea

sănătăţii, esenţială şi mai presus de orice pentru persoanele bolnave şi familiile lor;
 efecte sociale , care reflectă starea generală de sănătate a intregii populaţii, cum sunt: speranţa
medie de viaţă, morbiditatea, mortalitatea generală şi cea infantilă, gradul de asistenţă medicală a
populaţiei (număr de locuitori la un medic, la un pat de spital, arondaţi unei unităţi sanitare etc.);
 efecte economice , care reflectă in general „neproducţia” datorată stării nesatisfăcătoare a
sănătăţii: perioada medie de incapacitate de muncă, eradicarea unor boli, creşterea duratei medii
a vieţii active ş.a.

10
 III Caracteristica veniturilor publice
Veniturile publice includ resursele financiare ale administraţiei de stat, ale asigurărilor sociale
de stat şi ale instituţiilor publice cu caracter autonom. Dimensiunea şi structura lor depind de un
complex de factori, in care se includ:

 factori economici, concretizaţi in produsul intern brut şi dinamica sa;

 factori monetari, de tipul masă monetară, credit, dobandă, concretizaţi in preţ şi evoluţia
sa;
 factori sociali, respectiv educaţionali, culturali, de sănătate ş.a.;
 factori demografici, concretizaţi in numărul şi structura populaţiei şi care determină
numărul contribuabilor;
 factori politici şi militari;
 factori financiari, care se concretizează in dimensiunea cheltuielilor publice.
Veniturile publice pot fi structurate după mai multe criterii:
Conţinutul economic al veniturilor:
 venituri fiscale, adică prelevări cu caracter obligatoriu, stabilite prin lege şi care au,
de aceea, o flexibilitate redusă (condiţiile lor nu se pot modifica decat prin lege);
 resurse de trezorerie, adică imprumuturi pe termen scurt (sub forma certificatelor de
depozit, bonurilor de tezaur ş.a.) efectuate de Ministerul Finanţelor pentru
acoperirea deficitelor temporare (goluri de casă) ale bugetelor din sistemul
bugetului de stat;
 imprumuturi publice pe termen mediu sau lung, sub forma obligaţiunilor de stat sau
a unor credite preluate de la organisme financiare internaţionale, state, bănci sau
consorţii bancare;
 emisiune monetară fără acoperire, cu scopul de a finanţa deficitul bugetar şi care
generează inflaţie;
Ritmicitatea incasării:
 venituri ordinare sau curente, care sunt obţinute de stat in mod obişnuit (venituri
fiscale, venituri din sectorul public etc.);
 venituri extraordinare, la care se recurge in situaţii deosebite (imprumuturi,
transferuri, ajutoare etc.);
11
Provenienţa:
 venituri interne, provenite din economia naţională;
 venituri externe, provenite din străinătate;
Nivelul de referinţă:
 venituri ale bugetului de stat;
 venituri ale asigurărilor sociale de stat;
 venituri cu destinaţie specială, pentru acoperirea cheltuielilor din fonduri speciale;
 venituri ale bugetelor locale.
Structura veniturilor bugetare totale, conform bugetului aprobat in anul 2004, include:
Venituri curente, din care:
A. Venituri fiscale, din care:
Impozite directe:
 impozit pe profit;
 impozit pe salarii şi venituri, din care -cote şi sume defalcate pentru bugetele locale
(se scad);
 alte impozite directe;
 contribuţii;
Impozite indirecte, din care:
 TVA, din care: incasat, sume defalcate pentru bugetele locale (se scad);
 accize;
 taxe vamale;
 alte impozite indirecte;
B. Venituri nefiscale;
Venituri din capital
Incasări din rambursarea imprumuturilor acordate
Veniturile fiscale , ca cele ce reprezintă cea mai insemnată parte a veniturilor publice,
sunt clasificate la randul lor după mai multe criterii:
caracteristicile de fond şi formă:
 impozite directe, stabilite pentru fiecare contribuabil in parte, nominal, aşezate pe
venit şi/sau pe avere;
 impozite indirecte, stabilite pe consumul de bunuri şi servicii, nepersonalizate,
aşezate pe cheltuieli;
obiectul impunerii:
 impozite pe venit;
 impozite pe avere;
12
  impozite pe consum;
scopul urmărit:
 impozite financiare, instituite pentru acoperirea cheltuielilor statului;
 impozite de ordine, instituite pentru limitarea unor acţiuni sau pentru realizarea
unor obiective, altele decat cele fiscale, de exemplu: suprataxele pentru limitarea
consumului de tutun, impozitele pentru fondurile speciale;
frecvenţa incasării:
 impozite permanente sau ordinare, care au caracter peren şi se incasează periodic;
 impozite incidentale sau extraordinare, care se instituie pentru perioade determinate
şi au de regulă un scop strict precizat care, odată realizat, determină desfiinţarea
respectivului impozit;
instituţia administratoare:
 impozite ale administraţiei centrale, incasate direct la bugetul de stat, din care se
pot stabili nivele sau cuantumuri ce pot fi reţinute de organele locale; de exemplu,
impozitul pe salarii pentru care, prin legea bugetului, se stabileşte ce judeţe şi in ce
cotă işi pot reţine o parte din impozitul pe salarii colectat de la unităţile rezidente in
respectivul judeţ;
 impozite ale administraţiei locale, care se incasează de către organul local care le-a
iniţiat.
Impozitele directe, la randul lor, se clasifică după obiectul impunerii in:
 impozite reale, aşezate pe obiecte şi care nu ţin seama de situaţia personală a
contribuabilului, cum sunt: impozitul funciar, impozitul pe clădiri, impozitul pe
activităţi industriale şi comerciale şi profesii libere, impozitul pe capitalul mobiliar
sau bănesc;
 impozite personale, aşezate pe venit sau pe avere şi care ţin seama de situaţia
personală a contribuabilului.
Impozitele indirecte, la randul lor, se clasifică după forma lor in:
 taxe de consum;
 venituri din monopoluri fiscale;
 taxe vamale;
 taxe de timbru şi de inregistrare.

13
 IV Analiza factorilor de influenta a cheltuielilor publice

Continutul cheltuielilor publice s-a diversificat continuu, corespunzator mutatiilor survenite în

planul activitatii institutiilor si al rolului statului, ajungându-se ca sistemul acestora sa înglobeze
si unele cheltuieli specifice, menite sa serveasca drept instrumente de influentare asupra evolutiei
societatii.

Factorii care influenteaza cheltuielele publice sunt prezentati in urmatoarea lista :

•Este un factor de creştere a cheltuielilor publice, care antrenează resurse financiare atât
pentru crearea şi dezvoltarea oraşelor, cât şi pentru finanţarea utilităţilor publice care
Urbanizarea deservesc mediul respectiv.

•Pregătirea şi desfăşurarea de operaţiuni militare de tipul războaielor reprezintă un factor

de creştere a cheltuielilor publice. Dar şi eliminarea efectelor produse de acestea în plan
Factori economic şi social conduce de asemenea, la creşterea cheltuielilor publice
militari

•Creşterea resurselor financiare contribuie la creşterea venitului mediu pe locuitor, astfel

încât apare preocuparea statului pentru alocarea resurselor financiare care contribuie la
Factori armonizarea veniturilor categoriilor sociale cuprinse în sectorul public.
sociali

•Odată cu creşterea complexităţii sarcinilor statului şi transformarea concepţiei cu privire la

Factori funcţiile politice, este necesară sporirea cheltuielilor publice pentru îndeplinirea acestora.
politici

•Acţionează prin transmiterea de la o perioadă la alta a nevoilor din ce în ce mai crescute de

cheltuieli şi suportarea cheltuielilor făcute în anii anteriori prin apelarea la împrumuturi
Factori publice
istorici

•Aceştia se referă la creşterea numărului populaţiei cât şi la modificarea structurii pe vârste

Factori şi categorii socio-profesionale a acesteia
demografici

14
Cresterea accentuata a cheltuielilor publice creeaza consecinte de ordin financiar, stiintific si
politic. Cele de ordin financiar se refera la optimul dintre cheltuielile publice si cresterea avutiei
nationale si a P.I.B., iar cele de ordin stiintific impun dimensionarea corecta a cheltuielilor
publice pentru satisfacerea nevoilor sociale.

V Analiza factorilor de influență a veniturilor publice

Factorii care determină evoluţia veniturilor publice pot fi divizaţi în două

categorii:

• factori macroeconomici, cum sunt: produsul intern brut, venitul naţional net/locuitor, valoarea
adăugată brută, câştigul salarial mediu brut, soldul contului curent, rata ocupării, rata inflaţiei,
cheltuielile publice, datoria publică, numărul populaţiei, masa monetară şi ratele dobânzii la
depozite şi credite, etc.

• factori microeconomici, precum: forma de impozitare a entităţilor economice (sistem progresiv,

impozitul unic etc.), facilităţile fiscale acordate entităţilor, nivelul de profitabilitate, mărimea
profitului brut, mărimea şi structura costului de producţie, numărul mediu scriptic al angajaţilor,
etc.

De asemenea, se identifică o corelaţie pozitivă puternică între investiţiile străine directe

întreprinse pe teritoriul ţării şi impozitele colectate de autorităţi. Atragerea investiţiilor străine se
poate constitui într-o alternativă pentru completarea veniturilor publice insuficiente. Însă,
factorul principal care influenţează decizia de investiţie a unui investitor străin este, pe lângă
povara fiscală în sine, predictibilitatea deciziilor publice care este esenţială în construirea unui
plan de afaceri pe termen lung. O altă particularitate vizează importanţa fluctuaţiilor importurilor
şi exporurilor de bunuri asupra veniturilor fiscale ale statului. Variaţia cursului de schimb valutar
a monedei naţionale are efecte asupra exporturilor, importurilor şi, prin urmare, asupra soldului
balanţei comerciare, şi pe cale de consecinţă, asupra întregii economii (producţie, ocuparea forţei
de muncă, inflaţie etc.). Un alt factor care influenţează dinamica veniturilor publice este factorul
psihologic. Factorul psihologic are în vedere moralitatea fiscală de care dă dovadă contribuabilii.
Însă, gradul de moralitate fiscală depinde de gradul de satisfacţie a contribuabilului faţă de
acţiunile guvernamentale. Un contribuabil prezintă înclinaţie spre respectarea prevederilor legale
atât timp cât schimbul dintre sumele plătite şi bunurile şi serviciile furnizate de autorităţi este
echitabil. Calitatea instituţiilor publice are un efect puternic asupra comportamentului fiscal al

15
 contribuabililor. Confom sondajelor realizate, s-a constatat că există un nivel redus al moralităţii
fiscale, astfel în Republica Moldova persistă o motivare mică pentru plata impozitelor, fapt ce ar
putea explica dificultăţi sporite în realizarea colectărilor fiscal.

VI Analiza structurii si dinamicii cheltuielilor publice

STRUCTURA CHELTUIELILOR PUBLICE

Varietatea cheltuielilor publice a făcut necesară introducerea unor criterii pentru structurarea
lor. Necesitatea decurge din nevoile de analiză ante sau postfactum, dar şi din cerinţele
procesului de elaboarare a bugetelor/programelor/ planurilor financiare şi de definire a
indicatorilor bugetari.

Clasificaţia cheltuielilor publice se poate face pe baza criteriilor de conţinut, deja menţionate,
dar şi pe baza unora operaţionale rezultate din practica financiară, in primul rand bugetară, şi din
practica statistică a diferitelor state. In prezent sunt uzuale, de asemenea, criterii rezultate
din practica şi cerinţele unor organisme cu vocaţie internaţională sau mondială.

Principalele criterii de clasificaţie operaţională sunt:

Clasificaţia administrativă , bazată pe instituţiile prin care se efectuează cheltuielile publice:

minister, departament, judeţ etc. Motivaţia acestei clasificaţii rezultă din faptul că asigură o
repartizare a cheltuielilor pe o structură existentă, bine ierarhizată şi care permite identificarea
comodă a ordonatorilor de credite, a beneficiarilor şi a legăturilor lor „pe verticală”.
Dezavantajul rezidă in aceea că structura administrativă suferă modificări relativ dese, ceea ce
ingreunează analizele comparative in dinamică; de pildă, o comună/instituţie este arondată „azi”
unui judeţ/minister, iar „maine” altuia, astfel incat dinamica cheltuielilor trebuie ajustată in cazul
unei analize a evoluţiilor plurianuale.

Clasificaţia economică presupune două grupări:

după natura cheltuielii:

 cheltuieli curente sau de funcţionare, adică acelea care asigură intreţinerea activităţii instituţiei
publice beneficiare, reprezentand consumuri definitive şi care anual trebuie reinoite;
 cheltuieli de capital , numite şi de investiţii, care au in vedere dezvoltarea şi modernizarea
instituţiei beneficiare;

16
 după tipul de cheltuială:

 cheltuieli privind serviciile publice , care presupun existenţa unei contraprestaţii aferente, ca de
exemplu remunerarea unui serviciu (munca unui funcţionar, o reparaţie efectuată de un
depanator), plata unor furnituri etc.;
 cheltuieli de transfer, care nu presupun contraprestaţie; ele reprezintă trecerea unor sume de bani
de la buget la dispoziţia unor:

 persoane fizice (pensionari, studenţi, elevi şomeri etc.), in care caz cheltuielile au caracter social
pentru că au in vedere susţinerea lor ca indivizi făcand parte din categorii sociale defavorizate
sau cu handicap;
 administraţii locale (judeţ, municipiu, oraş, comună), in vederea completării resurselor lor
financiare, in care caz au caracter mixt (şi social şi economic);

Clasificaţia funcţională , care are in vedere structura de activitate: domenii, ramuri, sectoare,
zone, regiuni. Această clasificaţie este favorabilă realizării obiectivelor de politică economică şi
financiară a statului deoarece permite identificarea unor activităţi sau spaţii geografice care sunt
cele mai recomandabile pentru stimulare/descurajare prin parghiile fiscală, vamală, a
cheltuielilor guvernamentale.

Clasificaţia financiară are in vedere momentul in care este efectuată cheltuiala şi modul in care
sunt afectate resursele financiare publice:

 cheltuieli definitive, care se finalizează prin plăţi la scadenţe certe, astfel incat sting angajarea
statului pentru realizarea unui anumit obiectiv; de pildă, plata salariilor angajaţilor unui spital
public sau virarea unei sume in contul unei lucrări de investiţie la o primărie;
 cheltuieli temporare, reprezentand operaţiuni de trezorerie, reflectate in conturi speciale, vizand
rambursarea unor imprumuturi publice sau regularizarea unor avansuri;
 cheltuieli virtuale , reprezentand cheltuieli care se pot declanşa numai condiţionat de producerea
unui eveniment/risc; de exemplu: garanţii de stat (statul va suporta cheltuieli numai in măsura in
care cel garantat nu indeplineşte anumite clauze/condiţii pe care şi le-a asumat faţă de cel faţă de
care statul a garantat); de asemenea, cheltuieli din rezerve (din rezerva bugetară, de exemplu, se
acordă ajutor financiar unor zone calamitate).

Clasificaţia Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) , folosită inclusiv de insituţiile sale

specializate, poate fi:

17
 Funcţională, identificand cheltuielile după destinaţia lor:

 servicii publice generale (aparatul şi administraţia celor trei puteri in stat: legislativ, executiv,
jurisdicţional),
 apărare,
 educaţie,
 sănătate (inclusiv cercetare fundamentală),
 securitate socială şi bunăstare (asistenţă, asigurări, protecţie, toate de natură socială),
 acţiuni economice,
 locuinţe şi servicii comunale,
 recreaţie, cultură, religie,
 alte cheltuieli;

Economică , identificand cheltuielile după implicarea produsului intern brut:

 consum final, formarea brută de capital (investiţii in capital fix, creşterea stocurilor materiale,
achiziţii de terenuri, active necorporale, transferuri de capital).

DINAMICA CHELTUIELILOR PUBLICE

2013 2014 2015

Cheltuieli de sănătate
5 228 090 445 5 918 971 329 6 476 388 992

Cheltuieli de cultura
1 020 150 767 1 184 830 270 1 116 389 554

Cheltuieli pentru
transport 2 680 444 765 3 478 338 992 2 442 306 315

18
Cheltuieli pentru
invățământ 7 064 038 545 7 823 617 298 8 462 046 261

CONCLUZII:

 Observam pe parcursul anilor o crestere a cheltuielilor publice pentru sanatate in 2014

cu 690 880 884 lei ceia ce constituie 11,67 % fata de anul 2013 si cu 557 417 663 lei sau
cu 8,60 % fata de anul precedent.
 Analizand cheltuielile publice pentru cultura observam ca s-au marit cu 164 679 513 lei
in 2014 fata de 2013 ceea ce constiutie o crestere de 13,89 % si in 2015 o scadere cu
68 440 716 lei ce reprezinta 6,13 % fata de anul 2014 .
 La cheltuielile pentru transport s-a inregistrat o crestere in anul 2014 fata de 2013 cu
797 894 227 lei reprezentind 22,93 % si in anul 2015 cheltuilile de transport s-au scazut
cu 1 036 032 677 lei sau 29,78% .
In urma analizei dinamicii de cheltuielile publice pentru invatamant s-a inregistrat o
creste absoluta cu 759 578 753 lei ce constituie 9,70 % in anul 2014 fata de cel precedent
si in 2015 s-a marit cu 638 428 963 lei sau 7,54 %.

19
 VII Analiza structurii și dinamicii veniturilor publice
Pentru anul 2016, partea de venituri a bugetului de stat a fost aprobată iniţial în sumă de
31 378,9 mil.lei. Conform modificărilor operate prin Legile nr.236 din 03 octombrie 2016
și nr. 261 din 09 decembrie 2016 și conform art. 16 al Legii bugetului de stat pe anul 2016,
veniturile bugetului de stat au fost precizate în sumă de 29 655,4 mil.lei, cu 1 723,5 mil.lei
(5,5%) mai puțin decât suma aprobată iniţial.

20
 VENITURI

36410.4 29655.4
2016
2017
33947,4
2018

În anul 2018, veniturile totale ale bugetului de stat au constituit 36 410,4 mil. lei.
Comparativ cu anul 2017, s-a înregistrat o creștere de 7,3% sau cu 2 463,0 mil. lei.

Veniturile administrate de către Serviciul Fiscal de Stat, se ridică la 16 475,6 mil. lei, fiind
mai mari cu 15,1% (2 160,2 mil. lei) faţă de anul 2017. Valoarea absolută a veniturilor
administrate de către Serviciul Vamal a constituit 21 410,3 mil. lei, cu 1 037,7 mil. lei sau
5,1% mai mult comparativ cu anul 2017. Din suma totală de venituri, încasările din
impozite şi taxe constituie 34 057,9 mil. lei, cu 9,2% mai mult faţă de anul trecut.
Încasările din impozite pe venit constituie 6 865,9 mil. lei, fiind realizate la nivel de 112,5
% față de planul precizat. Comparativ cu anul 2017 acestea sunt mai mari cu 23,9 la sută (1
324,5 mil. lei).

Partea de cheltuieli a bugetului de stat, în perioada de referință a constituit 38 685,1 mil.

lei. Comparativ cu anul 2017, cheltuielile s-au majorat cu 9,0 %.

Executarea bugetului de stat, în anul 2018 s-a încheiat cu un deficit în sumă de 2 274,7
mil. lei constituind 44,9% faţă de planul precizat (5 062,5 mil. lei) sau cu 2 787,8 mil. lei
mai mic.

21
 CONCLUZIE:

In ultimii ani cadrul de cheltuieli publice din Republica Moldova a înregistrat mai multe evoluții
pozitive. Aceste evoluții au avut atât aspect cantitativ, cât și calitativ. S-a îmbunătățit, în primul
rând cadrul de gestionare a datoriei publice, datorită asistenței tehnice și financiare a partenerilor
externi de dezvoltare. Totodată, îmbunătățirea cu aspect cantitativ privind managementul BS,
datorită diminuării discrepanței între cifrele planificate și cele realizate, nu a trecut încă peste un
prag de calitate și poate fi atribuit mai mult conjuncturii macroeconomice favorabile din ultimii
ani. Pentru a obține un salt în cadrul pregătirii, implementării și raportării BS este necesar de
implementat un șir de acțiuni compatibile cu cele mai bune practici internaționale la acest
capitol, și anume:

Îmbunătățirea calității programelor de cheltuieli. Este necesar de revăzut pregătirea și

formularea scopurilor, obiectivelor și indicatorilor de performanță a programelor de cheltuieli, ca
ei să fie ușor de cuantificat și să asigure în timp o trasabilitate a performanței. Totodată, în
Raportul de executare a BS trebuie să includă absolut toate programele care au fost aprobate la
începutul anului și date explicații pentru toate devierile indicatorilor de performanță atât
negative, cât și cele pozitive.

Pregătirea BS în baza mai multor scenarii macroeconomice. Doar o planificare a bugetului în

baza mai multor scenarii poate să asigure o stabilitate finanțelor publice în perioade de criză.

Implementarea cadrului strategic în domeniul dat va contribui la crearea oportunităților de

angajare, creșterea competitivității forței de muncă și reducerea decalajului între cererea și oferta
pe piața muncii, îmbunătățirea guvernării pieței muncii și o mai bună gestionare a migrației, prin
realizarea măsurilor active noi ca formarea profesională la locul de muncă, stagiere, angajarea
subvenționată, subvenționarea agenților economici care angajează persoane cu dizabilități,
susținerea auto-ocupării, susținerea proiectelor de inițiative locale ș.a.

22
 ANEXE

Lista de acronime :

ASD – Analiza Sustenabilității Datoriei

BASS – Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat

BEI – Banca Europeană de Investiții

BM – Banca Mondială

BNM – Banca Națională a Moldovei

BPN – Bugetul Public Național

BS – Bugetul de Stat

CC – Curtea de Conturi ECPRF – Evaluarea Cheltuielilor Publice și Responsabilității Financiare

EPGD – Evaluarea Performanței de Gestionare a Datoriei

FAOAM – Fondurile Asigurării Obligatorii de Asistență Medicală

FMI – Fondul Monetar Internațional

MF – Ministerul Finanțelor

SFS – Serviciul Fiscal de Stat

23
 BIBLIOGRAFIE:

1. „Metodologia evaluării performanței în gestionarea datoriilor”, Banca Mondială, 2015

2. Revizuirea cheltuielilor publice din Moldova. Cheltuieli de capital: realizarea investițiilor

publice

3. Muncă pentru competitivitate și creștere incluzivă în Moldova ”, Banca Mondială, iunie 2013.

4. Raportul auditului asupra Raportului Guvernului privind executarea bugetului de stat pe anul
2014”, Anexa nr. 1 la Hotărârea Curții de Conturi nr. 20 din 25 iunie 2015.

5. Raportul auditului urmează sectorului public, garanția statului și recreditării statului pe anul
2014 ”, Anexa nr.2 la Hotărârea Curții de Conturi nr. 20 din 25 iunie 2015.

6. E. Veverița ”Bugetarea pe programe: Ministerele Economiei și Agriculturii”, ExpertGrup,

2013.

7. G. Filip ”Finanțe Publice” Editura Junimea, 2002

Surse internet:

https://mf.gov.md/ro/buget/bugetul-public-na%C8%9Bional/bugetul-de-stat ( accesat pe 03.12.2019)

https://www.academia.edu/11057539/Referat_finante_publice?fbclid=IwAR2ap5QiTxglu9vGrKTOj-
peSpBv8e1vheRHJjd6-cJQ261CgVpGQnk3vRY (accesat pe 29.11.2019)

http://lex.justice.md/UserFiles/File/2017/mo301-3015md/raport_115.pdf (accesat pe 02.12.19)

ș.a.

24