Cuprins:

1. Noțiuni generale privind imobilizările, componența și clasificarea.............................................................3

2. Tratamente contabile naționale și internaționale privind recunoașterea inițială a
imobilizărilor corporale..................................................................................................................................5
3. Tratamente contabile naționale și internaționale privind evaluarea ulterioară a
imobilizărilor corporale..................................................................................................................................8
4. Derecunoașterea imobilizărilor corporale sub aspect national și international.........................................12
Bibliografie

2
 1. Noțiuni generale privind imobilizările, componența și clasificarea.

Imobilizările reprezintă active deţinute pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de un an în

activitatea entităţii sau pentru a fi transmise în folosinţă terţilor. La rîndul său, acestea sunt clasificate în
imobilizari corporale și necorporale.
Imobilizările corporale reprezintă activele care îmbracă o formă fizică naturală, pot fi utilizate o
perioadă mai mare de un an şi cu valoarea mai mare de plafonul stabilit de legislație (pentru tratamentul
național plafonul anului 2018 este 6000 lei) în activitatea economico-financiară a întreprinderii în scopuri
productive, neproductive, administrative sau pot fi predate în leasing pentru a obţine un avantaj
economic(profit),precum şi elementele (articolele) ce se află în procesul de creare o perioadă mai mare decît
cea de gestiune şi nu sunt destinate vînzării.
1.În funcție de conținutul economic și structurile lor materiale, imobilizările corporale se clasifică în
felul următor:
 Imobilizări corporale în curs de execuție sunt imobilizări corporale procurate sau aflate în
procesul de creare și de pregătire pentru a fi utilizate după destinație, pînă la transmiterea
lor în exploatare.
 Mijloacele fixe sînt imobilizări corporale transmise în exploatare, al căror preţ unitar
depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie, sau depășește pragul de semnificație stabilit de
entitate și reflectat în politica contabilă, planificate pentru utilizare în activitatea de
producţie, comercială şi alte activităţi, în prestarea serviciilor mai mult de un an, destinate
închirierii sau în scopuri administrative.
 Resurse minerale sunt imobilizări corporale sub formă de costuri capitalizate ale lucrărilor
de exploatare pentru care se demonstrează fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială.
 Terenuri sunt imobilizări corporale sub formăde terenuri funciare deținute de entitate cu
drept de proprietate sau primite în leasing financiar pentru a fi utilizate de entitate.
2. În funcție de limitarea duratei de utilizare a imobilizărilor corporale, acestea se clasifică în:
 Imobilizări corporale amortizabile - din această categorie fac parte imobilizările care au o
durată de viață limitată și pentru care se calculează amortizarea, și anume, toate mijloacele
fixe (cu excepția fondurilor de bibliotecă, obiectele din muzee, clădirile considerate
monumente de arhitectură și artă);
 Imobilizări corporale neamortizabile – acele imobilizări care au o durată de viață incertă
(nelimitată), sau care se află în curs de execuție, adică imobilizările corporale în curs de
execuție și terenurile.
3
 Tratamentul național privind aspectele contabile ale imobilizărilor corporale este reglementat de SNC
”Imobilizări necorporale și corporale”, SNC”Deprecierea activelor”, SNC ”Costul îndatorării”,
SNC”Prezentarea situațiilor financiare”.
Tratamentul contabil international aferent imobilizărilor corporale este reglementat în IAS 16
“Imobilizări corporale”, IFRS 6 “Explorarea și evaluarea resurselor minerale”, IAS 23 “Costurile
îndatorării”, IAS 36 “ Deprecierea activelor”, IAS 1 “Prezentarea situațiilor financiare”.
Noțiuni care cunt legate de utilizarea economică și contabilizarea imobilizărilor corporale:
Cost de intrare - costuri de procurare sau creare a obiectului de evidenţă şi costurile direct atribuibile pentru
a-l aduce în locul şi în starea necesară pentru folosirea după destinaţie;
Durată de utilizare a unei imobilizări este perioada de timp pe parcursul căreia entitatea aşteaptă să obţină
beneficii economice din utilizarea imobilizării corporale;
Valoare amortizabilă - costul de intrare sau costul corectat, diminuat cu valoarea reziduală estimate;
Valoare contabilă - costul de intrare sau costul corectat al obiectului de evidenţă diminuat cu amortizarea
şi pierderile din depreciere acumulate;
Valoare justă - suma cu care o imobilizare ar putea fi schimbată benevol în cadrul unei tranzacţii desfăşurate
în condiţii normale între părţi interesate, independente şi bine informate;
Valoare reziduală - valoarea estimată (preconizată) a unei imobilizări amortizabile, care entitatea prevede
să o obţină la expirarea duratei de utilizare a acesteia;
Valoarea de utilizare – valoarea actualizată a fluxurilor de numerar pe care entitatea le preconizează să le
obțină din utilizarea continua a activului și din vînzarea acestuia la sfîrșitul duratei de utilizare;
Valoarea recuperabilă – este maximum dintre valoarea justă a unui activ minus costurile generate de
vînzarea și valoarea de utilizare;
Valoarea reevaluată – este valoarea justă a activului diminuată cu amortizarea acumulată și pierderile din
depreciere acumulate.

4
 2. Tratamente contabile naționale și internaționale privind recunoașterea inițială a
imobilizărilor corporale
Aspectele contabile naționale și internaționale aferente imobilizărilor corporale la recunoaștere nu
diferă semnificativ, doar că IAS 16 “Imobilizări corporale” vine cu careva particularități mai detaliate la
formarea costului de intrare.
Conform SNC “Imobilizări necorpoarale și corporale” și IAS 16 “Imobilizări corporale”, obiectul se
recunoaşte ca imobilizare corporală numai în cazul respectării simultane a următoarelor condiţii:
1) obiectul este identificabil şi controlabil de entitate;
2) proprietăţile şi particularităţile lui corespund definiţiei imobilizărilor necorporale sau corporale;
3) este probabil că entitatea va obţine beneficii economice viitoare din utilizarea obiectului; şi
4) costul de intrare a obiectului poate fi evaluat în mod credibil.
Costul de intrare la care este luat la evidență cotabilă o imobilizare corporală depinde de sursa de
intrare a acesteia, astfel, în continuare vom analiza fiecare sursă sub aspect national și international,
prezentînd și formule contabile aferente.
 Procurarea
Costul de intrare a obiectului procurat se formează din preţul de cumpărare, taxele vamale, impozitele
şi taxele nerecuperabile, cu scăderea tuturor reducerilor, rabaturilor şi sconturilor comerciale la procurare ,
și plus orice costuri direct atribuibile obiectului pentru a-l aduce în locul amplasării şi în starea necesară
pentru folosire după destinaţie.
IAS 16 specifică și alte costuri inițiale pe care entitatea le poate include în costul de intrare a
imobilizărilor corporale , așa ca costuri cu beneficiile angajatilor legate direct de achizitia imobilizarii
corporale, costuri de amenajare a amplasamentului, costuri initiale de livrare si manipulare, costuri de
instalare si asamblare, onorariile profesionale, costurile estimate initiale de demontare si de mutare a
elementului si restaurarea amplasamentului unde va fi mutat, costurile indatorarii care sunt direct atribuibile
achizitiei unui activ. În cazul achiziționării, întocmim ulmătoarele formule contabile:
Debit contul 121 “Imobilizări corporale în curs de execuție”
Debit contul 122 “Terenuri”
Debit contul 123 “Mijloace fixe”
Credit contul 521 “Datorii comerciale”
Credit contul 544 “Alte datorii curente”
Credit contul 531 “Datorii față de personal privind retribuirea muncii”

5
 Credit contul 533 “Datorii privind asigurările sociale și medicale”ect.

În cazul în care nu sînt necesare costuri privind pregătirea imobilizărilor pentru utilizare după
destinaţie şi cînd data intrării obiectelor respective coincide cu data începerii utilizării acestora, costul de
intrare a unor astfel de obiecte se contabilizează ca majorare concomitentă a imobilizărilor aflate în utilizare
ș a datoriilor aferenre procurării.Imobilizările procurate, a căror valoare este exprimată în valută străină, se
evaluează în moneda naţională prin recalcularea valutei străine în modul stabilit de SNC "Diferenţe de curs
valutar şi de sumă". Diferenţele de curs sau de sumă ce apar după recunoaşterea obiectului nu afectează
costul acestuia.
 Crearea în regie
Costul de intrare a imobilizărilor create (elaborate, construite) de entitate în regie proprie se evaluează
la costul efectiv care include: costul proiectului, valoarea materialelor consumate, costurile cu personalul,
contribuţiile pentru asigurările sociale şi primele de asistenţă medicală aferente, costurile indirecte de
producţie etc. IAS 16 specifică că dacă entitatea produce active similare în sopul comercializării, atunci
aceste imobilizări sunt evaluate conform prevederilor IAS 2”Stocuri”. Cheltuielile privind rebuturile sau
alte resurse peste limitele acceptate a fi normale, precum și pierderile care au apărut în cursul construcției
în regie proprie a activului nu fac parte din costul imobilizării corporale. La creare în regie a imobilizărilor
întocmim următoarele formule:
Debit contul 121 “Imobilizări corporale în curs de execuție”
Debit contul 122 “Terenuri”
Debit contul 125 “Resurse minerale”
Credit contul 211 “Materiale”
Credit contul 213 “OMVSD” (doar în cazul tratamentului național)
Credit contul 511 “Credite bancare pe termen scurt”
Credit contul 512 “Imprumuturi pe termen scurt”
Credit contul 521 “Datorii comerciale”
Credit contul 544 “Alte datorii curente”
Credit contul 531 “Datorii față de personal privind retribuirea muncii”
Credit contul 533 “Datorii privind asigurările sociale și medicale”
Credit contul 812 “Activitatea auxiliară” ect.
Ulterior, după ce mijlocul fix creat întrunește toate condițiile pentru a fi recunoscut și utilizat după destinație,
întocmim umătoarea formula contabilă:
Debit contul 123 “Mijloace fixe”
6
 Debit contul 121 “Imobilizări corporale în curs de execuție”
 Schimbul de active
Imobilizările pot fi primite în schimbul altor active nemonetare sau a unei combinări de active
nemonetare şi monetare. Costul noului activ este presentat la valoarea justă a activului primit, dacă entitatea
poate evalua în mod credibil această valoarea, în caz contrar, costul de achiziție este valoarea justă a
activului cedat.
Conform SNC “Imobilizări necorporale și corporale”, schimbul de active se tratează ca două operaţii:
înstrăinarea activului transmis în schimb şi procurarea activului primit în schimb. Adică, entitatea casează
amortizarea, decontează valoarea contabilă rămasă a activului transmis în schimb, reflectă la venituri ecartul
din evaluare (dacă acesta există), recunoaște venitul din vînzarea activului, și concomitent reflectă la intrări
activul primit în schimb, majorînd și datoriile.
Practica internațională tratează schimbul de active în altă modalitate, întocmind următoarea formula
contabilă (în cazul mijloacelor fixe,dar aceeași formulă va fi si pentru celelealte componente ale
imobilizărilor corporale, doar pentru terenuri nu vom avea decontarea amortizării):
Debit contul 123 “Mijoalce fixe”- la valoarea justă a activului primit în schimb;
Debit contul 124 “Amortizarea mijloacelor fixe” – la suma amortizării acumulate activului transmis
Debit contul 343 “Alte elemente ale capitalului propriu” – la suma ecartului format din evaluarea
activului transmis în schimb;
Credit contul 123 “Mijoalce fixe”- la costul de intrare a activului transmis în schimb;
Credit contul 242 “Casa” – la suma diferentei dintre valoarea activului primit și transmis în schimb;
Credit contul 351 “Rezultat financiar total” - la diferența dintre valoarea contabilă și venitul din
vînzarea activului transmis în schimb.
 Primirea ca aport la capitalul social
Imobilizările primite ca aport în capitalul social se evaluează în conformitate cu legislaţia în vigoare
la valoarea aprobată prin decizia organului împuternicit de conducere a entităţii, cu suplimentarea, în
cazurile necesare, a costurilor direct atribuibile, întocmind formula contabilă:
Debit contul 122 “Terenuri”
Debit contul 125 “Resurse minerale”
Debit contul 123 “Mijoalce fixe”
Credit contul 313 “Capital nevărsat” – dacă aportul se efecuează la momentul fondării entității;
Credit contul 314 “Capital neînregistrat”- dacă aportul se efectuează cu scopul majorării acesuia.

7
 3. Tratamente contabile naționale și internaționale privind evaluarea ulterioară a
imobilizărilor corporale
Evaluarea ulterioară a imobilizărilor corporale se poate efectua prin doua metode:
- metoda bazată pe cost
- metoda de reevaluare.
În conformitate cu politicile contabile ale entităţii, evaluarea ulterioară a imobilizărilor corporale poate fi
efectuată și în baza modelului reevaluării potrivit IAS 16 "Imobilizări corporale".
 Pentru început, vom analiza modelul bazat pe cost, atît sub aspect national cît și international.
După recunoaşterea iniţială imobilizările corporale se evaluează la valoarea contabilă, care este egală
cu costul de intrare diminuat cu amortizarea și pierderile din depreciere acumulate.
Amortizarea se calculează lunar pentru fiecare imobilizare corporală amortizabilă. Amortizarea calculată
pentru un obiect în perioadă de gestiune se înregistrează ca majorare a costurilor şi/sau cheltuielilor curente,
în dependență de destinațe, astfel înregistrăm în contabilitate pentru mijloace fixe:
Debit contul 712 “Chetuieli de distribuire”– dacă mijlocul fix este utilizată în scopuri de desfacere;
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative” – dacă mijlocul fix are scopuri administrative;
Debit contul 714 „Alte cheltuieli din activitatea operațională”– pentru mijloacele fixe primite sub
formă de subvenții, sau acordate în leasing operațional;
Debit contul 821 “Costuri indirecte de producție” – pentru mijloacele fixe ce deservesc procesul de
producție;
Credit contul 124 “Amortizarea mijloacelor fixe”.
Pentru resurse minerale putem întocmi următoarea formulă contabilă:
Debit contul 811 “Activitatea de bază”
Debit contul 821 “Costuri indirecte de producție”
Credit contul 126 “Amortizarea și deprecierea resurselor minerale”
Există situații cînd amortizarea imobilizărilor corporale poate fi inclusă in costul de intrare a altor
imobilizări corporale, și anume atunci cînd cele dintîi participă la procesul de creare a celor din urmă.
Atît standartele naționale cît și cele internaționale recunosc umrătoarele metode de calcul a
amortizării:
 Metoda liniară, care prevede repartizarea uniformă a valorii amortizabile pe parcursul duratei
de utilizare a obiectului;

8
  Metoda unităţilor de producţie, care prevede calcularea amortizării ca produsul mărimii
amortizării pe unitate de produs (servicii) şi a volumului de produse fabricate (servicii
prestate) în perioada de gestiune.
 Metoda de diminuare a soldului, care se bazează pe aplicarea unei rate (norme) fixe a
amortizării care poate fi majorată conform politicilor contabile a entităţii nu mai mult decît de
două ori în comparaţie cu norma prevăzută conform metodei liniare.
Amortizarea se calculează din momentul intrării imobilizării corporale în patrimonial entității și încetează
în momentul în care acestea nu mai sunt recunoscute în contabilitate. Este important de menționat că chiar
dacă imobilizarea corporală este inactivă sau conservată economic, calculul amortizării continuă.
După tratamentul national, prevazut în SNC “Deprecierea activelor”, mărimea deprecierii se
recunoaște în măsura în care valoarea contabilă depășește valoarea justă minus costurile de vinzare.
Pierderea din deprecierea unui activ evaluat la valoarea contabilă (la cost) se contabilizează ca
majorare a cheltuielilor curente şi ca corectare (diminuare) a valorii activului depreciat. Conform politicilor
contabile ale entităţii, corectarea valorii activelor depreciate poate fi înregistrată ca:
1) acumulare a pierderilor din depreciere la un cont separat (după analogie cu amortizarea acumulată a
imobilizărilor);
Debit contul 721 “Cheltuieli cu active imobilizate”
Credit contul 126 “Amortizarea ș deprecierea resurselor minerale”
Credit contu 127 “Deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuție”
Credit contul 128 “Deprecierea terenurilor”
Credit contu 129 “Deprecierea mijloacelor fixe”
2) diminuare a costului de intrare a activului sau costului corectat, care substituie costul de intrare
Debit contul 721 “Cheltuieli cu active imobilizate”
Credit contul 121 “Imobilizări corporale în curs de execuție”
Credit contul 122 “Trenuri”
Credit contul 123 “Mijloace fixe”
Credit contul 125 “Resurse minerale”
Tratamentul contabil international prevede contabilizarea deprecierii doar prin varianta a doua (la un
cont separat), iar mărimea deprecierii se recunoaște la diferența cu care valoarea contabilă depășește
valoarea recuperabilă (valoarea recuperabilă este maximul dintre valoarea de utilizare și valoarea justă netă).

9
  Modelul bazat pe valoarea reevaluată, atît sub aspect national cît și international.
Ulterior, recunoașterii inițiale, entitatea poate utiliza la evaluarea ulterioară a imobilizărilor corporale
metoda respectivă, care reprezintă valoarea justă la momentul reevaluării, minus orice amortizare acumulată
ulterior și orice pierderi din depreciere, așa fel încît valoarea vontabilă să nu difere în mod semnificativ de
valoarea care poate fi determinate pe baza valorii juste la finele anului.
Atunci cînd un element de imobilizare corporală este reevaluat, orice amortizare cumulate la data
reevaluării este tratată într-unul dintre următoarele moduri:
 Este tratată proportional cu modificarea de valoare contabilă brută a activului, astfel încît
valoarea contabilă a activului după reevaluare să fie egală cu valoarea sa reevaluată (metoda
valorii contabile);
 Este eliminată din valoarea contabilă brută a activului și suma netă este retratată la valoarea
reevaluată a activului (metoda recalculării).
Pierderea din deprecierea unui activ contabilizat la valoarea reevaluată se recunoaşte ca diminuare a
eventualului ecart (surplus) din reevaluarea activului şi ca corectare a valorii activului depreciat. Orice sumă
a depăşirii pierderii din depreciere asupra ecartului din reevaluare a aceluiaşi activ, precum şi suma integrală
a pierderii din depreciere în cazul în care ecartul din reevaluare nu există, se recunoaşte ca majorare a
cheltuielilor curente şi ca corectare a valorii activului depreciat. Astfel, pot apărea următoarele formule
contabile:
Debit contul 721 “Cheltuieli cu active imobilizate”
Debit contul 343 ”Alte elemente ale capitalului propriu”
Credit contul 126 “Amortizarea ș deprecierea resurselor minerale”
Credit contu 127 “Deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuție”
Credit contul 128 “Deprecierea terenurilor”
Credit contu 129 “Deprecierea mijloacelor fixe”
În cazul în carea valoarea contabilă a unui activ este majorată ca urmare a unei reevaluări, această
majorare trebuie înregistrată direct în creditul conturilor de capitaluri proprii ca surplus din reevaluare.
Debit contul 122 “Trenuri”
Debit contul 123 “Mijloace fixe”
Debit contul 125 “Resurse minerale”
Credit contul 343 ”Alte elemente ale capitalului propriu”

10
 Dacă însă, anterior a fost înregistrată o descreștere din reevaluare, atunci în limita a acestei descreșteri
reflectăm o majorare a veniturilor din reevaluare, iar suma ce depășește cheltuielile din reevaluare
înregistrate anterior, la ecart (formula de mai sus).
Debit contul 122 “Trenuri”
Debit contul 123 “Mijloace fixe”
Debit contul 125 “Resurse minerale”
Credit contul 621 ”Venituri din operțiuni cu active imobilizate”
În cazul în care valoarea contabilă a aunui activ este diminuată ca rezultat al unei reevaluări, această
diminuare trebuie recunoscută ca o cheltuială.
Debit contul 721 “Cheltuieli cu active imobilizate”
Credit contul 122 “Trenuri”
Credit contul 123 “Mijloace fixe”
Credit contul 125 “Resurse minerale”
Cu toate acestea, dacă anterior însă s-a înregistrat un ecart din reevaluare, atunci la înregistrarea unei
diminuări din reevaluare micșorăm ecartul în limita acestuia, iar dacă cheltuiala respectivă este mai mare ca
ecartul disponibil, reflectăm la cheltueili(formula de mai sus).
Debit contul 343 ”Alte elemente ale capitalului propriu”
Credit contul 122 “Trenuri”
Credit contul 123 “Mijloace fixe”
Credit contul 125 “Resurse minerale”
Ca urmare a utilizării imobilizărilor corporale, pot apărea costuri ulterioare de
întreținere/reparație/modernizare. Contabilizarea acestor costuri depinde de mărimea lor (în comparație cu
pragul de semnificație), și de conținul lor (dacă aduc sau nu beneficii economice).
Costurile ulterioare aferente întreţinerii, asistenţei tehnice şi reparaţiei imobilizărilor corporale se
efectuează pentru menţinerea lor în stare funcţională și de la care nu se aşteaptă beneficii economice
suplimentare, se reflectă ca costuri/cheltuieli curente. Cînd costurile menţionate sînt semnificative în
comparaţie cu pragul de semnificaţie stabilit de entitate, ele pot fi raportate la cheltuieli anticipate pe termen
lung sau curente cu includerea ulterioară în componenţa costurilor şi/sau cheltuielilor curente în modul
stabilit de politicile contabile a entităţii, acestea sunt înregistrate în contabilitate în felul următor:
Debit contul 712 “Chetuieli de distribuire”– dacă IC este utilizată în scopuri de desfacere;
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative” – dacă IC are scopuri administrative;
Debit contul 821 “Costuri indirecte de producție” – pentru IC ce deservesc procesul de producție;

11
Credit contul 544 “Alte cheltuieli curente”- dacă reparația se efectuează în antrepriză
Credit contul 812 “Activitatea auxiliară” – dacă reparația se efecuează cu forte proprii.
Costurile ulterioare pot fi efectuate în procesul de reparaţie sau dezvoltare a imobilizării corporale cu
scopul îmbunătăţirii caracteristicilor iniţiale a acesteia şi, respectiv, majorării beneficiilor economice
aşteptate din utilizarea obiectului. În particular, majorarea beneficiilor economice poate să rezulte din:
prelungirea duratei de utilizare a obiectului, creşterea capacităţii de producţie, suprafeţei sau altor
caracteristici ale obiectului, îmbunătăţirea substanţială a calităţii producţiei fabricate (serviciilor prestate),
prelungirea intervalelor între înlocuirile părţilor componente în limita duratei de utilizare a obiectului,
crearea componentelor care nu mai necesită înlocuire în limita duratei de utilizare a obiectului, reducerea
semnificativă a costurilor de exploatare prevăzute iniţial etc. În asemenea situaţii costurile ulterioare se
capitalizează prin adăugarea acestora la valoarea contabilă a obiectului respectiv.
Debit contul 122 “Trenuri”
Debit contul 123 “Mijloace fixe”
Debit contul 125 “Resurse minerale”
Credit contul 544 “Alte cheltuieli curente”- dacă reparația se efectuează în antrepriză
Credit contul 812 “Activitatea auxiliară” – dacă reparația se efecuează cu forte proprii.

4. Derecunoașterea imobilizărilor corporale sub aspect national și international

Imobilizările se derecunosc la ieşirea acestora în cazul:
a) lichidării din motivul uzurii fizice şi/sau învechirii morale, distrugerii în urma calamităţilor naturale etc.;
b) transmiterii (înstrăinării, cedării) prin vînzare, în baza unui contract de leasing financiar, schimb, donaţie
etc.
 În cazul înstrăinării imobilizărilor corporale pînă la expirarea duratei de utilizare,
amortizarea acumulată este casată, iar valoarea neamortizată este casată ca majorare a cheltuielilor curente
concomitent cu diminuarea valorii imobilizărilor.
a) Amortizarea acumulată se casează
Debit contul 124 “Amortizarea mijloacelor fixe”
Debit contul 126 “Amortizarea și deprecierea resurselor minerale”
Credit contul 123 “Mijloace fixe”
Credit contul 125 “Resurse minerale”
b) valoarea neamortizată este casată ca majorare a cheltuielilor curente concomitent cu diminuarea valorii
imobilizărilor.

12
Debit contul 721 “Cheltuieli cu active imobilizate”
Credit contul 122 “Trenuri”
Credit contul 123 “Mijloace fixe”
Credit contul 125 “Resurse minerale”
c) Încasările nete sau valoarea altei forme de compensaţie care urmează a fi primite din înstrăinarea
obiectului de imobilizări se contabilizează ca majorare a creanţelor şi veniturilor curente.
Debit contul 234 “Alte creanțe curente”
Credit contul 621 ”Venituri din operțiuni cu active imobilizate”
Acesta a fost tratamentul national, tratamentul international contabilizează operațiunile de vănzare a
imobilizărilor corporale în felul următor (pentru mijloace fixe):
Debit contul 124 “Amortizarea mijloacelor fixe”
Debit contul 234 “Alte creanțe curente”
Credit contul 123 “Mijloace fixe”
Credit contul 351 “Rezultat financiar total”
 În cazul lichidării ca urmare a amortizării complete a imobilizării la sfărșitul duratei de
funcționare a acesteia se înregistrează casarea amortizării acumulate totale (ca și în cazul vînzării), iar dacă
aceasta are o valoare reziduală, reflectăm :
- în limita valorii reziduale
Debit contul 211 “Materiale”
Credit contul 123 “Mijloace fixe”
Credit contul 125 “Resurse minerale”
- peste limita valorii reziduale
Debit contul 211 “Materiale”
Credit contul 621 ”Venituri din operțiuni cu active imobilizate”
- sub limita valorii reziduale
Debit contul 721 “Cheltuieli cu active imobilizate”
Credit contul 123 “Mijloace fixe”
Credit contul 125 “Resurse minerale”

13
Bibliografie
1. SNC “Imobilizări necorporale și corporale”
2. SNC “Deprecierea activelor”
3. IAS 16 "Imobilizări corporale"
4. IFRS 6 "Explorarea şi evaluarea resurselor minerale"
5. IAS 36 “Deprecierea activelor”
6. SNC “Costurile îndatorării”
7. IAS 23 “Costurile îndatorării”

14
15