Imobilizarile corporale

Imobilizarile sunt considerate a fi bunuri sau valori care trebuie sa serveasca pe o perioada buna in
ceea ce priveste activitatea patrimoniala. Imobilizarile corporale poarta denumirea si de active fixe.
Structura acestor active se imparte in 4 grupe:

 Imobilizari corporale;
 Imoblizari necorporale;
 Imobilizari in curs;
 Imobilizari financiare.

Imobilizarile corporale, care poarta denumirea de imobilizari materiale, reprezinta active fixe,
alcatuite din terenuri si mijloace fixe. Cand spunem terenuri, ne referim atat la terenurile de pamant, cat si
la amenajarile de teren precum: teren agricol sau silvic, terenurile lipsite de constructii, teren cu
zacaminte, sau terenurile care dispun de constructii.
Practic, toate intreprinderile, indiferent de marime sau de sectorul de activitate, utilizeaza bunuri
corporale de natura materiala, bunuri care sunt achizitionate, produse sau primite pe alte cai, in vederea
unei exploatari durabile. Ansamblul acestor bunuri corporale poarta numele, in mod obisnuit, de
imobilizari corporale, de bunuri de productie, iar in abordarea pe cicluri, de investitii materiale.
Imobilizarile corporale, denumite si imobilizari materiale sau active fixe tangibile reprezinta bunurile
materiale de folosinta indelungata in activitatea unei intreprinderi. Ele se regasesc sub forma de terenuri si
mijloace fixe (cladiri si constructii, masini de forta si utilaje energetice, masini, utilaje si instalatii de
lucru, aparate si instalatii de masurare, control si reglare, mijloace de transport, animale de munca,
plantatii, unelte, accesorii de productie si inventar gospodaresc).
In cazul cand, bunurile materiale procurate sau create de intreprindere nu sunt terminate, ele sunt
incluse in categoria imobilizarilor in curs.
Potrivit normei contabile internationale IAS 16 "Imobilizari corporale", imobilizarile corporale sunt acele
active care:
a) sunt destinate de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de
servicii, pentru a fi inchiriate tertilor, sau pentru a fi folosite in scopuri administrative;
b) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.
In literatura de specialitate sunt prezentate mai multe conceptii cu privire la definirea amortizarii
si anume: recuperarea esalonata prin cheltuieli a valorii de intrare a activelor fixe, pe intreaga durata
economica de utilizare; corectia valorii activelor imobilizate, prin constatarea periodica a pierderilor de
valoare, ca urmare a deprecierii lor in timp, fizic si moral; amortizarea definita intr-o conceptie financiara,
avand ca obiect acumularea resurselor necesare reinoirii activelor imobilizate corporale.
In spiritul IAS 16 "Imobilizari corporale", amortizarea "este alocarea sistematica a valorii
amortizabile a unui activ pe intreaga durata de viata utila."
Potrivit aceluiasi Standard, valoarea amortizabila este definita ca "costul activului sau o alta
valoare substituita costului in situatiile financiare, din care s-a scazut valoarea reziduala."
Valoarea reziduala reprezinta, conform aceluiasi standard de contabilitate, valoarea neta pe care o
intreprindere estimeaza ca o va obtine pentru un activ la sfarsitul duratei de viata utila a acestuia, dupa
deducerea prealabila a costurilor de cedare estimate.
Valoarea amortizata consta din acea valoare transferata periodic si cumulat asupra cheltuielilor,
lucru ce se realizeaza de regula lunar.
Valoarea amortizabila se stabileste si se inregistreaza in contabilitate pe grupe si subgrupe de
mijloace fixe si nu analitic, pe fiecare mijloc fix in parte. Cand activele imobilizate corporale ies din
functiune este necesar sa se faca calculul valorii amortizate si ramase pentru fiecare obiect in parte. In
acest scop se determina un coeficient de amortizare (uzura).
Duratele consumate si normate se calculeaza in luni. Coeficientul respectiv se aplica la valoarea
de intrare (inventar), obtinandu-se suma amortizarii efectuate. La unele intreprinderi exista lucrari
complexe executate cu calculatorul electronic, prin care se tine si evidenta valorii amortizate pe fiecare
obiect in parte.
Durata de viata utila reprezinta:
a) perioada pe parcursul careia se estimeaza ca intreprinderea va utiliza activul supus amortizarii;
b) numarul unitatilor produse sau a unor unitatii similare a se estimeaza ca vor fi obtinute de
intreprindere prin folosirea activului respectiv.
Costul de achizitie se stabileste pentru activele imobilizate procurate de la terti, prin cumparare
(cu titlu oneros). La bunurile de natura utilajelor ce nu necesita constructii si nici montaj, a mobilierului,
mijloacelor de transport, uneltelor etc., de regula costul de achizitie consta din pretul de cumparare (de
livrare a furnizorului) si cheltuieli de transport-aprovizionare, inclusiv taxele vamale si alte taxe, daca
bunurile provin din import. La bunurile obtinute prin constructii si montaj de utilaje si la alte investitii
mari, in costul activelor imobilizate intra si alte cheltuieli cum ar fi: despagubirile si amenajarilor pentru
terenuri, costul proiectarii, costul lucrarilor de constructii si montaj, al probelor tehnologice, al pregatirii
personalului etc. de asemenea, in costul activelor imobilizate intra si dobanzile si diferentele de curs
valutar, respectiv la cele executate prin credite sau primite din import (cu unele exceptii stabilite prin
normele legale, cand acestea din urma pot fi incluse in cheltuielile financiare).
Costul de productie efectiv este utilizat pentru activele imobilizate corporale produse sau
construite in unitatea patrimoniala (in regie proprie).
Costul, conform IAS 16 "Imobilizari corporale", reprezinta "suma platita in numerar sau
echivalente de numerar, ori valoarea justa a altor contraprestatii efectuate pentru achizitionarea unui activ,
la data achizitiei sau constructiei acestuia".
Valoarea justa reprezinta suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie intre doua
parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv potrivit
IAS 16 "Imobilizari corporale".
IAS 16 "Imobilizari corporale", defineste valoarea contabila ca fiind "valoarea la care un activ este
recunoscut in bilant dupa scaderea amortizarii cumulate pana la acea data, precum si a pierderilor
cumulate di depreciere."
Caracteristicile principale ale imobilizarilor corporale sunt urmatoarele:
- ele sunt achizitionate, produse etc. pentru a servi exploatarii, si nu pentru are revandute;
- ele au, prin natura lor, o durata relativ lunga si pot, in mod obisnuit, sa fie amortizate:
intreprinderea poate sa obtina profituri din imobilizarile sale corporale, pe parcursul unui anumit numar
de exercitii; costul acestor bunuri este, ca atare, repartizat pe aceste exercitii, prin intermediul amortizarii;
singura exceptie este cea a terenurilor, care nu fac, in general, obiectul amortizarii;
- aceste bunuri sunt de natura corporala: imobilizarile corporale au o existenta materiala si se
disting astfel de imobilizarile necorporale; totodata ele se disting si de materii prime si materiale,
deoarece ele nu sunt incorporate, din punct de vedere fizic, in produsele destinate vanzarii.

Analiza si functionarea conturilor de imobilizari corporale

Terenurile si mijloacele fixe sunt conturi de bilant sau situatie (inventar); ca modele de evidenta
si calcul ele furnizeaza informatia de cunoastere si control gestionar asupra situatiei patrimoniului. Prin
soldul lor debitor asigura informatia de completare a bilantului contabil.
Pretul de inregistrare in conturi a activelor imobilizate, respectiv a imobilizarilor corporale este
cel corespunzator valorii contabile de intrare cu urmatoarele semnificatii:
a) valoarea ramasa actualizata aferenta fiecarui activ imobilizat care a fost reevaluat in
conformitate cu hotarari ale Guvernului;
b) costul de achizitie pentru imobilizarile corporale procurate cu titlu oneros;
c) costul de productie pentru imobilizarile corporale produse sau construite de societatea
comerciala;
d) valoarea actuala pentru activele imobilizate obtinute cu titlu gratuit, estimata la inscrierea lor in
activ pe baza propunerilor facute de specialisti si cu aprobarea adunarii generale a asociatilor la
societatile comerciale;
e) valoarea de aport acceptata de parti, pentru activele imobilizate intrate in patrimoniu cu ocazia
asocierii, fuziunii etc., conform statutelor sau contractelor, determinata prin expertiza.
Evaluarea imobilizarilor corporale se face in contabilitate folosind principiul costului istoric.
Cunoscut sub apelativul de "principiul costului de origine", principiul costurilor istorice consta in
a conserva, la nivelul structurilor bilantiere, valorile de intrare care sunt valori istorice. Aceste valori sunt
corectate, daca este cazul, cu suma amortizarilor sau provizioanelor pentru deprecire. Bazat pe ipoteza
(principiul) unitatii monetare stabile, principiul costurilor istorice consta in respectarea valorii nominale a
monedei fara a se tine cont de variatiile puterii sale de cumparare. Desi nu este prevazut explicit in
regulament, acest principiu actioneaza si in contabilitatea romaneasca.
Doctrinele si practicile contabile occidentale afirma ca, in contextul contabilitatii conventionale,
anumite active pot fi evaluate astfel decat la nivelul costului istoric. Astfel, este permis ca, in anumite
situatii, imobilizarile sa fie evaluate la valoarea actuala de inlocuire sau de reinnoire.
Corespunzator celor patru momente in care se realizeaza evaluarea elementelor patrimoniale,
intrarea in patrimoniu, inventarul, inchiderea exercitiului si iesirea din patrimoniu, imobilizarile corporale
sunt evaluate pe baza urmatoarelor valori:
a) Valoarea de intrare: mai este denumita si valoarea contabila si este reprezentata de :
- Costul de achizitie al imobilizarilor achizitionate cu titlu oneros. Acest cost este format din pretul de
cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuieli de transport si alte cheltuieli necesare pentru punerea
imobilizarilor in stare de utilitate.
- Costul de productie al imobilizarilor constituite sau produse de intreprindere. Acest cost este constituit
din costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de
productie si cota de cheltuieli indirecte legate "rational" de fabricatia imobilizarilor. Costul de productie
al unei imobilizari poate sa includa si cheltuieli financiare, cu conditia ca ele sa reprezinte dobanzile
aferente imprumuturilor pentru finantarea investitiei si sa vizeze perioada ei de executie.
- Valoarea de utilitate, pentru imobilizarile ca aport, obtinute cu titlu gratuit sau donatie. Aceasta valoare
este stabilita in functie de pretul pietei si de utilitate, prin comparatii cu valoarea unor imobilizari cu
caracteristici tehnice similar sau apropiate de starea si amplasarea acestora etc.
b) Valoarea de inventar
Cu ocazia inventarierii, evaluarea activelor imobilizate se face la valoarea actuala sau de utilitate
a fiecarui element. Denumita si valoare de inventar, ea este stabilita in functie de utilitatea bunului in
unitate si de pretul pietei.
Pentru imobilizarile corporale amortizabile, valorile retinute la inventar trebuie sa tina cont de
amortizarea calculata, in sensul deducerii acesteia, valoarea de inventar fiind data de valoarea neta
contabila ce rezulta din planul de amortizare, exceptand situatia in care valoarea actuala este considerata
inferioara valorii nete contabile (aceasta regula nu opereaza in contabilitatea romaneasca).
Estimarea imobilizarilor la inventar se tine cont si de situatia intreprinderii, din acel moment, care
consta, de regula, in aplicarea principiului continuitatii activitatii. In caz de afirmare a corolarului
principiului, trebuie sa se aiba in vedere valoarea lichidativa a imobilizarilor respective.
c) Valoarea bilantiera: este stabilita la inchiderea exercitiului.
La inchiderea exercitiului, valoarea de intrare (valoarea contabila) a imobilizarilor este comparata
cu valoarea de utilitate (valoarea actuala), stabilita cu ocazia inventarierii.
In urma compararii si ca o consecinta a aplicarii prudentei rezulta doua situatii:
-constatarea unor plusuri de valoare: plusurile se inregistreaza in contabilitate dar pot sa faca obiectul unei
mentiuni in anexa;
- constatarea unor minusuri de valoare: minusurile se inregistreaza in contabilitate, sub forma de
amortizari, atunci cand deprecierea este ireversibila, sau sub forma de provizioane pentru depreciere,
atunci cand aceasta este reversibila.
In contabilitatea curenta, imobilizarile corporale sunt inregistrate la valoarea lor contabila (de
intrare), in timp ce in bilantul contabil sunt prezentate la valoarea neta contabila, stabilita ca diferenta
intre valoarea contabila si marimea deprecierilor sub forma de amortizari sau provizioane constatate.
d) Valoarea la iesirea din patrimoniu
Iesirea unei imobilizari corporale din patrimoniu poate sa fie datorata mai multor cauze:
- scoaterea din folosinta, la expirarea duratei de utilizare sau inainte de acest termen;
- constatarea unui minus in gestiune, la inventariere;
- scoaterea din folosinta ca urmare a unor situatii de forta majora (distrugerea generata de cataclisme
naturale, incendii etc);
- vanzarea (cesiunea) activelor imobilizarilor corporale;
- cedarea cu titlu gratuit sub forma unor donatii sau subventii;
- alte cauze.
De regula, la iesirea din patrimoniu, imobilizarile corporale sunt inregistrate la valoarea lor de
intrare (valoarea contabila). In cazul iesirii prin vanzare (cesiune), creanta asupra cumparatorului este
inregistrata la pretul de vanzare. Valoarea neamortizata a unui bun cedat genereaza, in mod logic, o
cheltuiala exceptionala privind operatiile de capital.
 In cazul iesirii de imobilizari corporale, se calculeaza amortizarea si pentru perioada scursa intre
inceputul exercitiului (corespunzator operatiei de iesire) si data efectiva cand are loc constatarea iesirii, in
cadrul exercitiului respectiv.
Pentru evaluarea imobilizarilor corporale pot fi aplicate mai multe metode, printre care:
1. Metoda bazata pe costul istoric indexat (care tine cont de variatia nivelului general al preturilor);
2. Metoda bazata pe costul actual (care tine cont de variatia nivelului specific al preturilor);
3. Metoda bazata pe valori nete de realizare;
4. O metoda care combina indexarea si costurile actuale sau valorile nete de realizare.
In legatura cu evaluarea imobilizarilor corporale prezinta interes redarea unor aspecte de detaliu asa cum
sunt normatizate prin Standardul de Contabilitate Internationala nr. 16 privind imobilizarile corporale.
Evaluarea la valoarea recuperabila
Periodic, valoarea neta contabila trebuie sa fie comparata cu valoarea recuperata a bunului.
Atunci cand aceasta valoare este mai mica, imobilizarea trebuie sa fie depreciata pentru diferente.
Valoarea recuperabila a unei imobilizari corporale este data de avantajele economice pe care
intreprinderea spera sa le obtina prin utilizarea viitoare a bunului, inclusiv de valoarea sa reziduala in
momentul cesiunii.
IASB nu face nici o precizare in legatura cu calculul valorii recuperabile. In principiu, aceasta
valoare poate fi obtinuta prin actualizarea previziunilor fluxurilor de trezorerie viitoare referitoare la
imobilizarea in cauza, dar aceasta metoda nu este obligatorie.
Toate denumirile contabile incadrate la mijloace fixe se amortizeaza pe o perioada egala cu
durata lor de utilizare ,stabilita in catalogul aprobat prin hotararea de guvern nr.2139/2004.
Imobilizarile in curs de executie sunt reprezentate de acele bunuri economice de natura
imobilizarilor corporale, nefinalizate pana la sfarsitul pana la sfarsitul perioadei.
Avansurile acordate pentru imobilizari corporale cuprind sumele platite anticipat furnizorilor de
la care urmeaza sa se achizitioneze bunuri de natura imobilizarilor corporale.