1

IAS 16 - “Imobilizări corporale”

Obiectivul acestui IAS este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizările corporale.
Problema principală în contabilizarea imobilizărilor corporale este identificarea momentului de
recunoaştere a acestor active, a valorii contabile şi a cheltuielilor cu amortizarea şi cu pierderile din
depreciere aferente atunci când e cazul.

I. Termeni cheie:

Imobilizările sunt acele active tangibile care:

corporale (a) sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea
de servicii, pentru a fi închiriate terţilor, sau pentru a fi folosite în
scopuri administrative; şi
(b) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.
Valoarea contabilă este valoarea la care un activ este recunoscut în bilanţ după scăderea
amortizării cumulate până la acea dată, precum şi a pierderilor cumulate din
depreciere.
Costul reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea
justă a altor contraprestaţii efectuate pentru achiziţionarea unui activ, la data
achiziţiei sau construcţiei acestuia
Valoarea este costul activului sau o altă valoare substituită costului, din care s-a scăzut
amortizabilă valoarea reziduală.
Amortizarea este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa
durată de viaţă utilă.
Pierderea din diferenţa dintre valoarea contabilă şi valoarea recuperabilă a unui activ.
depreciere
Valoarea cel mai ridicat preţ net de vânzare a unui activ şi valoarea sa de utilizare.
recuperabilă
Valoarea reziduală valoarea estimată pe care ar obţine-o o entitate din cedarea unui activ, după
deducerea costurilor estimate pentru cedare, dacă activul avea deja vechimea
şi condiţia prevăzută la sfârşitul duratei de viaţă utilă.
Durata de viaţă (a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de
utilă către o entitate;
(b) numărul de unităţi de producţie similare preconizate să se obţină din activ
de către o entitate.
Valoarea justă

II. Recunoaştere:
Costul unui element de imobilizări corporale va fi recunoscut ca activ dacă şi numai dacă:
(a) este posibilă generarea către entitate de beneficii economice viitoare aferente activului; şi
(b) costul activului poate fi măsurat în mod credibil.
În plus, trebuie verificat dacă entitatea deține controlul asupra activului, respectiv dacă
i se cuvin toate beneficiile economice viitoare obținute din utilizarea acestuia.

În cadrul unor proprietăți deținute de entitate pot fi identificate :

 2

- o parte pentru a fi închiriată sau pentru a crește valoarea

Și
- o parte folosită în producția de bunuri, executarea de lucrări, în prestările de servicii sau în
scopuri administrative.

Dacă aceste părți pot fi vândute separat sau pot fi închiriate separat în baza unui contract,
atunci entitatea le înregistrează separat în contabilitate.
Proprietatea imobiliară este recunoscută ca investiție imobiliară (IAS 40) doar dacă o parte
nesemnificativă este deținută de entitate în scopuri proprii.

Exemplul 1 : O entitate economică deține o clădire de birouri. E ocupa 15 din cele 20 de
etaje cu sediul său principal, iar celelalte 5 etaje sunt închiriate terților în baza unui contract de
leasing operațional.
Conducerea entității propune ca activul să fie recunoscut în întregime la imobilizări corporale,
deoarece consideră că partea închiriată terților reprezintă doar 25% din clădire și are la bază un
contract de leasing operațional.
Cele două părți ale clădirii trebuie recunoscute separat ?

Uneori, imobilizările corporale sunt achiziționate de entitate pentru siguranță sau din motive legate
de mediu. Deși deținerea acestora nu are ca efect direct creșterea beneficiilor economice ea poate fi
calificată ca necesară în obținerea beneficiilor economice din utilizarea altor active. Prin urmare,
acestea se vor recunoaște ca imobilizări corporale deoarece dau posibilitatea obținerii de beneficii
economice din utilizarea activelor conexe.

Exemplul 2: O entitate administrează un lanţ de magazine en detail în România. Este

introdusă o nouă legislaţie privind securitatea, care cere ca toate magazinele să aibă instalat un
sistem de stropire în caz de incendiu. Noul sistem nu va determina creşterea vânzărilor magazinului.
Se ştie că până în prezent magazinul nu a suferit nici un incendiu iar managementul consideră că
probabilitatea unui incendiu viitor este foarte mică. Astfel, instalarea nu va genera nici reducerea
cheltuielilor operaţionale ale magazinului.
Se va capitaliza sistemul de stropire având în vedere că acesta nu are o utilitate pentru
unitate? Discutaţi situaţia entităţii în raport cu cerinţele recunoaşterii.

III. Evaluare la recunoaştere:

O entitate trebuie să evalueze toate costurile imobilizărilor sale corporale atunci când apar. Aceste
costuri includ:
- costurile iniţiale pentru achiziţionarea sau construcţia unui elemente de imobilizări corporale şi
- costurile care apar ulterior pentru adăugarea, înlocuirea sau întreţinerea acestora.
La data intrării în entitate imobilizările corporale sunt evaluate și înregistrate în contabilitate la
valoarea de intrare care reprezintă:
- costul de achiziție
- costul de producșie
- valoarea justa
- valoarea de aport.
 3

1. Costul de achiziție:

Un element al imobilizărilor corporale care este recunoscut ca activ va fi evaluat iniţial la costul său,
care este format din:
(a) preţul de cumpărare (din care se scad reducerile comerciale primite),
(b) taxele nerecuperabile,
(c) orice costuri care se pot atribui direct aducerii activului la locaţie şi condiţia necesară pentru
ca acesta să poată opera conform destinației sale.
(d) estimarea iniţială a costurilor de demontare şi de mutare ale elementului şi restaurarea
amplasamentului unde va fi mutat, obligaţia pe care o dobândeşte entitatea la achiziţionarea
elementului sau ca o consecinţă a utilizării elementului pe o perioadă anumită în alte scopuri
decât cele de a produce stocuri în timpul acelei perioade.

Exemple de costuri direct atribuibile sunt:

(a) costurile cu beneficiile angajaţilor care rezultă direct din achiziţia elementului respectiv;
(b) costurile de amenajare a amplasamentului;
(c) costurile iniţiale de livrare şi manipulare;
(d) costurile de instalare şi asamblare;
(e) costurile de testare a funcţionării corecte a activului, din care se scad încasările nete provenite
din vânzarea elementelor produse în timpul aducerii activului la amplasament şi la condiţia de
funcţionare (cum ar fi eşantioanele produse la testarea echipamentului); şi
(f) onorariile profesionale.

Exemple de costuri care NU sunt costuri ale unui element de imobilizări corporale:
(a) costurile întreținerii zilnice;
(b) costurile de deschidere a unei noi instalaţii;
(c) costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (costurile de publicitate şi activităţi
promoţionale);
(d) diferențele de curs valutar apărute din momentul achiziției și pâna la data achitarii;
(e) reducerile financiare primite de la furnizorii de imobilizări;
(f) costurile de dirijare a activităţii în noul amplasament sau cu o nouă categorie de clienţi
(inclusiv costurile cu pregătirea personalului); şi
(g) costurile administrative şi alte costuri de supraveghere generală.
(e) costurile cu pregătirea angajaților în vederea utilizării imoilizării respective;
(f) costurile înregistrate când nu este utilizată la maxim capacitatea de producție;
(g) pierderile iniţiale de operare, cum ar fi cele înregistrate la creşterea cererii pentru produsul
realizat de elementul respectiv; şi
(h) costurile reamplasării sau reorganizării parţiale sau totale a activităţilor entităţii.
Exemplul 3: O entitate achiziţionează o linie de producţie, cheltuielile legate de achiziţie
fiind: preţul de cumpărare 55.000 lei; taxe vamale 5.500, comision vamal 550, costuri de montaj
14.000 lei; cheltuieli de transport până la locul de montare 8.000 lei; onorariile inginerilor care
montează linia 6.000 lei, reducere comercială primită 2.000. Înainte ca activul să atingă parametrii
planificaţi s-au înregistrat pierderi din exploatare în valoare de 8.000 lei. Pentru a lansa un nou
produs pe piaţă, entitatea suportă costuri necesare promovării acestuia în sumă de 1.500 lei. În
timpul testării funcţionării corecte a liniei de producţie, s-au înregistrat costuri la nivelul sumei de
3.000 lei. O parte din eşantioanele obţinute în această fază au fost vândute la preţul de 1.800 lei.
Care este costul de achiziţie al imobilizării ?
Exemplul 4. O entitate economică achiziționează un utilaj la prețul de achiziție de 30.000
lei, transport 700 lei, montaj efectuat de o unitate specializată 1.00 lei, TVA 19%.
Cum se înregistrează achiziția utilajului?
 4

2. Costuri ulterioare
Cheltuielile cu modernizările sunt recunoscute ca o componentă a imobilizărilor și sunt recuperate
de entitate prin amortizare (cheltuieli ulterioare). Modernizarea este reprezentată de lucrările care au
ca efect îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali ai imobilizării care conduc la obținerea de beneficii
economice suplimentare față de cele estimate inițial.
Exemplu de astfel de costuri:
a) modificări aduse activelor care aduc creşterea duratei de viaţă utilă;
b) modernizări aduse activelor care conduc la creşterea capacităţii de producţie;
c) schimbarea unor componente la intervale regulate de timp conform cărţii tehnice (recăptuşire
furnal);
d) inspecţii generale regulate pentru depistarea defecţiunilor;
e) introducerea unui nou proces de producţie care conduce la scăderea costurilor de producţie.
Toate celelalte cheltuieli efectuate deoarece activul nu funcţiona la parametrii estimaţi iniţial se
recunosc drept cheltuieli ale perioadei (Ch = Dat, banci), reprezentând reparații.

Reparațiile reprezintă lucrări efectuate asupra imobilizărilor corporale cu scopul menținerii

performanțelor, respectiv pentru restabilirea stării tehnice inițiale prin înlocuirea unor componente
uzate. Cheltuielile cu reparațiile se recunosc drept costuri ale perioadei în care au fost suportate.

Exemplul 5: O entitate economică are un utilaj cu o capacitate de producție de 2.000 buc.

produs / lună achiziționat în urmă cu 3 ani. Valoare netă contabilă 15.000 lei. Hotarăște
modernizarea utilajului ceea ce va conduce la creșterea capacității de producție cu 20% și la
scăderea consumului de energie electrică cu 30%. Costurile modernizării 6.000 lei (entitatea a
apelat la o firmă specializată). Care este tratamentul contabil?

3. Situații specifice în achiziția imobilizărilor corporale

Costul unui activ reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justă
a altor contraprestaţii efectuate pentru achiziţionarea unui activ, la data achiziţiei sau construcţiei
acestuia.

A. Dacă plata unui activ este amânată peste condiţiile obişnuite de creditare diferenţa dintre
totalul plăţilor ulterioare şi această valoare reprezintă o cheltuială cu dobânda pe perioada
de creditare.

Exemplul 6: O întreprindere achizitioneaza un utilaj al cärui preţ de achizitie este 50.000 lei.
Contractul încheiat cu furnizorul prevede posibilitatea fie a plăţii integrale la livrare a sumei de
50.000 lei, fie a unei plăţi la livrare de 22.500 lei urmată de o plata ulterioară. peste un an de 39.500
lei.

*„Costul unui element de imobilizări corporale este echivalentul în numerar al preţului la data
recunoaşterii. Dacă plata este amânată peste termenele normale ale creditului, diferenţa dintre
echivalentul în numerar al preţului şi plata totală este recunoscută drept dobândă de-a lungul
perioadei de credit, cu excepţia cazului în care această dobândă este capitalizată în conformitate cu
IAS 23.” (IAS 16 pct. 23)
 5

B. Costurile cu demontarea precum și alte costuri în legătură cu imobilizările se deosebesc după

mementul în care sunt ocazionate. Costurile de demontare și de mutare a activului precum și
cele de restaurare a amplasamentului vor deveni scadente la o dată viitoare care poate fi de
câteva zeci de ani. Astfel, este posibil să existe o incertitudine cu privire la estimarea acestor
costuri. Entitatea trebuie să efectueze cea mai mare estimare a mărimii obligației.
Actualizarea sumelor care reprezintă costurile evidențiază impactul acestora asupra fluxurilor
de trezorerie viitoare. Suma capitalizată ca parte a costului activului reprezintă de fapt suma
actualizată la data recunoașterii inițiale a cheltuielilor estimate a se plăti pentru demontarea
și mutarea activului.

Exemplul 7: O entitate care are ca obiect de activitate explorarea şi producerea de petrol are
obligaţia, la data instalării, ca la sfârşitul duratei de utilizare de 25 de ani să demonteze
echipamentele în condiţiile cerute de legislaţie. Costurile aferente sunt estimate la 400.000 um, cu o
valoare prezentă calculată pe baza unei rate de 8%. Care este tratamentul pe care trebuie să îl aplice
entitatea?

Anu Valoarea actualizată netă Diferenta față de perioada precedentă

l
1 400.000 / (1 +0,08)24 = 58.407 lei 0 lei
2 400.000 / (1 +0,08)23 = 63.080 lei 4.673 lei
... ... ...
24 400.000 / (1 +0,08)1 = 370.370 lei
25 400.000 / (1 +0,08)0 = 400.000 lei 29.630 lei

Cum trebuie să recunoască entitatea costul estimat pentru demontarea și mutarea activului?

Exemplul 8: În decembrie anul N, se achiziționează un utilaj la costul de achiziție de 50.000

lei. Durata utilă de viață a utilajului este de 10 ani. Costurile de demontare și mutare a activului sunt
estimate și actualizate la 5.000 lei. La sfârșitul celor 10 ani, valoarea provizionului recunoscut este
de 24.000 lei.
Presupunem că la sfârșitul DVU, în ianuarie N + 10 nivelul cheltuielilor efective cu
demontarea și mutarea utilajului este de 25.000 lei.
La ce valoare se va reflecta în bilanțul anului N utilajul?

Care sunt înregistrările făcute în anul N + 10?

4. Construirea în regie proprie

La determinarea costului activelor construite în regie proprie sunt utilizate aceleași principii ca
pentru activele achiziționate. Ca și în cazul stocurilor, orice profituri interne sunt eliminate din
obținerea costurilor.
Reflectarea cheltuielilor suportate se face prin utilizarea conturilor de cheltuieli. Dacă obiectivul de
investiții nu se finalizează în luna în care s-au început lucrările, entitatea va recunoaște o imobilizare în
 6

curs. De asemenea, ea va recunoaște un venit din producția de imobilizări pentru suma cheltuielilor
directe suportate. În perioada în care obiectivul de investiții este finalizat, imobilizarea în curs trece în
categoria de imobilizări corporale corespunzătoare.
Costul unei imobilizări obținute în regie proprie cuprinde:
- Valoarea materiilor prime și a materialelor consumate;
- Cheltuielile de producție direct atribuibile activului;
- Alocarea rezonabilă a cheltuielilor indirecte;
- Costurile îndatorării cu respectarea IAS 23 Costurile îndatorării
Cheltuielile aferente rebuturilor, manoperei sau altor resurse utilizate peste limitele acceptate
ca fiind normale, precum și pierderile apărute în perioada construirii în regie proprie nu se includ în
costul de producție.

Exemplul 9: Societatea SC MikBest SA a început in exerciţiul N construcţia unei clădiri

destinată depozitării produselor. Pe parcursul anului N, s-au înregistrat următoarele cheltuieli:
- cheltuieli cu materialele (cărămidă, ciment, nisip, ipsos, termopan, sticla, yale) 660.000 lei;
- servicii efectuate de terţi 30.000 lei;
- salariile muncitorilor de pe şantier 250.000 lei;
- salariile personalului administrativ 40.000 lei;
- amortizarea utilajelor folosite pentru construcţie 12.000 lei;
- amortizarea clădirii administrative 35.000.
La sfârşitul anului N, clădirea nu a fost dată în funcţiune.
În anul următor, s-a continuat construcţia, înregistrându-se:
- cheltuieli cu materialele 95.000 lei;
- salarii – personal muncitorilor de pe şantier 40.000 lei;
- salariile personalului administrativ 10.000 lei;
- amortizarea utilajelor utilizate pentru construcţie 5.000 lei;
- amortizarea clădirii administrative 25.000 lei.
La sfârşitul lunii mai, clădirea a fost dată în folosinţă. Stabiliţi înregistrările contabile privind
construcţia clădirii.

5. Imobilizări corporale dobândite prin schimbul de active

Entitățile pot dobândi imobilizări corporale și prin schimbul total sau parțial cu alte active de la
alte entități. Astfel, unul sau mai multe active pot fi achiziționate prin schimbul cu unul sau mai
multe active.
Costul unei astfel de imobilizări este evaluat la valoarea justă atunci când:
- tranzactia de schimb nu este de natură comercială; sau
- valoarea justă a activului primit şi a celui cedat nu pot fi determinate in mod credibil

Entitatea determină dacă o tranzactie de schimb este de natură comercială atunci când ea
preconizează să fie modificate viitoarele fluxuri de trezorerie ca urmare a realizării tranzactiei.
Atunci când o imobilizare corporală este schimbată cu o altă imobilizare corporala similara ca
natură şi valoare, schimbul nu este privit ca o tranzactie care generează un venit din activitătile
curente. Dacă elementul primit nu este evaluat la valoarea justă, costul său este evaluat in functie de
valoarea contabilă a activului cedat
 7

Exemplul 10: Entitatea X schimbă un autoturism A cu un autoturism B care apartine

entitații Y. La data efectuării schimbului, valoarea contabilă şi valoarea justă ale celor două
autoturisme se prezintă astfel:
Valoarea contabilă Valoarea justa
Autoturism A 25.500 lei 26.200 lei
Autoturism B 24.300 lei 25.700 lei

Ca urmare a realizării schimbului, entitatea X a primit autoturismul B pentru autoturismul

A şi numerar la nivelul sumei de 500 lei.
In condițiile efectuării schimbului, care este nivelul costului aferent activului
primit, având in vedere faptul că valorile juste determinate nu sunt suficient de credibile?

În situatia in care o entitate are capacitatea să determine credibil valoarea justă atât pentru
activul primit, cât şi pentru activul cedat, la evaluarea costului activului primit este utilizată valoarea
justă a acestuia.
Dacă bunurile sunt vândute in schimbul altor bunuri care nu sunt similare, schimbul este privit ca o
tranzacție care generează un venit din activități curente. Venitul este evaluat la valoarea justă a
bunurilor primite, ajustată cu sumele transferate in numerar sau echivalente de numerar. În situatia in
care valoarea justă a bunurilor primite nu poate fi evaluată in mod credibil, venitul din activitatea
curentă este evaluat la valoarea justă a bunurilor cedate, ajustată cu sumele transferate in numerar sau
echivalente de numerar.

Exemplul 11:Entitatea Y schimbă un automat pentu vânzarea de inghetată cu o lada

frigorifică care apartine entități X. Entitatea Y primeste, ca umare a schimbului suma de
570 lei. La data efectuării schimbului, valoarea contabilă şi valoarea justă ale automatului
pentru vânzarea de inghetată şi ale lăzii frigorifice se prezintă astfel:

Valoarea contabila Valoarea justa

Automat pentru vânzarea de 4.200 lei 4.370 lei
înghetată
Ladă frigorifică 4.050 lei 3.800 lei

In conditiile efectuări schimbului, care este nivelul costului aferent activului primit,
tinánd cont şi de diferentele existente intre valorile juste ale celor două active?

IV. Evaluare după recunoaştere – reevaluarea imobilizărilor corporale

Entităţile pot alege ca fie modelul bazat pe cost, fie modelul bazat pe reevaluare şi sunt
obligate să aplice acea politică pentru întreaga categorie de imobilizări corporale din care face parte
acel activ.
Modelul bazat pe cost prevede faptul că după ce o imobilizare a fost recunoscută, aceasta va
fi înregistrată la costul său minus amortizarea şi deprecierile cumulate.
 8

Modelul bazat pe reevaluare prevede faptul că după ce o imobilizare a fost recunoscută,

aceasta poate fi înregistrată la o valoare reevaluată, adică valoarea justă din momentul reevaluării mai
puțin amortizarea și deprecierea recunoscută anterior. Dacă o entitate a ales acest model, atunci ea
trebuie sa-și reevalueze imobilizările cu suficientă regularitate, pentru a nu exista diferențe
semnificative între valoarea contabilă și valoarea justă la data bilanțului.
Valoarea justă se determină de către experți evaluatori.

Diferențele dintre valoarea rezultată în urma reevaluării și costul istoric trebuie să fie
prezentate ca un plus de valoare sau ca un minus de valoare.

Surplusul din reevaluare ca urmare a unei reevaluări va fi înregistrat:

- în creditul contului „rezerve din reevaluare" dacă anterior nu s-a constatat un minus de valoare;
- în conturile de venituri, dacă anterior s-a constatat un minus de valoare înregistrat în conturile
de cheltuieli, iar eventualul surplus se va înregistra în creditul contului „rezerve din
reevaluare".

Dacă valoarea contabilă a unui activ este diminuată ca rezultat al unei reevaluări, această
diminuare va fi recunoscută:
- în conturile de cheltuieli, dacă anterior nu s-a constatat niciun plus de valoare;
- prin diminuarea rezervelor din din reevaluare, dacă anterior s-a constatat un plus de valoare,
iar eventuala diferență negativă rămasă va fi înregistrată în conturile de cheltuieli.

Exemplul 12: Dispuneţi de următoarele date legate de un teren: în urma unei prime
reevaluări s-a înregistrat o diferenţă pozitivă egală cu 7.000 lei; în urma celei de a doua reevaluări s-
a înregistrat o diferenţă negativă egală cu 9.000 lei; în urma celei de a treia reevaluări s-a înregistrat
o diferenţă pozitivă egală cu 8.000 lei. În condiţiile aplicării IAS 16 „Imobilizări corporale”, ce va
determina cea de a treia reevaluare ?

Dacă un element al imobilizărilor corporale este reevaluat, atunci întreaga clasă din care
face parte acel element va fi reevaluată.
O grupă de imobilizări corporale cuprinde active de aceeași natură și cu utilizări similare, aflate
în exploatarea unei entități.

Metode de revaluare:
- metoda valorii brute;
- metoda valorii nete.

A. Metoda valorii brute

Are la bază tratamentul conform căruia amortizarea cumulată la data reevaluării și valoarea
contabilă brută a activului vor fi recalculate astfel încât valoarea contabilă a activului după
reevaluare să fie egală cu valoarea sa justă.
Această metodă este folosită în economiile hiperinflaționiste când activul este reevaluat prin
aplicarea indicelui de infla/ie sau a unui indice calculat ca raport între valoarea justă și valoarea
contabilă netă a activului la data bilanțului.

Exemplul 13: la sfârșitul lunii decembrie, anul N, se achiziționează o clădire la costul de

achiziție de 50.000 lei, amortizabilă liniar în 5 ani. La sfârșitul anului N + 3 se reevaluează la
valoarea justă de 26.000 lei.
Folosind metoda valorii brute să se determine înregistrările care se impun.
 9

Exemplul 14: la sfârșitul lunii decembrie, anul N, se achiziționează o clădire la costul de

achiziție de 50.000 lei, amortizabilă liniar în 5 ani. La sfârșitul anului N + 3 se reevaluează la
valoarea justă de 18.000 lei.
Folosind metoda valorii brute să se determine înregistrările care se impun.

B. Metoda valorii nete

Are la bază tratamentul conform căruia amortizarea cumulată la data reevaluării va fi
eliminată din valoarea contabilă brută a activului, iar valoarea contabilă netă va fi ajustată
până la nivelul valorii reevaluate a activului.

Exemplul 15: la sfârșitul lunii decembrie, anul N, se achiziționează o clădire la costul de

achiziție de 50.000 lei, amortizabilă în 5 ani. La sfârșitul anului N + 3 se reevaluează la valoarea
justă de 26.000 lei.
Folosind metoda valorii nete să se determine înregistrările care se impun.

Exemplul 16: la sfârșitul lunii august, anul N, se achiziționează o clădire la costul de

achiziție de 90.000 lei, amortizabilă liniar în 10 ani. La sfârșitul anului N + 1 se reevaluează la
valoarea justă de 88.000 lei. Datorită schimbării condițiilor de utilizare, durata de viață estimată se
reestimează la 8 ani.
Folosind metoda valorii nete să se determine înregistrările care se impun și să se calculeze
amortizarea pentru anul N + 2.

Exemplul 17: În situația de mai sus, revaluarea se face în decembrie N + 4, iar valoarea justă este
de 45.000 lei.
-

Tratamentul ulterior aferent rezervelor din reevaluare

Rezervele din reevaluare constituite nu pot fi distribuite proprietarilor entității, direct sau
indirect până în momentul în care surplusul este considerat ca fiind un câștig efectiv realizat, moment
în care aceste rezerve pot fi utilizate la majorările de capital, la acoperirea pierderilor, la distribuirea de
dividende acționarilor.

Surplusul din reevaluare poate fi transferat în rezultatul reportat:

- atunci când activul este derecunoscut (casat sau cedat).
- pe măsură ce activul este folosit de entitate; în acest caz, valoarea surplusului transferat ar fi
diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea
amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului.

Exemplul 18: O entitate achiziţionează un autoturism, la data de 31.12.N, valoarea fiind de

100.000 lei, iar durata de viaţă utilă de 10 ani, amortizat liniar. La sfârşitul anului N + 3, activul se
reevaluează, valoarea justă stabilită fiind de 87.500 lei. După 2 ani de la prima reevaluare se
efectuează cea de-a doua reevaluare, valoarea justă fiind de 40.000 lei. Ştiind ca rezerva din
reevaluare se transferă la rezultatul reportat pe măsura amortizării activului, stabiliţi tratamentul
contabil pentru cea de-a doua reevaluare.
 10

V. Amortizare
Amortizare = alocarea valorii amortizabile pe durata de viaţă utilă a activului.
Valoarea amortizabilă = costul activului sau o altă valoare care a substituit costul în situaţiile
financiare (val reev, VJ) mai puţin valoarea reziduală.
Amortizare = (Cost/VJ – val rez) / DVU
Valoare reziduală = valoarea rămasă ce s-ar obţine din vânzare activului la data bilanţului după
deducerea eventualelor cheltuieli legate de vânzare. De regulă, valoarea reziduală este considerată
nesemnificativă
Valoare reziduală = Preţ de vânnzare estimat – cheltuieli legate de vânzare.
DVU = a) fie intervalul de timp în care entitatea estimează că va utiliza activul;
b) fie nr de unităţi care s-ar produce din folosirea continuă a activului.
Fiecare parte a unui element de imobilizări corporale cu un cost care este semnificativ în
legătură cu costul total al elementului va fi amortizat separat.
Cheltuielile cu amortizarea pentru fiecare perioadă vor fi recunoscute la profit sau pierdere,
numai dacă nu sunt incluse în valoarea contabilă a unui alt activ.
Cheltuielile de amortizare pentru o perioadă sunt recunoscute în general la profit sau pierdere.
Totuşi, uneori, beneficiile economice viitoare cuprinse într-un activ sunt absorbite de producerea altor
active. În acest caz, cheltuielile cu amortizarea constituie o parte a costului altui activ şi sunt cuprinse
în valoarea sa contabilă.

Exemplul 19: Societatea ALFA organizează excursii cu miniaeronave în două staţiuni

turistice. Ea achiziţionează o aeronavă la preţul de 500.000 lei, cu durata de viaţă de 50 ani. Un
specialist în domeniul aerian estimează o reparaţie capitalä care are loc la fiecare 15 ani şi
presupune înlocuirea motorului principal. Pretul unui motor este de 150.000 lei.

1. Valoare amortizabilă şi perioadă de amortizare

Valoarea amortizabilă a unui activ va fi alocată pe bază sistematică duratei sale de utilizare.
Valoarea reziduală şi durata de viaţă utilă a unui activ vor fi revizuite cel puţin la fiecare sfârşit de an
financiar.
Amortizarea este recunoscută chiar dacă valoarea justă a activului depăşeşte valoarea sa
contabilă, atâta timp cât valoarea reziduală a activului nu depăşeşte valoarea sa contabilă. Reparaţiile
şi întreţinerea unui activ nu neagă nevoia de a-l amortiza.
Valoarea amortizabilă a unui activ este determinată după ce s-a scăzut valoarea reziduală a
acelui activ. În practică, valoarea reziduală a unui activ este de cele mai multe ori nesemnificativă şi,
prin urmare, nu se ia în considerare la calcularea amortizării.
Amortizarea unui activ începe când acesta este disponibil pentru folosinţă, adică atunci când se
află în amplasamentul şi condiţia necesare pentru funcţionarea sa în maniera dorită de conducere.
Amortizarea unui activ încetează cel mai devreme la data când activul este clasificat ca deţinut pentru
vânzare şi la data la care activul este derecunoscut. Prin urmare, amortizarea nu încetează când activul
se strică sau este retras din folosinţa activă până când activul nu este complet amortizat. Cu toate
acestea, conform metodelor uzuale de amortizare, cheltuielile de amortizare pot fi zero atunci când nu
există producţie.
Durata de viaţă utilă a unui activ poate fi mai scurtă decât durata sa economică. Estimarea
duratei de viaţă utilă a activului este o problemă de raţionament bazat pe experienţa entităţii cu active
similare.
 11

IAS 16 impune ca terenurile și clădirile să fie recunoscute și înregistrate separat în

contabilitate, chiar și în tranzacțiile în care sunt achiziționate împreună. Clădirile au o durată de
viață limitată și trebuie să fie amortizate, iar terenurile nu se amortizează deoarece au o durată de
viață nelimitată. Inclusiv la reevaluarea acestor grupe de active, evaluatorul trebuie să determine
valoarea justă separat pentru clădire și pentru teren.

Exemplul 20: La sfârșitul anului N se achiziționează un ansamblu imobiliar la costul de

40.000 lei, valoarea aferentă terenului, conform contractului de vânzare fiind 7.000 lei. Durata de
viață utilă a fost considerată a fi d e30 de ani, iar metoda de amortizare, cea liniară.
La sfârșitul anului N + 7, ansamblul imobiliar a fot reevaluat la valoarea justă de 50.000 lei,
din care valoarea justă aferentă terenului 10.000 lei. La data de 10 aprilie anul N + 9 ansamblul
imobiliar a fost vândut la prețul de vânzare de 55.000 lei.

Care sunt valorile nete contabile aferente clădirii și terenului la momentul vânzării?

2. Metode de amortizare
Metoda de amortizare utilizată va reflecta modelul după care beneficiile economice viitoare ale
unui activ vor fi consumate de către entitate.
Metoda de amortizare aplicată activelor va fi revizuită cel puţin la fiecare sfârşit de an financiar
şi, dacă se constată o modificare semnificativă în modelul de consumare a beneficiilor economice
viitoare aduse de acele active, atunci metoda va fi schimbată pentru a reflecta această modificare.
Pot fi folosite o mulţime de metode de amortizare, acestea incluzând:
- metoda liniară;
- metoda de diminuare a soldului (degresivă);
- metoda unităţilor de producţie.
Amortizarea liniară are ca rezultat o cheltuială constantă de-a lungul duratei de viaţă utilă dacă
valoarea reziduală a activului nu se schimbă. Metoda de diminuare a soldului are ca rezultat o
cheltuială de amortizare de-a lungul duratei de viaţă utilă. Metoda unităţilor de producţie are ca
rezultat o cheltuială pe baza folosinţei preconizate sau a produsului.

Exemplul 21: Pe data de 18.12.N, se cumpără o instalaţie la costul de 55.000 lei. Aceasta
estimează că valoarea reziduală la sfârșitul duratei de viață utilă 5.000 lei. Durata de viață utilă este
de 5 ani. În primii doi ani de funcționare, entitatea estimează că va obține câte 4.000 bucăți produse,
iar în următorii 3 ani, câte 2.000 de bucăți anual.
Să se determine amortizarea pentru fiecare din cei 5 ani, aplicând metodele de amortizare
cunoscute.

Exemplul 22: la data de 16 oct, N, se achiziționează un mijloc de transport la costul de

65.000 lei. Cu o durată de utilizare estimată la 250.000 km. În luna octombrie s-au parcurs 2.000
km, în noiembrie 10.000 km, iar în decembrie mijlocul de transport nu s-a putut utiliza.
Care este valoarea amortizării în cele 3 luni?

Exemplul 23: Pe data de 18.09.N, se cumpără o instalaţie la costul de 200.000 lei, valoarea
reziduală estimată fiind de 20.000 lei. Durata de viaţă utilă este de 10 ani. La începutul anului N+3,
valoarea reziduală este reestimată la 15.000 lei, iar durata de viaţă utilă la 4 ani. Determinaţi
mărimea amortizării în anul N+3.
 12

Exemplul 24: Clădire: PA=900.000; DVU = 30 ani; estimează că vinde după 6 ani; ch cu cedarea
20.000, valoarea de vânzare estimată = 150.000)

Alegerea metodei de amortizare şi estimarea duratei de viaţă utilă a activelor se face pe baza
raţionamentului profesional. Prin urmare, prezentarea metodelor adoptate sau a duratelor de utilizare
estimate şi a ratelor de amortizare oferă utilizatorilor situaţiilor financiare acele informaţii de care
aceştia au nevoie pentru a avea o imagine asupra deciziilor managementului şi pentru a putea face
comparaţii cu alte entităţi. Din aceleaşi motive, este necesar să se prezinte următoarele informaţii:
(a) amortizarea, dacă este recunoscută la profit sau pierdere sau ca parte a costului altor active, în
timpul perioadei; şi
(b) amortizarea acumulată la sfârşitul perioadei.

Alte exemple:
1. Societatea Paltin achiziţionează şi pune în funcţiune la 1 iunie anul N o instalaţie, în
următoarele condiţii: preţ de cumpărare 200.000 u.m., taxe vamale 6.000 u.m., cheltuieli de
transport 4.000 u.m., cheltuieli de instalare 2.000 u.m, cheltuieli de instruire personal 5.000 u.m.
Societatea prevede o utilizare a instalaţiei timp de 3 ani, după care o va revinde la un preţ de 92.000
u.m. Durata de utilizare normală a instalaţiei este de 6 ani. Societatea prevede 2 metode de
amortizare: linear sau în funcţie de numărul de unităţi produse, estimat la:
5.000 de unităţi în anul N
30.000 de unităţi în anul N+1
30.000 de unităţi în anul N+2
15.000 de unităţi în anul N+3
În luna iunie anul N+3 instalaţia este vândută la un preţ efectiv de 80.000 u.m. Determinaţi
valoarea la care instalaţia trebuie înscrisă în activul bilanţului la 31.12.N, la 31.12.N+1, conform
celor două ipoteze prevăzute pentru metoda de amortizare.
Care va fi impactul vânzării instalaţiei asupra rezultatului în iunie N+3?

2. Societatea Sigma a evaluat la 31 decembrie N-4 un ansamblu imobiliar achiziţionat în

anul N-11 cu 400.000 u.m.(din care 80.000 u.m. pentru teren), amortizabil în 20 de ani. Valoarea
justă pentru ansamblul imobiliar a fost stabilită la 450.000 u.m. (din care 150.000 u.m. pentru teren).
La 1 iulie anul N, ansamblul imobiliar a fost vândut cu 500.000 u.m.
Care este rezultatul din cesiunea ansamblului imobiliar?

VI. Model de prezentare a informaţiilor privind imobilizările

Terenuri Clădiri Echipamente Total

Cost 2000 1500 2800 6300
Achiziţii 600 2400 - 3000
Vânzări / Casari - (1000) (1000)
Reevaluări 500 500
Sold la 31.12.N+1 3100 3900 1800 8800
Amortizarea
Sold initial - 450 1000 1450
Inregistată in ex. N+1 - 50 205 255
 13

Amortizare aferentă ieşirilor - - (800) (800)

Sold final - 500 405 905
Valoare netă contabilă 3100 3400 1395 7895

VII. Derecunoasterea

O entitate economică trebuie să derecunoască o imobilizare corporală la cedarea acesteia sau la

casare, moment în care nu mai sunt așteptate beneficii economice viitoare din utilizarea sa. La
derecunoaștere trebuie să includă câștigul sau pierderea care rezultă, în Contul de profit sau pierdere.
Dacă rezultă un câștig, acesta nu va fi clasificat ca fiind un venit.
Câștigul sau pierderea se determină ca diferență între încasările nete din momentul vânzării, dacă este
cazul, și valoarea contabilă netă a acelei imobilizări. În cazul casării, partea din costl imobilizării
rămasă neamortizată se recunoaște imediat ca pierdere în Contul de profit sau pierdere.

Exemplul 25 : la data de 16 ianuarie, N se achiziționează un laptop la costul de 8.000 lei, cu

o durată de utilizare estimată la 4 ani. Se decide casarea acestuia în februarie N + 2 (dup 3 ani de
utilizare).
Care este înregistrarea casării?

Exemplul 26 : la sfârșitul lunii august, anul N se achiziționează un mmijloc de transport la

costul de 40.000 lei, cu o durată de utilizare estimată la 5 ani, amortizare liniară. În ianuarie, N + 2,
se vinde la prețul de 35.000 lei.
Care este înregistrarea contabilă la casarea activului?