Prelucră ri şi opţiuni generate de aplicarea IAS/IFRS 2023

Lector univ. dr. Daniela Ciolpan

IAS 16 Imobilizări corporale

Obiectiv – prescrie tratamentul contabil al imobilizărilor corporale în momentul recunoaşterii

iniţiale, evaluarea iniţială şi ulterioară, amorizarea şi derecunoaşterea acestora.

Imobilizările corporale sunt acele active tangibile care:

 Sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri şi prestarea de
servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative, şi
 Este posibil să fie utilizate pentru o perioadă mai mare de un an.

Recunoaşterea imobilizărilor corporale

O imobilizare corporală va fi recunoscută dacă:
 Este probabil că va genera beneficii economice viitoare pentru companie, şi
 Costul său poate fi determinat în mod fiabil.

Evaluarea iniţială
În momentul recunoaşterii iniţiale, o imobilizare corporală va fi recunoscută la costul său.
Costul unei imobilizări corporale este preţul plătibil la data recunoaşterii.

Costul unei imobilizări corporale cuprinde:

a) Preţul de cumpărare, inclusiv taxele de import şi alte taxe nerecuperabile, după
deducerea eventualelor reduceri comerciale.
b) Costurile direct atribuibile pentru a aduce activul în entitate în locul şi în starea de
funcţionare, corespunzătoare aşteptărilor managementului pentru acel activ
c) Costul estimat iniţial pentru dezafectarea şi reamenajarea spaţiului în care a fost
utilizat activul, ca urmare a unei obligaţii legale sau asumate de către companie.

În cazul imobilizărilor corporale produse de către companie, acestea vor fi recunoscute iniţial
la costul de producţie.
Imobilizările corporale obţinute prin schimb vor fi recunoscute la valoarea justă, dacă aceasta
poate fi determinată fiabil. Dacă activul primit în schimb nu poate fi evaluat la valoarea justă,
atunci el este evaluat la valoarea contabilă a activului cedat.

Exemple
1.Pe data de 1 septembrie N o societate a achiziţionat un echipament tehnologic în următoarele
condiţii: preţ de cumpărare 275.000 u.m., remiză 6% negociată cu furnizorul, cheltuieli de transport
500 u.m., cheltuieli de montaj 300 u.m. Pentru demontarea şi reamenajarea spaţiului în care a
funcţionat echipamentul, la sfârsitul perioadei de exploatare, vor fi necesare cheltuieli estimate la
1000 u.m.
2.O societate a încheiat un contract de leasing financiar pentru un autoturism pe o perioadă de 4 ani.
Valoarea contractului de leasing este de 58.000 u.m.. Cheltuielile necesare cu inmatricularea au fost
de
1.000 u.m..
3.O societate a achizitionat la data de 30.12.N o clădire şi terenul pe care este situată la preţul de
400.000
u.m. Preţul estimat al activelor, dacă ar fi fost achiziţionate separat , este de 60.000 u.m pentru teren şi
440.000 u.m pentru clădire.
4. În cursul exerciţiului N o societate a construit prin forţe proprii o hală de producţie pentru care a
angajat următoarele cheltuieli: cheltuieli cu materialele 25.000 u.m, cheltuieli cu manopera 8.000

1
 Prelucră ri şi opţiuni generate de aplicarea IAS/IFRS 2023
Lector univ. dr. Daniela Ciolpan
u.m., alte cheltuieli alocate raţional acestei construcţii 12.000 u.m. La 31 decembrie N s-a realizat
recepţia acestei construcţii.

2
 Prelucră ri şi opţiuni generate de aplicarea IAS/IFRS 2023
Lector univ. dr. Daniela Ciolpan

5.O societate deţine un autoturism cu o valoare justă estimată la 65.000 u.m. Costul de achiziţie al
autoturismul a fost de 90.000 u.m, iar amortizarea cumulată înregistrată este de 45.000 u.m. Acest
autoturism este schimbat contra unui alt autoturism cu o valoarea justă estimată de 80.000 u.m.
Societatea va achita suma de 15.000 u.m. pentru a compensa diferenţa.
6. Presupunem că autoturismul din exemplul anterior este schimbat contra unei instalaţii cu o valoare
justă de 65.000 u.m.

Cheltuielile ulterioare
Cheltuielile generate de imobilizările corporale în anii posteriori punerii în funcţiune sunt
recunoscute diferit în contabilitate, în funcţie de efectul lor asupra performanţelor
imobilizărilor respective:
 Cheltulielile ulterioare privind imobilizările corporale care au ca efect
creşterea nivelului de performanţă prevăzut iniţial vor majora valoarea
contabilă a activului respectiv;
 Toate celelalate cheltuie angajate pentru a obţine sau menţine nivelul de
performanţă prevăzut iniţial vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere,
atunci când ele sunt angajate, sun forma cheltuielilor cu întreţinerea şi
reparaţiile.

Exemplu
În luna septembrie, societatea X a procedat la renovarea clădirii utilizată în scopuri
administrative, efectuând lucrări de izolaţie termică în speranţa reducerii consumului de
energie termică. Costul acestor lucrări a fost de 15.000 u.m. Cu această ocazie a realizat şi
zugrăvirea interioară a clădirii, costurile pentru această lucrare fiind de 5.000 u.m

Evaluare ulterioară recunoaşterii iniţiale

Pentru evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale a imobilizărilor corporale, o companie va

putea opta între două modele, drept politică contabilă, şi va utiliza această politică pentru
întreaga clasă de imobilizări corporale:

1. Modelul costului
După contabilizarea iniţială, o imobilizare corporală trebuie să fie evaluată la costul său
diminuat cu amortizarea cumulată şi/sau pierderile de valoare recunoscute. Potrivit OMFP
2844/2016 deprecierile aferente imobilizărilor necorporale şi corporale a căror evidenţă este
efectuată la cost şi nu la valoare reevaluată se vor evidenţia în conturile 6813 “Cheltuieli de
exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor, a investiţiilor imobiliare şi a
activelor biologice productive evaluate la cost”, respectiv 7813 “Venituri din ajustări pentru
deprecierea imobilizărilor, a investiţiilor imobiliare şi a activelor biologice productive
evaluate la cost”.

2. Modelul reevaluării
După contabilizarea iniţială, o imobilizare corporală trebuie să fie evaluată la valoarea lor
justă la data reevaluării, diminuată cu amortizările cumulate şi/sau pierderile de valoare
ulterioare recunoscute. Reevaluările trebuie realizate cu suficientă regularitate astfel încât
valoarea contabilă să nu difere semnificativ de valoarea justă la data raportării financiare.

3
 Prelucră ri şi opţiuni generate de aplicarea IAS/IFRS 2023
Lector univ. dr. Daniela Ciolpan

Un activ nu poate să fie reevaluat în mod izolat. Reevaluarea trebuie să se aplice la ansamblul
bunurilor din aceeaşi categorie, adică la toate activele de natură şi utilizare identică.

Contabilizarea reevaluării:
 Dacă valoarea contabilă a unui activ creşte ca urmare a unei reevaluări,
creşterea are ca efect şi majorarea capitalurilor proprii prin rezervele din
reevaluare. Atunci când o reevaluare pozitivă compensează o reevaluare
negativă a aceluiaşi activ, anterior contabilizată la cheltuieli, reevaluarea
pozitivă trebuie să fie contabilizată la venituri.

 Dacă valoarea contabilă a unui activ se diminuează ca urmare a unei

reevaluări, această diminuare trebuie să fie contabilizată la cheltuieli. Atunci
când pentru acel activ a fost recunoscută anterior o reevaluare pozitivă pe
seama rezervelor din reevaluare, reevaluarea negativă va fi direct imputată
rezervei din reevaluare în limita acesteia, iar diferenţa rămasă (dacă există) pe
seama cheltuielilor.

Potrivit OMFP 2844/2016 în cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale,

plusul sau minusul rezultat din reevaluare trebuie reflectat în debitul sau creditul contului
1052 “Rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale”, după caz. Pentru reflectarea în
contul de profit şi pierdere, potrivit IAS 16, a diferenţelor rezultate cu ocazia reevaluării
ulterioare a imobilizărilor necorporale şi corporale se utilizează contul 7552 „Venituri din
reevaluarea imobilizărilor corporale”, respectiv contul 6552 „Cheltuieli din reevaluarea
imobilizărilor corporale”, după caz.

Rezerva din reevaluare cuprinsă în capitaluri proprii poate fi transferată la rezultatul reportat,
în mod direct, atunci când rezerva din reevaluare este realizată. Rezerva din reevaluare se
consideră realizată cu ocazia scoaterii din funcţiune sau cu ocazia cesiunii activului. IAS 16
permite ca o parte din rezerva din reevaluare să poată fi realizată pe măsura utilizării activului
respectiv. In acest caz, mărimea rezervei de reevaluare realizate corespunde diferenţei dintre
amortizarea determinată pe baza valorii reevaluate şi amortizarea ce s-ar fi înregistrat dacă
activul nu ar fi fost reevaluat (determinată pe baza costului de intrare).

Exemplu
La sfârşitul exerciţiului N, societatea X a decis reevaluarea terenurilor şi clădirile deţinute.
Valoarea de intrare a terenurilor este de 100.000 u.m., iar valoarea lor justă determinată de
experţi este de 140.000 u.m. Clădirile au fost achiziţionate la un cost de 250.000 u.m. şi sunt
amortizate pentru suma de 120.000 u.m.. Valoarea justă a clădirilor determinată de experţi
este de 180.000 u.m.

Amortizarea imobilizărilor corporale (ambele modele)

Amortizarea este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată
de viață utilă.

Valoarea amortizabilă = cât vom amortiza? - costul unui activ sau o altă valoare substituită
costului minus valoarea sa reziduală.

4
 Prelucră ri şi opţiuni generate de aplicarea IAS/IFRS 2023
Lector univ. dr. Daniela Ciolpan

Valoarea reziduală a unui activ este valoarea estimată pe care ar obține-o în prezent o entitate
din cedarea unui activ, după deducerea costurilor asociate cedării, dacă activul ar avea deja
vechimea și starea prevăzute la sfârșitul duratei sale de viață utilă.

Durată de viață utilă = pe ce perioadă? - este:

(a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către
o entitate; sau
(b) numărul de unități de producție sau unități similare preconizate a fi obținute din
activ de către o entitate.

Alocarea sistematică = cum, prin ce metodă? – metoda de amortizare: trebuie să reflecte

tiparul preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare ale activului de către
entitate. Metode de amortizare:
 Metoda de amortizare liniară
 Metoda de amortizare degresivă
 Metoda unităților de producție
Cheltuielile cu amortizarea pentru fiecare perioadă sunt recunoscute în general în contul de
profit sau pierdere.

Exemple
1. Societatea X a achiziţionat o clădire la un cost de achiziţie de 200.000 u.m. şi
managementul a stabilit pentru această clădire următoarele: durata de utilitate 15 ani, metoda
de amortizare liniară, valoarea reziduală a clădirii 20.000 u.m.. Data punerii în funcţiune
01.01.N.
2. S-a achiziţionat un echipament tehnologic la un cost de achiziţie de 40.000 u.m., pus în
funcţiune la data de 01.01.N, pentru care managementul a stabilit o durata de utilizare de 5
ani şi metoda de amortizare degresivă cu un coeficient de degresie de 1,75.
3. La data de 01.06.N a fost pusă în funcţiune o instalaţie cu o valoare de intrare de 80.000
u.m. Pentru această instalaţie managementul a estimat că va produce 20.000 de produse
repartizate pe perioada de utilizare astfel: 5000 bucăţi primul an, 6000 bucăţi în anul 2, 5500
bucăţi în anul 3 şi 3500 bucaţi în ultimul an de utilizare.

Valoarea reziduală, durata de viață utilă şi metoda de amortizare ale unui activ trebuie
revizuite cel puțin la fiecare sfârșit de exercițiu financiar și, dacă așteptările se deosebesc de
alte estimări anterioare, modificarea (modificările) trebuie contabilizată(e) ca modificare de
estimare contabilă, în conformitate cu IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor
contabile și erori.
Efectul unei schimbări de estimare contabilă afectează determinarea rezultatului net al
exerciţiului schimbării, precum şi al exerciţiilor ulterioare dacă şi acestea sunt vizate de
schimbarea în cauză.

Exemple
1.La 31.12.N societatea X deţine:
- un echipament cu o valoare de intrare de 25.000 u.m., amortizare cumulată înregistrată în
anii anteriori de 10.000 u.m., amortizat liniar. Managementul societăţii decide reducerea
duratei de utilizare rămase la 3 ani.
- un mijloc de transport cu o valoare de intrare de 12.000 u.m, dat în funcţiune în urmă cu 2
ani, pentru care managementul a stabilit amortizarea în funcţie de numărul de kilometri
parcurşi pe o perioadă de 4 ani. Până la 31.12.N au fost parcurşi cu acest autovehicul 65.000

5
 Prelucră ri şi opţiuni generate de aplicarea IAS/IFRS 2023
Lector univ. dr. Daniela Ciolpan
km dintr-

6
 Prelucră ri şi opţiuni generate de aplicarea IAS/IFRS 2023
Lector univ. dr. Daniela Ciolpan

un total estimat de 100.000 km în cei 4 ani, din care 35.000 km în anul N-1. Managementul a
decis ca în următorii 2 ani de utilizare rămaşi metoda de amortizare utilizată să fie metoda
liniară.
Scoaterea din funcţiune şi cesiunea imobilizărilor corporale

O imobilizare corporală trebuie să fie eliminată din bilanţ cu ocazia cesiunii sau când activul
nu mai poate fi utilizat, respectiv , nu se mai aşteaptă beneficii economice viitoare în urma
ieşirii lui.

Profiturile sau pierderile generate de scoaterea din funcţiune sau cesiune unei imobilizări
corporale trebuie să fie determinate ca diferenţă între veniturile nete din vânzarea activelor şi
valoarea contabilă a activului.

Exemple
1. Societatea a achiziţionat un mijloc de transport la un cost de achiziţie de 100.000 u.m.
Managementul a estimat o durată de utilizare de 5 ani, iar metoda de amortizare SOFTY (sum
of the years digits). Presupunem că:
a) Societatea vinde mijlocul de transport la sfârşitul anul 3 de utilitare la un preţ de
vânzare de 30.000 u.m.
b) Societatea casează mijlocul de transport la sfârşitul anului 5 de utilizare.

2. Societatea X deţine o instalaţie pusă în funcţiune la începutul anului N-1 cu o valoare de

intrare de 200.000 u.m. Managementul a estimat o durată de utilizare de 10 ani, iar metoda de
amortizare liniară. La sfârşitul anului N+1, valoarea justă a instalaţiei este evaluată la 161.000
u.m. şi managementul decide reevaluarea instalaţiei. La data de 31.12.N+3 se vinde instalaţia
la un preţ de vânzare de 120.000 u.m.

Aplicaţia 1
La data de 15 decembrie N-2 s-a achiziţionat o clădire la un cost de achiziţie de 2.000.000
u.m. Metoda de amortizare adecvată este metoda liniară, iar durata de utilizate a fost estimată
la 20 de ani. La 31 decembrie N+4 valoarea justă a clădirii este de 1.820.000 u.m. şi
managementul societăţii decid să o reevalueze, durata de utilizare rămânând neschimbată. La
sfârşitul exerciţiului N+6 se finalizează lucrările de modernizare a clădirii al căror cost s-a
ridicat la
240.000 u.m. şi managerii societăţii au decis să crească durata de utilizare a clădirii cu 3 ani.
Prezentaţi înregistrările contabile efectuate de societate în exerciţiile N-2, N-1, N+4, N+5,
N+6 şi N+7 în legătură cu această clădire
IAS 36 Deprecierea activelor

Obiectiv - descrie tratamentul contabil al deprecierii activelor, cu excepţia celor care sunt
analizate de alte standarde (stocurilor, activelor care rezultă din contracte de construcție,
creanțelor privind impozitul amânat, activelor care decurg din beneficiile angajaților,
activelor clasificate drept deținute în vederea vânzării, activele biologice, etc.)

Testul de depreciere
Deprecierea activelor este identificată în urma efectuării unui test de depreciere, realizat
atunci când există indicii interne (uzura morală şi degradarea fizică, performanţa economică
mai redusă decât aşteptările, schimbările în utilizarea activului) şi/sau externe (declinului în

7
 Prelucră ri şi opţiuni generate de aplicarea IAS/IFRS 2023
Lector univ. dr. Daniela Ciolpan

valoarea de piaţă a activului, schimbări nefavorabile în mediul economic, tehnologic, juridic

al activelor) de pierdere de valoarea a activelor, pe care o companie trebuie să le determine la
închiderea fiecărui exerciţiu financiar.

Un activ este depreciat atunci când valoarea sa contabilă este mai mare decât valoarea sa
recuperabilă.

Valoarea recuperabilă a unui activ sau a unei unități generatoare de numerar (UGT)
reprezintă cea mai mare valoare dintre valoarea sa justă minus costurile asociate cedării și
valoarea sa de utilizare.

Valoarea justă minus costurile asociate cedării reprezintă valoarea care poate fi obținută din
vânzarea unui activ sau a unei UGT, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective
între părți interesate și aflate în cunoștință de cauză, minus costurile asociate cedării.
Valoarea de utilizare reprezintă valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie viitoare
preconizate să se obțină de la un activ sau de la o UGT.

O pierdere din depreciere este diferența dintre valoarea contabilă (mai mare) și valoarea
recuperabilă a unui activ sau a unei UGT.

Exemplu
Se cunosc următoarele informaţii cu privire la activele societăţii
Element Valoare Valoare de Valoare justă- Valoare Comentarii
contabilă utilitate costuri recuperabilă
asociate
cedării
Teren 50.000 45.000 52.000
Clădire 120.000 105.000 110.000
Utilaj 20.000 18.000 16.000
Instalaţie 40.000 42.000 41.000

Contabilizarea deprecierii

Pierderea de valoare ca urmare a unei deprecieri se va contabiliza de către companie în contul

de profit şi pierdere prin intermediul unei cheltuieli. În cazul în care piederea de valoare este
consecinţa unei reevaluări (negative), ea trebuie să fie afectată cu prioritate rezervei din
reevaluare cuprinsă în capitalurile proprii recunoscută în anii anteriori pentru activul
respectiv.

Pierderea de valoarea diminuează amortizările viitoare, iar valoarea recuperabilă stă la baza
determinării valorii amortizabile pentru exerciţiile viitoare.
Exemplu
La 31 decembrie N se prezintă următoarele informaţii cu privire la imobilizările corporale ale
societăţii:
- Clădiri cu o valoare contabilă de 200.000 u.m, care vor genera prin utilizarea continuă
în următorii 5 ani de utilizare rămaşi fluxuri nete de trezorerie anuale de 45.000 u.m.,
rata de actualizare 10% pe an. Valoarea justă a acestora este de 170.000 u.m., iar
managementul a estimat costuri asociate cedării de 5.000 u.m.

8
 Prelucră ri şi opţiuni generate de aplicarea IAS/IFRS 2023
Lector univ. dr. Daniela Ciolpan

- un teren, achiziţionat în urmă cu 5 ani la un cost de achiziţie de 50.000 u.m., reevaluat

în anul N-2 la valoarea de 65.000 u.m. Valoarea justă a terenului este evaluată de
management la 52.000 u.m., iar valoarea de utilitate este 49.000 u.m.

Reluarea (diminuarea) unei pierderi de valoare

La fiecare dată de raportare o entitate trebuie să evalueze existența indiciilor reducerii sau
anulării unei pierderi din depreciere recunoscute în perioadele anterioare pentru un activ, altul
decât fondul comercial. Dacă există vreun indiciu în acest sens, entitatea trebuie să estimeze
valoarea recuperabilă a acelui activ.

Reluarea (diminuarea) unei pierderi de valoarea se va contabiliza atunci când valoarea

contabilă a unui activ este mai mică decât valoarea sa recuperabilă. Astfel, valoarea contabilă
a activului trebuie să fie majorată la nivelul valorii sale recuperabile.

Valoarea contabilă majorată a unui activ, altul decât fondul comercial, rezultată din reluarea
unei pierderi din depreciere nu trebuie să depășească valoarea contabilă (netă de amortizare)
care ar fi fost determinată dacă în exercițiile anterioare nu ar fi fost recunoscută o pierdere din
depreciere pentru activul în cauză.

O reluare a unei pierderi din depreciere pentru un activ, altul decât fondul comercial, trebuie
recunoscută imediat în veniturile perioadei, cu excepția situației în care activul este
contabilizat la valoarea reevaluată în conformitate cu alt standard (de exemplu, modelul de
reevaluare din IAS 16). Orice reluare a unei pierderi din deprecierea unui activ reevaluat
trebuie tratată ca o creștere din reevaluare în conformitate cu acel alt standard. O reluare a
unei pierderi din deprecierea unui activ reevaluat este recunoscută direct în capitalurile
proprii ca surplus din reevaluare. Cu toate acestea, în măsura în care o pierdere din depreciere
aferentă aceluiași activ reevaluat a fost recunoscută anterior sub forma unei cheltuieli, o
reluare a acelei pierderi din depreciere va fi recunoscută ca un venit, în limita cheltuielilor
recunoscute anterior.

După recunoașterea reluării unei pierderi din depreciere, cheltuiala cu amortizarea aferentă
acelui activ trebuie ajustată ulterior pentru a aloca, pe o bază sistematică pe parcursul
perioadei rămase din durata de viață utilă a activului, valoarea contabilă revizuită a activului
minus valoarea sa reziduală (dacă există).
Exemple
1. La 31 decembrie N s-a constatat o pierdere de valoare a unei clădiri de 50.000 u.m cu o
valoare contabilă de 450.000 u.m. Durata de utilizare rămasă la această dată este de 8 ani. La
31.12.N+2 există indicii că pierderea de valoare s-a diminuat şi managementul a estimat
valoarea recuperabilă la: a) 320.000 u.m; b) 340.000 u.m.
2. Pentru terenul din exemplul anterior, la 31 decembrie N+2 există indicii că pierderea de
valoarea înregistrată la sfârşitul anului N s-a diminuat şi managementul a estimat valoarea
recuperabilă a acestuia la 460.000 u.m.

Aplicaţia 2
La data de 1.04.N-1 se achiziţionează un teren la un cost de achiziţie de 650.000 u.m., iar la data de
30.06.2013 se pune în funcţiune o instalaţie la un cost de producţie de 300.000 u.m., amortizabilă
liniar pe o perioadă de 5 ani. Pentru evaluarea ulterioară s-a decis evaluarea la cost a instalaţiilor şi
reevaluarea pentru terenuri. La 31.12.N valoarea justă a terenului este de 800.000 u.m. şi
managementul societăţii decide să-l reevalueze, iar valoarea justă a instalaţiei este de 240.000 u.m. La
31.12.N+1 există indicii că terenul a înregistrat o pierdere de valoare, managementul societăţii
9
 Prelucră ri şi opţiuni generate de aplicarea IAS/IFRS 2023
Lector univ. dr. Daniela Ciolpan
efectuând testul de depreciere în

1
 Prelucră ri şi opţiuni generate de aplicarea IAS/IFRS 2023
Lector univ. dr. Daniela Ciolpan

urma căruia a constatat următoarele: preţ estimat de vânzare 720.000 u.m., cheltuieli ocazionate de
vânzare 15.000 u.m, valoare de utilitate 710.000 u.m. Valoarea recuperabilă a instalaţiei la 31.12. N+1
a fost estimată la 120.000 u.m.Prezentaţi înregistrările contabile realizate de societate la sfârşitul
exerciţiilor N, N+1 şi N+2 in legătură cu aceste imobilizări.

Dacă o entitate nu poate estima valoarea recuperabilă a unui activ izolat, aceasta trebuie să
determine valoarea recuperabilă a unităţii generatoare de trezorerie de care aparţine activul.
Aceasta este cel mai mic grup de active care, prin utilizarea lor continuă, generează intrări de
trezorerie foarte independente.
Valoarea recuperabilă a unei UGT este valoarea cea mai mare dintre valoarea justă diminuată
cu cheltuielile de vânzare şi valoarea de utilitate a UGT. Valoarea contabilă a unei UGT
trebuie să fie determinată în mod coerent cu maniera în care este determinată valoarea sa
recuperabilă. Pentru efectuarea testului de depreciere, fondul comercial trebuie alocat, de la
data achiziţiei, UGT care se aşteaptă să beneficieze de sinergia operaţiei de grupare. O UGT
căreia i-a fost alocat un fond comercial trebuie să fie testată pentru depreciere anual,
indiferent dacă există sau nu indicii de depreciere, prin compararea valorii contabile cu
valoarea sa recuperabilă.

Deprecierea constatată pentru o UGT trebuie să fie alocată pentru a reduce valoarea contabilă
a activelor unităţii respective, în următoarea ordine:
- mai întâi pentru a reduce valoarea contabilă a fondului comercial alocat UGT;
- apoi, celorlalte active ale unităţii, în funcţie de ponderea fiecărui activ în totalul UGT.
O entitate nu trebuie să reducă valoarea contabilă a unui activ sub valoarea cea mai mare
dintre:
a) valoarea justă minus costurile de vânzare (dacă poate fi determinată); b) valoarea de utilitate
(dacă poate fi determinată);şi c) zero.

Aplicaţia 3
La 31 decembrie N există indicii că un echipament tehnologic s-a depreciat. Acesta a fost pus
în funcţiune la 30 decembrie N-3 la o valoare contabilă de intrare de 500.000 lei, amortizabil
liniar, cu o durată de utilizare estimată de 10 ani. Acesta face parte din aceeeşi UGT cu un
teren a cărui valoare contabilă este de 100.000 lei şi o clădire achiziţionată în decembrie N-4
la un cost de achiziţie de 687.500, amortizată liniar pe 20 de ani.
Valoarea de utilitate a UGT este estimată la 700.000 lei, iar valoarea justă minus costurile de
vânzare la 500.000 lei. Nu există un fond comercial care poate fi ataşat raţional acestei UGT.

Aplicaţia 4
Pentru aplicaţia 6 presupunem că pentru echipamentul tehnologic poate fi determinată
valoarea justă minus costurile asociate cedării şi că aceasta este de 275.000 lei.

Aplicaţia 5
Dacă valoarea echipamentului tehnologic din aplicaţia anterioară este estimată la 330.000 lei
cum se va aloca pierderea de valoare a UGT?

Valoarea contabilă a unui activ, majorată ca urmare a reluării unei pierderi de valoare nu
trebuie să fie mai mare decât valoarea contabilă ce ar fi fost determinată, dacă, în cursul
exerciţiilor anterioare, nici o pierdere de valoare nu ar fi fost contabilizată pentru acel activ.
Reluarea unei perderi de valoare pentru o UGT trebuie să fie repartizată pentru a majora
valoarea contabilă a altor active ale unităţii decât fondul comercial, la nivelul proratei valorii
contabile a fiecăruia dintre activele unităţii. Deprecierea recunoscută pentru fondul comercial
1
 Prelucră ri şi opţiuni generate de aplicarea IAS/IFRS 2023
Lector univ. dr. Daniela Ciolpan
nu poate fi reluată în exerciţiile următoare.

1
 Prelucră ri şi opţiuni generate de aplicarea IAS/IFRS 2023
Lector univ. dr. Daniela Ciolpan

Aplicaţia 6
La sfârşitul exerciţiului N pentru o UGT se cunosc următoarele informaţii: instalaţie, cost de
achiziţie 200.000 lei, durata de utilizare 10 ani, amortizare liniară; teren – cost de achiziţie
100.000 lei, clădire – cost de achiziţie 500.000 lei, durata de utilitate 20 de ani, amortizare
liniară. Valoarea recuperabilă a UGT este de 405.000 lei. La 31 decembrie N+1, valoarea
recuperabilă a UGT este estimată la 780.000 lei.

Aplicaţia 7
Pentru societatea A, prezentată în cadrul aplicaţiei 8, la sfârşitul anului N+4, se estimează
valoarea recuperabilă la 56.000 u.m.

Activele suport sunt alte active decât fondul comercial, care contribuie la fluxurile de
trezorerie viitoare, atât ale UGT examinate cât şi ale altor UGT. Pentru a testa deprecierea
unei UGT, o entitate trebuie să identifice toate activele suport legate de UGT examinată.
Dacă o parte din valoarea contabilă a activului suport:
- Poate fi alocată pe o bază rezonabilă şi permanentă UGT, se va compara valoarea
contabilă a UGT (inclusiv valoarea contabilă a activului suport alocat) cu valoarea
recuperabilă a acesteia
- Nu poate fi alocată pe o bază rezonabilă şi permanentă UGT, atunci trebuie: să
compare valoarea contabilă (exclusiv activul suport) cu valoarea recuperabilă şi să
recunoască orice depreciere constatată; să identifice cel mai mic grup de UGT care
includ unitatea analizată, grup căruia să-i poată fi alocat pe o bază rezonabilă şi
permanentă o parte din valoarea contabilă a activului suport şi să compare valoare
contabilă a grupului de UGT (inclusiv partea din valoarea contabilă a activului suport
alocat) cu valoarea recuperabilă a acestuia şi să recunoască orice depreciere
constatată.

Aplicaţia 8
Societatea A are la sfârşitul anului N trei UGT: X, Y şi Z. Nu există fond comercial. Valorile
contabile la sfârşitul anului N sunt: 200.000 u.m., 300.000 u.m. şi 400.000 u.m. Societatea are
şi o clădire în care se află sediul societăţii, cu o valoare contabilă de 300.000 u.m. şi un centru
de cercetare cu o valoare contabilă de 100.000 u.m. Clădirea se alocă UGT în funcţie de
valoarea contabilă, iar centrul de cercetare nu poate fi alocat pe o bază raţională unei UGT.
Durata rămasă de utilizare: 5 ani pentru X, 10 ani pentru Y şi 15 ani pentru Z. Valoarea
recuperabilă la sfârşitul anului N: 240.000 u.m. pentru X, 360.000 u.m. pentru Y şi 570.000
u.m., iar pentru societatea A 1.350.000 u.m.