Tema 5: IAS 16-“Imobilizari Corporale”

1. Defiinitii:
Imobilizările corporale sunt elemente corporalele care:

(a) sunt deţinute în vederea utilizării pentru producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii,
pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi

(b) se preconizează a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Valoarea contabilă este valoarea la care un activ este recunoscut după ce se deduce
amortizarea cumulată şi pierderile cumulate din depreciere.
Costul reprezintă suma în numerar sau în echivalente de numerar plătită sau valoarea justă
a altei contraprestaţii furnizate pentru a dobândi un activ la momentul achiziţiei sau construcţiei
sale sau, acolo unde este cazul, valoarea atribuită activului respectiv atunci când este recunoscut
iniţial în conformitate cu dispoziţiile specifice ale altor IFRS-uri, de exemplu, IFRS 2 Plata pe bază
de acţiuni.
Valoarea amortizabilă este costul unui activ sau o altă valoare care înlocuieşte costul,
minus valoarea reziduală a activului.
Amortizarea este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa
durată de viaţă utilă.
Valoarea specifică entităţii este valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie pe care o
entitate se aşteaptă să le obţină din utilizarea continuă a unui activ şi din cedarea acestuia la
sfârşitul duratei sale de viaţă utilă sau pe care entitatea se aşteaptă să le suporte la decontarea unei
datorii.
Valoarea justă reprezintă preţul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ sau plătit
pentru transferul unei datorii într-o tranzacţie reglementată între participanţii de pe piaţă, la data
evaluării. (A se vedea IFRS 13 Evaluarea la valoarea justã.)
Pierdere din depreciere reprezintă valoarea cu care valoarea contabilă a unui activ
depăşeşte valoarea sa recuperabilă.
Valoarea recuperabilă este cea mai mare valoare dintre valoarea justă a unui activ minus
costurile generate de vânzare şi valoarea sa de utilizare.
Valoarea reziduală a unui activ este valoarea estimată pe care ar obţine-o în prezent o
entitate din cedarea unui activ, după deducerea costurilor asociate cedării, dacă activul ar avea deja
vechimea şi starea prevăzute la sfârşitul duratei sale de viaţă utilă.
Durata de viaţă utilă este:
 (a) perioada în care un activ este preconizat a fi disponibil pentru utilizare de către o
entitate; sau
(b) numărul de unităţi de producţie sau alte unităţi similare pe care entitatea preconizează
să le obţină de la activ.

Prezentul standard nu se aplică:

(a) imobilizărilor corporale clasificate ca fiind deţinute în vederea vânzării în conformitate cu

IFRS 5 Active imobilizate deţinute în vederea vânzării şi activităţi întrerupte;
(b) activelor biologice aferente activităţii agricole (a se vedea IAS 41 Agricultura);
(c) recunoaşterii şi evaluării activelor de explorare şi evaluare (a se vedea IFRS 6 Explorarea şi
evaluarea resurselor minerale); sau
(d) concesiunilor miniere şi rezervelor minerale cum ar fi petrolul, gazele naturale şi resursele
neregenerabile similare.

2. Recunoasterea Initiala:
1) Costul unui element de imobilizări corporale trebuie recunoscut ca activ dacă şi numai
dacă:

(a) este probabilă generarea de beneficii economice viitoare aferente elementului pentru
entitate; şi
(b) costul elementului poate fi evaluat în mod fiabil.

2) Standardul IAS 16 nu prescrie unitatea de măsură pentru recunoaştere, adică ce constituie

un element de imobilizări corporale.
3) Reiesind din 2), se impune utilizarea raţionamentului profesional la aplicarea criteriilor de
recunoaştere pentru circumstanţele specifice ale unei entităţi. Ar putea fi adecvat să fie
agregate elementele nesemnificative individual, cum ar fi matriţele, uneltele şi ştanţele, şi
să se aplice criteriile valorii agregate.
4) O entitate evaluează conform acestui principiu al recunoaşterii toate costurile imobilizărilor
sale corporale atunci când sunt suportate. Aceste costuri includ costurile suportate iniţial
pentru dobândirea sau construcţia unui element de imobilizări corporale, precum şi
costurile suportate ulterior pentru adăugări la acestea, pentru înlocuirea parţială sau pentru
întreţinerea acestora.
5) Valoarea de intrare a unui activ ce face obiectul Imobilizarilor Corporale, POATE fi
micsorata cu suma subventiilor primate, in conformitate cu prevederile IAS 20.

Elementele componente ale costului la Recunoasterea Initiala a Imobilizarilor Corporale:

a) Pretul de procurare (minus rabaturile si reducerile) + procedurile vamale , alte taxe si
impozite platite in legatura cu procurarea activului care sunt nedeductibile.
b) Consumurile / costurile directe legate de transportarea activului la locu unde trebuie
instalat;
 c) Costurile de dare in expluatare, de exemplul:
 Calcularea salariilor lucratorilor in legatura cu fabricarea sau procurarea acestuia;
 Consumurile/cheltuielile suportate in legatura cu pregatirea locului unde urmeaza a
fi instalat activul;
 Consumurile primare de transportare si descarcare;
 Costurile de completare si instalare;
 Costurile in legatura cu testarea utilajului – minus veniturile din vinzarea
produselor survenite din faza de testare a activului;
 Costurile serviciilor profesionale (lucrul arhitectilor, inginerilor, etc).
 Valoarea probabila a lucrarilor de scoatere din uz si inlaturare a activului +
costurile ce urmeaza a fi suportate in legatura cu restabilirea teritoriului unde a fost
instalat activul.

Studiul de caz: Problema 1:

Entitatea “AAA” SRL a procurat un utulaj de la un nerezident. Pretul de achizitie si
consumurile ulterioare sunt:
a. Pretul de procurare 1 200 000 u.m. Cursul official la momentul procurarii 1 u.m.= 4.6
MDL. Plata pentru utilaj a fost efectuata peste 2 zile la cursul official 1 u.m.= 4.64 MDL.
b. Taxa vamala – 2%. TVA –3 5w20%.
c. Costul serviciilor de transport a utilajului pina la fabrica – 2 723 MDL.
d. La momentul procurarii, s-a semnat un contract pe 2 ani de deservire si reparatie de catre
furnizor a utilajului vindut, pretul contractului – 100 000 MDL.
e. Costul instalarii si testarii utilajului = 6 400 MDL, compusa din calculul salariului
muncitorilor – 3 000 MDL si 3 400 MDL plata serviciilor acordate de o entitate terta.
f. De la testarea activului s-a obtinut produse, venitul din vinzare a carora = 500 MDL.
g. 12 500 s-au cheltuit pentru promovarea produsului nou;
h. Cheltuielile aferente instruirii personalului ce uremaza sa lucreze la utilajul nou = 4 800
MDL.
Se cere: De determinat Valoarea de intrare a utilajului.

3. Costurile / cheltuielile ulterioare

Analizind problematica cheltuielilor ulterioare aferente Imobilizarilor Corporale conform
Standardelor Nationale de Contabilitate, e acceptata edeia divizarii consumurilor aferente
intretinerii si expluatarii utilajului care se constata in cadrul cheltuielilor si pe de alta parte
cheltuielile aferente imbunatatirii si modificarii Imobillizarilor Corporale care se capitalizeaza.
IFRS insa opereaza cu urmatorii termeni:
1. Cheltuielile ferente reparatiilor si expluatarii:
a. In valoarea de bilant a a activului nu se include cheltuielile/costurile suportate in legatura
cu intretinerea expluatarii activului;
b. Cheltuielile aferente expluatarii si service-ului (cheltuielile de salarizare, materialele,
serviciile persoanelor terte) se constata direct in cadrul cheltuielilor perioadei;
c. Cheltuielile/costurile suportate in legatura cu restabilirea activului sau pastrarea asteptarilor
initiale de la acest activ a avantajelor economice, se considera cheltuieli de reparatie si
intretinere = Cheltuielile perioadei.

2. Inlocuirea partilor componente:

a) Unele active/Imobilizari Corporale complexe cum ar fi Aeronavele, Corabii, Turbine
pentru produrecea termo-energiei, Cladirile, pot fi tratate nu ca un activ unic dar ca un grup
de active “afiliate” ce reprezinta a grupa de componente.
b) Diferite elemente componente ale acestui grup necesita la un anumit interval de timp sa fie
inlocuite, respectiv acestea au diferite DFU, adica chiar daca reprezinta un singur activ ca
un tot intreg, elementele component ale acestui tot intreg se amortizeaza diferit.
c) Standardul incurajeaja in asa cazuri amortizarea separate a elementelor componente.
d) Divizarea activului in elemente component este la discretia aprecierii profesionale ale
entitatii;
e) La momentul inlocuirii unui element component, acesta urmeaza a fi derecunoscut, iar
costul elementul instalat – capitalizat sau urmeaza a fi recunoscut.

3. Cheltuielile/costurile aferente verificarilor complexe sau reparatiilor complexe:

a. In unele cazuri, fara efectuarea verificarilor complexe, autorizarilor, licentierilor,
reparatiilor (indiferent de faptul daca are loc schimbarea partilor componente) expluatarea
de mai departe a activului este imposibila (de exemplu efectuarea certificarii aeronavelor).
b. Daca la situatia efectuarii verificarilor complexe, sunt satisfacute criteria de recunoastere a
activului, costul verificarilor complexe urmeaza a fi capitalizat in cadrul valorii de bilant al
activului de Imobilizari corporale.
c. Costul verificarilor complexe urmeaza a fi amortizat nu pe parcursul perioadei de
expluatare a activului principal dar pe parcursul propriului DFU (pina la urmatoarea
verificare).
 d. La momentul recunoasterii si capitalizarii costului verificarii complexe, valoarea de bilant
a verificaii precedente similar urmeaza a fi casat complet (prin intermediul amortizarii).

Studiul de caz: Problema 2:

La 01.10.2006, “LLL” SRL a procurat un strucg de dozare a medicamentelor la pretul de 15 mil.
MDL + 20% TVA. DFU probabil = 15 ani. O data la 5 ani, utilajul urmeaza sa fie reparat capital
pentru a trece inspectia metrological. Costul lucrarilor de reparative capital + metrologia utilajului
se estimeaza a fi de 1.8 mil. MDL.
Se cere: De determinat suma amortizarii utilajului pina si dupa efectuarea lucrarilor de reparative
capital + metrologice.

4. Evaluarea ulterioara a Imobilizarilor Corporale:

Entitatea trebuie să aleagă drept politică contabilă aferenta Imobilizarilor Corporale fie modelul
bazat pe cost, fie modelul de reevaluare şi trebuie să aplice politica selectata unei clase întregi de
imobilizări corporale.
I. Modelul de evaluare ulterioara – “La cost / la valoarea de intrare”
După recunoaşterea ca activ, elementul de imobilizăre corporala trebuie contabilizat la costul său -
minus orice amortizare cumulată şi orice pierderi cumulate din depreciere.
I. Modelul de evaluare ulterioara bazat pe REEVALUAREA activului
a) Evidenta activului la valoarea reevaluata care este valoarea JUSTA a activului la data
reevaluarii – minus calculul ulterior al amortizarii accumulate si a deprecierii.
b) Folosirea acestei metode poate fi acceptate doar numai si numai in cazul cind Valoarea
Justa a activului / grupei de active poate fi evaluate cu un grad inalt de probabilitate.

I. Modelul “La cost”

4.1. Rugula de Deprecire a activelor

1) Deprecierea = minimul dintre: a) Valoarea de bilant la data raportarii
b) Valoarea de Recuperare
2) Valoarea de Recuperare – maximul dintre:
a) Viitoarele avantaje economice din expluararea activului conform scopului stabilit
b) Avantajul economic din comercializarea activului

3) Deprecierea identificata a activului la data raportarii, este constatata in componenta cheltuielilor

perioadei de gestiune.
 4.2. Amortizarea
a) Amortizarea – micsorarea valorii amortizabile a activului, sistematic pe parcursul
perioadei de expluatare a acestuia.
b) Valoarea de lichidare (Valoarea ramasa probabila) – este estimarea sumei care ar putea fi
primita pentru acest activ in present in cazul in care acesta ar fi uzat complet – minus
cheltuielile prognozate aferent vinzarii acestuia. Determinarea valorii de lichidare nu ia in
calcul corectari aferente inflatiei.
c) Deseori valoarea de lichidare este nesemnificativa.
d) Amortizarea se calcula tot timpul indifferent daca Valoarea justa e mai mare decit valoarea
de bilant.
e) DFU – durata asteptata de uilizare a activului sau a cantitatii fabricate, care se prognozeaza
a fi fabricate cu ajutorul acestui activ.
f) DFU se determina reiesind din:
a) Cantitatea asteptata, reiesind din capacitatea si productivitatea acestuia;
b) Uzura fizica;
c) Uzura morala;
d) Limitarile juridice, contractuale de expluatare a activului
e) Politica entitatii poate prevedea comercializarea activului dupa o anummita perioada,
deaceia DFU poate fi mai mica comparativ cu Durata economica posibila de expluatare a
activului;

4.3. Principalele teze aferent contabilizarii Imobilizarilor corporale

1) DFU si valoarea de lichidare trebuie revazute nu mai rar decit la finalul anului financiar;
2) Metoda amortizarii trebuie sa reflecte bussines-procesul entitatii de incasare a avantajelor
economice;
3) Amortizarea calculata se constata in cadrul cheltuielilor perioadei sau se capitalizeaza in
costul altui activ;
4) Amortizarea se calculeaza separate pentru fiecare activ.

4.4. Perioada de calcul a amortizarii

1) Calculul amortizarii se incepe o data ce activul este gata pentru a fi expluatat indifferent de
momentul darii in expluatare a acestuia.
2) Calculul amortizarii inceteaza la cea mai apropiata data dintre:
a. Derecunoasterii activului (vinarii sau casarii interne - “aruncarea la gunoi”
 b. Clasificarii activului in categoria activelor destinate pentru vinzare (IFRS 5).

4.5. Terenurile si cladirile

a) Se tin evidenta separate chiar si atunci cind acestea au fost procurate impreuna;
b) Terenul de obicei are un termen de expluatare nelimitat, respectiv amortizarea acestora nu
se recunoaste;
c) Insa daca terenul are un DFU limitat, acesta se amortizeaza pe parcursului respectuvului
termen (de ex.: Cariera, Sahta, gunoiste).
d) Cladirile au DFU limitat, respectiv aferent acestora sistematic se recunoaste amortizarea.
e) Metodele prevazute de standart aferent amortizarii activelor de Imobilizari Corporale:
- Metoda liniara
- Metoda cantitativa sau de producere
- Metoda degresiva.
f) Metoda amortizarii activului periodic urmeaza a fi testate si revazuta. Daca schema de
incasare a avantajelor economice sa modificat essential, atunci metoda amortizarii activului
urmeaza a fi corectata.
g) Modificarea metodei de amortizare a activului se recunoaste ca modificarea estimarilor
contabile si respective nu urmeaza de corectat prezentarea situatiilor financiare precedente.

I. Modelul “Reevaluarea activelor”

a) Reiesind din trasaturile acestei metode, activul urmeaza a fi de fiecare data prezentat in
situatiile financiare la Valoarea Justa, ce urmeaza a fi determinata conform prevederilor
IFRS 13;
b) Standardul ACCEPTA reievaluarea activului avind la baza “Concluazia expertului”, care
poate fi cit intern atit si extern, adica nu doar in baza raportului de evaluarea elaborat de un
evaluator independent.
c) Periodicitatea:
- Reevaluarea urmeaza a fi efectuata cu o periodicitatea suficienta ca la data raportarii
valoarea acestuia de bilant sa nu fie semnificativ diferita comparativ cu valoarea justa a
acestuia;
- Activele care fac parte din una si aceiasi grupa, urmeaza a fi reievaluate simultan.
d) Deprecierea si aprecierea:
 - Aprecierea activului se crediteaza in cadrul “Altui rezultat global” (compartiment al
Capitalului Propriu), pentru aceasta se deschide un cont speciar “Rezerve din
reevaluare”;
- Daca activul respectiv sa depreciat, atunci diferenta se constata in debitul “Altui
rezultat global” doar in limita aprecierii, diferenta se constata in cadrul cheltuielilor
perioadei;
- Diferenta negative – in cadrul rezultatului perioadei;
- Daca activul anterior sa depreciat, la “Alt rezultat global” constatam doar diferenta
dintre Apreciere si deprecierea constatata anterior, adica mai intii constatam la venituri
in limita cheltuielilor constatate anterior, iar diferenta pozitiva – in capital.
e) In cazul in care activulul este derecunoscut (realizat sau casat), iar aferent acestuia exista
sold din reevaluare in cadru “Altor elemente a rezultatului global”, atunci soldul diferentei
din reevaluare se constata in cadrul Profitului Nerepartizat al perioadelor precedente si nici
decum in cadrul rezultatului financiar al perioadei de gestiune.

Dezvaluirea informatiei
Pentru fiecare grupa de active urmeaza de dezvaluit:
o Metodele de determinare a valorii de bilant;
o Metodele de amortizare;
o DFU folosite pentru aceste grupe sau normele de amortizare;
o Soldul imobilizarilor corporale la inceputul si finalul perioadei. Deprecierea activelor
se cumuleaza cu amortizarea acestora;
o Reconcilierea la situatia de inceputul si sfirsitul perioadei, care sa reflecte:
- Intrarile, (consumurile capitalizate;
- Activele clasificate in categoria celor detinute pentru vinzare;
- Achizitionate pe calea fuzionarii entitatilor;
- Majorarea sau micsorarea valorii de bilant ca urmare a reevaluarii acestora;
- Cheltuielile din deprecierea activelor,
- Stornarea deprecierii;
- Amortizarea;
- Diferenta de curs in cazul in care raportul este perfectat intr-o alta valuta decit valuta
de circulatie;
- Alte modificari.
 o Daca sunt careva limitari aferente dreptului de proprietate;
o Activele gajate;
o Costurile care au fost capitalizate in cadrul constructiilor in curs de executie;
o Suma obligatiunilor aferent procurarii imobilizarilor corporale;
o Compensarile primate de la tertele personae in legatura cu deprecierea, activelor
pierdute, furate sau lasate, valoarea carra a fost reflectata in cadrul cheltuielilor
perioadei de gestiune.
o Daca activul se tine dupa metoda reevaluarii:
- Metoda de determinare a valorii juste;
- Valoarea de bilant pentru fiecare gruapa de imobilizari corporale conform metodei “La
cost” ca s cum acestea ar fi duse evidenta conform acestei metode.
- Diferentele din reevaluare pe fiecare grupe, cit positive atit si negative.

Se recomanda de dezvaluit, dar nu este obligator:

- Valoarea de bilant a activelor care la moment nu se utilizeaza;
- Valoarea de intrare a activelor care sunt amortizate 100% dar care se mai utilizeaza in
cadrul entitatii;
- Valoarea de bilant a activelor care nu se mai utilizeaza si au “destinatia” de a fi
instrainate, (activele destinate in vederea vinzarii).

Rezolvarea problemei nr.1:

Pretul utilajului (1 200 000 * 4.6) 260 870
Taxa vamala (260 870 * 2%) 5 217
Costul transportarii 2 723
Costul instalarii si testarii 6 400
Vinzarea prodselor (500)
Valoarea de intrare: 274 710 MDL

Rezolvarea problemei nr.2:

1. De recunoscut obigatia viitoare in conformitate cu IAS 37, in legatura cu lucrarile date Nu
trebuie, deoarece SRL poate sa nu suporte cheltuielile date daca vinde utilajul sau in scoate
din expluatare.
2. Calea corecta: a recunoaste costul lucrarilor date ca active si de al amortizat pe parcursul a
5 ani.
 3. Amortizarea dupa recunoasterea activului:
1.8 mil MDL / 5 ani = 360 000 MDL
(15 mil. MDL – 1.8 mil. MDL) / 15 ani = 880 000 MDL.