Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Departamentul „Contabilitate şi Informatică Economică”

PROIECTUL DE SPECIALITATE
privind efectuarea practicii de iniţiere în specialitate la
SRL ,,Cubvas-Agro”

Muntean Crina, gr. 1551

Coordonator științific: Petreanu Elena

Chișinău-2018

1
 Cuprins:
INTRODUCERE.......................................................................................................3
Capitolul I. Abordări teoretice privind organizarea contabilităţii terenurilor...........4
1.1Noţiuni generale................................................................................................4
1.2 Modul de recunoaştere şi evaluare...................................................................4
Capitolul II. Organizarea contabilităţii terenurilor în cadrul entităţii.......................7
2.1Documentarea operaţiunilor economice şi înregistrarea acestora în
contabilitatea entităţii.............................................................................................7
2.2 Modul de efectuare a inventarierii şi contabilizarea rezultatelor acesteia.....10
ÎNCHEIERE............................................................................................................17
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................18

2
 INTRODUCERE
Pentru a efectua practica de specialitate am apelat către întreprinderea SRL,,CUBVAS-
AGRO”, aceasta fiind o societate cu raspundere limitată care activează pe piaţa agrară din iunie
2001. Își desfășoară activitatea în raionul Dondușeni, iar adresa juridică este str.Ion Vieru 16,
r-n Dondușeni.

Entitatea respective desfășoară următoarele activități:

o Transporturi rutiere de mărfuri;
o Servicii pentru agricultură;
o Prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor;
o Pescuitul, activitatea crescătoriilor de peşte şi a fermelor de peşte;
o Fabricarea produselor de morărit;
o Cultura vegetală;
o Cultura legumelor, pomicultura şi creşterea producţiei de pepinieră;
o Creşterea animalelor;
o Comerţul cu ridicata al produselor alimentare, băuturilor şi produselor din tutun;
o Comerţul cu ridicata al produselor agricole brute şi animalelor vii;
o Comerţul cu amănuntul al cartofilor, legumelor şi fructelor proaspete;
o Alte tipuri de comerţ cu ridicata.
Deci, observăm că entitatea respectivă este una agricolă, care se ocupă doar activități
nelicențiate, cu toate acestea datorită varietății de activităților pe care le-am enumerate mai sus,
ea dispune de performanțe și succese pe piața agricolă.
Deoarece este o întreprindere mai mică, structura internă este una simplă, iar
administrarea este de tip liniar, director și fondator al entității este aceeași persoană – Cubei
Vasilii.
Astfel, SRL “Cubvas-agro” este o entitate cu profil agricol care şi-a început activitatea
practic de la zero, acum toate mijloacele financiare investite sunt puse în circulaţie. Aici mai
putem menționa că deja după 4 ani de activitate în anul, acesta se regăsește în lista deţinătorilor
titlului "Cel mai bun contribuabil al anului 2005" prin Hotărîrea Gurnernului Nr. 120 din
02.02.2006. Astăzi întreprindrea cu siguranţă păşeşte spre viitor şi se dezvoltă.

3
 Pentru asigurarea existenței certe a entității, sunt anexate la lucrare Declarația de
constituire ale Societății cu Răspundere Limitată ,,Cubvas-Agro” din 27 iunie 2007 (Anexa 1) și
Certificatul de înregistrare (Anexa 2).

4
 Capitolul I. Abordări teoretice privind organizarea contabilităţii terenurilor

1.1Noţiuni generale
Ca o generalitate, putem spune că terenurile de orice fel, care aparțin persoanelor fizice și
juridice, indiferent de titlurile pe baza carora sunt deținute, se împart pe destinații conform
prevederilor legale. Prin “deținatori de terenuri” se înteleg titularii dreptului de proprietate,
persoane fizice sau juridice, ai altor drepturi reale asupra terenurilor sau cei care, potrivit legii
civile, au calitatea de posesor ori deținator precar.

Conform, SNC “Imobilizări corporale și necorporale”, terenurile reprezintă imobilizări

corporale sub formă de teritorii funciare (de pămînt) deţinute de entitate cu drept de proprietate
sau primite în arendă financiară (leasing financiar) pentru a fi folosite în activitatea entităţii.

Deoarece terenul are o durată de utilizare nelimitată uzura pentru el nu se calculează.

Terenul poate avea diferite destinaţii: de producţie, pentru vînzare (investiţii), pentru închiriere.

Terenurile se clasifică în:

 Terenuri în curs de pregătire pentru utilizare prestabilită

 Terenuri fără construcţii
 Terenuri cu construcţii
 Terenuri cu zăcăminte
 Terenuri cu plantaţii perene
 Terenuri primite în gestiune economică
 Alte terenuri

1.2 Modul de recunoaştere şi evaluare

Pentru evidenţa terenurilor este destinat contul activ 122 “Terenuri”. În debitul acestui
cont se reflectă valoarea de intrare sau reevaluată a terenurilor procurate (prin cumpărare sau
arendă pe termen lung), iar în credit – valoarea de bilanţ a terenurilor ieşite. Soldul acestui cont
este debitor şi reprezintă valoarea terenurilor la finele perioadei de gestiune.

Evidenţa analitică a terenurilor se ţine pe tipuri de terenuri, pe destinaţii şi locuri de situare.

  Terenul se recunoaşte ca imobilizare numai în cazul respectării simultane a următoarelor

condiţii:

5
1) terenuleste identificabil şi controlabil de entitate;

2) proprietăţile şi particularităţile lui corespund definiţiei;

3) este probabil că entitatea va obţine beneficii economice viitoare din utilizarea acestuia;

4) costul de intrare a acestuia poate fi evaluat în mod credibil.

Evaluarea este un procedeu al metodei contabilității fără de care nu s-ar putea realiza
obiectul său, deasemenea este strîns legată de celelalte procedee pentru aplicarea cărora este
necesară exprimarea valorică a operațiunilor economice.

Evaluarea iniţială se efectuează la cost de intrare. Componenţa costului de intrare diferă în

funcţie de modalitatea de intrare: prin achiziţionare, primire în schimb, sub forma de aport la
capitalul social, cu titlu gratuit, în gestiune economică etc.

Costul de intrare a obiectului procurat, adică a terenului procurat se formează din:

1) preţul de cumpărare, taxele vamale, impozitele şi taxele nerecuperabile, cu scăderea tuturor

reducerilor, rabaturilor şi sconturilor comerciale la procurare;

2) orice costuri direct atribuibile terenului pentru a-l aduce în locul amplasării şi în starea

necesară pentru folosire după destinaţie.

Valoarea de intrare a terenurilor cuprinde valoarea de cumpărare, comisioanele

brokerilor, plata pentru evaluarea terenurilor, alte servicii, impozitele de procurare a proprietăţii,
cheltuieli pentru demolarea clădirilor inutile, plăţile pentru consultaţii, taxele pentru înregistrare,
cheltuielile de verificare a existenţei sechestrului, gajului, ipotecii sau a altor restricţii legate de
proprietate.

În cazul în care nu sînt necesare costuri privind pregătirea imobilizărilor pentru utilizare după

destinaţie şi cînd data intrării obiectelor respective coincide cu data începerii utilizării acestora,
costul de intrare a unor astfel de obiecte se contabilizează ca majorare concomitentă a
imobilizărilor aflate în utilizare şi a datoriilor curente.

După recunoaşterea iniţială terenurile, se evaluează la valoarea contabilă (la cost).

În conformitate cu politicile contabile ale entităţii, evaluarea ulterioară a imobilizărilor poate fi

efectuată în baza modelului reevaluării potrivit IAS 38 "Imobilizări necorporale" şi IAS 16
"Imobilizări corporale".

6
 Este de menționat că, terenurile şi clădirile se contabilizează separat, chiar dacă sînt
achiziţionate la un preţ unic. În asemenea caz, costul de intrare se repartizează între obiectele
cumpărate proporţional valorii juste a fiecărui obiect în parte.

De exemplu: O entitate a achiziţionat un teren cu clădirea amplasată pe acesta cu 180000 lei.

Dacă aceste obiecte ar fi fost cumpărate separat, valoarea de piaţă a terenului ar fi constituit
160000 lei, iar a clădirii - 40000 lei.

În baza datelor din exemplu, pentru determinarea costului de intrare a fiecărui obiect în parte se
determină raportul (coeficientul) plăţii contractuale către valoarea justă totală a obiectelor care
constituie 0,9 (180000 lei : 200000 lei). Prin produsul valorii de piaţă a fiecărui obiect şi a
coeficientului obţinut se determină costul de intrare: a terenului - 144000 lei (160000 lei × 0,9), a
clădirii - 36000 lei (40000 lei × 0,9).

Entitatea înregistrează costul de intrare a obiectelor achiziţionate ca majorare concomitentă a

imobilizărilor corporale şi datoriilor curente.

Înainte sau în cursul procesului de construcţie sau dezvoltare (reconstrucţie, modernizare,

utilare suplimentară etc.) a unui obiect de imobilizări corporale pot fi efectuate anumite operaţii
ocazionale care nu sînt strict necesare procesului respectiv. Veniturile obţinute şi cheltuielile
suportate la efectuarea acestor operaţii nu se iau în considerare la determinarea costului
obiectului şi se reflectă în situaţia de profit şi pierdere a perioadei de gestiune în care sînt
generate.

De exemplu:  O entitate a procurat un teren destinat pentru construcţia unei clădiri, care va fi
începută peste 4 luni. Entitatea decide că terenul în cauză va fi folosit drept spaţiu de parcare,
pînă cînd va începe construcţia clădirii.  Cheltuielile cu amenajarea şi funcţionarea parcării au
constituit 8400 lei, iar veniturile încasate de la clienţi - 12000 lei.

În baza datelor din exemplu, entitatea înregistrează majorarea cheltuielilor curente în sumă de
8400 lei concomitent cu majorarea datoriilor curente şi/sau diminuarea activelor utilizate.
Totodată entitatea înregistrează majorarea concomitentă a creanţelor şi veniturilor curente în
sumă de 12000 lei. Respectiv, aceste venituri şi cheltuieli nu afectează costul terenului sau
clădirii ce va fi construită.

Costurile ulterioare care contribuie la majorarea beneficiilor economice aşteptate din utilizarea
imobilizărilor corporale neamortizabile, adică a terenurilor se contabilizează ca obiecte de
evidenţă separate.

7
 Capitolul II. Organizarea contabilităţii terenurilor în cadrul entităţii

2.1Documentarea operaţiunilor economice şi înregistrarea acestora în

contabilitatea entităţii
Terenurile se referă la imobilizările corporale neuzurabile, care au o durată de utilizare
nelimitată în desfăşurarea activităţii întreprinderii sau pot fi destinate închirierii.

Contul 122 „Terenuri” este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea
terenurilor aflate în curs de pregătire pentru utilizare prestabilită şi/sau transmise în exploatare.

Evidenţa analitică a terenurilor se ţine pe tipuri de terenuri, pe destinaţii şi locuri de situare.

Astfel, se disting următoarele subconturi:

1221 Terenuri în curs de pregătire pentru utilizare prestabilită

1222 Terenuri fără construcţii

1223 Terenuri cu construcţii

1224 Terenuri cu zăcăminte

1225 Terenuri cu plantaţii perene

1226 Terenuri primite în gestiune economică

1227 Alte terenuri

Contul 122 „Terenuri” este un cont de activ. În debitul acestui cont se înregistrează
intrarea/majorarea valorii terenurilor în corespondenţă cu creditul conturilor: 151, 313, 314, 421,
422, 425, 427, 521, 522, 537, 543 etc.

Astfel, în contabilitate putem evidenția următoarele formule contabile:

1.Procurarea unui terenurilor de la perosoanele fizice sau juridice – la valoarea de cumpărare, cu

achitarea ulterioară:

Debit contul 122 ”Terenuri”

Credit contul 521 ”Datorii comerciale curente”

2.Procurarea de la fondatori în contul aporturilor în capitalul social - la valoarea convenită de

către fondatori:

8
Debit contul 122 ”Terenuri”

Credit contul 313 ”Capital nevărsat”

3.Primirea de la arendași la returnarea terenurilor acordate anterior în arendă pe termen lung:

Debit contul 122 ”Terenuri”

Credit contul 161 ”Creanțe pe termen lung”

4.Reflectarea cheltuielilor aferente procurării terenurilor, precum comisioanelor brokerilor, plății

pentru evaluarea terenurilor, impozitelor pe patrimoniu, cheltuielilor pentru curățirea și nivelarea
terenurilor, demolarea construcțiilor inutile, aflate pe terenurile procurate în cazul:

- achitării directe:

Debit contul 122 ”Terenuri”

Credit contul 241 ”Casa”

Credit contul 242 ”Conturi curente în monedă națională”

Credit contul 243 ”Conturi curente în valută străină”

Credit contul 244 ”Alte conturi bancare”

- calculării anticipate a datoriilor creditorilor:

Debit contul 122 ”Terenuri”

Credit contul 428 ”Alte datorii pe termen lung”

Credit contul 521 ”Datorii comerciale curente”

Credit contul 522 ”Datorii curente față de părțile afiliate”

Credit contul 544 ”Alte datorii curente”

5.Reflectarea cheltuielilor aferente procurării terenurilor, precum materialelor consumate:

Debit contul 122 ”Terenuri”

Credit contul 211 ”Materiale”

6.Reflectarea cheltuielilor aferente procurării terenurilor, precum salariului calculat al

muncitorilor și contribuțiilor pentru asigurările sociale:
9
Debit contul 122 ”Terenuri”

Credit contul 531 ” Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”

Credit contul 533 ” Datorii privind asigurările sociale şi medicale”

7.Reflectarea utilizării serviciilor proprii aferente procurării terenurilor:

Debit contul 122 ”Terenuri”

Credit contul 812 ”Activități auxiliare”

În creditul contului 122 „Terenuri” se înregistrează ieşirea/diminuarea valorii terenurilor

în corespondenţă cu debitul conturilor: 128, 721, 722, 723 etc.

Putem preciza unele formule contabile, precum:

1.Casarea valorii de bilanț a terenurilor ieșite:

Debit contul 721 ”Cheltuieli cu active imobilizate”

Credit contul 122 ”Terenuri”

2.Acordarea terenurilor în arendă pe termen lung:

Debit contul 721 ”Cheltuieli cu active imobilizate”

Credit contul 122 ”Terenuri”

3.Reflectarea sumelor de reducere a valorii terenurilor în cazul reevaluării:

Debit contul 722 ”Cheltuieli financiare”

Credit contul 122 ”Terenuri”

Soldul contului 122 „Terenuri” este debitor şi reprezintă valoarea terenurilor determinată
în conformitate cu standardele de contabilitate.

Contul 128 „Deprecierea terenurilor” este destinat generalizării informaţiei privind

deprecierea terenurilor aflate în curs de pregătire pentru utilizare prestabilită sau transmise în
exploatare.

Contul 128 „Deprecierea terenurilor” este un cont de pasiv (rectificativ). În creditul

acestui cont se înregistrează recunoaşterea pierderilor din deprecierea terenurilor în
corespondenţă cu debitul conturilor: 343, 721 etc.
10
În debitul contului 128 „Deprecierea terenurilor” se înregistrează decontarea/reluarea pierderilor
din deprecierea terenurilor în corespondenţă cu creditul conturilor: 122, 343, 621 etc.

Soldul contului 128 „Deprecierea terenurilor” este creditor şi reprezintă suma deprecierii
acumulate a terenurilor determinată în conformitate cu standardele de contabilitate.

În anexa 3 este reflectat un act de primire-predare a terenurilor arendate, încheiat între

Smîntînă A. și SRL Cubvas-Agro, unde este indicat mărimea terenului, bonitatea, precum și
toate depturile și obligațiile părților. Astfel, în acest caz, adică la arendarea terenului de către
întreprindere se va înregistra următoarea formulă contabilă:

-primirea terenurilor în arendă pe termen lung - la valoarea contractuală:

Debit contul 122 ”Terenuri” – la valoarea contactuală

Credit contul 427 ” Datorii pe termen lung privind bunurile primite în gestiune economică”- la
valoarea contactuală

La fel, avem anexată (anexa 4), situația financiară a entității respective, care reprezintă un
sistem de indicatori interdependenţi, care caracterizează activitatea economică a întreprinderii
desfăşurată în cursul perioadei de gestiune. Acești indicatori se reflectă ca un ansamblu de date
comparabile şi veridice privind situaţia patrimonială şi financiară a întreprinderii, veniturile,
cheltuielile şi rezultatele activităţii acesteia, structura şi modificările în capitalul propriu, fluxul
mijloacelor băneşti. Astfel, observăm din bilanțul contabil că valoarea terenurilor, atît la
începutul perioadei de gestiune, cît și la sfîrșitul acesteia constituie 37155 lei.

2.2 Modul de efectuare a inventarierii şi contabilizarea rezultatelor acesteia

Printre cerinţele de bază faţă de informaţia contabilă sînt realitatea şi exactitatea ei. Acest
lucru se realizează cu ajutorul invetarierii.

Inventarierea reprezintă procedeul de control şi autentificare documentară a existenţei

elementelor contabile care aparţin şi/sau se află în gestiunea temporară a entităţii.

Inventarierea are următoarele sarcini:

 determinarea existenţei efective a elementelor patrimoniale (imobilizări necorporale,

mijloace fixe, stocuri de mărfuri şi materiale, creanţe, mijloace băneşti, datorii etc.);

 controlul asupra stării activelor prin compararea realităţii cu informaţia furnizată de

contabilitate;

11
  depistarea valorilor care şi-au pierdut parţial calităţile iniţiale sau sîn învechite din punct
de vedere moral;

 verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri şi

materiale, mijloacelor băneşti, precum şi a maşinilor, utilajelor şi a altor mijloace fixe;

 verificarea realităţii valorii de bilanţ a elementelor patrimoniale.

Modul de efectuare a inventarierii şi de reflectare în contabilitate a rezultatelor acesteia

sînt reglementate de Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007 şi Regulamentul cu privire
la inventariere nr. 27 din 28.04.2004.

Numărul inventarierilor pe parcursul anului, momentele efectuării acestora şi lista

elementelor patrimoniale ce trebuie supuse inventarierii se stabilesc de către conducătorul
întreprinderii, cu excepţia cazurilor cînd efectuarea inventarierii este obligatorie în conformitate
cu legislaţia în vigoare. Inventarierea patrimoniului se efectuează în mod obligatoriu în
următoarele cazuri:

 la inceputul activitatii;

 cel puţin o dată pe an, de regulă, la sfîrşitul anului;

 în caz de înlocuire a gestionarului;

 în caz de furt, delapidare, sustragere sau abuz, precum si în caz de deteriorare a bunurilor;

 în caz de incendiu sau calamitate naturala (inundatie, cutremur de pamint etc.);

 la reevaluarea mijloacelor fixe, a stocurilor de marfuri şi materiale etc.;

 în cazul reorganizării, lichidarii sau încetarii activitatii;

 în cazul modificării prețurilor;

 în baza hotărîrii organelor de control, în cazul efectuării unui control, sau în baza hotărîrii
altor organe prevazute de lege.

Inventarierea se clasifică după următoarele criterii:

În dependenţă de gradul de cuprindere al elementelor patrimoniale:

 inventariere totală, cuprinde toate elementele patriomoniale

12
  inventariere parţială, cuprinde doar anumite tipuri de active sau pasive. De exemplu,
invetarierea mijloacelor băneşti

După caracterul inventarierii:

 inventariere planificată – se efectuează periodic conform graficului existent la

întreprindere

 inventariere inopinată – se efectuează pe neaşteptate pentru gestionari cu scopul depistării

fraudelor

După modalitatea de efectuare:

 inventariere totală – se extinde asupra tuturor sortimentelor care formează un element

patrimonial, sau asupra tuturor bunurilor dintr-o gestiune

 inventariere prin sondaj – cuprinde numai anumite sortimente a unui element patrimonial
sau numai anumite bunuri dintr-o gestiune. Astfel de inventariere se aplică în cazul unui
volum mare de lucru şi necesită mai puţin timp, însă nu asigură obiectivitatea
rezultatelor. Dacă pe parcursul invetarierii prin sondaj se depistează nereguli
semnificative, atunci se efectuează inventarierea totală.

Responsabilitatea pentru efectuarea corectă şi oportună a inventarierii o poartă conducătorul

întreprinderii. Contabilul-şef împreună cu conducătorii subdiviziunilor şi serviciilor sînt obligaţi
să verifice respectarea regulilor de efectuare a inventarierii.

Efectuarea inventarierii presupune parcurgerea a trei etape:

 pregătirea pentru efectuarea inventarierii

 efectuarea propriu-zisă a inventarierii

 reflectarea rezultatelor inventarierii

La etapa de pregătire se crează comisia de inventariere, în componenţa căreia se includ

reprezentanţi ai administraţiei, lucrători ai serviciului contabil şi alţi specialişti. Membri ai
comisiei de inventariere nu pot fi gestionarii a căror valori materiale sînt supuse inventarierii şi
contabilii care efectuează evidenţa contabilă a sectorului supus inventarierii, cu excepţia
întreprinderilor mici. Componenţa comisiei de inventariere se aprobă prin ordinul conducătorului
întreprinderii în care se mai stabilesc termenele de efectuare a inventarierii, subdiviziunile şi
valorile supuse inventarierii.
13
La întreprinderii mari şi mijlocii comisia de inventariere trebuie să fie compusă minimum din
cinci persoane, iar la întreprinderile mici – din trei persoane.

Tot la această etapă se sigilează încăperile unde se află bunurile supuse inventarierii, se sistează
operaţiile de intrare-ieşire a bunurilor din gestiune, se verifică starea de funcţionare a aparatelor
de măsură a greutăţii, iar serviciul contabil efectuează reflectarea în conturile contabile şi în
evidenţa analitică a tuturor operaţiunilor economice efectuate pînă la inventariere, verificarea
corectitudinii şi exactităţii înregistrărilor prin confruntarea informaţiilor din contabilitate cu cele
din evidenţa operativă şi prin întocmirea balanţelor de verificare sintetice şi analitice şi să ridice
de la gestiuni toate evidenţele operative şi să le vizeze cu menţiunea „pînă la inventariere”
acestea servind drept temei pentru determinarea stocurilor la începutul inventarierii.

Efectuarea propriu-zisă a inventarierii presupune stabilirea stocurilor faptice prin

numărare, cîntărire sau calcule tehnice. Inventarierea se efectuează pe fiecare loc de depozitare
şi pe fiecare gestiionar cu condiţia prezenţe gestionarului şi a tuturor membrilor comisiei de
inventariere. În caz contrar rezultatele inventarierii se declară nevalabile. Bunurile supuse
inventarierii se înscriu în listele de inventariere cu indicarea denumirii, codului, unităţii de
măsură, indicilor calitativi, cantităţii, lor şi preţului la care se ţine evidenţa lor.

Bunurile aflate în ambalaje se despachetează şi se verifică prin sondaj. Dacă despachetarea lor
duce la deteriorarea lor, atunci acestea nu se despachetează. Bunurile de volum mare (cement,
beton, producţia agricolă), inventarierea cărora necesită cheltuieli mari se inventariază prin
efectuarea de calcule tehnice şi matematice. Bunurile intrate pe parcursul efectuării inventarierii
se recepţionează de către gestionar în prezenţa membrilor comisiei de inventariere, iar pe
documentele de intrare se face menţiunea „primite în timpul inventarierii”.

Elementele patrimoniale pentru care nu este posibilă verificarea fizică se verifică pe baza datelor
contabilităţii. Acest procedeu se aplică în cazul bunurilor întreprinderii, dar care se află în afara
acesteia (mijloacele fixe transmise în arendă, materiale transmise la păstrare sau prelucrare
etc). Inventarierea creanţelor şi datoriilor se efectuează în baza extraselor de cont confirmate
de debitori şi creditori. Pentru aceste elemente patrimoniale este important de verificat momentul
aparţiei şi termenele de încasare şi de plată.

Listele de inventariere se semnează de către membrii comisiei şi gestionari, iar pe ultima

filă gestionarul face menţiunea prin care confirmă că bunurile au fost verificate în prezenţa sa, că
nu are pretenţii faţă de membrii comisiei de inventariere şi că bunurile incluse în listele de
inventariere se află la el în gestiune.

14
 La etapa reflectării rezultatelortelor în contabilitate, listele de inventariere se transmit
în contabilitate, unde contabilul responsabil de sectorul respectiv de evidenţă înscrie în liste
datele din conturile contabile privind elementele care au fost supuse inventarierii. Elementele
pentru care s-au stabilit abateri dintre datele faptice şi datele evidenţei contabile se înscriu în
balanţele de verificare a rezultatelor inventarierii.

Pentru divergenţele stabilite comisia de inventariere cere de la persoanele responsabile explicaţii

în scris, iar în baza acestora se ia hotărîrea privind modul lor de compensare. În cazul stocurilor
de mărfuri şi materiale pot să aibă loc divergenţe din cauza că diferite poziţii de stocuri se
aseamănă după aspectul exterior, proprietăţi etc. Astfel, lipsurile unui fel de stoc pot fi
compensate cu plusurile altui fel de stoc. Această compensare se efectuează numai cu acordul
conducătorului întreprinderii.

Rezultatele inventarierii se reflectă în contabilitate în luna cînd aceasta a luat sfîrşit. În

conformitate cu art. 42 al Legii contabilităţii şi p. 107 al Regulamentului privind
inventarierea diferenţele, depistate în timpul inventarierii se reglementeaza şi se înregistreaza în
evidenţa contabilă în felul următor:

 plusurile de bunuri şi mijloace bănesti, precum şi diferenţele valorice favorabile, obţinute

în urma compensarii lipsurilor cu plusuri, se înregistreaza ca majorare a veniturilor;

 lipsurile de bunuri şi mijloace bănesti se trec la cheltuielile perioadei de gestiune;

 lipsurile de bunuri, care depăşesc normele perisabilitatii naturale stabilite, precum şi

prejudiciile cauzate de deteriorarea bunurilor, se atribuie persoanelor vinovate, fiind
evaluate la preţurile de piaţa la data depistării lipsurilor;

 în cazul cînd nu sînt identificate persoanele vinovate, prejudiciile cauzate de deteriorarea

bunurilor sau lipsurile de bunuri, care depăşesc normele perisabilităţii naturale stabilite,
se trec la cheltuielile perioadei de gestiune.

Plusurile de active imobilizate contractate cu ocazia inventarierei se contabilizează:

 Debit contul 111 ,,Imobilizări necorporale în curs de execuție”

 Debit contul 112 ,, Imobilizări necorporale”
 Debit contul 121 ,,Imobilizări corporale în curs de execuție”
 Debit contul 122 ”Terenuri”
 Debit contul 123 ,,Mijloace fixe”

15
  Debit contul 125 ,,Resurse minerale”
 Credit contul 612 ,,Alte venituri din activitatea operațională”

Plusuri de active circulante stabilite cu ocazia inventarierei se reflectă prin înregistrarea

contabilă:

 Debit contul 211 ,,Materiale”

 Debit contul 213 ,,Obiecte de mică valoare și scurtă durată ”
 Debit contul 215 ,,Producția în curs de execuție”
 Debit contul 216 ,,Produse”
 Debit contul 217 ,,Mărfuri – la valoarea mărfurilor”
 Credit contul 612 ,,Alte venituri din activitatea operațională”

Plusurile de numerar din documentele bănești stabilite în casă se evaluează la suma

nominală și în urma inventarierei se înregistrează:

 Debit contul 241 ,,Casa”

 Debit contul 246 ,,Documente bănești”
 Credit contul 612 ,,Alte venituri din activitatea operațională”.

Lipsurile constatate la inventariere se înregistrează ca o ieșire din patrimoniu a

elementelor respective de active prin creditarea conturilor corespunzătoare și se trec la cheltuieli
astfel:

Reflectarea lipsurilor și pierderilor din deteriorarea activelor imobilizate:

 Debit contul 714 ,,Alte cheltuieli din activitatea operațională”

 Credit contul 111 ,,Imobilizări necorporale în curs de execuție”
 Creditcontul 112 ,,Imobilizări necorporale”
 Credit contul 121 ,,Imobilizări corporale în curs de execuție”
 Credit contul 123 ,,Mijloace fixe”
 Credit contul 125 ,,Resurse minerale”

Reflectarea lipsurilor și pierderilor din deterioararea activelor circulante:

 Debit contul 714 ,,Alte cheltuieli din activitatea operațională”

 Credit contul 211 ,,Materiale”
 Credit contul 213 ,,Obiecte de mică valoare și scurtă durată”

16
  Credit contul 216 ,,Produse”
 Credit contul 217,,Mărfuri”

Lipsuri de mijloace bănești și documente bănești depistate în casierie se înregistrează prin

formula contabilă:

 Debit contul 714 ,,Alte cheltuieli din activitatea operațională”

 Credit contul 241 ,,Casa”
 Credit contul 246 ,,Documente bănești”

17
 ÎNCHEIERE
Într-un final pot spune că deși întreprinderea SRL ,,Cubvas-Agro” , nu este una de
dimensiuni mari, aceasta dispune de performanțe și succese pe piața agricolă, acesta putem
deduce din informația din situația financiară (Anexa 4 ).

Mă bucur de faptul că practica de inițiere a fost realizată anume la această întreprindere

care desi este una mică, ramîne să fie reprezentată de un personal foarte binevoitor și receptibil.
Odată ce am pașit pragul SRL ,,Cubvas-Agro” am fost primită cu o afecțiune și căldură, ceea ce
m-a facut să ma simt stapînă pe forțele și cunoștintele mele, căci cred că asta cel mai mult
contează, anume atmosfera în care activeza angajații.

De la bun început, am fost implicată în activitatea entității, am făcut cunoștință cu directorul,

contabilul, precum și cu lucratori inferiori, am fost informată vizavi de activitatea acestora și m
primit spre analiză și studiere documentele primare și centralizatoare.

Astfel, în urma realizării practicii în cadrul acestei entități, am acumulat cunoștințe noi
precum și am realizat că SRL ,,Cubvas-Agro” este o întreprindere de mare perspectivă, deoarece
an de an aceasta își extinde lista mărfurilor și serviciilor. Sper că pe viitor întreprinderea
respectivă iși va extinde și perfectiona activitatea, devenind una și mai reușită, căci merită acest
lucru.

18
 BIBLIOGRAFIE
1.Acte legislative şi normative

1. Legea contabilităţii № 113-XVI din 27 aprilie 2007 publicat în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr. 90-93 din 29.06.2007;
2. Planul general de conturi contabile cu aplicare de la 01.01.2014 Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 233-237(4551-4555) din 22.10.2013.
3. Standardele Naționale de Contabilitate

2.Manuale, monografii, cărţi, broşuri

1. Corespondenţa conturilor contabile conform prevederilor S.N.C;

3.Surse web

2. www.contabilsef.md;
3. https://conspecte.com/Contabilitate-financiara/contabilitatea-terenurilor.html

19
Anexe

20