Beția involuntară completă

Beția involuntară completă constituie potrivit legislației române o cauză de

înlăturare a caracterului contavențional al faptei.1

Beția este o stare anormală în care se găsește o persoană datorită intoxicației

cu alcool sau cu alte substanțe excitante sau narcotice, care au ca efect paralizarea
energiei fizice și/sau tulburarea facultăților intelectuale. Fapta celui care, în
momentul săvîrșirii acesteia, se afladatorită unor împrejurări independente de
voința sa, în stare de beție completă provocată de alcool sau alte substanțe, nu
constituie încălcare de lege.2

După gradul de intoxicație, beția poate fi totală sau parțială. Cea totală este
de trei tipuri: psihopatică, epileptică și completă. Primele două tipuri aparțin
psihopatologiei și țin de incapacitatea sau iresponsabilitatea contravențională,
pentru că sunt tipuri de alienație mintală. Beția completă este singura dintre
formele beției care, după criteriul intoxicației, intră în sfera cauzelor de înlăturare a
vinovăției.3

După rolul vinovăției făptuitorului, beția poate fi fortuită involuntară

(accidentală) și voluntară. Beția voluntară este premeditată și simplă. Ea mai poate
fi ocazională și cronică. În funcție de substanța care a cauzat starea de beție, există
beție caldă (alcoolică) și beție rece (cauzată de alte substanțe).

Beția provoacă devieri specifice de la starea psiho-fizică normală, ducînd la

diminuarea, uneori pînă la anihilare, a capacității psiho-fizice a persoanei pusă în
imposibilitatea de a-și da seama și de a fi stăpîn pe acțiunile sale. Dacă o persoană
comite o contavenție și în acel moment se găsea, independent de voința sa în stare
de beție accidentală completă, fapta nu va fi sancționată contavențional întrucît
lipsește vinovăția.4

Pentru a constitui o cauză de înlăturare a caracterului contavențional al

faptei, starea de beție a persoanei trebuie să satisfacă următoarele condiții:

o Beția să fie fortuită involuntară (accidentală);

o Beția să fie completă;
o Beția fortuită involuntară complete să existe în momentul comiterii
faptei prevăzute în legea contavențională. Dacă starea de beție exista

1
Art 11. al (1) din ORDONANŢA nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contavențiilor
2
RĂSPUNDEREA CONTRAVNȚIONALĂ CA FORMĂ DISTINCTĂ A RĂSPUNDERII JURIDICE, ULIM, Chișinău 2012,
pag.235
3
TRATAT DE DREPT CONTAVENȚIONAL, Victor Guțuleac, Chișinău 2009, pag. 122
4
DREPT ADMINISTRATIV, Vasilica Negruț, LuminaLex București 2004, pag. 343
 înainte sau după momentul săvîrșirii faptei, dar nu și în momentul
producerii ei, aceasta nu va înlătura caracterul contravențional al
acțiunii (inacțiunii);
o Fapta comisă în stare de beție fortuită involuntară complete trebuie să
fie prevăzută de legea contravențională.

În concluzie, putem spune că starea de ebrietate este starea care survine în

urma consumului excesiv de băuturi alcoolice sau anumite alte substanţe narcotice
sau psihotrope. De obicei, ebrietatea caracterizează negativ personalitatea celui
vinovat. Atît legislația contavențională a Republicii Moldova, cît și legea penală,
spre deosebire de statul român, nu prevede beția drept una din cauzele care ar
înlătura caracterul contavențional sau penal al faptei.

Considerăm că legiuitorul nostru, la fel, ar trebui să reglementeze beția

involuntară completă ca cauza care exclude răspunderea contravențională,
deoarece, deși această cauză este întîlnită mai rar, ea oricum există. În cazul în care
o persoană săvîrșește o contravenție în stare de beție involuntară, ea nu ar trebui să
fie trasă la răspundere contravențională ,din motiv că, această stare a fost provocată
independent de voința sa, și respectiv persoana nu întrunește vinovăția, nefiind în
stare să conștiintizeze sau să își dirijeze acțiunile/inacțiunile.