• ASPECTE TEORETICE

Cererea reprezintă cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul dorește și poate să o cumpere
într-un anumit interval de timp, la un anumit nivel al prețului.
Legea cererii exprimă raportul de interdependență dintre modificarea prețului unitary al unui produs și
schimbarea cantității cerute. O data cu creșterea prețului la un bun, cantitatea cerută de consumator tinde
să scadă, și invers, o scădere a prețului generează tendința de sporire a cantității cerute.
Paradox reprezintă enunț, lucru, opinie contradictorie și, în același timp, demonstrabilă; contrară
adevărului unanim recunoscut..
• PARADOXURILE CERERII
În capitolul dat v-om enumera și explica paradoxurile propriu-zise a cererii și a ofertei.
Giffen (după numele primului economist – Sir Robert Giffen – care a descris acest comportament),
conform căruia scăderea preţurilor bunurilor inferioare şi, deci, creşterea venitului real sunt însoţite de
diminuarea cererii la aceste bunuri şi deplasarea ei spre bunuri de consum mai inferioare.
Pentru majoritatea produselor, elasticitatea prețului cererii este negativă. Cu alte cuvinte, prețul și oferta
sunt orientate în direcții opuse; dacă prețul crește, cantitatea cerută scade și invers, dacă prețul scade,
cantitatea cerută crește. Paradoxul Giffen este o excepție de la această regulă. Elasticitatea prețului cererii
în cazul acestora este pozitivă. Când prețul crește, cantitatea cerută crește și invers, când prețul scade,
cantitatea cerută scade.
Un exemplu clasic dat de Marshall este acela al creșterii prețului alimentelor de bază, de calitate
inferioară, a căror cerere este determinată de sărăcie, ceea ce îi determină pe consumatorii acestor produse
să se afle în imposibilitatea de a-și perimite alimente mai bune calitativ. Atunci când prețul alimentelor de
calitate inferioară crește, aceștia nu își mai pot permite să își cumpere alimente mai bune calitativ și
consumă mai multe alimente de calitate inferioară. Marshall a scris în cartea sa „Principii economice“ din
1895:
Așa cum domnul Giffen a semnalat, o creștere a prețului pâinii face ca resursele familiilor clasei
muncitorilor să se reducă considerabil și face ca utilitatea marginală a banilor acestora să crească, astfel
încât aceștia sunt forțați să-și reducă consumul de carne și de produse făinoase mai scumpe, iar pâinea
fiind încă cea mai ieftină pe care aceștia și-o pot permite, ei vor consuma mai multă pâine.
Anticipare din partea consumatorilor, în sensul că mărirea preţurilor bunurilor şi serviciilor atrage după
sine sporirea cererii atunci când se anticipează noi majorări de preţuri, în viitor; scăderea preţurilor este
însoţită de micşorarea cererii în cazul anticipării unor noi reduceri de preţuri, consumatorii preferând să
cumpere la preţuri şi mai mici, în perioada ce urmează.
Venit nul, la bunurile de lux foarte scumpe; o diminuare a preţului acestora nu suscită o mărire a cererii,
ele rămânând, în continuare, accesibile numai unor anumite categorii sociale.
Efectul Veblen, din partea unor consumatori care, dorind să demonstreze că sunt bogaţi, că aparţin unor
categorii sociale superioare, cumpără mărfuri din ce în ce mai scumpe.
Paradoxul Veblen, ca și paradoxul Giffen, sunt o excepție de la regula elasticității prețului cererii.
Termenul a fost introdus în literatura economică de Thorstein Veblen în "Teoria clasei fără griji". Veblen
afirmă că modul de consum burghez presupune achiziționarea de bunuri al căror unic scop este să
ilustreze bogăția și statutul social al persoanelor si al grupurilor care le consumă. Poate fi vorba, de
exemplu, de bunuri de lux (automobile, bijuterii, îmbrăcăminte de lux): cu cât aceste bunuri sunt mai
scumpe, cu atât ele vor fi mai căutate pentru valoarea lor demonstrativă. În mod invers, atunci când prețul
lor scade, aceste bunuri devin accesibile mai multor categorii de consumatori, inclusiv celor care pâna în
acel moment nu și le puteau permite. Astfel, clienții care consumau aceste bunuri la început nu le mai pot
folosi pentru a-și pune în valoare statutul social aparte.
Efectul de informare imperfectă: în mod normal, un preţ mai ridicat trebuie să indice o calitate mai
bună a produsului respectiv; există, însă, situaţii în care aceleaşi bunuri, de aceeaşi calitate, au preţuri
diferite, iar cele mai scumpe dintre acestea sunt mai mult cerute, pe piaţă, decât cele cu preţ mai mic.
Efectul snobului. Există oameni – snobi, care nu doresc să se folosească de bunuri de larg consum.
Potrivit paradoxului dat, gusturile la astfel de oameni sunt invers proporționale cu cererea acestui bun pe
piață: cu cât e mai mare cererea, cu atât mai puțin ei tind să-l cumpere.
Efectul snobului se prezintă prin creșterea cererii la un produs în cazul creșterii prețului său; este legat de
noțiunea de cerere a bunurilor prestigioase, care se orientează pe achiziționarea bunurilor, care arată, după
părerea cumpărătorului, statutul social ridicat, oportunități sociale mari etc.
Reprezentarea grafică a paradoxului snobului:
Adică, reducerea prețului inițial (P0) la P1 la început va duce ca consumatorul să procure mai
multe bunuri de acest fel (de la Q0 la Q1) însă dacă cererea la astfel de bunuri va crește, atunci
consumatorul-snob poate să reducă consumul de astfel de bunuri până la nivelul Q'. Aceasta este
reprezentată prin linia Dc.
Efectul imitației. Este invers efectului(paradoxului) snobului. Consumul unui produs este afectat de
cererea globală pentru acest produs: cu cât e mai mare cererea acestui bun pe piață, cu atât mai mulți
cumpărători tind să-l cumpere. Factorii care influnțează efectul dat:
• Moda;
• "Marketing din gura-n gura" – persoana observă experința pozitivă cu bunul dat de la prieteni, și
tinde să-l cumpere.
Reprezentarea grafică a efectului imitației:
Când este vorba de bunuri importante care n-au substituţi (înlocuitori), mărirea preţului lor, în general,
nu atrage după sine o diminuare a cererii. Curba anormală a cererii.
În acest caz, unele curbe ale cererii se comportă într-un fel neobişnuit; ele nu se supun legii cererii,
explicată mai înainte, ci, de la un punct, se întorc şi devin regresive:
• la capătul de sus al curbei, cererea creşte când preţul creşte
• la capătul de jos al curbei, cererea scade atunci când preţul scade
• PROBLEME ȘI SOLUȚII
Paradoxurile, de fapt, sunt ca o monedă: au două părți.
Pe de-o parte, paradoxurile, nu pot fi denumite probleme, ele reprezintă numai unele excepții, și foarte
des aceste excepții sunt folosite de producători pentru scopurile sale. Efectul imitației, spre exemplu,
poate fi foarte bine folosit de unii producători, și este folosit, deaorece, de obicei consumatorii de acest tip
nu sunt tare influențați de preț, dar de modă, părerile altor oameni ș.a. Deci, pentru a vinde mai multe
bunuri, producătorul trebuie să, în primul rând, ia considerație moda, ea fiind factorul principal care
influențează paradoxul dat.
Paradoxul snobului, ca și paradoxul Veblen asemenea pot fi folosite de producători în scopuri proprii, și
anume, producerea unor bunuri scumpe și nu numai, însă deosebite, care v-or atrage astfel de
cumpărători. Spre exemplu, un produs nu atât de scump, însă deosebit de celelalte, din ce cauză cererea
față de el nu este atât de mare cu siguranță va atrage un cumpărător snob.
Pe de altă parte, prezența paradoxurilor sunt și o problemă. Este cu mult mai greu de analizat preferințele
consumatorului, situația cererii și ofertei când există astfel de excepții. Deci, este nevoie de analizat
aparte fiecare efect, și, în sfârșit, de tras unele concluzii, pe când, era cu mult mai ușor dacă excepțiile
date nu existau. Asemenea, de fapt, cu prezența excepțiilor, și încă în număt atât de mare, pune sub
semnul întrebării cât de perfecte sunt legile cererii și ofertei, și este posibil ca în curând să apară tot mai
multe paradoxuri noi.
Din păcate, nici paradoxurile, nici posibila apariție a paradoxurilor nu pot fi oricum influențate,
schimbate, sau în general eliminate. Deoarece acestă problemă (paradoxurile și apariția lor) este
influențată de societate, și de fiecare individ aparte. Deci, cât există individualitate, și factorii
neeconomici ca moda, atât și v-or exista paradoxurile, și nimeni nu poate să schimbe acestă situație.

Efecte nefuncţionale

Efectele nefuncţionale sunt efectele datorate acţionării factorilor externi, de natură psihologică
sau socială. Determinarea cererii de piaţă (cerere agregată dintr-un bun) este bazată pe ipoteza
posibilităţilor de însumare a cererilor individuale. Se mai ia în considerare ipoteza conform
căreia satisfacţia fiecărui consummator rezultată din consumul unui bun este complet
independentă de numărul celorlalţi consumatori ce cumpără acel bun. Dintre efectele
nefuncţionale cele mai importante sunt efectul gregar, efectul snobului şi efectul Veblen.

Efectul gregar sau de turmă (“band wagon effect”)

Prezenţa acestui efect în modificarea cererii unui bun apare ca urmare a faptului că bunul
respectiv este cumpărat de cea mai mare parte a unei colectivităţi. Altfel spus, cererea
individuală este influenţată de cea mai mare parte a colectivităţii. Cererea individuală este
determinată de anticiparea consumatorului cu privire la dimensionarea cererii totale de pe
piaţă. Ca urmare a acestui fapt cererea individuală creşte odată cu cererea totală, dar într-un
raport mult mai mare. Pentru nivele din ce în ce mai mari ale cererii individuale are loc o
deplasare a cererii individuale spre dreapta (D1, D2, D3). Ca rezultat al efectului de turmă cererea
de piaţă dintr-un bun devine mai senzitivă în raport cu preţul, curba acesteia având valoarea
absolută a pantei, mai mică decât în cazul curbei cererii totale (D) neafectate de acest effect.

Efectul snobismului

Acest efect (specific snobului) este invers efectului gregar. El pune în relief dorinţa individului
de a ieşi în evidenţă, de a se detaşa de mulţime. Prin urmare, are loc o reducere a cererii
individuale dintr-un bun când cererea totală este ridicată. Cu cât va fi mai mare anticiparea pieţei
cu atât va fi mai mică cererea sa. Cererea totală corespunzătoare acestui efect este mai puţin
senzitivă la modificarea preţului decât în lipsa acestui efect. Valoarea pantei ca urmare a acestui
efect este mai mare decât în cazul cereri totale (D).

Efectul Veblen
Efectul Veblen este bazat pe teoria consumului frapant, în care se distinge utilitatea funcţională a
unui bun şi utilitatea ataşată preţului acelui bun. Utilitatea ataşată preţului este o măsură a
surplusului de satisfacţie a unui consumator care îşi permite să consume un bun mai scump.
Efectul Veblen, pe măsură ce preţul este mai frapant are un impact mai mare asupra
cumpărătorului deoarece produce o satisfacţie mai mare. Panta curbei cererii de piaţă (D)
rezultată în urma acestui efect este pozitivă. O creştere a preţului duce la scăderea cererii totale,
dar ca urmare a efectului Veblen creşte cererea individuală. Un astfel de comportament este
manifestat de consumatori faţă de produsele de lux.
 Concluzie
Feodor Dostoievski în "Adolescentul" a scris "Excepțiile, repetate în mod constant, devin regulă
generală" și, de fapt, el a avut dreptate. Paradoxurile în legea cererii și a ofertei sunt atât de numeroase, și
atât de des se întâlnesc, încât este cazul ca ele să devină reguli aparte. Cum a fost menționat în capitolul 3,
paradoxurile nu pot fi schimbate sau eliminate, ele fiind influențate de oameni, și până există
individualitate, sau omenirea în general, atât v-or exista și paradoxurile.
Sir Arthur Conan Doyle în "Semnul celor patru" scrie o frază: "Eu nicioadată nu fac excepții. Excepțiile
infirmă regula." și, de fapt, el asemenea are dreptate. Regula rămâne regulă până ce nu apar excepții. De-
acum, după ce am analizat paradoxurile prezente în legea cererii și ofertei, legile date nu mai par atât de
perfecte, cum ar trebui să fie o lege.
Ca final aș dori să evidențiez o citată: "Trebuie de trăit cu excepții, deaorece viața este plină cu
ele".

Bibliografie
• Universitatea Spiru Haret Economie politică I – București: Editura Fundației România de Mâine,
2007 – 328p

• D. Moldovanu Curs de Teorie Economică – Chișinău: Editura ARC, 2007 – 432p