CONTABILITATEA FINANCIARĂ : Drd., master în științe economice, grad did.

II, Maia GRÎU

TEMA 2. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE

1. Definiția, componența, recunoașterea și evaluarea imobilizărilor necorporale
2. Contabilitatea imobilizărilor necorporale
3. Contabilitatea amortizării imobilizărilor necorporale

1. Definiția, componența, recunoașterea și evaluarea imobilizărilor necorporale

Imobilizări – active deţinute pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de un an în
activitatea entităţii sau pentru a fi transmise în folosinţă terţilor.
Imobilizări necorporale sunt imobilizări nemonetare care nu îmbracă o formă materială,
identificabile şi controlabile de entitate.
Definiția, modul de recunoaștere și evaluare a imobilizărilor necorporale sunt reglementate
în SNC „Imobilizări necorporale și corporale”. Conform prevederilor acestui standard,
imobilizările necorporale includ:
- Imobilizări necorporale în curs de execuție - imobilizări necorporale aflate în procesul de
creare, modernizare și de pregătire pentru utilizarea prestabilită, precum și imobilizările
necorporale interconexate cu alte imobilizări care necesită lucrări de pregătire pentru utilizare după
destinație;
- Imobilizări necorporale în exploatare – imobilizări necorporale transmise în exploatare sub
formă de concesiuni, licențe și mărci; drepturi de autor și titluri de protecție; programe informatice
și alte imobilizări necorporale (web- site-uri, rețete, modele, proiecte, drepturi de utilizare a
imobilizărilor corporale etc.)
- Fondul comercial – diferența pozitivă sau negativă dintre costul de intrare și valoarea justă
la data tranzacției a părții din activele nete achiziționate de către o entitate. Acest element se
include în componența imobilizărilor necorporale numai în cazul transferului tuturor activelor sau
a unei părți a acestora și, după caz, de datorii și capital propriu, indiferent dacă este realizatca
urmare a procurării sau a unor operațiuni de fuziune.
În componența imobilizărilor necorporale în exploatare se regăsesc:
- Concesiunea – este convenția între stat și concesionar, prin care ultimul capătă dreptul de a
exploata bunuri sau servicii publice aparținând statului, care rămâne în continuare proprietar al
bunurilor concesionate și are drepturile și obligațiile prevăzute de lege. Suma datorată periodic de
către concesionar, concendentului în baza contractului de concesiune se numește redevență.
Cuantumul, forma redevenței, modul și termenele de achitare a redevenței se stabilesc în
contractul de concesiune. Obiect al concesiunii pot fi: terenurile și alte resurse naturale,
exploatarea și valorificarea acestora, bunurile mobile ale organizațiilor și întreprinderilor de stat
(municipale).
Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de
concesiune stabilește o durată și o valoare determinată.
Amortizarea concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită
conform contractului.
- Marca comercială – este orice semn succeptibil de reprezentare grafică, care servește la
deosebirea produselor și/sau serviciilor unui comerciant (grup de comercianți) de cele ale altora.
Marca comercială reprezintă un element principal în strategia firmelor, având rolul de a distinge
6
 CONTABILITATEA FINANCIARĂ : Drd., master în științe economice, grad did. II, Maia GRÎU

produsele și serviciile unei firme de cele ale concurenților. Numai înregistrarea mărcii îi conferă
titularului dreptul exclusiv de a dispune de marcă, de a o folosi pe teritoriul R. Moldova și de a
interzice persoanelor terțe să folosească fără consimțământul lor. Durata de valabilitate a
certificatului de înregistrare a mărcii este de 10 ani cu posibilitatea reînnoirii pe o perioadă de 10
ani ori de câte ori este necesar.
- Invenție – rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă
noutate și progres față de studiul cunoscut până atunci. Titlul de protecție a invențiilor în Republica
Moldova este brevetul de invenție.
- Brevetul reprezintă un „contract” între inventator și stat unde: inventatorul își ia obligația de
a dezvălui societății invenția sa, iar statul, în schimb, îi oferă inventatorului printr-un titlu de
protecție, conținând informația despre acea invenție, un drept exclusiv de a interzice altora de a
exploata invenția în scopul ca inventatorul să-și recupereze cheltuielile legate de crearea invenției
și să obțină, eventuel, un venit. Dreptul acesta este limitat în timp și teritoriu (Legea nr. 50 din
07.03.2008 privind protecția invențiilor). Conform Legii, invențiile sunt protejate prin următoarele
mijloace:
• Brevet de invenție
• Brevet de invenție de scurtă durată
• Certificat complementar de protecție.
Brevetul de invenție este un titlu de protecție ce conferă titularului dreptul exclusiv de
exploatare a invenției pe o perioadă de 20 de ani.
Brevetul de invenție de scurtă durată este un titlu de protecție ce conferă titularului dreptul
exclusiv de exploatare a invenției pe o perioadă de 6 ani cu posibilitatea prelungirii termenului de
valabilitate pentru o perioadă de cel mult 4 ani.
Eliberarea brevetului este condiționată de achitarea taxelor de eliberare și a celor de menținere
în vigoare a brevetului. Organul competent care este împuternicit să înregistreze drepturile de
proprietate industrială, dreptul de autor și drepturile conexe pe teritoriul Republicii Moldova este
Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova (AGEPI).
- Dreptul de autor reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii cu referire la
operele create în domeniul literar, artistic și științific, indiferent de faptul dacă acestea au fost sau
nu aduse la cunoștința publicului.
- Programele informatice sunt un set de documentație tehnică și de exploatare, precum și de
programe pentru sistemele de prelucrare a informației.
- Alte imobilizări necorporale reprezintă drepturi de utilizare a denumirilor locurilor de
proveniență a mărfurilor, precum și a soiurilor noi de plante și rase de animale, dreptul de rulare a
filmelor, francizele și alte elemente ale proprietății intelectuale.
Pentru a fi contabilizate drept imobilizări necorporale activele trebuie să fie supuse
procesului de recunoaștere.
Recunoașterea este un proces de includere în bilanț sau în Situația de profit și pierdere a
postului care corespunde definiției elementului Situației financiare și corespunde criteriilor de
recunoaștere.

7
 CONTABILITATEA FINANCIARĂ : Drd., master în științe economice, grad did. II, Maia GRÎU

Recunoașterea iniţială a imobilizărilor se efectuează pe obiecte de evidenţă a căror

nomenclator se stabileşte de entitate de sine stătător (de exemplu, dacă o imobilizare complexă
cuprinde câteva componente, entitatea poate contabiliza această imobilizare ca un obiect unic de
evidenţă sau fiecare componentă a imobilizării ca obiecte distincte).
Obiectul se recunoaşte ca imobilizare numai în cazul respectării simultane a următoarelor
condiţii:
1) obiectul este identificabil şi controlabil de entitate;
2) proprietăţile şi particularităţile lui corespund definiţiei imobilizărilor necorporale sau corporale;
3) este probabil că entitatea va obţine beneficii economice viitoare din utilizarea obiectului;
4) costul de intrare a obiectului poate fi evaluat în mod credibil.
Dacă aceste condiții nu pot fi îndeplinite, costurile aferente procurării (creării) imobilizărilor
necorporale se constată ca cheltuieli curente. Imobilizările necorporale se constată ca activ în cazul
când valoarea lor poate fi determinată cu suficientă certitudine.
Procesul de determinare a valorii imobilizărilor necorporale poartă denumirea de evaluare.
În dependență de momentul la care se efectuează, distingem: evaluare inițială și evaluare
ulterioară.
Evaluarea iniţială a fiecărui obiect se efectuează la cost de intrare. Componenţa costului de
intrare diferă în funcţie de modalitatea de intrare a obiectului: prin achiziţionare, creare de sine
stătător, primire în schimb, sub forma de aport la capitalul social, cu titlu gratuit, în gestiune
economică etc.
Costul de intrare a obiectului procurat se formează din:
1. preţul de cumpărare, taxele vamale, impozitele şi taxele nerecuperabile, cu scăderea
tuturor reducerilor, rabaturilor şi sconturilor comerciale la procurare;
2. orice costuri direct atribuibile obiectului pentru a-l aduce în locul amplasării şi în starea
necesară pentru folosire după destinaţie.
Costul de intrare a imobilizărilor se înregistrează ca majorare a imobilizărilor în curs de
execuţie concomitent cu majorarea datoriilor curente şi/sau diminuarea activelor utilizate pentru
pregătirea imobilizărilor pentru exploatare. Transmiterea obiectelor respective în exploatare se
înregistrează ca majorare a imobilizărilor aflate în utilizare şi diminuare a imobilizărilor în curs de
execuţie.
Exemplul 2.1.1 ………………………………………………………………………………….....

Imobilizările procurate, a căror valoare este exprimată în valută străină, se evaluează în

moneda naţională prin recalcularea valutei străine în modul stabilit de SNC „Diferenţe de curs
valutar şi de suma”. Diferenţele de curs sau de sumă ce apar după recunoaşterea obiectului nu
afectează costul acestuia.
Costul de intrare a imobilizărilor create (elaborate, construite) de entitate în regie proprie
se evaluează la costul efectiv care include: costul proiectului, valoarea materialelor consumate,
costurile cu personalul, contribuţiile pentru asigurările sociale şi primele de asistenţă medicală
aferente, costurile indirecte de producţie etc.
Exemplul 2.1.2. ………………………………………………………………………………........

8
 CONTABILITATEA FINANCIARĂ : Drd., master în științe economice, grad did. II, Maia GRÎU

Imobilizările primite în schimbul altor active nemonetare sau a unei combinări de active
nemonetare şi monetare se tratează ca două operaţiuni: înstrăinarea activului transmis în schimb şi
procurarea activului primit în schimb.
Exemplul 2.1.3. ................................................................................................................................

Imobilizările primite ca aport în capitalul social se evaluează în conformitate cu legislaţia

în vigoare la valoarea aprobată prin decizia organului împuternicit de conducere a entităţii, cu
suplimentarea, în cazurile necesare, a costurilor direct atribuibile.
Exemplul 2.1.4. ............................................................................................................................

Imobilizările primite cu titlu gratuit (ca donaţie) se evaluează conform datelor din
documentele primare de intrare, cu suplimentarea în cazurile necesare a costurilor direct
atribuibile. Dacă în documentele primare de intrare nu este indicată valoarea obiectului primit,
atunci costul de intrare se determină prin expertiză independentă.
Exemplul 2.1.5. ............................................................................................................................

În procesul utilizării imobilizărilor necorporale sunt posibile consumuri ulterioare menite să

asigure menținerea sau majorarea duratei de utilizare a activelor respective. Dacă costurile
ulterioare efectuate conduc la majorarea avantajului economic viitor în comparație cu mărimea
avantajului determinată la recunoașterea imobilizării necorporale, astfel de costuri se capitalizează
prin raportarea lor la valoarea contabilă a imobilizărilor necorporale.
Exemplul 2.1.6. ..............................................................................................................................

Costurile ulterioare care nu contribuie la obținerea de către entitate a unui avantaj economic
suplimentar nu se supun capitalizării, ci se constată ca cheltuieli curente, sau dacă sunt
semnificative – ca cheltuieli anticipate.
După recunoașterea inițială imobilizările necorporale se evaluează conform modelului bazat
pe cost.
Valoarea contabilă a imobilizărilor necorporale se determină prin diminuarea costului de
intrare sau costului corectat al obiectului de evidență cu amortizarea și pierderile din depreciere
acumulate.
În conformitate cu politicile contabile ale entității evaluarea ulterioară a imobilizărilor
necorporale poate fi efectuată în baza modelului reevaluării.
În cazul aplicării modelului reevaluării, imobilizările se evaluează la valoarea reevaluată
care reprezintă valoarea justă la data reevaluării diminuată cu suma amortizării și pierderilor din
depreciere cumulate.
Valoarea justă a imobilizărilor se determină în baza valorii lor de piață în urma evaluărilor
efectuate de către evaluatori independenți sau de o comisie, numită de către conducătorul entității.

9
 CONTABILITATEA FINANCIARĂ : Drd., master în științe economice, grad did. II, Maia GRÎU

2. Contabilitatea imobilizărilor necorporale

Pentru contabilitatea imobilizărilor necorporale în curs de execuţie şi aflate în utilizare sunt
destinate respectiv conturile 111 „Imobilizări necorporale în curs de execuţie" şi 112 „Imobilizări
necorporale".
Contul 112 „Imobilizări necorporale” este destinat generalizării informaţiei privind
existenţa şi mişcarea imobilizărilor necorporale transmise în exploatare.
Contul 112 „Imobilizări necorporale” este un cont de activ.
În debitul contului 112 „Imobilizări necorporale” se reflectă:
• valoarea de intrare a imobilizărilor necorporale puse în folosință sau procurate;
• valoarea costurilor ulterioare privind modernizarea imobilizărilornecorporale, capitalizate;
• valoarea imobilizăilor necorporale constatate ca surplus la inventariere;
• valoarea de majorare a imobilizărilor necorporale, supuse reevaluării.
În creditul contului 112 „Imobilizări necorporale” se reflectă:
• valoarea imobilizărilor necorporale ieșite;
• casarea sumei amortizării, calculată pe durata de funcționare efectivă;
• valoarea imobilizărilor necorporale constatate ca lipsă la inventariere;
• decontarea deprecierii imobilizărilor necorporale.
Soldul contului 112 „Imobilizări necorporale” este debitor şi reprezintă valoarea
imobilizărilor necorporale existente la finele perioadei de gestiune.
Reflectarea în contabilitate a operațiunilor de intrare a imobilizărilor necorporale în
patrimoniu se efectuează în funcție de sursa de intrare a acestora. Astfel, intrarea imobilizărilor
necorporale în patrimoniu poate avea loc ca urmare a :
- creării de către entitate;
- procurării de la alte persoane fizice sau juridice;
- primirii de la fondatori ca aport la capitalul social;
- primirii sub formă de subvenții sau cu titlu gratuit;
- înregistrării plusurilor constatate la inventariere;
- înregistrării majorării valorii imobilizărilor necorporale cu ocazia reevaluării acestora.
Este important să menționăm că în cazul în care momentul intrării imobilizărilor necorporale
în patrimoniu nu coincide cu momentul punerii lor în exploatare acestea se recunosc ca imobilizări
necorporale în curs de execuție.
Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea imobilizărilor necorporale în
curs de execuție este destinat contul de activ 111 „Imobilizări necorporale în curs de execuţie”.
În debitul contului 111 „Imobilizări necorporale în curs de execuţie” se refletă:
• costurile efective privind crearea imobilizărilor necorporale de către entitate;
• valoarea de procurare a imobilizărilor necorporale, dar care nu sunt puse în folosință;
• costurile ce țin de pregătirea imobilizărilor necorporale pentru a fi utilizate după destinație;
• costurile ulterioare privind modernizarea imobilizărilor necorporale;
• valoarea imobilizărilor necorporale în curs de execuție constatate ca surplus la inventariere.

10
 CONTABILITATEA FINANCIARĂ : Drd., master în științe economice, grad did. II, Maia GRÎU

În creditul contului 111 „Imobilizări necorporale în curs de execuţie” se reflectă:

• costul de intrare a imobilizărilor necorporale puse în folosință;
• valoarea costurilor ulterioare privind modernizarea imobilizărilor necorporale, capitalizate
sau raportate la costurile/cheltielile perioadei;
• valoarea contabilă a imobilizărilor necorporale în curs de execuție ieșite.
Soldul contului 111 „Imobilizări necorporale în curs de execuţie” este debitor şi reprezintă
valoarea imobilizărilor necorporale în curs de execuţie determinată în conformitate cu standardele
de contabilitate.
În cazul creării imobilizărilor necorporalede către entitate, toate costurile efectuate în acest
scop se înregistrează în Debit contul 111„Imobilizări necorporale în curs de execuţie”.
La finisarea lucrărilor de creare a imobilizărilor necorporale în baza „Procesului verbal de
primire-predare a imobilizărilor necorporale” are loc trecerea la intrări a acestora și se întocmește
formula contbilă:
Dt 112 ___________________________________________________________________
Ct 111 ___________________________________________________________________
Exemplul 2.2.1. .......................................................................................................................

Soldul conturilor 111; 112 se reflectă în capitolul 1 „Active imobilizate", subcapitolul 1.1
„Imobilizări necorporale" din Bilanţ.
Evidenţa analitică a imobilizărilor necorporale se ţine pe fiecare gen şi denumire a acestora.
În calitate de registru analitic poate fi utilizată o fişă respectivă deschisă pentru fiecare element de
imobilizări necorporale sau un borderou.
La unele entităţi evidenţa analitică a imobilizărilor necorporale se îmbină cu calculul
amortizării acestora într-un singur borderou.
Imobilizările necorporale pot fi scoase din circuitul economic al entităţii din diferite motive:
• Expirarea duratei de exploatare utilă – termenului de valabilitate al titlului de protecţie (la
licenţiar) sau al termenului contractual (la licenţiat);
• Vânzarea către alte persoane fizice şi juridice;
• Transmiterea sub formă de aport la capitalul statutar al altei entităţi;
• Transmiterea cu titlu gratuit;
• Constatarea lipsurilor la inventariere;
• Casarea imobilizărilor necorporale din motivul utilizării neeficiente;
• Alte operaţiuni.
Documentul de bază prin care este perfectată ieşirea imobilizărilor necorporale este
„Procesul-verbal cu privire la suspendarea acţiunii drepturilor de utilizare a imobilizărilor
necorporale”. În afară de acest document, după caz, se întocmesc şi alte documente, de exemplu:
- la cesiunea dreptului de utilizare a imobilizărilor necorporale fără păstrarea titlului de proprietar
al posesorului de drepturi - „Contractul de cesiune”
- la rezilierea contractului – „Proces –Verbal de reziliere a contractului” etc.
- la vânzare, transmitere cu titlu gratuit, schimb etc. – „Proces –verbal de primire - predare a
imobilizărilor necorporale”
11
 CONTABILITATEA FINANCIARĂ : Drd., master în științe economice, grad did. II, Maia GRÎU

Ieşirea imobilizărilor necorporale din circuitul economic al entităţii din cauza expirării
duratei de exploatare utilă se reflectă prin decontarea amortizării acumulate în mărimea valorii de
intrare, reevaluate sau corectate astfel:
Dt 113 „Amortizarea imobilizărilor necorporale”
Ct 112 „Imobilizări necorporale”
Ieşirea imobilizărilor necorporale înainte de termen (utilizarea ulterioară a acestuia nu este
raţională) sau din cauza rezilierii contractului de licenţă, contractului de locaţie etc., este reflectată
prin două înregistrări contabile:
a) Decontarea amortizării acumulate:
Dt 113 „Amortizarea imobilizărilor necorporale"
Ct 112 „Imobilizări necorporale"
b) Decontarea valorii de bilanţ al activului ieşit:
Dt 721 „Cheltuieli cu active imobilizate”, subcontul 7211 „Valoarea contabilă şi cheltuielile
aferente imobilizărilor necorporale ieşite”
Ct 112 „Imobilizări necorporale"
Imobilizările necorporale ieşite din circuitul economic al entităţii, începând cu luna
ulterioară lunii ieşirii, va fi exclus din registrul de evidenţă analitică (borderou), iar în calculul
amortizării de asemenea nu va fi inclus.
În registrele de evidenţă sintetică (în funcţie de forma de contabilitate aplicată de către
entitate) se reflectă operaţiunile de ieşire a imobilizărilor necorporale (rulajul din Ct 112 în
contrapartidă cu conturile respective).
Totalurile calculate în registrele de evidenţă sintetică se trec în Cartea mare. Existenţa
imobilizărilor aflate în exploatare şi în curs de execuţie la sfârşitul perioadei de gestiune se reflectă
în subcapitolul 1.1 „Imobilizări necorporale” din Bilanţ.
Informaţia privind existenţa şi mişcarea imobilizărilor necorporale este prezentată în anexa
la Bilanţ în capitolul 1.1 „Imobilizări necorporale". Acest capitol se completează în baza datelor
din contul sintetic 111 „Imobilizări necorporale în curs de execuţie” din Cartea mare şi
subconturilor deschise în cadrul conturilor 112 „Imobilizări necorporale" şi 113 „Amortizarea
imobilizărilor necorporale” – din registrele de evidenţă analitică.

3. Contabilitatea amortizării imobilizărilor necorporale

Amortizarea reprezintă repartizarea sistematică a valorii imobilizărilor necorporale pe
parcursul duratei e exploatare utilă.
Contul 113 „Amortizarea imobilizărilor necorporale” este destinat generalizării
informaţiei privind amortizarea imobilizărilor necorporale transmise în exploatare. Contul 113
„Amortizarea imobilizărilor necorporale” este un cont de pasiv (rectificativ).
În creditul acestui cont se înregistrează calcularea amortizării imobilizărilor necorporale pe
prcursul duratei de utilizare a acestora. În debitul contului 113 „Amortizarea imobilizărilor
necorporale” se înregistrează casarea amortizării acumulate aferentă imobilizărilor necorporale
ieșite.

12
 CONTABILITATEA FINANCIARĂ : Drd., master în științe economice, grad did. II, Maia GRÎU

Soldul contului 113 „Amortizarea imobilizărilor necorporale” este creditor şi reprezintă

suma amortizării acumulate a imobilizărilor necorporale la finele perioadei de gestiune.
Evidenţa analitică a amortizării se ţine pe fiecare imobilizare necorporală în calculul
(Borderoul) respectiv cu total cumulativ. Concomitent suma amortizării se reflectă în registrele de
evidenţă a costurilor şi cheltuielilor, fişe, borderouri şi maşinograme.
Amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidenţă amortizabil pornind de la
valoarea amortizabilă a obiectului şi durata de utilizare a acestuia. Valoarea amortizabilă se
ajustează cu mărimea pierderii recunoscute sau reluate din depreciere conform SNC „Deprecierea
activelor”.
Durata de utilizare şi valoarea reziduală a fiecărui obiect se determină de către entitate în
mod independent la data transmiterii obiectului în utilizare. Pentru unele obiecte valoarea reziduală
poate fi nesemnificativă, respectiv, ea se consideră egală cu zero la calcularea amortizării.
Amortizarea calculată pentru un obiect în perioada de gestiune se înregistrează ca majorare
a costurilor şi/sau cheltuielilor curente (de exemplu, amortizarea utilajelor tehnologice a entităţii
se include în costul de fabricare al produselor în mod direct sau indirect, iar amortizarea clădirii
administrative se atribuie la cheltuieli curente).
La calcularea amortizării unei imobilizări pot fi aplicate următoarele metode:
- metoda liniară (uniformă),
- metoda unităţilor de producţie,
- metoda de diminuare a soldului.

Metoda liniară prevede repartizarea uniformă a valorii amortizabile pe parcursul duratei de

utilizare a obiectului. Suma amortizării pentru fiecare perioadă de gestiune se calculează ca raport
dintre valoarea amortizabilă a obiectului şi numărul perioadelor (anilor, lunilor, zilelor) în cadrul
duratei de utilizare a obiectului. Norma amortizării este constantă pe toată durata de utilizare şi se
calculează ca raportul dintre 100% şi durata de utilizare (în ani, luni, zile). După expirarea duratei
de utilizare valoarea contabilă a obiectului este egală cu valoarea reziduală.
Aa = CI / D, unde
Aa - amortizarea anuală
CI -cost de intrare a imobilizărilor necorporale
D- durata de utilizare a imobilizărilor necorporale

Metoda unităților de producție prevede calcularea amortizării ca produsul mărimii

amortizării pe unitate de produs (servicii) şi a volumului de produse fabricate (servicii prestate) în
perioada de gestiune. Mărimea amortizării pe unitate de produs (servicii) se calculează ca raportul
dintre valoarea amortizabilă şi numărul de unităţi de produse (servicii).
Amortizarea 1 unitate =CI /VPp
CI -cost de intrare a imobilizărilor necorporale
VPp – volumul de produse prognozat
Amortizarea = VPF x Amortizarea 1 unitate

13
 CONTABILITATEA FINANCIARĂ : Drd., master în științe economice, grad did. II, Maia GRÎU

Metoda de diminuare a soldului se bazează pe aplicarea unei rate (norme) fixe a amortizării
care poate fi majorată conform politicilor contabile a entităţii nu mai mult decât de două ori în
comparaţie cu norma prevăzută conform metodei liniare. Calcularea amortizării în baza metodei
de diminuare a soldului se efectuează în felul următor:
1. pentru prima perioadă de gestiune norma majorată a amortizării se aplică faţă de costul de
intrare a obiectului;
2. pentru următoarele perioade (cu excepţia ultimei) norma majorată a amortizării se aplică
faţă de valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente;
3. pentru ultima perioadă de gestiune suma amortizării se determină ca diferenţa dintre
valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente şi valoarea sa reziduală.
Norma de amortizare a imobilizării necorporale este constantă pe toată durata de utilizare a
acestuia, fiind calculată ca raportul dintre 100 și numărul de ani ai duratei de utilizare:
Na = 100 / D
Na – norma de amortizare anuală
D – durata de utilizare
Entitatea alege de sine stătător metodele de amortizare şi le specifică în politicile contabile.
Metodele alese trebuie să reflecte modelul obţinerii beneficiilor economice din utilizarea
imobilizărilor de către entitate.
În cazul în care se constată o modificare semnificativă în modelul de obţinere a beneficiilor
economice viitoare de la utilizarea obiectului, metoda aplicată de amortizare urmează a fi
schimbată. O astfel de modificare în estimările contabile se contabilizează în conformitate cu SNC
„Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare”.
În conformitate cu politicile contabile entitatea calculează amortizarea unei imobilizări,
începând cu data transmiterii în utilizare sau cu prima zi a lunii care urmează după luna transmiterii
în utilizare.
Respectiv, calcularea amortizării obiectului încetează:
1) la data expirării duratei de utilizare şi/sau ieşirii obiectului; sau
2) începând cu prima zi a lunii care urmează după luna expirării duratei de utilizare şi/sau ieşirii
obiectului.

14