BAZELE CONTABILITATII

CURS nr.1

Știința contabilității moderne „în partidă dublă”, datează oficial din secolul al XV-lea, când, un călugăr
franciscan pe nume Luca Pacioli (1445 - 1517) a elaborat prima lucrare de contabilitate, imprimată la
Veneția în 1494 și intitulată „ Tratat de contabilitate în partidă dubla”. Autorul definește partida dublă
prin prisma ecuației de schimb dintre avere și capital, respectiv dintre „ce posed” și „cui datorez”.

Matematician și colaborator al lui Leonardo da Vinci, Luca Pacioli este considerat „părintele
contabilității”. La vremea respectiva, lucrarea sa era studiată în școlile în care învățau copiii negustorilor
și meșteșugarilor.

În concepția lui Pacioli, contabilitatea reprezenta „un ansamblu de principii și tehnici privind înregistrarea
în partidă dublă a averii unui negustor, precum și toate afacerile acestuia, în ordinea desfășurării lor”. El
a subliniat importanta utilizarii registrelor si necesitatea întocmirii balanței de verificare, pentru a dovedi
închiderea conturilor.

CAP.1 OBIECTUL CONTABILITATII

Obiectul de studiu al contabilității îl constituie patrimoniul firmei, definit ca totalitatea bunurilor acesteia,
dobândite în cadrul relațiilor de drepturi și obligații în raport cu terții.
Structura de ansamblu a patrimoniului este următoarea:
Patrimoniu

Surse proprii
Averea (drepturi)
(bunuri
economice) Surse străine
(obligații)

Bunurile economice se concretizează în bunuri materiale (terenuri, clădiri, utilaje, mijloace de transport,
stocuri de materii prime etc.) și nemateriale (proiecte, programe informatice etc) formând averea firmei.
Relațiile de drepturi se referă la faptul că firma își procură o parte din avere din surse proprii, iar bunurile
procurate îi aparțin de drept.
Relațiile de obligații se referă la faptul că firma își procură o parte din avere din surse împrumutate, fiind
obligată să restituie terților contravaloarea bunurilor procurate.
Contabilitatea se ocupă cu reflectarea în expresie valorică a patrimoniului, ea înregistrează circuitul
elementelor patrimoniale în condiții concrete de timp și spațiu, calculează mărimea acestor elemente și
reflectă mișcarea patrimoniului prin operațiuni de intrări și ieșiri.
Contabilitatea studiază modul de gestionare a patrimoniului, fundamentează deciziile referitoare la
finanțarea și utilizarea elementelor patrimoniale, controlează realizarea deciziilor și stabilește răspunderi
privind integritatea și dezvoltarea patrimoniului.
De asemenea, contabilitatea studiază echilibrul global al patrimoniului, prin respectarea ecuației
patrimoniale:

Bunuri economice = Drepturi + Obligații

cu derivatele sale:
Drepturi = Bunuri economice – Obligații
și
Obligații = Bunuri economice – Drepturi
În consecință, firma reprezintă o unitate patrimonială, al cărei patrimoniu poate fi privit sub dublu aspect:
al mijloacelor economice (bunurile/averea) și al surselor de procurare a acestor mijloace (capitalul)
proprii și străine.
Mijloacele economice definesc activul patrimonial iar sursele definesc pasivul patrimonial.
În derularea operațiunilor economico-financiare, apar și o serie de procese economice, sub forma
veniturilor și cheltuielilor, care ajută la înregistrarea creșterii sau diminuării patrimoniului.
În acest context, ecuația patrimonială de mai sus, devine:

AVERE = CAPITAL

ACTIVUL PATRIMONIAL

Este format din totalitatea mijloacelor economice (bunurile firmei), destinate bunei desfășurări a
activității. Cuprinde 3 categorii: active imobilizate, active circulante si active de regularizare.
Elementele patrimoniale de activ (activele patrimoniale) se pot clasifica: după modul de valorificare și
după gradul de lichiditate.

Modul de valorificare se referă la felul în care bunurile participă la procesul de producție, având:
- bunuri care se consumă și se valorifică în mod treptat, participând la mai multe cicluri de
exploatare (de ex. clădiri, utilaje etc.);
- bunuri care se consumă dintr-o dată, fiind reînnoite la fiecare ciclu de exploatare (de ex:
materii prime, mărfuri etc.).
Gradul de lichiditate se referă la capacitatea bunului de a fi transformat în bani, având:
- bunuri (active) fixe – cu grad de lichiditate redus (de ex.: terenuri, clădiri, mijloace de transport
etc.);
- bunuri (active) circulante – cu grad de lichiditate ridicat (de ex.: materii prime, materiale,
produse, mărfuri, disponibilități bănești etc.).

I.Activele imobilizate (imobilizările) sunt active fixe ce se consumă și se valorifică în mod treptat, pe
parcursul mai multor cicluri de exploatare, având un grad de lichiditate scăzut. Ele cuprind următoarele
grupe, în funcție de natura lor: imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare.
1) Imobilizările necorporale – sunt active fixe nemateriale, reprezentate prin documente juridice
sau comerciale ce conferă firmei anumite drepturi.
Cuprind: cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare – dezvoltare, concesiuni, brevete, licențe de
fabricație, mărci de fabrică, fond comercial, programe informatice și altele (active necorporale de
exploatare şi evaluare a resurselor minerale etc).
a) Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile efectuate de firmă la înființarea ei: cheltuieli de înscriere la
Registrul Comerțului, taxe de publicare la Monitorul oficial, cheltuieli cu emisiunea de acțiuni și părți
sociale etc.
b) Cheltuielile de cercetare – dezvoltare sunt cheltuieli efectuate pentru achiziționarea sau realizarea în
producție proprie a unor proiecte de cercetare ce urmează a fi aplicate în procesul de producție, în scopul
obținerii de profit.
c) Concesiunile sunt convenții prin care firma dobândește, în schimbul unei sume, dreptul de a exploata
pe o anumită perioadă, bunuri proprietate a statului (terenuri, clădiri etc).
d) Brevetele sunt actele prin care se recunoaște unei persoane dreptul de a exploata exclusiv un produs
al cărui autor este.
e) Licențele de fabricație sunt drepturi câștigate de firmă, de a exploata un brevet, prin cumpărarea
acestuia (pentru un anumit produs).
f) Mărcile de fabrică sunt sume investite de firmă pentru ca produsele sale să se deosebească de produse
similare existente pe piață (de ex.: OPEL, COCA-COLA etc).
g) Fondul comercial reprezintă dreptul suplimentar cuvenit firmei, peste valoarea bunurilor materiale pe
care aceasta le posedă, datorat existenței unor condiții deosebite precum: vadul comercial, clientela etc.
h) Programele informatice reprezintă partea soft a echipamentului electronic, ce permite efectuarea
diverselor operațiuni cu ajutorul tehnicii de calcul.
Datorită utilizării lor pe durată îndelungată, imobilizările necorporale se supun uzurii în timp.
În contabilitate, amortizarea reprezintă expresia valorică a uzurii imobilizărilor.
Amortizarea presupune trecerea eșalonată pe cheltuielile firmei, a cote-părți din valoarea imobilizărilor,
numită valoare de intrare (Vi), în funcție de durata de utilizare a imobilizărilor (D) exprimată în ani și
prevăzută de lege. Prin urmare, aceasta permite recuperarea treptată a valorii imobilizărilor uzate ca
urmare a folosirii lor.
Vi
Amortizarea anuală A se calculează conform relației: A = , iar prin împărțirea la 12 luni, se obține
D
amortizarea lunară.

Observație: Întrucât rezultă cote de amortizare egale, spunem că amortizarea se calculează linear.
În cazul imobilizărilor necorporale, durata de utilizare D este de maxim 5 ani, cu excepția concesiunilor,
brevetelor, licențelor și mărcilor – care se amortizează pe toată durata de exploatare a drepturilor
respective (de ex.: dacă avem o concesiune asupra unui teren pe 50 de ani, amortizarea concesiunii se va
face în D = 50 ani) și a programelor informatice care se amortizează în D = 3 ani.

2) Imobilizările corporale – sunt active fixe materiale reprezentate prin două categorii de bunuri:
terenurile și mijloacele fixe.

a) Terenurile – se clasifică după destinație, în: terenuri agricole, silvice, pentru construcții etc.
În funcție de intervenția factorului uman avem:

a1) Terenurile fără amenajări – care sunt achiziționate în scopul vânzării lor ulterioare. Intrarea în
patrimoniu se mai poate face și prin donații de la terți, iar ieșirea, prin donații către terți.
Acestea nu se supun amortizării, în schimb se supun actualizării periodice, în funcție de evoluția prețurilor
pieței. Această actualizare a valorii se numește în contabilitate reevaluare.

Ies din evidenta prin vanzare sau prin donatie.

a2) Amenajările de terenuri – care au presupus intervenția omului, în scopul derulării unor
activități profitabile (îndiguiri, desecări, asanări etc), intră în patrimoniu prin achiziție de la furnizori, prin
realizare în producție proprie sau donații.

Se amortizează prin trecerea pe cheltuieli lunar și anual a cote-părți din valoarea lor de intrare, în funcție
de durata de folosință D prevăzută de lege. De asemenea, se reevaluează, actualizându-și permanent
valoarea, conform reglementărilor legale.

Ies din evidență la data amortizării integrale, sau prin vânzare către clienți, donații etc.

b) Mijloace fixe – sunt imobilizări corporale ce îndeplinesc simultan două condiții:

- valoare de intrare (Vi)  2.500 lei, conform H.G.276/2013 (această sumă se actualizează
periodic, prin lege).
- durată de folosință (D)  1 an calendaristic.
Ele cuprind următoarele categorii:

b1) Clădiri și construcții;

b2) Utilaje și mașini de lucru;

b3) Aparate de măsură și control

b4) Mijloace de transport;

b5) Mobilier si aparatură birotică;

b6) Investiţii imobiliare;

b7) Active corporale de exploatare şi evaluare a resurselor minerale;

b8) Active biologice productive (animale de muncă și plantații, inclusiv coloniile de albine).

Ele intră în evidență prin: aport în natură la capitalul social, prin achiziție de la furnizori, prin realizare în
producție proprie, prin donații primite sau plusuri de inventar.

Mijloacele fixe se amortizează în funcție de duratele de folosință (D) aferente grupei respective, prevăzute
de Legea amortizării nr. 15/1994 cu modificările și completările ulterioare, (de ex.: pentru clădiri D = 20
ani, pentru mijloace de transport D = 5 ani, pentru animale de muncă D = 7 ani, pentru calculatoare D = 5
ani etc).

Exemplu: Presupunem un mijloc de transport a cărui valoare de intrare

Vi = 9.000 lei (prețul la care a fost cumpărat). Durata de folosință conform legii este D = 5 ani.

Calculăm amortizarea anuală: A = Vi = 9.000 lei = 1.800 lei/an.

D 5 ani
Amortizarea lunară va fi: Al = 1.800 lei = 150lei/lună.
12 luni

Deci firma, timp de 5 ani de la achiziția mijlocului de transport, va înregistra pe cheltuieli câte 150 lei/lună.
După 5 ani, mijlocul de transport integral amortizat, se va scoate din evidență, considerându-se a fi uzat.

Observație: În cazul mijloacelor fixe, uzura poate fi fizică și morală. Uzura fizică se referă la deteriorarea
lor în timp, ca urmare a participării la procesul de producție. Uzura morală se referă la rămânerea în urmă
a mijloacelor fixe din punctul de vedere al performanțelor tehnice în raport cu bunuri similare existe pe
piață, chiar dacă fizic sunt în bună stare de funcționare.

Există în contabilitate si metode de amortizare care țin cont de uzura morală.

Mijloacele fixe își actualizează periodic valoarea, conform legii, deci se supun reevaluării, ca și terenurile.
Ele ies din evidență la data amortizării integrale, prin vânzare către clienți, prin donații sau minusuri de
inventar.

3) Imobilizările financiare- sunt active fixe de natura investițiilor financiare în cadrul altor firme,
efectuate pe termen mediu și lung, în scopul obținerii de venituri.
Cuprind două categorii: titluri imobilizate și creanțe imobilizate.
a) Titlurile imobilizate reprezintă acțiuni/părți sociale cumpărate de firmă la alte firme, pe termen mediu
și lung, în scopul de a obține la sfârșitul fiecărui an venituri sub formă de dividende, cu sau fără drept de
decizie în activitatea firmei respective.

Ele pot fi: titluri de participare, titluri sub forma intereselor de participare, alte titluri imobilizate.

Titlurile imobilizate nu se amortizează, dar își actualizează valorarea periodic, prin reevaluare.

Exemplul 1: Firma a achiziționat titluri în valoare de 1.000 lei, pentru care la sfârșitul anului a
încasat dividende în valoare de 200 lei.

Dividendele încasate de firmă la sfârșitul fiecărui an, proporțional cu titlurile obținute, se scad din profit,
diminuând impozitul pe profit pe care firma îl datorează la bugetul statului. Ele constituie deduceri fiscale
(nu se impozitează).

Dacă firma a obținut un profit de 5.000 lei, impozitul pe profit se va aplica la 5.000 – 200 = 4.800 lei.

Titlurile imobilizate ies din evidență prin vânzare către terți la bursa de valori la un preț de vânzare mai
mare decât prețul la care au fost cumpărate.

b) Creanțele imobilizate reprezintă împrumuturi pe termen mediu și lung pe care firma le acordă altor
firme, în scopul de a obține lunar și anual, pe durata contractului, venituri sub formă de dobânzi.

Ele pot fi: creanțe legate de participații, sume datorate de filiale etc.

Exemplu: Firma a acordat unei alte firme un împrumut de 1.000 lei, cu dobândă 10% pe an și
termen de încasare 5 ani. Timp de 5 ani ea va încasa de la firma respectivă dobânda de 100 lei/an (1.000
× 10%) iar după 5 ani, i se vor restitui cele 1.000 lei.

Creanțele imobilizate pot fi atât în lei, cât și în devize. Pentru cele în devize, firma înregistrează fluctuațiile
de curs valutar intervenite între momentul acordării împrumutului și momentul recuperării lui, astfel:
 - dacă cursul la încasare crește, avem venituri din diferențe de curs valutar (situație favorabilă);
- dacă cursul la încasare scade, avem cheltuieli din diferențe de curs valutar (situație
nefavorabilă).
Exemplu: Firma acordă unei alte firme un împrumut de 1.000 Euro la cursul de 4,80 lei/Euro (se
înregistrează creanța imobilizată).
Cursul la momentul încasării:
- crește la 4,85 lei/€  un venit de 1.000 € × 0,05 lei/€ = 50 lei;
- scade la 4,75 lei/€  o cheltuială de 1.000 € × 0,05 lei/€ = 50 lei.
Creanțele imobilizate nu se amortizează și nici nu se reevaluează.

II. Activele circulante sunt active ce se consumă și se valorifică dintr-o dată, fiind reînnoite la fiecare
ciclu de exploatare și având un grad de lichiditate ridicat. Ele își schimbă în permanență forma bani-marfă-
bani, în funcție de stadiul circuitului economic pe care îl parcurg (aprovizionare, producție, desfacere).
Cuprind următoarele grupe în funcție de natura lor: active circulante materiale, active circulante în
decontare și active circulante bănești.
1) Activele circulante materiale – sunt reprezentate prin stocurile și producția nedeterminată ce
se regăsesc în firmă.
Cuprind: materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, produse,
animale, mărfuri și ambalaje.
Intră în patrimoniu prin: cumpărare, producție proprie, aport în natură la capitalul social, donații primite,
plusuri de inventar.
Ele participă la procesul de producție fie pentru a fi consumate, fie pentru a fi vândute ca atare, după caz.
Ies din evidență prin: consum, vânzare, donații efectuate, minusuri de inventar.
Se clasifică după următoarele criterii:
1) După proveniența lor avem:
- stocuri cumpărate (materie primă, materiale, obiecte de inventar, animale, mărfuri, ambalaje
etc);
- stocuri fabricate (produse finite, semifabricate, produse reziduale, producție neterminată
etc).
2) După apartenența la patrimoniu avem:
- stocuri ce aparțin firmei
o aflate în gestiune;
o aflate temporar la terți pentru prelucrare sau păstrare (în custodie);
- stocuri ce aparțin terților, aflate temporar în firmă pentru prelucrare sau păstrare (în
custodie).
a) Materiile prime sunt stocuri cumpărate în scopul de a fi consumate în procesul de producție. Ele
participă în mod direct la realizarea produsului finit și se regăsesc în acesta, în stare inițială sau
transformată (de ex.: pielea pentru fabricarea încălțămintei, țesăturile pentru fabricarea hainelor, oțelul
pentru fabricarea tablei etc).
b) Materialele consumabile sunt stocuri cumpărate ce participă la realizarea produselor finite, fără a se
regăsi în acestea. Cuprind următoarele categorii: materiale auxiliare, combustibili, materiale de ambalat,
piese de schimb, semințe, furaje, alte materiale.
c) Materialele de natura obiectelor de inventar sunt bunuri cumpărate ce nu îndeplinesc simultan cele
două condiții pentru a fi mijloace fixe.De regulă, au durată de folosinţă D  1 an, dar Vi sub 2.500 lei (de
ex.: scule, dispozitive, verificatoare, echipament de protecție, unelte agricole, mobilier de mică valoare
etc).
d) Produsele sunt stocuri fabricate în scopul vânzării lor către clienți. Cuprind: produse finite,
semifabricate și produse reziduale.
- Produsele finite – sunt produsele ce au parcurs integral stadiile procesului tehnologic și
îndeplinesc condițiile calitative pentru a fi vândute (de ex.: tabla în industria siderurgică, preparatele din
carne în industria alimentară etc);
- Semifabricatele – sunt produsele ce au parcurs parțial stadiile procesului tehnologic, dar care
pot fi vândute ca atare (de ex.: alumina în industria metalelor neferoase).
- Produsele reziduale – sunt produsele ce au parcurs în întregime procesul tehnologic, dar nu
îndeplinesc condițiile calitative ale produsului finit (rebuturi), sau rezultă pur și simplu ca urmare a aplicării
procesului tehnologic (de ex.: șpanul în industria constructoare de mașini, talașul în industria prelucrării
lemnului, zerul în industria prelucrării laptelui etc).
- Produsele agricole - sunt produsele ce au parcurs toate stadiile procesului de productie din
agricultură si îndeplinesc condiţiile calitative pentru a fi vândute (de ex: cerealele, legumele,fructele, lâna,
ouăle, laptele etc).
e) Producția neterminată – este producția aflată în curs de execuție, ce a parcurs parțial procesul
tehnologic, fără a ajunge la stadiul de semifabricat sau produs finit.
f) Activele biologice de natura stocurilor- sunt animalele achiziționate în scopul reproducției sau vânzării
pentru consumul populației (de ex.: porcul, vaca, găina etc).
g) Marfurile Sunt stocuri cumpărate în scopul vânzării lor ca atare (de ex.: produse alimentare, textile,
încălțăminte, cosmetice, aparatură electrică etc).
h) Ambalajele sunt stocuri cumpărate sau fabricate, utilizate în scopul depozitării și transportului
produselor finite și mărfurilor. De regulă, ele se vând odată cu bunurile pe care le conţin (de ex.: lăzi,
navete, saci etc).

2) Activele circulante în decontare – sunt reprezentate prin creanțele firmei, respectiv sumele
pe care firma le are de încasat de la clienți sau debitori, în schimbul bunurilor vândute acestora.
Exemplu: Dacă firma a vândut unui client mărfuri în valoare de 1.000 lei, spunem că înregistrează
față de acesta o creanță de 1.000 lei.
Observație: Creanțele se înregistrează pe baza facturilor pe care firma le emite față de client, cu
ocazia vânzării de bunuri și servicii.
Creanțele pot fi și în devize, atunci când exportăm bunuri și servicii unui client din altă țară.
În acest caz se înregistrează fluctuațiile de curs valutar dintre momentul vânzării bunurilor și cel al
încasării creanței.
Exemplu: Se exportă produse finite în valoare de 1.000 € la 4,8 lei/€. Cursul în momentul încasării:
- crește la 4,81 lei/€  un venit de 1000 € × 0,01 lei/€= 10 lei
- scade la 4,79 lei/€  o cheltuială de 1000 € × 0,01 lei/€ = 10 lei

3) Activele circulante bănești – se mai numesc și elemente de trezorerie și cuprind: investiții

financiare pe termen scurt, conturile la bănci, casa, alte valori, acreditive, avansuri de trezorerie, cecuri
de încasat, efecte de încasat etc.
Ele desemnează în esență disponibilitățile bănești ale firmei, fiind activele cu cel mai ridicat grad de
lichiditate.
a) Investițiile financiare pe termen scurt (plasamentele financiare) – sunt hârtii de valoare sub forma
acțiunilor, obligațiunilor și bonurilor de tezaur cumpărate de firmă la bursa de valori, pentru a fi revândute
în termen scurt, în scopul obținerii de câștiguri.
 Exemplu: Firma cumpără la bursă acțiuni în valoare de 5.000 lei pe care le revinde la bursă la
prețul de 6.000 lei, obținând un câștig de 1.000 lei.
Plasamentele financiare cuprind: acțiuni proprii, acțiuni, obligațiuni emise și răscumpărate, obligațiuni,
alte investiții pe termen scurt (bonuri de tezaur, etc).
Firma poate pretinde clientului căruia i-a vândut acțiunile, și dobânzi, care se înregistrează ca venituri.
b) Conturile la bănci – cuprind disponibilitățile bănești existente în contul curent deschis de firmă la una
sau mai multe instituții bancare. Sumele pot fi în lei sau în devize (de ex.: firma are în contul în lei un
disponibil de 50.000 lei, iar în contul în devize, 2000 $).
În cazul devizelor, sumele se înregistrează în lei, transformând devizele în funcție de cursul valutar al zilei
respective.
Exemplu: Se efectuează o plată față de furnizori de 100$, cursul zilei fiind de 4,3 lei/$. Plata se va
înregistra: 100 $ × 4,3 lei/$ = 430 lei.
Încasările și plățile prin cont se reflectă prin extrasul de cont întocmit zilnic de bancă. El cuprinde:
disponibil la începutul zilei; încasările și plățile din timpul zilei și disponibil la sfârșitul zilei, calculat conform
relației:

disponibil la disponibil la
= + încasări - plăți
sfârșitul zilei începutul zilei

c) Casa – cuprinde disponibilitățile bănești aflate în casieria firmei (numerarul existent) în lei dau în devize
(de ex.: firma are în casierie un disponibil de 1.000 lei, sau de 500$). În cazul devizelor sumele se
înregistrează în lei, transformând devizele în funcție de cursul valutar al zilei respective.

Exemplu: Se încasează de la client 100$ la cursul zilei de 4,2 lei/$. Încasarea se va înregistra: 100
$ × 4,2 lei/$ = 420 lei.

Încasările și plățile prin casierie se înregistrează în baza Registrului de casă întocmit de firmă, care
cuprinde: disponibil la începutul zilei; încasările și plățile din timpul zilei; disponibilul la sfârșitul zilei
calculat conform relației:

disponibil la disponibil la
= + încasări - plăți
sfârșitul zilei începutul zilei

d) Alte valori – cuprind: timbre fiscale și poștale, bilete de odihnă și tratament, tichete de călătorie, bonuri
de masă, bonuri de consum fix pentru benzină și motorină (BCF) etc. – bunuri achiziționate de firmă în
scopul consumului în activitatea curentă (transport, corespondentă, concedii, angajați etc.).

Exemplu: Se cumpără bonuri de benzină de 1.000 lei, care se consumă pentru achiziționarea de
combustibil.

e) Acreditivele reprezintă sume rezervate din contul bancar sub formă de depozite, și puse la dispoziția
furnizorilor, pentru plata unor datorii.

Exemplu: Se deschide un acreditiv de 1.000 €, din care se achită o datorie față de furnizor de 800
€. Acreditivul neutilizat de 200 € se închide prin restituirea sumei în contul bancar.
f) Avansurile de trezorerie reprezintă sume plătite prin casieria firmei, angajaților care se deplasează în
interesul serviciului (delegaților).
La întoarcerea din deplasare, delegatul justifică suma cheltuită prin: transport, cazare la hotel, diurnă,
plata unor furnizori etc., în baza unui Decont de Cheltuieli.
Suma rămasă necheltuită (nejustificată prin documente), se restituie la casieria firmei sau i se reține
delegatului din salariu.
Exemplu: La plecarea în deplasare, un delegat primește suma de 1.000 lei. La întoarcere el
justifică: bilete de tren – 200 lei, chitanța de cazare – 500 lei și diurnă 100 lei, total 800 lei. Diferența
nejustificată de 200 lei se restituie la casierie.
g) Cecurile de încasat – sunt file de CEC primite de firmă de la clienții cărora le-a vândut anterior bunuri.
Firma depune la bancă filele de CEC și încasează prin cont sumele înscrise pe filele respective (decontarea
CEC-urilor).
Exemplu: Firma a vândut unui client mărfuri în valoare de 3.000 lei, pentru care a primit de la
acesta o filă de CEC în valoare de 3.000 lei, pe care a încasat-o).
h) Efectele de încasat – sunt bilete la ordin, cambii și alte înscrisuri pe care firma le primește de la client în
schimbul bunurilor vândute acestuia, și pe care le decontează la bancă, la scadență (scadența poate fi de
ordinul lunilor, iar dacă firma dorește încasarea înainte de scadență, va plăti băncii o dobândă).

III. Activele de regularizare – sunt elemente de activ de natura cheltuielilor înregistrate în avans sau
operațiunilor în curs de clasificare – activ. Ele se înregistrează în cadrul operațiunilor de regularizare, în
vederea întocmirii bilanțului.
a).Cheltuielile în avans sunt cheltuieli înregistrate în perioada curentă, dar care se referă la perioade
următoare
Exemplu: Firma înregistrează factura de chirie de la furnizor în valoare de 3.000 lei, anticipată pe 3
luni. Pentru a nu denatura profitul perioadei curente, ea va înregistra cheltuieli în avans de 3.000 lei, urmând
ca, lunar, să înregistreze pe cheltuieli câte 1.000 lei. Astfel, profitul va fi calculat corect, ținându-se cont doar
de cheltuielile reale ale lunii.
b).Operatiunile in curs de clarificare-activ sunt operatiuni pentru care nu exista documente justificative, sau
pentru care nu cunoastem modalitatea de inregistrare, fiind neclare.

Avand in vedere elementele ce reflecta bunurile sau mijloacele economice ale firmei, asa cum le-
am prezentat pana acum, schema Activului patrimonial este următoarea:
 Cheltuieli
constituire

Cheltuieli cercetare-
dezvoltare
IMOBILIZĂRI
NECORPORALE Concesiuni, brevete,
licenţe, mărci

ACTIVE Alte imobilizări

IMOBILIZATE necorporale

Terenuri
IMOBILIZĂRI
CORPORALE
Mijloace fixe

Titluri imobilizate
IMOBILIZĂRI
FINANCIARE
Creanţe imobilizate

Materii prime

Materiale
consumabile

ACTIV ACTIVE Obiecte de inventar

PATRIMONIAL CIRCULANTE
MATERIALE Produse
(STOCURI)
Animale

Mărfuri

Ambalaje
ACTIVE
ACTIVE
CIRCULANTE ÎN Creanţe
CIRCULANTE
DECONTARE
Investitii financiare
pe termen scurt

Casa

ACTIVE Banca
CIRCULANTE
BĂNEŞTI Avansuri trezorerie

Acreditive
CHELTUIELI
ÎNREGISTRATE
Valori de încasat
ÎN AVANS
ACTIVE DE
REGULARIZARE Alte valori
OPERAȚIUNI ÎN
CURS DE
CLASIFICARE
(ACTIV)
 SEMINAR nr.1

1.Se dau urmatoarele elemente patrimoniale de activ: materii prime; terenuri fara amenajari; disponibilul
din contul bancar; utilaje; acreditive; produse finite; cheltuieli in avans; titluri imobilizate; cladiri; marfuri;
investitii pe termen scurt; ambalaje; mijloace de transport; creante; obiecte de inventar; creante
imobilizate; animale de munca; animale de natura stocurilor; programe informatice, calculatoare.

Sa se incadreze fiecare element in grupa si subgrupa din care face parte.

2.Se dau urmatoarele active imobilizate: aparate de masura; cheltuieli de constituire; concesiuni; titluri
imobilizate; brevete; utilaje; plantatii; proiecte de cercetare; imprumuturi acordate tertilor pe termen
lung; marci de fabrica.

Sa se incadreze fiecare imobilizare in grupa din care face parte si sa se precizeze daca se amortizeaza.

3.Avem un utilaj cu o valoare de intrare de 10.000 lei si o durate de folosinta de 5 ani. Sa se calculeze
amortizarea lunara a utiljului.

4.Se dau urmatoarele stocuri: marfuri; piese de schimb; materii prime; semifabricate; ambalaje; materiale
de ambalat; obiecte de inventar; combustibili; produse finite; seminte.

Sa se incadreze fiecare stoc in functie de provenienta lui (cumparat/fabricat) si in functie de destinatia lui
(pentru consum/vanzare).

5.Avem o creanta in valoare de 1.000 $, inregistrata la cursul valutar de 4,3 lei/$. In momentul incasarii,
cursul valutar a fost de: a) 4,1 lei/$; b) 4,4 lei/$.

Pentru fiecare caz, sa se calculeze: valoarea creantei de primit; suma incasata efectiv si diferentele de curs
valutar, precizand natura acestora.

6.Firma are in casierie la inceputul zilei, un disponibil de 500 lei. In timpul zilei, au loc urmatoarele
operatiuni: incasari de la clienti 1.000 lei; plati catre furnizori 700 lei si plata salarii catre angajati 600 lei.
Sa se calculeze disponibilul ramas in casierie la sfarsitul zilei, conform Registrului de casa.

7. Firma are in contul bancar la inceputul zilei, un disponibil de 2.000 lei. In timpul zilei, au loc urmatoarele
operatiuni: incasari de la clienti 5.000 lei; incasarea unui credit de la banca 10.000 lei; plati catre furnizori
3.000 lei; plata TVA la buget 4.000 lei; plata impozit pe profit la buget 2.000 lei si plata comisioane bancare
500 lei. Sa se calculeze disponibilul ramas in contul bancar la sfarsitul zilei, conform Extrasului de cont.