Tema 3.

Agenţii economici şi proprietatea

Noţiuni – cheie: agenţi economici; menaje; întreprinderi, administraţii

publice; instituţii financiare, restul lumii (străinătatea), circuit economic, banii,
funcţiile banilor, puterea de cumpărare a monedei, obiectul proprietăţii,
subiectul proprietăţii, posesiunea, dispoziţia, utilizarea şi uzufructul,
proprietate privată, publică, mixtă.

Prelegere (4 ore)
3.1. Agenţii economici: funcţii şi scopuri. Schema circuitului economic.
3.2. Proprietatea şi multitudinea formelor ei.
3.3. Natura, geneza şi rolul banilor în economia de piaţă.

1. Activitatea economică se poate realiza doar prin concursul agenţilor economici

– indivizi sau grupuri de indivizi care participă la activitatea economică, avînd
funcţii specifice:
Funcţia îndeplinită Scopul urmărit
Agentul ecomic
1. Menajele (consumatori Vinderea resurselor economice şi Maximizarea
de bunuri). cumpărarea pe veniturile primite a satisfacerii nevoilor
bunurilor ec. individuale.
2. Întreprinderile Cumpărarea resurselor ec., Maximilizarea
(producători de bunuri producerea şi vinderea bunurilor rezultatelor activităţii
economice). economice. economice.
3. Instituţiile financiare Acumularea şi redistribuirea Maximilizarea
(in-termediari financiari mijloacelor băneşti temporar veniturilor de la
între alţi agenţi libere. operaţiunile
economici). financiare.
4. Adminstraţiile publice Producerea şi livrarea bunurilor Satisfacerea nevoielor
(statul). publice. colective.
5. Agenţii străini (agenţi Stabilirea şi extinderea REI. Maximilizarea
producători şi veniturilor şi
administraţiile altor ţări. extinderea influenţei
ţării sale.
Totalitatea acestor ag/ec se supun unui comportament unic, menţionat p/u
ultima oară de către fondatorul liberalismului clasic A.Smith. La baza lui se află
două caracteristici principale:
1. Raţionalitatea – agentul economic niciodată nu va alege alternativa X, dacă
lui îi este mai favorabil alternativa Y;
2. Egoismul – ag/ec acţionează în conformitate cu interesele lor personale şi nu
cu cele colective.
Totalitatea tranzacţiilor ce au loc între ag/ec formeaza circuitul economic.
 Agenţi străini Menajele

Întreprin-
derea

Statul Instituţie financ.

2. Propretatea reprezintă relaţiile ce apar între ag/ec în vederea accesului la un

bun.
Obiectele proprietăţii:
a) resursele economice (forţa de muncă, pămîntul, capitalul, in-formaţia);
b) bunurile finale;
Subiectele proprietăţii: indivizi; colective de indivizi; statul;
Atributele proprietăţii:
1. dreptul de posesiune;
2. dreptul de utilizare personală
3. dreptul de dispoziţie luare a deciziei cine şi cum va utiliza bunul tău
4. dreptul de valoare capitală - de modificare, distrugere, înstrăinare
5. dreptul de moştenire şi donaţie
6. dreptul de securitate - apărare de la expropriere şi daune externe
7. atemporalitatea dreptului de proprietate - deţinerea dreptului de proprietate
timp nelimitat
8. dreptul de interzicere a utilizării dăunătoare
9. dreptul de răspundere cu proprietatea - încasarea proprietăţii în contul
datoriilor sau compensării prejudiciilor
10. dreptul de retrocedare - la restabilirea drepturilor încălcate.
Cu cît obiectul de proprietate posedă mai multe drepturi de proprietate, cu
atît el este mai preţios şi, deci, mai scump.
Există cîteva modaltăţi de transferare a drepturilor de proprietate:
1. transferare contra bani: -totală (vindere-cumpărare); -parţială (arendare,
creditare).
2. transferare gratuit: -donaţie, moştenire.
Formele de proprietate sunt:
A. Particulară: -individuală (individual, este şi proprietar şi lucrător);
-privată (sunt utilizaţi lucrători salariaţi nonproprietari);
-asociativă (asociere de capital, cu sau fără salariaţi).
B. publică (de stat): -naţională; -regională; -locală(municipală)
C. mixtă (asociere de capital autohton şi străin).
Modalităţi de reformare a proprietăţii:
1. privatizarea (trecerea proprietăţii din publică în privată): gratuit; b) prin
răscumpărare; c) arendă durabilă;
2. naţionalizare (trecerea proprietăţii din privată în publică): expropriere; b)
răscumpărare.
Sunt la fel modalităţi de majorare a proprietăţii:
1.producerea surplusurilor; 2.tranzacţii comerciale şi financiare; 3.moştenire şi
donaţie; 4.modalităţi nelegitime;
În economia de piaţă predomină proprietatea privată: 70-80% din PIB-ul
ţărilor dezvoltate o crează ea.
În Republica Moldova privatizarea a avut loc în 2 etape:
I privatizarea de proporţii prin bonuri patrimoniale (a întreprinderilor mici şi
mijlocii, apartamentelor ş.a.). De aici rezultă cca 2 mln. cetăţeni au devenit
proprietari. Acest proces a fost specific şi p/u agricultură, fiind împroprietăriţi
ţăranii cu pămînt;
II privatizarea contra bani - continuă şi în prezent.

3. Banii- instrument social, echivalent general acceptat, de măsurare, comparare şi

mijlocire a schimbului, de transferare a drepturilor de proprietate de la o persoană la
alta.
Economia de schimb are 2 etape:
I etapă- ec. de schimb simplă, de troc (barter): marfa se schimbă pe altă marfă,
serviciu etc.
II etapă- ec. de schimb monetară. Are cîteva faze:
bani – bunuri (animale, sare, ceai, etc.)
bani – metale preţioase (valoare mare – volum mic; diviziune perfectă; nealterabile,
etc.)→ prezintă unele incomodităţi: la cîntar, divizare.
bani – monedă bătută din metale preţioase. Apare în China în sec.XI î. H., iar în
Grecia Antică – în sec.VII î.H. Pînă la I război mondial.
bani de hîrtie convertibili în metale preţioase. Din sec.XVII are loc demone-tizarea
aurului (aurul si-a încetat funcţia de bani).
banii contemporani îmbracă 2 forme:
1.bani numerar (monedă financiară): monedă divizionară(piese metalice); monedă de
hîrtie(biletele bancare, bancnote);
2.monedă scripturală (bani de cont) – 80-90% din masa monetară: cecul- document
bănesc, ordin în scris al posesorului contului curent la bancă, care conţine indicaţia
de a plăti o sumă oarecare de bani unei anumite persoane; vărsămînt- procură de
transfer de către bancă a banilor de pe un cont pe altul, în aceeaşi bancă sau în altă
instituţie financiară.
Banii au funcţie foarte importante:
a) măsură a valorii- prin intermediul banilor se pot măsura activităţile economice,
cheltuie-lile şi rezultatele prezente, trecute şi viitoare;
b) mijloc de circulaţie- banii servesc ca intermediar în procesul schimbului de
marfuri;
c) mijloc de plată- plătirea salariilor, pensiilor, achitarea impozitelor;
d) milloc de acumulare- p/u extinderea producţiei, procurarea tehnicii noi;
e) bani mondiali-plata p/u mărfurile importate şi exportate, restituirea creditelor şi a
dobînzii altor ţări.
Puterea de cumpărare a banilor- cantitatea de mărfuri şi servicii care pot fi
procurate cu o unitate bănească;
Viteza de rotaţie a unităţii băneşti- numărul de rotaţii efectuate de unitatea bănească
p/u cumpărarea-vînzarea mărfurilor şi p/u diperite plăţi în decursul unui an.
Circulaţia banilor - mişcarea banilor în sfera de circulaţie p/u efectuarea funcţiilor
ca mij-loc de circulaţie şi mijloc de plată;
Factorii ce influienţeză asupra canităţii de bani în circulaţie: cantitatea de mărfuri în
circulaţie (influienţează direct proporţional); nivelul preţurilor mărfurilor
(influienţează direct proporţional); nivelul dezvoltării creditului (infl. invers
proporţional: cu cît e mai dezvoltat creditul, cu atît mai puţini bani se cer p/u
circulaţie); nivelul de dezvoltare a plăţilor fără bani în numerar . Legea circulaţiei
banilor- cantitatea de bani necesară p/u circulaţie este direct proporţională cu
cantitatea mărfurilor în circulaţie, cu nivelul preţurilor mărfurilor şi invers
proporţională cu nivelul dezvoltării creditului, cu nivelul plăţilor fără bani în
numerar, cu viteza de rotaţie a banilor.
Convertibilitatea banilor- însuşirea legală a banilor de a fi schimbaţi pe alţi bani prin
cumpărarea-vînzarea pe piaţă.
Cursul de schimb- număril de unităţi băneşti străine care se primesc în schimbul unei
uni-tăţi băneşti naţionale la momentul dat.
Cursul de schimb oficial- cursul stabilit de Banca Naţională.
Cursul de echilibru- cursul ce se formează în baza cererii şi ofertei în cadrul
operaţiunilor de licitaţii interbancare.