Tema № 3 : Evoluţia formelor de organizare ale

activităţii economice

1. Conţinutul proprietăţii. Tipurile şi formele de proprietate.

2. Economia naturală şi economia de schimb.
3. Banii şi funcţiile lor.
4. Sistemele economice contemporane
Scopul temei: analiza relaţiilor de proprietate, a banilor şi a sistemelor economice.

Obiectivele temei
 evidenţierea relaţiilor de proprietate în aspect juridic, economic şi filosofic;
 analiza tipurilor şi formelor de proprietate;
 caracteristicile economiei naturale;
 cunoaşterea conţinutului şi trăsăturilor economiei de schimb ca formă universală de
organizare şi funcţionare a economiilor contemporane;
 analiza procesului de apariţie a banilor;
 caracteristica principalelor funcţii ale banilor;
 analiza masei monetare;
 analiza principalelor sisteme economice.
1. Conţinutul proprietăţii. Tipurile şi formele de proprietate

Proprietatea – reprezintă ansamblul de relaţii economice de însuşire a bunurilor şi

serviciilor, relaţii determinate de norme sociale la diferite trepte istorice.
Proprietatea poate fi analizată în 2 aspecte: Juridic şi Economic.

În aspect juridic proprietatea – reprezintă un bun care aparţine cuiva şi care reflectă 3
forme de drept:
a) Dreptul de a poseda, de a dispune (dreptul de a stăpâni eficient bunul dat);
b) Dreptul de a utiliza, de a folosi (dreptul de a utiliza laturile utile a bunului dat);
c) Dreptul de a administra (dreptul de a determina soarta bunului dat)

În aspect economic proprietatea – reprezintă relaţiile economice care au ca scop însuşirea

eficientă a bunului dat, reflectă relaţiile de gospodărire care apar între oameni în procesul de
producţie a bunurilor materiale şi a serviciilor. Proprietatea în aspect economic reflectă
următoarele 3 forme:
a) Relaţiile de însuşire a factorilor de producţie.
Contrar relaţiilor de însuşire există relaţii de înstrăinare care apar atunci când bunurile
economice sunt create de unele persoane dar însuşite de alte persoane (care deţin
mijloacele de producţie).
 b) Relaţiile de folosire raţională a mijloacelor de producţie. Aceste relaţii se manifestă în
formă de relaţii de arendă şi concesiune (darea în concesiune a unui anumit lot unui
străin).
c) Relaţiile de realizare economică a proprietăţii. Realizarea economica a proprietăţii are
loc numai atunci când aceasta proprietate aduce posesorului un anumit venit în formă de
profit, dobândă, rentă, dividend.

Subiecţii proprietăţii sunt:

1) Persoanele fizice, inclusiv cele străine;
2) Persoanele juridice, inclusiv cele străine;
3) Guvernul (statul);
4) Organele de administrare publică locală;
5) Organizaţiile internaţionale.

Obiectele proprietăţii sunt:

1) Terenurile arabile şi bogăţiile subterane;
2) Clădirile, utilajul, instalaţiile;
3) Rezultatele activităţii intelectuale (opere de muzica, sculptura, literatura, invenţii);
4) Banii şi hârtiile de valoare.

O formă specifică de proprietate este proprietatea intelectuală (lucrările ştiinţifice,

manuale, arta, operele de muzică etc).

Sursele de apariţie a proprietăţii sunt:

a) Proprietatea obţinută în urma utilizării muncii salariate;
b) Proprietatea obţinută în urma activităţii antreprenoriale;
c) Proprietatea obţinută în baza activităţii intelectuale;
d) Proprietatea obţinută prin moştenire;
e) Proprietatea obţinută din alte activităţi care nu contravin legislaţiei în vigoare.

Tipurile şi formele de proprietate

În condiţiile economiei de piaţă există 3 tipuri de proprietate:

1) Proprietatea privată;
2) Proprietatea publică;
3) Proprietatea mixtă – o îmbinare a celor două de mai sus.
Principala formă de proprietate este proprietatea privată ce include bunurile economice
ce aparţin unei sau mai multor persoane fizice sau juridice.

Proprietatea privată se manifestă în 3 forme:

 a) Proprietatea privată individuală bazată pe munca personală;
b) Proprietatea privată bazată pe utilizarea muncii salariaţilor;
c) Proprietatea privată asociativă (S.R.L., S.A., cooperative etc.).
Proprietatea privată are laturi atât pozitive cât şi negative.
 Laturile pozitive sunt:
1) Generează concurenţă reală între agenţii economici;
2) Stimulează iniţiativa producătorului şi a cointeresării materiale în rezultatul muncii sale;
3) Asigură libertate şi democraţie în societate;
4) Mai uşor se adaptează la cerinţele pieţii.
 Laturile negative:
1) Duce la divizarea societăţii în bogaţi si săraci;
2) Duce la eliminarea micilor producători în procesul luptei de concurenţă (funcţionează aşa
numita „legea junglei”).
Pentru a minimiza influenţa negativă a proprietăţii private, statul aplică măsuri de
stimulare a micului bussines, acordă subvenţii, reglează şi reduce nivelul de impozitare a
întreprinderilor mici.
Proprietatea publică include bunurile ce aparţin statului sau organelor de administrare
publică locală.

Proprietatea publică se manifestă în 2 forme:

 Proprietatea publică de stat;
 Proprietatea publică municipală.
Proprietatea publică are atât avantaje cât şi dezavantaje
 Avantajele proprietăţii publice:
1) Include activităţi cu riscuri mari (cercetai fundamentale);
2) Admite investiţii mari imposibile pentru întreprinzătorii privaţi;
3) Asigură asistenţă socială şi activităţi de ordin public;
4) Asigură stabilitate relativă a locurilor de muncă.
 Dezavantajele proprietăţii publice:
1) Nu stimulează cointeresarea materială lucrătorului în rezultatele muncii sale;
2) Duce la susţinerea întreprinderilor nerentabile acordându-le anumite subvenţii.
 Proprietatea mixtă se manifestă în următoarele forme :
a) Combinarea capitalului naţional public şi privat (S.A. “Franzeluta”)
b) Îmbinarea capitalului naţional public şi străin (S.A. “Moldova Gaz”)
c) Proprietatea mixta cu întrunirea capitalului naţional privat şi străin (S.A. “Ionel”)
2. Economia naturală şi economia de schimb

Autoconsumul – reprezintă acea formă de îndestulare a nevoilor umane, când rezultatele

propriei activităţi sunt consumate direct de producători.

Schimbul – reprezintă acea formă de îndestulare a nevoilor umane când, rezultatele propriei
activităţi sunt înstrăinate pentru procurarea altor bunuri necesare consumului.
În conformitate cu existenta acestor 2 forme de îndestulare a cerinţelor umane, adică a
autoconsumului şi schimbului, există 2 forme de organizare a activităţii economice:
 Economia naturală
 Economia de schimb

Economia naturală – reprezintă acea formă de organizare a activităţii economice în

condiţiile căreia toate bunurile ce se produc sunt consumate nemijlocit în interiorul
gospodăriei fără a apela la piaţă.
Economia naturală apare odată cu apariţia societăţii umane. Ea a predominat până la
finele sec. XVIII.
Economia naturală are următoarele trăsături:
1) Producătorul activează izolat de alţi producători;
2) Producătorul este înzestrat cu mijloacele de producţie necesare;
3) Produsul creat în gospodăria dată aparţine producătorului şi familiei lui;
4) Munca este principalul izvor de existentă şi de acumulare a averii;
5) Principalele ramuri sunt: agricultura, meşteşugul casnic, vânatul, pescuitul;
6) Relaţiile dintre oameni sunt transparente ca relaţii între oameni şi nu ca relaţii dintre
obiecte;
7) Are loc păstrarea tradiţiilor naţionale care se transmit din generaţie în generaţie
Actualmente rămăşite a economiei naturale întâlnim în unele ţări din Africa Centrala şi
America Latina.
Odată cu creşterea programului tehnico-ştiinţific, economia naturală treptat cedează locul
economiei de schimb.
Economia de schimb este considerată ca forma cea mai eficientă şi universală de
organizare şi funcţionare a activităţii economice.

Economia de schimb – reprezintă acea formă de organizare a activităţii economice în

condiţiile căreia produsele (bunurile) sunt create pentru schimb (pentru piaţă) prin intermediul
vânzare-cumpărare.
Economia de schimb apare în perioada de descompunere a comunei primitive în urma
apariţiei proprietăţii private şi a diviziunii sociale a muncii.
 Economia de schimb are următoarele trăsături:
1) Autonomia şi independenţa economică producătorului bazată pe proprietatea privată. Ele
dau posibilitatea de a primi decizii referitor la volumul de producţie şi volumul de
realizare a mărfurilor.
2) În economia de schimb rolul principal îl joacă piaţa unde se desfăşoară tranzacţiile de
cumpărare-vânzare. În cadrul pieţei schimbul de bunuri poate fi direct marfă-marfă sau
schimbul indirect prin intermediul banilor marfă – bani –marfă .
3) În economia de schimb, ca echivalent general (intermediar) apare moneda.

 Fazele economiei de schimb:

a) Faza inferioară în care schimbul de mărfuri este întâmplătoare (schimbul mut, situaţia
când are loc schimbul direct: Marfa – Marfa)
b) Faza superioară, când schimbul de mărfuri devine permanent şi este determinat de
monedă (când schimbul de mărfuri este intermediar pe moneda: Marfa – Bani – Marfa).
Aceasta fază este numită producţia de mărfuri.

 Producţia de mărfuri include 2 categorii:

a. Producţia simplă de mărfuri bazată pe munca personală a producătorului;
b. Marea producţie de mărfuri bazată pe munca salariaţilor (lucrătorilor angajaţi).

3. Banii şi funcţiile lor

Apariţia banilor şi evoluţia lor au trecut prin 4 faze:

1) Faza în care în calitate de echivalent de schimb serveau unele mărfuri mai frecvent
solicitate (sarea, vitele, pieile);
2) Faza în care în calitate de echivalent general devin lingourile metalice (aur, argint,
cupru);
3) Faza în care în calitate de echivalent devine moneda bătută (prima monedă a apărut în
China sec. XI î. Chr.)(prima personalitate a cărei chip a apărut pe monedă – Alexandru
Macedon) (până în anii ’20 moneda a rămas ca element de circulaţie);
4) Faza în care în calitate de echivalent general apar banii de hârtie (primii bani de hârtie au
apărut în China sec. XII)

Funcţiile banilor:
1) Funcţia de măsură a valorii; valoarea exprimată în bani a mărfii constituie preţul ei.
2) Funcţia de mijloc de circulaţie a mărfurilor şi serviciilor.
Această funcţie prevede existenţa banilor reali).
3) Funcţia de mijloc de plată. Această funcţie cuprinde operaţiunile de plată a salariilor,
creditelor şi a altor plăţi obligatorii.
 4) Funcţia de acumulare. Dacă în trecut ca mijloc de acumulare şi tezaurizare serveau
monedele din aur şi argint, atunci actualmente acumularea banilor servesc obiect de
folosinţă îndelungată: terenuri, aur, pietre scumpe, apartamente etc.
5) Funcţia de bani universali. Până la mijlocul sec. XX în calitate de bani universali servea
aurul. Actualmente această funcţie este îndeplinită de către lira sterlina engleza, euro,
dolarul American, eul japonez)

Rolul economic al banilor:

1) Banii servesc ca etalon general al schimbului pentru toate mărfurile şi serviciile;
2) Banii contribuie la atragerea şi utilizarea eficientă a factorilor de producţie (muncă,
resurse, capital);
3) Banii servesc drept instrument de distribuire şi redistribuire a bunurilor în societate;
4) Banii servesc drept instrument de control financiar al tuturor activităţilor economice;
5) Banii contribuie la sporirea productivităţii muncii şi rentabilităţii (eficienţei) producţiei la
nivel micro şi macroeconomic

Actualmente, moneda trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

1) Trebuie să fie acceptabila de toţi agenţii economici;
2) Trebuie să fie durabilă în timp, adică să aibă o durată îndelungată de viaţă;
3) Trebuie să sa fie convenabilă în tranzacţiile de cumpărare-vânzare;
4) Trebuie să fie identică;
5) Trebuie să aibă o capacitate înaltă de cumpărare;
6) Trebuie să fie divizibilă, contribuind la exercitarea operaţiunilor şi afacerilor de diferite
dimensiuni;
7) Trebuie să fie apărată orice falsificare.

Masa monetară – totalitatea instrumentelor băneşti de care dispune ţara respectivă la

momentul dat.

Referitor la circulaţia banilor există mai multe teorii:

1) Teoria Metalistă a banilor – ce a apărut în epoca mercantelistă. Potrivit acestei teorii
valoarea şi capacitatea de cumpărare a monedei (banilor) depinde de cantitatea metalelor
preţioase reflectată în moneda respectivă.
2) Teoria Nominalistă a banilor, potrivit căreia banii reprezintă un instrument de calcul care
este determinat de către organele statale.
3) Teoria cantitativă a banilor, potrivit căreia valoarea şi capacitatea de cumpărare a banilor
depinde de cantitatea lor aflată în circulaţie: cu cât există mai mulţi bani cu atât valoarea
lor scade şi invers.
 4) I. Fisher – o variantă a teoriei cantitative a banilor, potrivit căreia valoarea banilor
depinde de volumul de mărfuri, de nivelul de preţuri şi de viteza de rotaţie a unităţii
monetare.
M = (T*P)/V
5) Teoria Monetaristă a banilor, formulată de Milton Freedman – potrivit căreia cantitatea
de bani aflată în circulaţie trebuie să crească cu acelaşi ritm de sporire a produsului intern
brut

4. Sistemele economice şi evoluţia lor

Sistemul economic – totalitatea proceselor social-economice care parcurg în societate

pe baza relaţiilor de proprietate existente

Sistemul economiei de piaţă şi modelele lui

Istoria omenirii cunoaşte mai multe sisteme economice:
1) Sistemul economiei de piaţă, bazat pe libera concurenţă, numit sistemul capitalismului
pur
2) Sistemul economiei mixte
3) Sistemul economiei tradiţionale
4) Sistemul economiei de comandă

I. Sistemul economiei de piaţă

Acest sistem a luat naştere în sec XVII şi a durat până la începutul secolului XX.
Acest sistem economic are următoarele trăsături:
1) Este bazat pe proprietate private asupra resurselor investiţionale şi asupra rezultatelor
activităţii economice
2) În acest sistem există concurenţa liberă, loială, perfectă între agenţii economici
3) În acest sistem formarea preţurilor are loc în urma confruntării cererii şi ofertei
4) În acest sistem există libertatea economică a producătorului de a decide: ce, cum, pentru
cine de produs; şi a consumatorului de a alege bunurile necesare pentru consum

II. Sistemul economiei mixte

Actualmente funcţionează în majoritatea ţărilor lumii. Acest sistem economic a apărut la
începutul secolului XX, în urma schimbărilor cardinale care au avut loc în economie:
1) Dezvoltarea accelerată a procesului tehnico-ştiinţific
2) Dezvoltarea rapidă a infrastructurii de producţie şi socială
3) Apariţia noilor forme de concurenţă imperfectă
4) Extinderea intervenţiei statului în activitatea economică

Trăsăturile sistemului economiei mixte:

1) Sistemul dat este bazat pe 2 tipuri de proprietate: privată şi publică.
 2) Existenta diferitor forme de gospodărie (I.I., S.A., întreprinderi mixte etc.)
3) Există libertatea deplina a agenţilor economici de a decide
4) Existenţa diferitor forme de concurenţă (concurenta tip monopol, concurenţa
monopolistică, concurenţa tip oligopol)
5) În sistemul economiei mixte sunt elaborate programe de protejare socială a populaţiei
(programa de susţinere a persoanelor cu dificultăţi, sistemul de pensionare, programe de
dezvoltare socială)
Avantajele:
1) Asigură dezvoltarea echilibrată a economiei naţionale
2) Contribuie la formarea preţului de echilibru
3) Contribuie la concordanţa dintre cerere şi oferta la nivel macroeconomic
4) Contribuie la utilizarea raţională a factorilor de producţie şi resurselor economice
5) Contribuie la stimularea dezvoltării progresului tehnico-ştiinţific în toate domeniile de
activitate
6) Asigură libertatea economică a agenţilor economici
Dezavantajele:
1) Nu poate înlătura monopolismul în domeniul de producţie şi în domeniul de realizare a
mărfurilor şi serviciilor
2) Nu poate înlătura dezechilibrele economice (crizele economice, şomajul, inflaţia şi alte
dezechilibre economice).
3) În cadrul economiei mixte există mai multe modele:

1) Modelul Nord - American

Numit anglo-saxon, aici se referă S.U.A., Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă, Canada
etc.
Acest model are următoarele trăsături:
1) Reducerea sectorului public în economie
2) Creşterea rolului pieţei în reglarea activităţii economice
3) Formarea preturilor în dependenţă de mecanismele pieţei
4) Reducerea impozitelor în scopul stimulării investiţiilor de capital
5) Reglarea masei monetare
6) Diferenţierea veniturilor
7) Gradul redus de securitate economică faţă de riscuri (de şomaj, sărăcie, boală)

2) Modelul economiei de piaţă social – orientat

La care se refera Germania, Austria, Olanda etc.
Acest model prevede:
1) Creşterea ponderii sectorului de stat în economie (Germania 25%, alte tari 30%)
2) Îmbinarea organică a mecanismelor pieţei cu protecţia socială a populaţiei (acordarea
pensiilor şi diferitor ajutoare destul de înalte)
3) Fixarea preturilor la mărfurile de prima necesitate şi asigurarea stabilităţii preţurilor
 4) Diferenţa dintre salariul minim şi maxim

3) Modelul Suedez (nordic)

Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca
Acest model prevede:
1) Stabilirea unor rate înalte de impozitare în scopul asigurării şi acumulării resurselor
necesare pentru satisfacerea nevoilor sociale (40% - 50% din nivelul veniturilor)
2) Asigurarea gratuită a serviciilor medicale şi de învăţământ

4) Modelul Francez
Franţa şi parţial Italia
 Acest model prevede:
1) Extinderea sectorului public în baza naţionalizării întreprinderilor private şi îndeosebi a
infrastructurii sociale.
2) Extinderea tendinţelor dirijiste în activitatea economică (programarea macroeconomică şi
elaborarea programelor de stat de dezvoltare a economiei naţionale)

5) Modelul Japonez
Numit paternalist, aici se referă Japonia
Acest model prevede:
1) Dezvoltarea marilor corporaţii si a companiilor transnaţionale care sunt susţinute de către
stat (Honda, Nisan, Mitsubishi)
2) Reglarea de stat a economiei în baza elaborării programelor economice naţionale
3) Angajarea pe viaţă a lucrătorilor la firmele Japoneze.
4) Existenţa sentimentului de mândrie naţională şi patriotism
5) Diferenţierea dintre venituri este relativ mică

Sistemul economiei tradiţionale şi economiei de comandă

III. Sistemul economiei tradiţionale
Acest sistem a apărut în anii ’50-’70 a sec. XX .
Trăsăturile:
1) E bazat pe tehnică şi tehnologii devansate
2) Există diferite forme de gospodărie inclusiv gospodăria naturală (triburi)
3) Este dezvoltat sectorul de stat care are ca funcţie de bază – dezvoltarea infrastructurii de
producţie şi societate
4) În aceste sistem are o pondere înaltă capitalul străin care utilizează resursele naturale şi
forţa de muncă la un nivel jos.
IV. Sistemul economiei de comandă
Acest sistem a apărut în prima jumătate a sec. XX în U.R.S.S. (1917), iar după al doilea
război mondial s-a constituit în unele ţări din Europa, Asia şi America Latină.

Trăsăturile:
1) Este bazat pe proprietatea de stat asupra mijloacelor de producţie şi asupra rezultatelor de
producţie.
2) Există planificarea centralizată a tuturor domeniilor planificate
3) Există aprovizionarea şi redistribuirea centralizată a resurselor materiale, financiare şi de
muncă.
4) Lipseşte concurenţa liberă între producători
5) Există dictatul producătorului faţă de consumator
6) În sistemul economiei de comandă avea loc dezvoltarea neproporţională a diferitor
ramuri ale economiei naţionale
7) Existenţa dezechilibrelor între sectoarele şi ramurile de producţie
În cadrul sistemului economiei de comandă existau mai multe modele:
a) Modelul sovietic
b) Modelul iugoslav
c) Modelul polonez
d) Modelul cubanez
e) Modelul chinez
Actualmente rămăşiţi a sistemului economiei de comandă se păstrează în Coreea de
Nord, Cuba şi parţial în China.

Concepte-cheie

 Proprietatea  diviziunea socială a muncii

 conţinutul juridic al proprietăţii  marfa
 conţinutul economic al proprietăţii  banii
 obiectul proprietăţii  funcţiile banilor
 subiectul proprietăţii  banii electronici
 proprietatea privată  masa monetară
 proprietatea publică  sistemul economic
 proprietatea mixtă  economia de piaţă
 economia naturală  economia mixtă
 economia de schimb  economia tradiţională
 producţia de mărfuri  economia de comandă
 Rezumat

1. Proprietatea, ca categorie economică, reprezintă un ansamblu de relaţii economice şi

juridice de însuşire a bunurilor materiale. În aspect juridic ea reflectă dreptul de a poseda,
de a folosi şi de a administra bunurile. În aspect economic proprietatea reflectă relaţii
economice de gospodărire, de însuşire şi de realizare economică a proprietăţii.
2. Conţinutul proprietăţii se manifestă în unitatea subiectului şi obiectului ei. Subiecţii
proprietăţii sunt persoanele fizice şi juridice care deţin anumite bunuri în proprietatea lor
exclusivă şi care îşi exercită direct şi nemijlocit drepturile asupra acestora. Obiectul
proprietăţii îl formează bunurile în jurul cărora se crează relaţii de proprietate.
3. În ţările cu economie de piaţă există două tipuri de proprietate (privată şi publică) şi o
combinare al acestora – proprietate mixtă. În cadrul acestor tipuri există mai multe forme
de proprietate, inclusiv proprietatea intelectuală.
4. Una din formele de organizare a activităţii economice este economia naturală în care
nevoile de consum sunt satisfăcute din rezultatele propriei activităţi, fără a se apela la
schimb.
5. Economia de schimb reprezintă forma universală de organizare şi funcţionare a activităţii
economice în lumea contemporană în care agenţii economici produc bunuri în vederea
vânzării, obţinând în schimbul lor altele, necesare satisfacerii cerinţelor.
6. Banii – una din marele descoperiri ale omenirii. Esenţa banilor se manifestă prin funcţiile
lor: măsură a valorii, mijloc de circulaţie, mijloc de plată, mijloc de acumulare, bani
universali.
7. Cantitatea de bani necesară pentru asigurarea circulaţiei normale a mărfurilor şi serviciilor
depinde: de suma preţurilor la mărfuri şi servicii, de suma preţurilor la mărfurile realizate
în credit, de suma plăţilor curente, de mărimea de plăţi reciproc realizate şi de viteza de
rotaţie a unităţii băneşti.
8. Sistemul economic reprezintă ansamblul relaţiilor şi instituţiilor care caracterizează viaţa
economică a unei societăţi determinate. Principalele tipuri de sisteme economice sunt:
sistemul economiei de piaţă bazat pe libera concurenţă; sistemul economiei de piaţă
contemporane (economia mixtă); sistemul economiei tradiţionale; sistemul economiei de
comandă.
 Probleme de recapitulare

1. Ce reprezintă proprietatea în calitate de categorie economică?

2. Caracterizaţi tipurile şi formele de proprietate din Republica Moldova.
3. Argumentaţi avantajele şi dezavantajele proprietăţii private şi publice.
4. Ce reprezintă economia naturală şi care sunt trăsăturile ei?
5. Care sunt trăsăturile economiei de schimb?
6. Ce reprezintă producţia de mărfuri?
7. Explicaţi procesul şi fazele de apariţie a banilor.
8. Explicaţi prin exemple concrete principalele funcţii ale banilor.
9. Caracterizaţi trăsăturile principale ale sistemelor economice.

Bibliografie

 Niţă Dobrotă. Economie politică. Bucureşti, Editura Economică, 1997, p. 49 – 64, 72 –

76.
 Economie. Ediţia a V-a. Bucureşti, Editura Economică, 2000, p. 33 – 52.
 A. Cojuhari, V. Umaneţ. Bazele teoriei economice. Chişinău, Editura Universitas, 1993,
p. 25 – 53.
 Gogoneaţă C. Economie politică. Bucureşti, 1995, p. 9 – 11.
 Legea despre proprietate. Acte normative pe problemele economice şi bugetare.
Chişinău, 1992, p. 62 – 67.
 A. Smith. Avuţia naţiunilor. Vol. 1. Chişinău, 1992, p. 7 – 12.

PENTRU SEMINARE (PRACTICE)

Testul 1
Obiectul proprietăţii este limitat la:
a) bunurile materiale;
b) bunurile marfare;
c) bunurile finale;
d) orice bun;
e) serviciile;
Testul 2
Înstrăinarea proprietăţii poate avea loc prin:
a) donaţie;
b) arendare;
c) vânzare – cumpărare;
d) concesionare;
e) moştenire;
f) închiriere;
g) ipotecare
.