1.Ce este economia politica?

Termenul de "economie politica" a fost utilizat pt prima data in perioada mercantilista de catre francezul
Antoine de Montehrestien de Vattenille in lucrarea sa "TRAITE D'ECONOMIE POLITIQUE" scrisa pt Louie
al XIII-lea suveranul de atunci al Frantei.
Termenul de aconomie politica provine de la grecescul “oikonomia” care la randul sau este alcatuit din
3 cuvinte: “oihos”=casa, gospodarie economica; “nomos”=lege,regula; “polis”=cetate,stat. Acesta
inseamna legile administrarii cetatii.
Anglo-saxonii recurg la termenul de "economics" ceea ce inseamna economie,iar latinii la cel de
economie politica.

2.Mercantilismul:
Fertilizarea ideilor lasate mostenire de antichitate si de evul mediu a dus la aparitia mercantilismului
care reflecta politica economica de asezare a comertului in centrul activitatii economice considerandu-se
ca prosperitatea unei natiuni este strans legata de acumularea unei cantitati cat mai mari de moneda si
metale pretioase.

3.Fiziocratii:
Reprezentanti: Francios Quesnay si Anne Robert Jacques.
Fiziocratii considera ca plusul de produse respectiv de valoare peste chelt facute poate fi creat numai in
productie si numai in singura ramura de baza-agricultura si ca atare nu poate crea "produs net".

4.Scoala clasica engleza:

Reprezentanti: Adam Smith, David Ricardo, John Stuart Mill.
Caracteristici:
1.o viziune statica asupra preturilor
2.viziunea dinamica:-principiul prudentei; -legea randamentelor descrescand; -principiul acumularii
3.fondatorii scolii clasice engleze

5.Obiectul de studiu al economiei politice:

Economia politica este stiinta optiunilor rationale si eficiente. Economistul american John Kenneth
Galbraith spune ca stiinta econ reprez “stiinta care studiaza comportamentul uman ca o relatie intre
teluri si resursele rare care au intrebuintari alternative.”
Valente inconfundabile:
-constituie in ansamblu coerent de cunostinte despre realitatea economica inconjuratoare, o reflectare
generalizata a acestei realitati si nu o acumulare de fapte si date economice brute;
-ca stiinta ec, economia politica studiaza economia asa cum se prezinta ea in lumea contemporana prin
prisma restrictiva a prod bunurilor si serv, a extinderii rationalitatii ec asupra intregii vieti sociale;
-in calitatea sa de stiinta teoretica, economia politica are menirea de a pune in relief conexiuneile,
interdependentele si fenomenele ec in cadrul unor sisteme notionale ordonate;
-ca stiinta umanist-sociala, economia politica studiaza procesele si fenomenele ec nu izolat, ci in leg
nemijlocita cu productia, circulatia, repartitia si consumul bunurilor ec, acele raporturi sociale ce se
manifesta intre membrii sociatatii.
6.Politica econimica:rep actiunea constienta a puterii publice democratic stabilita care presupune
definirea stiintifica a obiectivelor economice si sociale ale statului-natiune pe o anumita perioada de
timp si punerea in aplicare a acestor obiective pornind de la conditiile existente si foloseste mijloace si
tehnici adecvate.

7.Trasaturile economiei de piata functionala competitiva:

-pluralismul formelor de proprietate in care proprietatea particulara este preponderenta
-o structura tehnico-economica moderna
-economia este descentralizata bazata pe decizii individuale
-sistem de piete concurentiale care functioneaza pe principiul vaselor comunicante
-preturile se formeaza prin negocieri libere intre vanzatori si cumparatori
-statul democratic vegheaza la respectarea regulilor
-populatiei agentilor economici le sunt caracteristice anumite mentalitati:prevedere,initiativa,riscul.

8.Tipuri de unitati in afaceri:

A.Intreprinderi-pers fizice (individuale)
B.Intreprinderi-asociere (cooperative)
C.Intreprinderi-societati comerciale (juridice)
a.de persoane-in nume colectiv si in comandita simpla
b.de capitaluri- S.A si S.C.A
c.mixte-SRL
D.Regii autonome:
a.nationalizate sau constituite din resursele statului
b.directe si indirect

9.Intreprinzatorul privat:este persoana fizica sau juridica care initiaza o afacere investind
bani.timp,energie,putere de munca cu scopul de a obtine un profit cat mai mare.

10.D.p.dv al posibilitatii de satisfacere avem: nevoi sociale solvabile si nevoi sociale nesolvanile

11.Privatizarea:rep procesul.actiunea de trecere in proprietate privata a unor bunuri aflate in

proprietate publica si/sau in administratia statului sau a organelor administrative.
Metode de privatizare:metoda MEEBO,negocierea,oferta publica,licitatia cu strigare,licitatia cu oferta in
plic inchis.
12. Proprietatea
Repr raportul social concretizat intr-un inscris privind dreptul efectiv al unei persoane asupra unor
bunuri economice create sau existente in societate.
Atributele propr: Dreptul de posesiune; Dreptul de folosinta; Dreptul de dispozitie;Dr. de usufruct.
Obiectul proprietatii il constituie bunurile, ceea ce este comun vietii economicosociale ca urmare a
dezv continue a societatii, sfera de cuprindere a bunurilor se afla intr-o permanenta schimbare, se
imbunatateste continuu.
Subiectul proprietatii il formeaz a agentii economici care isi exercita atributele proprietatii in forme
extrem de variate precum si statul care prin intermediul adm publice detine, utilizeaza si gestioneaza o
anumita masa de bunuri existente in societate.
Formele de proprietate:
- Proprietatea privata care apartine subiectilor, pers fizice sau juridice. Ea poate fi proprietate
individuala sau asociativa
- Proprietate publica, apartine statului sau adm publice locale sau centrale
- Proprietate mixta apartine cetatenilor , unor proprietati private cat si statului sau adm publice
intrucat ia nastere prin asocierea in diferite variante a celorlalte doua fm de proprietate
-
13. Factori de productie
Factorii de productie repr ansamblul resurselor umane si materiale atrase si utilizate pentru a
produce bunuri materiale.
Munca este un factor primar originar de productie. Munca este o activitate specific umana, fizica
si intelectuala prin care oamenii isi folosesc aptitudinile, cunostintele si experienta pe care o poseda
ajutandu-se in acest scop de instrumente corespunzatoare, mobile, ei fiind asigurarea bunurilor
necesare satisfacerii trebuintelor lor immediate si de perspectiva.Munca a fost si a ramas factorul de
prod activ si determinant, ea este aceea care produce factorii derivati de productie, ea antreneaza
ceilalti factori, ii combina si ii utilizeaza eficient. In contextul proprietatii private si privat asociative
munca s-a dezvoltat transformandu-se in munca salariata.
Natura repr un ansamblu de elemente naturale la care oamenii fac apel pentru a produce si pe
care le influenteaza prin munca. In acest sens natura asigura substanta, conditiile materiale, cadrul
desfasurarii vietii insasi ca si majoritatea energiei primare necesare oricarei activitati.
Pamantul (si apa) este cea mai importanta parte a naturii pe care omul si-a apropiat-o, toate
activitatile umane fiind legate intr-un fel sau altul direct sau indirect de acesta. Repr unica sursa naturala
de producere a alimentelor si a diverselor materii prime de provenienta agrosilvica.Pamantul ca factor
de prod se caract prin cateva trasaturi specifice. El este un dat preexistent omului, adica un element
neprodus de om, este un element durabil si teoretic indestructibil, este limitat.Functiile specifice ale
pamantului:
- Suport si mediu de viata pentru toate plantele terestre
- Sursa principala de elemente nutritive
- Rezervorul principal de energie pt organismele vii
- Receptor si reglator al umiditatii in sistemul sol-apa-plante
 Capitalul este acel factor de prod care consta din ansamblul bunurilor produse si folosite pentru
obtinerea altor bunuri materiale si servicii destinate vanzari cu avantaj economic, cu profit.
Capitalul fix este acea parte a capitalului tehnic care participa la mai multe procese economice, se
consuma treptat parte cu parte si se inlocuieste periodic atunci cand este consumat integral sau cand
este uzat moral.
Capitalul circulant repr acea parte a capitalului tehnic care se consuma in fiecare ciclu de productie,
participa cu intreaga lui expresie baneasca la formarea costurilor si se inlocuieste dupa fiecare
consumare o data cu reluarea unui nou ciclu.

14. Concurenta
Repr o denumire specifica data relatiilor de toti cei care actioneaza pe aceeasi piata pentru
realizarea propriilor interese in conditii de libertate economica. Concurenta exprima in aceeasi timp
rivalitatea, disputa de entitatile economice respective care urmaresc acelasi scop si de aceea interesele
lor devin contradictorii.
Enumerarea tipurilor de piete concurentiale. In tarile cu economie de piata consolidata s-au impus
urmatoarele tipuri de piete concurentiale:
- Piata cu concurenta perfecta, pura
- Piata cu concurenta monopolistica
- Piata cu concurenta imperfecta
- Piata de monopol
- Piata de oligopol
Piata de monopol este caracterizata prin faptul ca un singur producator, respectiv un sigur
consumator impune conditiile sale in raportul cu partenerii de viata. Monopolul exprima acea situatie de
viata cand un singur producator ofertant isi impune interesele pentru o anumita piata.
Piata cu concurenta monopolistica care are caracteristici ce apartin atat pietei cu concurenta
perfecta cat si pietei de monopol. Aceasta forma de piata pastreaza toate caracteristicile pietei cu
concurenta perfecta cu exceptia celei privitoare la omogenitatea produsului care este inlocuita cu
diferentierea produsului.
Concurenta de producator se duce in principal prin produs, fiecare urmarind ca in cadrul genului de
marfa sa ofere un bun care sa vina cat mai bine in intampinarea gusturilor si preferintelor anumitor
categorii de cumparatori. Ca exemplu de piata cu concurenta monopolistica avem piata produselor
cosmetice, piata produselor de imbracaminte, piata constructiilor, etc.
Piata de oligopol repr principala forma de piata in tarile dezvoltate dpdv economic. Aceasta isi
pastreaza caracterul de atomicitate a cererii existand numerosi cumparatori cu o forta ecnomica redusa.
Oferta unui produs este concentrata la un numar mic de producatori cu forta economica ridicate,
dar apropiate. Ei nu pot controla pretul, dar cum fiecare detine o pondere ridicata in oferta totala poate
influenta piata prin deciziile pe care le ia in domeniul preturilor sau al productiei.
Firmele care functioneaza pe o asemenea piata pot adopta fie un comportament cooperant incheiat
intre ele fie unul necooperant situatie in care firmele concureaza in mod independent.
 15. Eficienta economica
Ef.ec = efecte/eforturi → maxim Ef.ec = eforturi/efecte → minim
Eficienta economica la nivel microeconomic se masoara prin rentabilitatea firmei iar la nivel
macroeconomic prin productivitatea muncii nationale.
Factorii esentiali pentru cresterea eficientei economice si sporirea fortei competitive a agentilor
economici:
- Cunoasterea si anticiparea cererii pe piata
- Promovarea tehnologiilor moderne care au ca rezultat cresterea activitatii, reducerea costurilor
si imbunatatirea calitatilor bunurilor economice
- Alegerea celor mai bune metode de management si gestiune

16. Rentabilitatea aconomica

Rentabilitatea este o forma a eficientei la nivel microeconomic care reflecta efectele nete ce se
obtin la o unitate de effort cu factorii de productie. Ea repr capacitatea unei firme de a obtine profit ca
diferenta pozitiva intre incasarile obtinute din activitatea proprie si cheltuielile de fabricatie,
comercializate si pentru tranzactia p-zisa.
Factorii relevanti care influenteaza rata rentab sunt fact care nu tin indeosebi de productie, pret si cost.
Importanta ratei rentabilitatii:
- Rata rentabilitatii favorizeaza orientarea productiei pe pruduse, ramuri sisubstraturi in scopul
gasirii celor mai rentabile
- Stimuleaza gestiunea prin utilizarea rationala a resurselor, intreprinzatorul stabileste singur ce
cantitate de productie creeaza
- Contribuie la cresterea interesului intreprinzatorului pentru diferentierea productiei avand in
centrul acestuia modernizarea conceptului de calitate
- Favorizeaza segmentarea pietei si diferentierea strategiilor concurentiale

17.Dezvoltarea economica durabila

In ultimele decenii, oamenii politici realisti si cei de stiinta din foarte multe domenii au lansat
chemarea trecerii omenirii la un nou tip de dezvoltare pe care au numit-o dezvoltare umana durabila.
Strategiile dezvoltarii umane durabile raspund necesitatilor prezentului fara a compromite posibilitatea
de satisfacere a trebuintelor generatiilor viitoare. Aprecierea acestei dezvoltari se realizeaza prin
indicatorul dezvoltarii umane (IDU) introdus ptr prima data in raportul PNUD (1990). Este un indicator
statistic compozit folosit pentru a masura programul ec-social corespunzator dezvoltarii umane durabile
care este compus din 3 indicatori partiali: -PIB/locuitor; -speranta medie de viata la nastere; -rata de
instruire a populatie.
Dezvoltarea economica durabila reprez tipul sau forma de dezvoltare economica ce asigura
satisfacerea cerintelor prezente de consum fara a le compromite sau prejudicia pe cele ale generatiilor
viitoare. Este un concept relativ nou conturat si imbogatit dupa al 2-lea razboi mondial. In anii 50-60 in
prim planul teoriei si politicii economice s-a situate realizarea cresterii economice considerate un fel de
panaceu al dificultatilor cu care se confruntau diverse tari. La inceputul anilor 70 cercetatorii stiintifici,
oameni de afaceri, politicieni precum si oameni de rand si-au dat seama ca modelul traditional de
crestere si dezvoltare economica se confrunta cu mari probleme ecologice si energetice.