RECAPITULARE Economie

Cap.1 – Introducere in economie

1.1 Caractere ale economiei:

1. Științific
2. Istoric
3. Util/ Pragmatic/ aplicativ

 Economia este știința socială care studiază comportamentul uman ca o relație între țeluri și
resursele limitate, cu întrebuințări alternative.
 Cultura economică reprezintă un set de valori economice, expresie a unui comportament
economic rațional, format și consolidat ca urmare a cunoașterii și însușirii valorilor Științei
economice.
 Știința economică studiază comportamentul oamenilor în activitățile de producție, schimb și
consum de bunuri și servicii.
Obiectul de studiu în economia reală este activitatea desfășurată în întreprinderi.
Economia ne este utilă pentru a afla cum putem produce bunuri cât mai multe și cât mai folositoare,
cum putem să ne satisfacem cât mai bine nevoile de consum.
Economia este prezentă în viața noastră, în fiecare zi, în toate domeniile de activitate.
Funcțiile economiei
1. Explică fapte și fenomene economice (ex: Formarea prețurilor)
2. Prognozarea producerii unor fapte și fenomene economice (ex: Creșterea consumului
atunci când veniturile cresc)
3. Propunerea de metode de influențare a modului în care se desfășoară faptele și
fenomenele economice (ex: Modalități de reducere a costului).
Universul economiei reprezintă ansamblul elementelor care contribuie la realizarea activităților
economice.
Circuitul economic = ansamblul fluxurilor economice
Fluxurile economice = Legăturile, tranzacțiile sau transferurile între agenții economici într-o
anumită perioadă.
Mecanism economic =Modul de îmbinare a componentelor universului economic și rezultatele
obținute.
Economia modernă este economia cu cele mai bune performanțe, este eficientă și competitivă.

1.2. Nevoi și bunuri

Nevoile reprezintă cerințe sau condiții proprii oamenilor, ca ființe naturale și membrii ai societății
fără satisfacerea cărora ei nu pot exista. Neîmplinirea nevoilor determină o stare neplăcută, fiind
necesară realizarea lor pentru atingerea unei stări normale (Foame, sete, oboseală, durere, frig, etc )

Clasificarea nevoilor:
1. După importanță :
● Nevoi vitale, de subzitență, existențiale
● Nevoi elevate, de vârf, complexe
2. După subiectul purtător :
● Nevoi individuale ( hrana, odihnă, îmbrăcăminte, locuință)
● Nevoi colective, sociale (Ordine publică, transport, salubritate, apărare națională etc)
Observații :
Nevoile se satisfac prin bunuri și servicii, adică prin consum.
Nevoile nu pot fi satisfăcute în totalitate
Pe parcursul timpului nevoile se multiplică și se diversifică
Satisfacerea nevoilor are loc în ordinea importanței lor
Datorită faptului că nevoile se satisfac prin consumul de bunuri și servicii , ele se exprimă prin
cererea de bunuri.
Bunurile și utilitățile reprezintă tot ceea ce se folosește în activitatea economică sau ceea ce
satisface nevoile vieții.
Există două categorii de bunuri:
1. Bunuri libere
 Sunt cele la care oricine are acces în mod liber și care sunt consumate după nevoi
 Sunt un dar al naturii și sunt virtual nelimitate
 Libertatea de a consuma bunurile de acest gen trebuie interpretată întotdeauna în funcție
de loc și de timp.
 Exemple: aer, lumină, căldură solară

2. Bunuri economice
4. Acestea provine din activitatea economică și sunt create de om
5. Caracteristica lor principală este raritatea, deoarece, în totalitatea lor, față de nevoile ce
trebuiesc satisfăcute, ele sunt insuficiente ca volum și structură calitativă
6. Sunt produse în cantități limitate și presupun un anumit efort (Resurse umane,materiale și
financiare)
7. Dacă un bun poate fi dobândit fără niciun efort, el nu este economic

Producția continuă de bunuri materiale, de servicii și informații pentru a obține alte bunuri asigură
neîntrerupt bunuri economice de consum personal sau colectiv.

1.3 RESURSE ȘI RAȚIONALITATE

Resursele reprezintă bunurile materiale sau create de om care servesc sau ar putea servi în
activitatea economică și/sau la satisfacerea unor nevoi individuale și colective.

În general resursele sunt considerate ca fiind limitate. In orice moment ele există în cantități
determinabile și sub diferite forme.

Limita resurselor este Interpretativă în trei sensuri:

 În raport cu nevoile - ceea ce înseamnă că față de nevoi sunt insuficiente într-o măsură mai
mare sau mai mică, Iar în timp nevoile cresc și se diversifică mai repede decât resursele.
 În raport cu potențialul planetei - Deoarece resursele probabil existente pe alte planete nu
ne sunt încă accesibile și numai cele de pe pământ pot fi folosite.
  În raport cu dezvoltarea Științei și tehnicii - Deoarece tehnologia avansează rapid având
nevoie de noi resurse pe care le și poate descoperi ori crea.

Limitarea resurselor are caracter permanent dar este fluctuantă în timp, ceea ce înseamnă că în
anumite perioade decalajul nevoi-resurse se poate restrânge, iar alteori crește.

Omul există sau trăiește în condițiile unei tensiuni permanente între nevoi și resurse.

Este esențial pentru om și în general pentru progresul societății ca resursele limitate să fie folosite
în cea mai bună alternativă posibilă, adică rațional, întrucât resursele sunt limitate și au
întrebuințări alternative.
Oamenii sunt puși în situația de a opta, de a alege ce nevoi își vor satisface și la care vor renunța, ei
având grijă întotdeauna să facă alegerea cea mai avantajoasă, care le asigură cea mai mare
satisfacție.
Cost de oportunitate (De opțiune, alternativ, real al alegerilor) Reprezintă cea mai bună alternativă
dintre cele la care se renunță atunci când s-a luat decizia de a folosi resurse limitate pentru a se
asigura un anumit bun economic. Sau putem spune că reprezintă valoarea sacrificiului alegeri făcute
în condițiile resurselor limitate sau mai putem spune reprezintă satisfacția pierdută prin
nerealizarea celei de a doua variante, în ordinea preferințelor.
Co = - ΔX/ΔY = - (X1-X0)/(Y1-Y0) = ceea ce se sacrifica/ceea ce se castiga
Dacă resursele ar fi nelimitate nici o activitate economică nu s-ar înfăptui pe seama alta ea și toate
alternativele dorite de cheltuire a resurselor s-ar putea realiza iar costul de oportunitate ar fi zero.
Modul de a stabili cea mai bună alternativă de utilizare a resurselor prin care se asigură satisfacția
cea mai mare (maximă) se bazează pe raționalitatea economică sau pe principiul raționalității , al
economicității.
În funcție de situație putem avea :
● Forma maximului presupune că - la mijloacele date să se obțină cele mai bune rezultate
posibile
● Forma minimului presupune obținerea rezultatelor dorite, bine definite cu cele mai puține
resurse (mijloace) .
● Forma unui mix de maxim și de minim - presupunem obținerea cele mai mari satisfacții cu
cele mai puține resurse
Raționalitate economică (Principiul raționalității în economie) este principiul de folosire
mijloacelor limitate, cu întrebuințări alternative , astfel încât nevoia satisfăcută să fie maximă.
Dacă resursele nu sunt folosite în concordanță cu principiul raționalității, în economie apare risipa
de resurse, adică în consum prea mare de resurse pentru satisfacerea unei nevoi.
Această situație apare când:
1. Se produce ce nu se cere sau mai mult decât se cere
2. Se produce de proastă calitate
3. se produce cu consum de resurse mai mari decât permit cele mai avansate tehnologii în
funcțiune sau existente, dar încă neaplicate
4. Producția respectivă poluează mediul
Resursele regenerabile sunt acele resurse pe care omul le poate produce și reproduce continuu, ex:
apa, pamantul
Resursele neregenerabile sunt acele resurse epuizabile, ex: petrolul , carbunele…
Resursele refolosibile sunt acelea care rămân din procesul utilizării diferitelor resurse indiferent de
forma sub care se prezintă, au caracter util și pot fi reintroduse în activitatea economică.

Cap. 2 – Economia de piata . Proprietatea si libera intiativa

Economia de piata – acel tip de economie in care alocarea resurselor se face in principal prin
mecanismul pietei.

Trasaturi fundamentale ale economiei de piata:

1. Proprietatea private dominanta

2. Descentralizarea activitatii economice – deciziile se iau la nivelul unitatilor economice individuale
3. Relatii economice de piata – relatii de concurenta
4. Preturi libere formate prin confruntarea cerecii cu oferta.
5. Tranzactiile economice se realizeza prin intermediul banilor iar finantarea economiei se face prin
intermediul institutiilor financiare.
6. Interventia limitata a statului in economie

Proprietatea reprezintă o relație între oameni, un contract social, cu privire la bunurile materiale,
spirituale și de altă natură existente în societate sau obținute prin activitatea economică.

Atributele proprietății:

1. Dreptul de posesiune -Reprezintă dreptul de a avea sau a deține bunurile care constituie obiectul
proprietății, altfel spus, este dreptul de a stăpâni în fapt direct și nemijlocit bunul respectiv.
2. Dreptul de folosință -Reprezintă dreptul de folosire a bunului aflat în proprietatea sa, așa cum
crede el că este mai bine pentru a-și realiza propriul interes.
3. Dreptul de dispoziție -Reprezintă dreptul care oferă proprietarului puterea de a înstrăina bunul ce
îi aparține, de a constitui anumite drepturi asupra lui, în favoarea altei persoane.
4. Dreptul de uzufruct - Reprezintă dreptul proprietarului de a-și însuși și utiliza rodul unui bun
(Venitul unei moșteniri, dobânda unui împrumut, chiria unei locuințe).

Subiectul proprietății îl formează agenții economici. Aceștia pot fi: Indivizi ca persoane fizice,
familia, sociogrupurile, instituții și societăți naționale și internaționale.

Obiectul proprietății îl constituie bunurile, ceea ce este comun vieții economico-sociale.

Tipuri de proprietate:

 Privată -Poate fi individuală sau asociativă

 Publică - Statul
 Mixtă (privat+public)
Libera inițiativă este libertatea agenților economici de a acționa pentru realizarea propriilor
interese, așa cum consideră fiecare că este mai bine. Orice acțiune întreprinsă de un agent
economic trebuie să aibă loc astfel încât să nu afecteze cu nimic libertatea de acțiune a celorlalți, dar
nici aceștia să nu îl jeneze cumva în ceea ce el întreprinde.

Agenții economici

Agenții economici sunt participanții la economie Care acționează individual și/sau În grup, Realizând
anumite Operații sau acte economice care se finalizează prin bunuri economice.

Agenții economici se grupează pe sectoare:

● Întreprinderi
● Menaje sau gospodării
● Administrații (Publice sau private)
● Bănci și alte instituții financiare

Întreprinderile reprezintă unitățile economice de bază, la nivelul cărora se desfășoară Activități de

producție și distribuție a bunurilor și serviciilor. Ele decid Ce, cât, cum și pentru cine produc.

Bunurile și serviciile produse în întreprinderi ajung la purtătorii nevoilor prin vânzare cumpărare.
Întreprinderile Sunt de o mare diversitate, specializate pe domenii de activitate(Agricultură,
transporturi, prestări servicii, comerț etc)

Întreprinderile au diferite dimensiuni:

● Mici
● Medii
● Mari
Întreprinderile au forme diferite de proprietate:
● Privată - Poate fi individuală sau asociativă
● Publică (Statul)
● Mixtă ( privat si public)

Întreprinderile se mai Grupează și după forma juridică :

 SRL (Societate cu răspundere limitată) - Majoritatea întreprinderilor funcționează cu această
formă juridică
 SA (Societate pe acțiuni) - Se întâlnește la întreprinderile mari, unde capitalul acestora
(Acțiunile) Se pun în vânzare, iar cumpărătorii dobândesc calitatea de acționari.

Menajele Sunt cunoscute și sub denumirea de gospodării, Ele reprezintă lumea consumatorilor,
Adică sunt agenții economici care utilizează bunurile pentru satisfacerea nevoilor individuale și/sau
colective, fără a se produce alte bunuri.
Tipuri de menaj
 Menaj individual - acesta este format din ocupanții unei locuințe, Indiferent de relațiile în
care se reunesc ( familia mamă-tată-copil, Mama-copil, O persoană singură, Colegi de
apartament)
  Menaj Colectiv - este reprezentat de persoane care locuiesc împreună(Camere individuale
sau colective), Precum oamenii dintr-un cămin, Muncitorii cazați în clădire cămin, aceștia
având cheltuielile în comun.
Menajele sunt considerate unitatea de bază în care are loc consumul, Dar participa și la activitatea
economică (muncesc, Își produc singuri anumite bunuri, fac investiții din banii câștigați).
Menajele nu sunt omogene (adică sunt diferite) : Unii sunt salariați, unii antreprenori, țărani,
șomeri, pensionari, studenți. Între aceștia apare o diferențiere datorită mărimii sursei venitului,
tradițiilor, gradului de pregătire.

Administrațiile publice și private Sunt agenții economici care produc bunuri și servicii Necesare
satisfacerii nevoilor colective ce rezultă din faptul că oamenii trăiesc în societate, iar bunurile
respective ajung direct la consumator fără a deveni mărfuri.
Administrațiile publice sunt: Statul, ministerele, primăriile, prefecturile, armata, poliția,
învățământul public, instituțiile de securitate socială, sănătate, cultură, artă. Ele produc servicii
specifice și percep taxe. impozite, contribuții Bănești, care formează fonduri, La rândul lor vor fi
folosite în activitatea administrațiilor.
Administrațiile private sunt: Organizațiile religioase (De cult), sindicatele partidele politice, uniuni,
fundații, asociații (Crucea Roșie), Care produc în principal servicii necomerciale pentru populație. Ele
își asigură veniturile necesare funcționării din contribuții voluntare mai ales de la menaje sau din
proprietățile pe care le au.

Băncile și alte instituții financiare- Acestea produc servicii cu caracter comercial pentru toate
celelalte feluri de unități, adică pentru toți agenții economici, Care constă în :
● Colectare de sume temporar disponibile , Economiile de la cei care le au realizat,
Plătindu-le dobânzi(depozite)
● Distribuirea sumelor colectate sub formă de împrumuturi(Credite) Celor care au
nevoie de finanțare, Încasând de la aceștia dobânzi

Cap. 3 Consumatorul şi comportamentul său

Consumatorul - este persoana care utilizează bunuri şi servicii în scopul satisfacerii nevoilor.

Utilitatea economică reprezintă satisfacţia pe care speră că o va obţine un consumator dat, în

condiţii determinate de loc şi de timp, prin folosirea unei cantităţi (unităţi, doze) determinate dintr-
un anumit bun economic.

 Are caracter subiectiv - depinde de raportul pe care orice consumator îl stabileşte între
cantităţile determinate din bunul respectiv şi nevoile sale în condiţii date de loc şi timp.
 Utilitatea în sens general este o mărime obiectivă.

Aprecierea utilităţii economice se realizează prin suma de bani (preţul) pe care, în condiţii
determinate de loc şi de timp, un cumpărător decide s-o plătească în schimbul unei cantităţi
determinate dintr-un anumit bun economic.

Utilitatea totală reprezintă satisfacţia totală resimţită de un consumator în urma consumării unui
număr oarecare de bucăţi dintr-un bun. - Ut
Utilitatea marginală reprezintă satisfacţia suplimentară resimţită de consumator cu fiecare unitate
dintr-un bun economic consumat. - Umg

Legea utilităţii marginale descrescânde, formulată de Gossen, spune că mărimea intensităţii unei
plăceri descreşte progresiv până la saturare, dacă respectiva plăcere este satisfăcută în mod
continuu şi neîntrerupt.

FORMULE

Umg=ΔUt/ΔQx ΔUt – sporul de utilitatetotală . ΔQx – sporul cantității consumate din bunul X

Utot = suma utilităîților

Echilibrul consumatorului

Umg A/ P(A) = Umg B/ P(B) , unde A, B sunt două bunuri. P -prețul.

Sau

UmgA / Umg B = P(A) / P (B)

Q(A) * P(A) + Q(B) * P(B) = V

Atunci Utot = maxim