Bibliografie suplimentara:

- “Manual de Economie”, editia a 3-a, autori: Viorel Cornescu, Gheorghe Cretoiu, Ion Bucur,
editura C. H. Beck, Bucuresti, 2011
- Ghid de seminar la Microeconomie
Numele disciplinei: MICROECONOMIE

Noțiuni introductive la disciplina Microeconomie (Economie 1)

Def.: Microeconomia studiaza comportamentul individual al agentilor economici, respectiv

se studiază alegerile pe care aceștia le fac pentru a-și maximiza funcția obiectiv. Pentru
producători funcția obiectiv înseamnă maximizarea profitului și pentru consumatori înseamnă
maximizarea utilității.
Fundamentul teoretic al Microeconomiei provine din scoala economica neoclasica:
- este o scoala ultraliberala, adica producatorii stiu ce sa produca, iar consumatorii stiu ce sa
consume fara interventia statutului (statul poate aparea in viata economica ca si agent
producator/consumator)
- agentii rationali urmaresc sa-si maximizeze functia obiectv (producatorii isi maximizeaza
profitul si consumatorii isi maximizeaza utilitatea)
- pietele se formeaza spontan si se creeaza concurenta intre agentii economici datorita
competitiei, iar echilibrul se realizeaza prin competitia dintre pret si cantitatea produselor
tranzactionate - preturile aloca optim resursele in cadrul pietei. Microeconomia se mai
numeste teoria preturilor. Agentii economici preiau acest pret fara sa-l poata influenta
individual, ei pot doar sa decida daca sa produca sau sa consume o unitate suplimentara din
acel produs pana la nivelul optim. - instrumentul de analiza este calculul marginal, adica se
studiaza efectul economic al ultimei unitati produse sau consumate. Microeconomia este o
analiza marginala si studiem efectul fiecarei unitati suplimentare produse (producator) sau
consumate (consumator). “Marginal” este sinonim cu “suplimentar”.
Exemplu de analiza marginala pentru teoria consumatorului: O paine este feliata in parti
omogene si presupunem ca utilitatea este maximizata prin consumul a 4 felii de paine. Prin
consumul primei felii se obtine un anumit nivel de utilitate, dar nu s-a atins pragul de
saturatie. Studiem pe rand utilitatea corespunzatoare celei de-a 2-a, 3-a, 4-a felie, iar daca
consumatorul este rational, va opri consumul la cea de-a 4-a felie. La a 4-a felie,
consumatorul si-a maximizat utilitatea, iar daca continua consumul la a 5-a felie va fi un
consumator irational si utilitatea totala va descreste.

- In economie intalnim variabile de stoc si variabile de flux. Variabilele de stoc descriu o

cantitate de produse la un moment dat. Ex.: intr-o alimentara sunt 7 paini la ora 11 in data de
10 octombrie.
-Variabilele de flux descriu o cantitate de produse per o unitate de timp. Ex: vanzarile zilnice
ale unei alimentari sunt 7 paini/ore.
 Observatie: In analizele microeconomice facem abstractie de variabila de timp. Exemplu: In
microeconomie nu studiem perioada de timp pana la care se maximizeaza profitul sau
utilitatea.
-In economie intalnim afirmatii pozitive si normative.
- Afirmatiile pozitive descriu ce se petrece si poate fi observat intr-un sistem economic. Ex:
“Daca va creste pretul la combustibilul benzina atunci va creste consumul de combustibil
diesel.”
- Afirmațiile normative propun modalitati de imbunatatire calitativa ale sistemului economic.
Ex: “Ar trebui construita o autostrada pentru cresterea numarului de turisti”.

Concluzii:
- Microeconomia este o abordare neoclasica in care regasim o doctrina economica
ultraliberala. - Maximizarea este o expresie a comportamentului si instrumentul de analiza
este calculul marginal. - Agentii economici sunt rationali, adica aleg cea mai buna utilizare a
resurselor cu eficienta economica maxima.
- Stocul de resurse este limitat si se cauta cea mai buna utilizare.

Propuneri de teme (sau titluri) pentru referate: 1. Scoala economica clasica si scoala
neoclasica (asemanari si deosebiri)
2. Un fondator al scolii neoclasice si
contributiile acestuia: Carl Menger, Leon Walras si echilibrul economic, Alfred Marshall etc.

Frontiera posibilitatilor de productie (FPP)

FPP se mai numeste curba posiblitatilor de productie si reuneste 3 concepte economice:

1. Raritatea
2. Alegere
3. Cost de oportunitate (CO)

Raritatea descrie tensiunea economica dintre nevoi (N) si resurse (R) si poate fi descrisa prin
inegalitatea N>R.
Premisa economica fundamentala este ca exista o tensiune dintre nevoi si resurse, adica la
nivelul unei societati, raritatea inseamna ca nu se produce tot ceea ce se doreste, respectiv se
fac alegeri intre resursele disponibile atunci cand se produc bunuri economice. Atunci cand se
doreste sa se produca mai mult dintr-un bun se renunta la alt bun economic, adica bunurile
economice sunt rezultate din activitati economice, iar bunurile libere sunt disponibile gratis in
natura.
2. Alegerea
Alegerea este data de preferintele in ceea ce priveste destinatia resurselor. In microeconomie
agentii economici sunt rationali, ei isi stabilesc obiectivele si aleg acea alternativa in conditii
de eficienta maxima.
Economistii raspund la urmatoarele intrebari:
Ce sa produca?
Cat sa produca?
Cum sa produca?
Pentru cine sa produca?

3. Costul de oportunitate (CO)

CO este o inventie conceptuala a economistilor si masoara valoarea alternativei alese prin
valoarea celei mai bune alternative la care se renunta.
CO=Renuntare/Alegere
Ex.: Pentru un individ care alege sa opteze pentru absolvirea unei facultati cea mai buna
alternatvia la care renunta este salariul castigat in piata muncii. (

Optiune 1 (Alegere) Decizia de a investi in educatie

Optiune 2 (Renuntare) Salariul din piata muncii
Optiune 3 Hobby
Optiune 4 Timp liber
Optiune n...

Frontiera posibilitatilor de productie (FPP)

Def. Frontiera posibilitatilor de productie (FPP) masoara totalitatea combinatiilor de a

produce simultan 2 bunuri X si Y utilizand integral resursele, in conditii de eficienta
economica dintr-o tara (sau regiune), pe o perioada de timp fixata, la un nivel tehnologic dat.
Unghiul ∝ reprezinta costul de oportunitate (CO) si masoara raportul dintre cantitatea de
bunuri private la care renuntam pentru a produce suplimentar o unitate de bunuri publice.
Def.: Legea cresterii CO ne arata ca pe masura ce ne deplasam spre dreapta pe FPP, creste
CO, adica renuntam la o cantitate tot mai mare din bunul Y pentru a produce suplimentar o
unitate din bunul X.
Obs.: Oricare punct de pe FPP este indiferent economic deoarece sunt utilizate integral toate
resursele in conditii de eficienta economica.
Punctul F este situat in stanga FPP si este o combinatie de productie ce poate fi realizata in
prezent dar ineficient economic (subutilizarea resurselor sau subutilizarea tehnologiei).
Punctul G este situat in dreapta FPP si reprezinta o posibilitate de productie ce nu poate fi
realizata in prezent dar va putea fi realizata in viitor daca se descopera noi resurse, noi
tehnologii, noi mijloace de productie etc.
Obs.: Facem distinctie (separam) intre deplasarea pe frontiera de productie si deplasarea
frontierei de productie.
Factori care duc la deplasarea spre dreapta a FPP:
- tehnologia care duce la utilizarea mai eficienta a resurselor
- noi metode de organizare, noi de metode de vanzare, parteneriate comerciale etc.

Propuneri de teme pentru referat:

1. FPP si aplicatii practice ale acesteia
2. Contributia lui Alfred Marshall la echilibrul pietei

Nevoi. Resurse. Activitati. Agenti economici

Activitatea economica apare datorita constrangerilor generate de tensiunea

nevoi-resurse. Nevoile sunt generate de conditiile societatii umane si de cerintele de consum
ale indivizilor, respectiv din cerintele rezultate prin participarea la viata sociala.
Satisfacerea nevoilor presupune de consum de bunuri si servicii ce ii motiveaza pe oameni in
directia crearii si produrarii acestora.
Pe masura evolutiei societatii si al progresului tehnic se poate observa caracterul dinamic al
nevoilor. - Latura obiectiva reflecta nevoile reale si se refera la constientizarea acestora si la
corelarea posibilitatilor materiale ale societatii a fiecarui individ
- Latura subiectiva pune in evidenta dorintele oamenilor, uneori necorelate cu posibilitatilor
efective de acoperire ale nevoilor.
Trasaturile nevoilor:
1. Nelimitate ca numar, respectiv progresul societatii duce la cresterea numarului nevoilor la
nivel individual si la nivel de societate.
2. Limitate in capacitate, respectiv in volum, adica fiecare atinge prin consum la un moment
dat un prag de saturatie.
3. Concurente, unele nevoi se extind in detrimentul altora.
4. Complementare, respectiv unele nevoi se conditioneaza reciproc.
5. Conditionate, reflectand potentialul sau capacitatea economiei de a le satisface.
Orice activitate pr+esupune anumite intrari (input) in procesul de productie in cantitati si de
calitate diferita. Resursele economice sunt reprezentate de toate elementele pe care omul le
poate folosi in activitatea sa pentru a obtine bunuri economice.
1. Resursele primare sunt constituite din potentialul natural si potentialul demografic, de care
dispune societatea. La acestea se adauga resursele umane si progresul tehnic, care se combina
in productie cu resursele naturale.
2. Resursele derivate sunt rezultate din activitati economice si constau in echipamente, utilaje
etc. si au rolul de a ridica eficienta utilizarii tuturor resurselor atrase in productie.
Definitie: Premisa economica fundamentala este ca nevoile cresc mai repede decat resurselor,
adica exista o tendinta ca nevoile sa creasca in volum mai repede decat resursele.
Distingem intre bunuri economice si bunuri libere. Bunurile economic sunt rezultate din
activitatea economica iar bunurile libere sunt oferite gratis de natura.
Raritatea este o constrangere privind utilizarile alternative ale resurselor disponibile.
Presupunand ca intr-o economie pot fi produse simultan 2 bunuri X si Y utilizand integral
resursele. Raritatea inseamna ca atunci cand producem mai mult din bunul X renuntam la o
cantitate tot mai mare din bunul Y.
Obs.: Alegerea inseamna ca putem ordona alternativele disponibile si agentii economici
rationali aleg cea mai eficienta alternativa privind utilizarea resurselor.
1. Activitatile se datoreaza existentei si adancirii diviziunii sociale a muncii.
2. Diviziunea sociala a muncii este un proces obiectiv de diferentiere si separare a diferitelor
categorii de munca si clasificarea acestora ca activitati specializate de sine statatoare.
3. Productia cuprinde acele activitati economice ce constau in combinarea factorilor de
productie in vederea obtinerii bunurilor si serviciilor destinate consumului.
4. Consumul reprezinta utilizarea de cantitati de bunuri si servicii.
- Consum de bunuri final inseamna utilizarea de cantitati de bunuri de catre consumatori -
Consum de bunuri intermediar inseamna utilizarea bunurilor in procesul de productie de catre
firme si se consuma treptat pentru producerea altor bunuri.
5. Repartitia include activitati economice prin care bunurile si serviciile create in productie
sunt orientate catre destinatiile lor. Include activitati de distribuire si redistribuire a veniturilor
create in societate. (Ex. Ministerul sanatatii distribuie o parte din venitul bugetului de stat
catre o Agentie nationala responsabila de sanatate. La randul ei, Agentia redistribuie o parte
din venit catre spitale care vor realiza cheltuieli pentru achizitionarea de medicamente).
6. Schimbul reprezinta trecerea bunurilor si serviciilor de la producator la consumator.

Agentii economici

Agentii economici - sunt persoane sau grupuri de persoane organizate care participa la viata
sociala in care indeplineste anumite roluri si au comportamente economice similare. Gruparea
agentilor economici pe sectoare institutionale se realizeaza in functie de rolul lor principal din
economie.
1. Intreprinderile sunt unitati economice care produc bunuri si servicii in scopul
comercializarii acestora si urmaresc maximizarea profitului.
2. Gospodariile sunt agenti economici care au ca rol principal consumul de bunuri si servicii
finale. Principala sursa a vanitului este salariul.
3. Administratiile pot fi centrale sau locale. Ele exercita functii de distribuire si redistribuire a
veniturilor si presteaza servicii non-marfare.
Sunt incluse institutii din administratia publica cat si organizatii private fara scop lucrativ,
cum sunt asociatiile si fundatiile.
4. Institutiile de credit si de asigurari indeplinesc functia de intermediar financiar intre agentii
economici. Ei transfera riscurile individuale in riscuri
colective cum sunt bancile si societatile de asigurari.
5. Strainatatea sau exteriorul reprezinta agentii economici din alta tara cu care agentii
nationali au relatii economice. Principalele corelatii care
determina viata economica sunt:
a) nevoi/resurse
b) consum/productie
c) cerere/oferta
Dezvoltarea economica poate fi:
1. Extensiva, cand productia creste prin utilizarea unei cantitati suplimentare de factori de
aceeasi calitate. 2. Intensiva, adica cresterea productiei este prin utilizarea mai eficienta a
factorului de productie, respectiv prin cresterea calitatii.

Factorii de productie si procesul de productie. Indicatorii si eficienta economica

Procesul de productie este activitatea economica in care sunt combinati dupa

anumite reguli factorii de productie cu scopul obtinerii de bunuri economice.
Resursele respecta anumite proprietati si sunt utilizate ca factori de productie atunci cand sunt
atrase in procesul de productie.

Proprietatile factorilor de productie:

1. Divizibilitate, adica impartirea in doze omogene si de aceeasi calitate a factorilor (ex.:
numar de ore lucrate)
2. Adaptabilitate, adica abilitatea de asociere a factorilor in procesul de productie (ex.:
combinarea pamantului cu munca)
3. Complementaritate, adica existenta unor raporturi cantitative, structurale si calitative intre
factorii de productie (ex.: 3 muncitori pot lucra un pamant de o calitate superioara sau
inferioara)
4. Substituibilitate, adica posibilitatea de a inlocui cantitati dintr-un factor de productie cu
cantitati din alti factori pentru a mentine constant nivelul productiei.
Factorii de productie pot fi grupati in:
1. Factori primari (munca si pamantul)
2. Factori derivati (capitalul)
3. Neofactori (informatia si cunostintele)

Def. Pamantul reprezinta totalitatea resurselor naturale ce sunt utilizate in procesul de

productie.
Este o resursa limitata si implica o utilizare rationala a acestuia si o abordare economica
durabila, adica conservarea resurselor naturale in prezent pentru generatiile viitoare.
Economistii au observat cand au studiat agricultura "legea randamentelor marginale
descrescatoare". In practica exista o limitare fizica in ce priveste capacitatea pamantului de a
fi cultivat. Un exemplu este ca daca muncim un hectar timp de 2 ore pe zi vom obtine 10000
kg. cereale, daca il vom munci 4 ore/zi vom obtine 20000 kg. cereale, dar daca il vom munci
8 ore pe zi atunci NU vom obtine 40000 kg cereale deoarece pamantul nu poate produce in
acest ritm.
Obs. In Microeconomie realizam analize pe termen scurt, adica pastram fixe conditiile
economice. Ex.: Pe termen scurt capacitatea de productie ramane constanta. Daca se modifica
capacitatea de productie suntem intr-o analiza pe termen mediu sau lung. De ex. creste
suprafata de pamant cultivata.
Def. Legea randamentelor marginale descrescatoare ne arata ca atunci cand combinam in
productie o cantitate de factori ficsi cu cantitati de factori variabili, productia totala creste dar
cu o rata descrescatoare, iar produsul marginal creste pana la un punct, dupa care incepe sa
scada.

Propuneri teme referate: Scoala clasica versus scoala neoclasica (Asemanari si deosebiri)
Factorii de productie si procesul de productie

Notam:
Q ca fiind productia (nr. de produse realizate) si reprezinta rezultatul procesului de productie
L ca fiind forta de munca (nr. de angajati sau nr. de ore lucrate) si reprezinta factorul variabil
de productie
P ca fiind pamantul (hectare) si reprezinta un factor fix de productie
K ca fiind capitalul tehnic (unitati de capital) si reprezinta un factor fix de productie
Q = f (L, K, P), adica productia este in functie de cum anume combinam in procesul de
productie munca, capitalul si pamantul (avem un factor de productie variabil pe L si factorii
ficsi de productie pe K, P)
Q = f (L), adica productia este in functie de numarul de ore lucrate (avem doar factorul de
productie variabil pe L)

Observatii:
- graficul nr. 1 este o linie dreapta, in care pentru fiecare ora de munca lucrata suplimentar
avem o productie corespunzatoare care creste in aceeasi masura (NU corespunde realitatii) -
graficul nr. 2 este o linie curba in care pentru fiecare ora de munca suplimentara avem o
productie care la inceput creste mai repede apoi creste dar mai incet (pentru L=1 ora lucrata
avem Q=5 bucati, apoi L=2 ore lucrate avem Q=12 bucati, apoi L=3 ore lucrate avem Q=22
bucati etc.)
Def. Munca include totalitatea resurselor umane atrase in procesul de productie. Specific
acestui factor este ca el antreneaza ceilalti factori de productie
in activitatea economica si are un aspect cantitativ si calitativ. Latura cantitativa a fortei de
munca studiaza aspecte legate de demografia populatiei,cum ar fi natalitatea, populatia apta
de munca, someri etc. precum si aspecte microeconomice legate de nr. de muncitorii si nr. de
ore lucrate. Latura calitativa reflecta aspecte legate de pregatirea profesionala a angajatilor
diferentiati prin cunostinte, atitudini si abilitati tehnice, sociale etc.

Def. Capitalul include totalitatea bunurilor economice acumulate si a finantelor utilizate in

procesul de productie.

Bunuri acumulate inseamna ca au fost rezultate dintr-un proces de productie si reprezinta

intrari pentru alt proces de productie. De ex. un autoturism reprezinta un produs final pentru
compania Dacia si reprezinta o intrare pentru alta firma daca este utilizata ca mijloc de
transport de persoane.
Capitalul financiar se transforma in capital tehnic si invers, deoarece piata este libera si
resursele isi cauta cea mai buna utilizare.
Capitalul tehnic include totalitatea echipamentelor tehnice sau a mijloacelor de productie ce
sunt utilizate in activitatea economica. (un autoturism, o linie de productie, un calculator, un
program informatic etc.) In functie de modul de participare in activitatea economica, capitalul
participa intr-un singur ciclu de productie sau la mai multe cicluri de productie.
Capitalul tehnic participa la mai multe cicluri de productie sub forma capitalului fix.
Participand la fiecare ciclu de productie, el se consuma treptat si se regaseste partial in
produsul finit. Prin utilizarea treptata, capitalul fix se depreciaza si poarta denumirea de uzura
fizica.
Uzura fizica este procesul de distrugere treptata prin care el isi pierde treptat din proprietatile
fizice si scade calitatea tehnica.
Pentru a-l putea inlocui atunci cand este nefunctional, economistii constituie un fond de
amortizare.

Def. Amortizarea este o suma de bani care se recupereaza treptat prin utilizarea in productie a
mijlocului fix si este utilizat pentru reinnoirea mijlocului fix atunci cand cel vechi este scos
din functiune (Ex. Dacia are durata de functionare 7 ani si prin utilizarea sa in productie au
fost constituiti 10000E prin care a fost amortizata investitia initiala, iar dupa cei 7 ani va fi
achizitionata o noua masina care va fi utilizata inca 7 ani).

Def. Uzura morala inseamna invechirea capitalului tehnic datorita aparitiei noilor tehnologii
(Ex. Masina pe benzina se uzeaza moral cand apare masina electrica)

Alaturi de capitalul fix care participa la mai multe cicluri, capitalul circulant reprezint
materiile prime si materialele care participa la un singur ciclu de productie. El se consuma
integral si se regaseste integral in produsul finit (Ex. combustibilul reprezinta un material
consumabil in transportul de persoane).

Aceste cicluri de productie sunt abstractizate de economisti sub denumirea de "Fluxul

circular al capitalului". In activitatea economica are loc urmatoarea ordine a evenimentelor:
capitalul financiar se transforma in capital tehnic, apoi acesta se transforma in incasari, iar
incasarile din marfuri devin capital financiar, dar s-a adaugat un surplus financiar care
reflecta valoarea adaugata din circuitul economic.
Circuitul capitalului poarta denumirea de rotatia capitalului iar timpul necesar de parcurgere
al unui circuit complet se numeste "Durata de rotatie a capitolului" (ex. Cand durata de rotatie
a capitalului scade, atunci viteza de rotatie a capitalului creste si valoarea adaugata ajunge
mai repede in firma.)
Formarea bruta de capital fix se realizeaza prin intermediul investitiilor care reprezinta o
cheltuiala pentru firma. Dupa modul de formare al capitalului, investitiile sunt:
a) Investitii nete, ce reprezinta fie o parte din profitul economisit, fie din imprumuturi si are
ca destinatie sporirea volumului de capital fix si a stocurilor de capital, contribuind astfel la
formarea neta de capital.
b) Investitiile brute includ investitia neta la care se adauga amortizarea capitalului fix si
contribuie la inlocuirea capitalului fix consumat dar si la sporirea volumului de capital fix.

Variatia stocurilor (se refera la capitalul circulant) reprezinta diferente dintre intrarile
stocurilor unei firme si iesirile din stocurile acesteia intr-o perioada de timp. (NU masoara
stocul de capital tehnic ci diferenta dintre materiile prime si marfurile intrate in stoc la
inceputul lunii si vandute in luna respectiva)

Activitatea economica a intreprinderii. Indicatorii eficientei economice

Def. Eficienta economica reprezinta o analiza in care se masoara cantitativ, structural si

calitativ utilizarea factorilor de productie in cadrul procesului de productie.

In practica se compara rezultatul activitatii cu efortul, adica productia se compara cu factorii

de productie utilizati.

Avem mai multe modalitati de masurare a eficientei economice:

I. Randamentul factorilor de productie, reprezinta raportul dintre efect si efort si se urmareste
maximizarea acestuia. (Ex. de randament este Productivitatea)

𝐸𝑓𝑒𝑐𝑡 𝑄 𝑠𝑎𝑢 𝑉𝑃 𝑠𝑎𝑢 𝐶𝐴 𝑄

𝐸𝑓𝑜𝑟𝑡
= 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑢𝑚 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑒 = 𝑓(𝐿, 𝐾, 𝑃) =20 pg/3ore=6,67 pagini citite pe ora
𝐸𝑓𝑒𝑐𝑡 𝑄
𝐸𝑓𝑜𝑟𝑡
= 𝑓(𝐿) =20 pg/3 ora=6,67 pagini citite pe ora (Q = nr. de pagini citite pe ora si L=nr. de
ore citite)
𝐸𝑓𝑒𝑐𝑡 𝑄
𝐸𝑓𝑜𝑟𝑡
= 𝑓(𝑃) =100.000 lei/3ha=33,333 lei/ha (Q = nr. tone de cereale si P=suprafata agricola
cultivata)
𝐸𝑓𝑒𝑐𝑡 𝑄
𝐸𝑓𝑜𝑟𝑡
= 𝑓(𝐾) =20 turisti/3zile=6,67 turisti pe zi (Q = nr.de turisti transportati si L=nr. de zile
lucrate)

Q = productia exprimata prin volumul bunurilor produse

VP = valoarea productiei si este masurata la pretul pietei
CA = cifra de afaceri si este masurata la pretul pietei
L = volumul de munca utilizat si se exprima prin numar de ore lucrate sau numar de
muncitori
K = volumul de capital utilizat si este exprimat prin unitati
P = suprafata de pamant utilizata si este exprimata prin unitati

Def. Productivitatea exprima eficienta cu care sunt utilizati factorii de productie in cadrul
procesului de productie. Reprezinta o legatura cantitativa intre productie si factorii utilizati.

Productivitatea poate fi exprimata astfel:

1. Productivitatea in functie de aria de cuprindere a indicatorilor:

a. Productia partiala pentru un singur factor de productie

𝑄
𝑊𝐿= 𝐿
(Productivitatea muncii si este exprimat ca raport intre unitatile fizice sau valorice
produse si numarul de ore lucrate sau valoarea orelor de munca lucrate)

Firma/Unitatea de masura Productivitatea muncii Productivitatea muncii

exprimata in unitati fizice exprimata in unitati
monetare

Brutaria 1 10 paini/ora lucrata 10 lei/ora lucrata

Brutaria 2 20 paini/ora lucrata 40 lei/ora lucrata

𝑄
𝑊𝐾= 𝐾
(Productivitatea capitalului)
𝑄
𝑊𝑃= 𝑃 (Productivitatea pamantului)

b. Productivitatea globala este in functie de toti factorii de productie

 𝑄
𝑊𝐿,𝐾,𝑃= 𝐿+𝐾+𝑃

2. In functie de efectul marginal al ultimei unitati de factor utilizat il reprezinta

productivitatea marginala
∆𝑄
𝑊𝑚𝑔𝐿= Δ𝐿
(productivitatea marginala a muncii)
∆𝑄
𝑊𝑚𝑔𝐾= Δ𝐾
(productivitatea marginala a capitalului)
∆𝑄
𝑊𝑚𝑔𝑃= Δ𝑃
(productivitatea marginala a pamantului)

Def. Productivitatea marginala a unui factor de productie masoara efectul ultimei unitati de
factor atrase in productie asupra nivelului productiei.

Ex. de masurare a productivitatii prin Productivitate medie si marginala a muncii (Idem si

pentru ceilalti factori de productie K si P)

Titlu tabel: Numarul de pagini citite in fiecare ora

Forta de munca Productie totala Productivitate Productivitate
L Q marginala medie
ore lucrate buc. ∆𝑄 𝑄
Δ𝐿 𝐿

1 5 5 = (5-0)/(1-0) 5=5/1

2 12 7=(12-5)/(2-1) 6=12/2

3 22 10=(22-12)/(3-2) 7.3=22/3

4 30 8=(30-22)/(4-3) 7.5=30/4

5 32 2=(32-30)/(5-4) 6.4=32/5

II. Consumul specific de factori reprezinta o alternativa de masurare a eficientei economice.

Se determina ca raport:
Cs. = Efort/Efect = Consum de factori/Q sau VP sau CA

𝐸𝑓𝑜𝑟𝑡 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑢𝑚 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑐𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑒𝑄 𝑠𝑎𝑢 𝑉𝑃 𝑠𝑎𝑢 𝐶𝐴 𝑓(𝐿, 𝐾, 𝑃)

𝐸𝑓𝑒𝑐𝑡
= 𝑄 𝑠𝑎𝑢 𝑉𝑃 𝑠𝑎𝑢 𝐶𝐴
= 𝑄

III. Rentabilitatea economica reprezinta o alternativa de masurare a eficientei economice si

poate fi masurat prin Efect/Efort sau Efect/Efect

1. Rentabilitatea capitalului
 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡
𝑅𝑒𝑛𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝐾= 𝐾
* 100
Profit=CA-CT
CA=Q*Pret

2. Rentabilitatea exprimata la cifra de afaceri

𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡
𝑅𝑒𝑛𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝐶𝐴= 𝐶𝐴
* 100

3. Rentabilitatea exprimata la costul total

𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡
𝑅𝑒𝑛𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝐶𝑇= 𝐶𝑇
* 100

OBS: Neofactorii de productie constau in informatii si cunostinte, respectiv inovatie si

progres tehnologic care imbunatatesc calitativ utilizarea tuturor factorilor de productie.

Costul, Pretul si Profitul pe termen scurt

Conceptul de termen scurt este definit ca perioada de timp in care factorul fix de
productie nu se modifica. De ex. un echipament de productie nu isi modifica volumul
deoarece angajatorului ii este mai eficient sa angajeze sau sa disponibilizeze forta de munca.
Indiferent de cum combinam factorii de productie, cel putin un factor este fix. Factorii de
productie care pot fi modificati pe termen scurt sunt factori variabili.
Economistii considera perioada de termen scurt ca fiind relativa la tipul industriei. In functie
de proprietatile intrinseci ale echipamentelor si in functie de natura situatiei contextuale se
modifica perioada de termen scurt, adica modul in care consideram unii factori ficsi si restul
de factori variabili.
Firmele urmaresc sa fie eficiente economic si sunt constranse de costuri in deciziile de
maximizare a profiturilor.
- Pentru un anumit pret de vanzare al produselor se realizeaza ajustari privind nivelul
productiei si in conditii de eficienta sunt comparate rezultatele activitatii cu costurile de
productie
- Se urmareste maximizarea profitului si pentru asta preluam pretul de vanzare din piata care
va genera nivelul cifrei de afaceri (CA).
CA = cifra de afaceri sau incasarile, exprima volumul productiei vandute la pretul pietei.
- Firma ia decizii de investitii, respectiv identifica acele oportunitati prin care sa isi
canalizeze resursele ca sa isi ajusteze capacitatea de productie.
In functie de evolutia pietei, firma isi micsoreaza sau mareste dimensiunea pentru a fi
profitabila.

COSTUL
 Intr-o economie de piata costurile au o functie importanta, respectiv se creeaza un
echilibru intre alternativa de a produce o cantitate mai mare dintr-un bun si alternativa de a
produce mai mult din alte bunuri.
Functia de echilibru la nivelul pietei este realizata de raporturi intre cererea
consumatorilor si costurile producatorilor.
Valoarea de schimb implica o valoare subiectiva masurata prin utilitatea
consumatorilor si o valoare obiectiva masurata prin costurile producatorilor.

Particularitatile costului. Conceptul si formele costului

Def. Costul reprezinta totalitatea cheltuielilor pe care le realizeaza firma pentru

producerea unui bun oferit spre comercializare.
Dupa forma de exprimare, costul de productie include:
- costul real, ce este exprimat in unitati fizice ale capitalului (materii prime, materiale
etc.) si de munca necesare productiei
- costul monetar, reprezinta expresia financiara a consumurilor reale

O alta modalitate de clasificare a costului este in functie de continutul acestuia:

- Costul contabil exprima totalitatea cheltuielilor de productie inregistrate in contabilitate
si reprezinta un cost obiectiv
- Costul de oportunitate reprezinta evaluarea cantitatilor de bunuri care nu vor putea fi
produse atunci cand intreprinderea opteaza pentru producerea unui bun
Ex.: Un individ detine un apartament pe care il poate inchiria si obtine un venit lunar de
300E. Individul nu il inchiriaza si isi infiinteaza o firma si obtine un profit anual de 3000E. In
contabilitatea firmei a fost inregistrat profitul de 3000E, dar daca ar fi inchiriat apartamentul
timp de un an ar fi incasat 3600E, deci din perspectiva economica a pierdut 600E.

Din perspectiva determinarii:

a. Costul istoric, prin care intelegem costul din ziua in care a fost achizitionat un bun,
respectiv pretul de achizitie inregistrat in contabilitate.
b. Costul ajustat sau costul actual, determinat prin calcule in orice moment ulterior achizitiei,
tinand cont de de inflatie si de valoarea bunului.
Ex.: In anul 2002 cu 1000 lei se achizitionau 1000 paini si in anul 2018 cu 1000 lei se pot
achizitiona 500 paini.

Functiile Costului

Def. Functiile costului reprezinta relatia existenta intre costul de productie si cantitatea
de bunuri obtinuta:

Cost = f (Q), unde Q = volumul productiei

 Obiectivul principal al firmei il reprezinta alegerea nivelului de productie pentru care
profitul este maxim. Schimbarile intervenite in cheltuielile de productie sunt conditionate de
natura modificarilor in ce priveste factorii de productie in cadrul procesului de productie.

Fixam procesul de productie ca fiind o anumita perioada de timp pentru care pastram
constante conditiile tehnologice.

Structura. Indicatorii si tipologia costului

1. Dupa natura costurilor avem:

a. Costuri materiale cu materii prime, materiale, combustibil etc.
b. Costuri salariale privind salariile personalului, sanatate, somaj etc.
c. Costuri generale ale unitatii economice, dobanzi, impozite si taxe etc.

2. Modificarea in raport cu volumul productiei, costurile sunt fixe si variabile

a. Costurile variabile se modifica in proportii diferite si acelasi sens cu nivelul productiei
b. Costurile fixe nu depinde de cresterea productiei (Ex.: chiria reprezinta un cost fix
deoarece o firma plateste chiria indiferent daca produce sau nu)

3. Dupa modul de repartizare pe unitatea de produs:

a. Costuri directe se repartizeaza direct pe unitatea de produs
b. Costuri indirecte se repartizeaza indirect pe unitatea de produs (ex. costuri de functionare a
utilajelor)

Indicatorii costului si tipologia costului.

1. In valoarea absoluta masuram cheltuielile structurate in costuri fixe, costuri variabile si
costuri totale
CF = costuri fixe
CV = costuri variabile
CT = CF+CV

2. Costuri medii sau costuri unitare si se obtin prin raportarea costului in valoare absoluta la
nivelul productiei
𝐶𝐹
𝐶𝐹𝑀 = 𝑄
𝐶𝑉
𝐶𝑉𝑀 = 𝑄
𝐶𝑇
𝐶𝑇𝑀 = 𝑄

Firma/Unitatea de masura Costurile totale medii exprimate in unitati

fizice
 Brutaria 1 0,5 lei/paine

Brutaria 2 0,8 lei/paine

OBS.: Brutaria 1 este mai eficienta decat Brutaria 2 deoarece are costul de productie unitar
relativ mai mic adica Brutaria 1 produce aceeasi paine cu costuri relativ mai scazute.

3. Costuri marginale masoara sporul de cheltuieli suplimentare pentru obtinerea unei unitati
suplimentare
Δ𝐶𝑇 𝐶𝑇1−𝐶𝑇0 𝐸𝑓𝑜𝑟𝑡
𝐶𝑚𝑔 = Δ𝑄
= 𝑄1−𝑄0
= 𝐸𝑓𝑒𝑐𝑡

Pret

Preturile (masoara productia si costurile) se formeaza spontan intr-o piata si prin intermediul
sau sunt alocate resursele. In practica, firmele achizitioneaza factori de productie la un pret al
factorilor si comercializeaza produsele la pretul pietei. Preturile reprezinta un raport intre
valoarea obiectiva data de costurile de productie si valoarea subiectiva data de utilitatea
consumatorilor.

In stabilirea pretului intervin mai multi factori:

- costul de productie (Valoare obiectiva masurata prin efort)
- intensitatea nevoii pe care o satisfac bunurile (Valoare subiectiva masurata prin utilitate)
- forma de concurenta la nivelul pietei
- capacitatea productiei ce reprezinta oferta
- elemente de politica statului in domeniul preturilor
- elemente ce tin de modificarea asteptarilor la nivel de societate
Def. Pretul este un instrument de masurare economica, respectiv de masurare monetara ce
reflecta marimea lui atat in cheltuielile efectuate pentru obtinerea bunului cat si utilitatea
acestuia, cerere si oferta, precum si alte variabile.

Pretul este un "pret probabil" si reprezinta urmatoarele caracteristici:

1. Are o limita maxima peste care dispare cererea
2. Are o limita minima determinata de costul de productie
3. Are numeroase niveluri intre aceste limite, practicate de diferiti producatori si acceptate de
diferiti consumatori (difera procesul tehnologic).
4. Are un caracter dinamic, respectiv se modifica marjele in functie de conditiile pietei
5. Are caracter reglementat, fiind influentat de reglementarile specifice pietei.

Functiile pretului

1. Functia de evaluare a cheltuielilor si rezultatelor: prin intermediul preturilor capata

expresie monetara atat cheltuielile cat si veniturile agentilor economici
2. Functia de corelare: el nu poate fi izolat, fiind in stransa interdependenta cu cererea si
oferta
3. Functia de informare, adica pretul transmite informatii agentilor economici privind raportul
cerere-oferta, presiunea din piata, raritatea sau abundenta factorilor de productie, investitiile
cele mai profitabile etc.
4. Functia de motivare a producatorilor, respectiv orienteaza interesul catre anumite bunuri,
creste calitatea seriviciilor si orienteaza optiunile consumatorilor
5. Functia de distribuire a veniturilor de care depinde venitul individual al fiecarui agent
economic.

Profitul

In sens larg, reprezinta castigul realizat sub forma baneasca de catre cei care
initiaza si organizeaza o activitate economica. El reprezinta un rezultat, adica un efect al
activitatii economice si reprezinta diferenta dintre venitul obtinut in firma si costul de
productie al acestuia, adica excedentul pretului de vanzare peste pretul de cost.

Profit=CA-Cost de productie
Profit = Q*Pret - Cost
Q=volumul productiei
CA=Q*Pret, reprezinta cifra de afaceri si este masurat ca volumul productiei exprimat in
pretul pietei
Pretul=pretul pietei
Costul=efort de productie si reprezinta totalitatea cheltuielilor pentru obtinerea productiei
Profitul este un indicator in valoare absoluta pe care il utilizam la calculeaza rentabilitatii
economice.
O a treia modalitate de masurare a eficientei economice este rentabilitatea si se calculeaza
prin rata profitului. (Reamintim ca eficienta economica mai poate fi masura si prin randament
si consumuri specifice)
Def. Rata profitului este o marime relativa (un raport) ce reflecta raportul procentual dintre
profitul obtinut de un agent economic si costurile aferente acestuia.
Rata profit la cost (Rentabilitate)=Profit/Cost*100
Rata profitK=Profit/K*100
Rata profitCA=Profit/CA*100

Consumatorul

In sens restrans, comportamentul consumatorului reprezinta o componenta a

comportamentului economic al oamenilor atunci cand urmaresc sa achizitioneze cantitati de
bunuri si servicii in vederea satisfacerii nevoilor.

Pot fi considerate definitorii pentru comportamentul consumatorilor urmatoarele trasaturi:

1. Comportamentul consumatorului reprezinta un sistem complex de manifestari, sistem

de valori, decizii etc.
2. Evolutia trasaturilor omului care modifica comportamentul sau reflectat prin
preferinte, valori, atitudini etc.

Deciziile consumatorului rational implica ordonarea unor alternative privind

cantitatile de bunuri si servicii pe care doreste sa le achizitioneze si reflecta preferintele
consumatorului.

Def. Utilitatea individuala reprezinta satisfactia resimtita de un individ atunci cand

consuma o doza dintr-un bun.

Avem doua modalitati de masurare a utilitatii:

- Utilitate cardinala (utilitate cantitativa)

- Utilitate ordinala (preferinta 1, preferinta 2 etc.)

Utilitate cardinala consta in compararea cantitativa a utilitatii prin atribuirea unui

numar de unitati de utilitate pentru fiecare cantitate din structura consumului.

Ex.: 1 kg. mere = 10 utili

 1 kg. pere = 8 utili

Utilitate ordinala reprezinta o varianta alternativa de masurare a utilitatii.

Consumatorul nu stie sa aprecieze cantitativ utilitatea, dar stie sa ordoneze preferintele
sale de consum.

Ex.: Preferinta 1 = mere

Preferinta 2 = pere

Pentru a putea masura utiitatea consumatorului rational se presupune ca el isi poate

ordona ierarhic alternativele sale de consum in functie de preferintele sale si de intensitatea
nevoilor.

Premisele consumatorului rational sunt: (Sunt valabile pentru utilitate cardinala si

ordinala)

- Consumatorul urmareste sa-si maximizeze utilitatea

- Poate sa isi ordoneze intr-o ierarhie variantele de consum

- Fiecare varianta de consum are o ordine precisa

- Consumatorul este consecvent in alegerile pe care le face

Teoria 1

Prima teorie a utilitatii se mai numeste “teoria utilitatii marginale descrescatoare” si

presupune ca un individ atinge prin consumuri succesive un prag de saturatie.

Def. Utilitatea economica reflecta satisfactia pe care un consumator o resimte prin

utilizarea unor cantitati determinate (finite) dintr-un bun.

Utilitate marginala sau sporul de utilitate pe care il putem masura economic si

corespunde unei unitati suplimentare consumate dintr-un bun.

Utilitate totala, reprezinta satisfactia dobandita la pragul de saturatie prin

consumul cantitatilor insumate din bunul respectiv.

Echilibrul consumatorului reprezinta acea varianta (de cheltuire a bugetului) de

consum care reflecta combinatiile de consum ce asigura maximum de utilitate.

Legea lui Gossen ne arata ca pe masura ce cantitatea consumata dintr-un anumit bun
creste, utilitatea marginala se reduce pana aproape de 0 (scade si tinde spre zero) in punctul
de saturatie. La pragul de saturatie utilitatea marginala este aproape de 0 si utilitatea totala
este maxima. In tabel atunci cand Qx=6 buc., Utilitatea totala este maxima de 39,1 utili si
Utilitatea marginala este minima de 0,1 utili.

Qx UTx UmgX Qy

Cantitati consumate Utilitatea totala prin Utilitatea marginala

din bunul X (functie consumul de corespunzatoare
de cumulare) cantitati din bunul X consumului
(functie de suplimentar din bunul
cumulare) X

1 15 15 0

2 30 15 0

3 35 5 0

4 38 3 0

5 39 1 0

6 (Rational) 39,1 0,1 0

corespunde pragului
de saturatie

7 (Irational, 36,1 -3 0
consuma peste
pragul de saturatie)

8 30,1 -6 0
Obs. Utilitatea economica masoara efectul observabil al satisfactiei resimtite biologic.

In teoria utilitatii marginale consumam alternativ, adica pe rand, din doua bunuri X si
Y. Adica, atunci alegem sa consumam suplimentar din bunul X, facem acest lucru deoarece
aduce o utilitate mai mare decat consumul din bunul Y. Invers, atunci cand consumam
suplimentar din Y, renuntam la o cantitate consumata din X.

Pentru a exprima un util intr-o unitate monetara ne raportam la cantitati consumate

dintr-un anumit produs care este exprimat monetar la randul sau. (Ex. Un covrig are pretul de
1 leu si o franzela are pretul de 2 lei => spunem ca o franzela valoreaza doi covrigi)

Def. Pentru a maximiza utilitatea, consumatorul aloca cheltuieli (efort) pentru doua
bunuri X si Y astfel incat utilitatile marginale corespunzatoare ultimei unitati monetare
cheltuite sa fie egale.

Ca sa putem raspunde la intrebarea “Cand si-a maximizat consumatorul utilitatea?”

raspunsul este conditia de echilibru a consumatorului

𝑈𝑚𝑔𝑋 𝑈𝑚𝑔𝑌
Conditia de echilibru: 𝑃𝑥
= 𝑃𝑦

𝑈𝑚𝑔𝑋 𝑃𝑥
Putem rescrie conditia de echilibru ca fiind = 𝑈𝑚𝑔𝑌 = 𝑃𝑦

- La nivelul de echilibru al consumatorului, ultima unitate monetara cheltuita ne

aduce acelasi nivel de utilitate marginala, atat pentru bunul X cat si pentru bunul Y
 - La nivelul de echilibru nu putem realoca o unitate monetara suplimentara
pentru a cumpara suplimentar din X sau din Y, pentru a mari utilitatea totala

- Relatia ne arata ca preturile relative se modifica odata cu pretul pietei si

indirect se modifica utilitatile marginale corespunzatoare celor doua bunuri. (Indirect
se modifica consumul din bunul X si din bunul Y)

- Din aceasta relatie se deduce panta negativa a Curbei Cererii, adica o crestere
a pretului unui bun va duce la o scadere a cantitatii cerute din acel bun si invers.

Teoria 2

“Teoria indiferentei consumatorului” reprezinta o alternativa pentru a deduce panta

negativa a curbei cererii.

- permite sa vedem cum isi modifica consumatorul comportamentul atunci cand

se modifica pretul si bugetul

- consumam simultan cantitati din bunul X si bunul Y (Analog combinatiei de

productie de 2 bunuri X si Y din Frontiera posibilitatilor de productie)

Pe grafic UT1<UT2<UT3

Def. O curba de indiferenta reprezinta totalitatea combinatiilor de consum din doua bunuri X
si Y care aduc acelasi nivel de utilitate.

Obs, O curba de indiferenta situata mai la dreapta are o utilitate mai mare deoarece au fost
consumate simultan cantitati mai mari din bunurile X si Y.
Combinatie de Y X ∆𝑌 Δ𝑋 𝑅𝑀𝑆 =−
Δ𝑌
Δ𝑋
consum
Consum de Consum de
Pepsi
Cola

a 50 5 - - -

b 35 10 -15 5 3

c (Echilibrul 25 15 -10 5 2
consumatorul
ui)

d 20 20 -5 5 1

e 17 25 -3 5 0,6

f 16 30 -1 5 0,2

Fiecare punct de de pe curba de indiferenta (a->f) reprezinta o combinatie de consum

simultana din bunurile X si Y.

Fiecare punct (a->f) are acelasi nivel de utiltiate si este cheltuit integral bugetul.

RMS=rata marginala de substitutie in consum si reprezinta panta curbei de indiferenta.

- RMS este costul de oportunitate la a consuma suplimentar din bunul X si

renuntam la o cantitate consumata din bunul Y.

- pe grafic, RMS reprezinta unghiul tangentei la curba de indiferenta

- pe masura ce ne deplasam spre dreapta pe curba de indiferenta RMS scade (de

la RMS=3 la RMS=0,2)

- RMS ne ajuta sa interpretam punctele situate pe curba de indiferenta. RMS

scade, adica scade costul de oportunitate al consumul suplimentar din bunul X.
 - Exemplu de interpretare pentru RMS=3: Atunci cand consumam suplimentar o
unitate din bunul X compensam in consum 3 unitati din bunul Y

RMS=0,2: Atunci cand consumam suplimentar

o unitate din bunul X renuntam la consumul a 0,2 unitati din bunul Y.

Facem distinctie intre deplasarea pe o curba de indiferenta si deplasarea curbei de

indiferenta.

Daca o curba de indiferenta este situata mai la dreapata atunci utilitatea este mai mare
si invers, atunci cand o curba de indiferenta este mai la stanga atunci utilitatea este mai mica.
(Utilitatea este mai mare deoarece se consuma simultan cantitati mai mari din bunul X si din
Y).

Pe masura ce ne deplasam spre dreapta pe curba de indiferenta, scade inclinatia

curbei, adica scade RMS.
 Linia bugetului

Combinatie Pepsi Cola Qy*Py= Qx*Px= Buget=

Qy Qx Qy * 2 lei Qx * 4 lei Qy*Py+Qx*Px

a 60 0 120 0 120

b 50 5 100 20 120

c 40 10 80 40 120

d (Echilibrul 30 15 60 60 120
consumatorul
ui)

e 20 20 40 80 120

f 10 25 20 100 120

g 0 30 0 120 120

Def. Linia bugetului descrie totalitatea combinatiilor de consum ce utilizeaza integral

bugetul. (Pe grafic este dreapta care uneste punctele (30;0) pe axa [OX cu (0;60) pe axa [OY)
Def.: Echilibrul consumatorului: la nivelul de echilibru al consumatorului, utilitatea totala
este maxima, adica bugetul este cheltuit integral si reprezinta grafic punctul de intersectie
dintre curba de indiferenta si linia bugetului. (Pe grafic este puntul E). In tabel la nivelul de
echilibru al consumatorului, pentru bugetul de 120 lei am achizitionat 30 unitati din bunul Qy
si 15 unitati din bunul Qx.

Obs.: La nivelul de echilibru al consumatorului panta curbei de indiferenta (RMS) este egala
cu panta iniei bugetului.

Cererea si Oferta

Def. Cererea reprezinta totalitatea cantitatilor cerute care pot fi achizitionate prin
piata dintr-un bun intr-o anumita perioada de timp la diferite niveluri de pret.

Obs. Perioada de timp este relativa la modificarea structurii de piata, adica cat
timp nu se modifica conditiile pietei si nu exista influente asupra bunului analizat.

Legea cererii: Ne arata ca atunci cand scade pretul unui bun, cantitatea ceruta
creste, iar daca preturile cresc, cantitatea ceruta scade.

Obs. Cererea este o functie matematica care descrie totalitatea cantitatilor cerute
la diferite niveluri de pret. (Este linia care uneste punctele care reprezinta
cantitatile cerute)
Factorii de influenta ai cererii:
1. Pretul altor bunuri, respectiv bunuri substituibile si bunuri complementare.
a) Bunurile substituibile satisfac aceleasi nevoi ca si bunul analizat. Atunci cand
pretul unui bun substituibil va creste va creste si cererea din bunul analizat (Ex.:
Margarina substituie untul, iar daca va creste pretul la unt atunci va creste
cererea de margarina)
b) Bunurile complementare reprezinta bunurile care sunt utilizate impreuna in
consum. Cand pretul unui bun complementar creste atunci va scadea cantitatea
ceruta din bunul studiat (Ex.: Creste scade pretul la benzina atunci va creste
cererea de autoturisme pe benzina)

2. Veniturile, respectiv modificarea veniturilor individului si influenteaza curba

cererii in functie de natura bunurilor.
a) Bunurile normale sunt acelea pe care indivizii le consuma in cantitati mai mari
pe masura cresterii veniturilor (Ex.: un individ care are un salariu de 1000e
cumpara haine de 100e. Daca salariul sau creste la 2000e, cumpara haine in
valoare de 300e, deci a alocat un buget mai mare din venitul sau pentru
consumul de haine).
b) Bunurile inferioare sunt cerute in cantitati mai mari de indivizii cu venituri
scazute. Atunci cand venitul creste va scadea cererea de bunuri inferioare (Ex.:
un individ cu salariul de 1000e achizitioneaza cartofi in valoare de 100e pe luna.
Daca venitul sau creste la 2000e atunci el va achizitiona lunar cartofi in valoare
de 30e, deci a alocat un buget mai mic din venitul sau pentru consumul de
cartofi).

Exceptie: c) Bunuri de lux: economistii clasifica bunurile de lux in functie de

modificarea comportamentului individului, relativ la modificarea pretului si NU la
modificarea venitului (Ex.: creste pretul unui telefon mobil si va creste cererea de
telefoane indiferent de venitul consumatorului).
3. Asteptarile privind evolutia pietei se refera la asteptarile individului privind
modificarea intr-un anumit sens al preturilor si modificarea cererii dintr-un bun
(Ex.: O asteptare privind cresterea pretului si a cererii de apartamente de anul
viitor va duce la o cresterea cererii de apartamente din prezent).

Oferta

Def. Oferta reprezinta totalitatea cantitatlor de bunuri sau servicii pe care agentii
economici sunt dispusi sa le ofere spre vanzare la diferite niveluri de pret intr-o
perioada de timp.

Facem distinctie intre deplasarea ofertei si deplasarea pe oferta.

Legea Ofertei se refera la deplasarea pe oferta, adica atunci cand pretul creste
producatorii sunt dispusi sa vanda o cantitate mai mare de bunuri si invers.

Pe grafic legea ofertei se refera la situatia in creste pretul creste de la P0 la P1 si

cantitatea vanduta creste de la Q0 la Q1.

De ex.: Presupunem o economie formata din 10 producatori care produc 10.000

tone de grau. La un pret de 2 lei/kg. se vand 3000 tone la nivelul pietei si la un
pret de 3 lei/kg. se vand 7000 de tone, adica in total cei 2 producatori vand 10000
tone. Daca pretul creste de la 2 lei/kg la 3 lei/kg atunci productia creste de la
3000 tone la 7000 tone si dreapta cererii uneste cele 2 niveluri ale productiei
vandute.

Factorii de influenta ai ofertei:

1. Pretul resurselor, respectiv pretul factorilor de productie (Ex.: daca benzina
este ieftina atunci producem mai mult)
2. Pretul altor bunuri, respectiv atunci cand pretul bunului substituit creste, va
creste oferta din bunul produs din piata analizata (Ex.: daca creste pretul untului,
atunci va creste oferta de margarina).
Daca pretul bunului complementar scade, va creste productia si oferta bunului
analizat (Ex.: Daca scade pretul la benzina, va creste oferta de autoturisme pe
benzina).
3. Tehnologia. Introducerea noilor tehnologii mai eficiente va duce la cresterea
ofertei bunului analizat.
4. Nr. concurentilor, respectiv reducerea nr. de ofertanti va duce la cresterea
ofertei din bunul analizat.
5. Costul de productie. Reducerea costului de productie va duce la cresterea
ofertei.
6. Asteptarile privind comportamentul consumatorilor, respectiv asteptarile privind
cresterea pretului in viitor va duce la cresterea ofertei in prezent.
7. Taxe si impozite. Reducerea lor va duce la cresterea ofertei.
8. Conditiile naturale. Descoperirea unei resurse naturale va duce la cresterea
ofertei.

Elasticitatea cererii si ofertei

1. Elasticitatea cererii la pret exprima raportul dintre modificarea cantitatilor

cerute si modificarea preturilor. Exprimata procentual, elasticitatea cererii la pret
masoara modificarea cantitatii cerute atunci cand pretul creste cu 1%.
2. Elasticitatea cererii la venit exprima proportia modificarii cererii atunci cand se
modifica veniturile. Masoara variatia cantitatii cerute la cresterea venitului cu 1%.
3. Elasticitatea ofertei fata de pret evidentiaza modificarea cantitatilor oferite
atunci cand se modifica pretul si masoara procentul modificarii cantitatilor oferite
la cresterea pretului cu 1%.
4. Elasticitatea ofertei fata de cost masoara raportul dintre modificarea cantitatilor
oferite atunci cand se modifica costurile. Masoara variatia cantitatilor oferite
atunci cand costurile cresc cu 1%.

Pentru coeficientul de elasticitate al cererii la pret avem 3 situatii:

1. Kec/p < 1, Coeficient cu elasticitate subunitara
Intr-o piata cu cerere inelastica la cresterea pretului cu 1%, cantitatea ceruta
scade cu mai putin de 1%.
De ex.: Pe piata de paine, cresterea pretului de la 1 leu la 1,5 lei va reduce
consumul de paine cu foarte putin. La 1 leu se vand in Bucuresti 1.000.000 de
paini si la 1,5 lei se vand 950.000 paini.
2. Kec/p=1, Coeficient cu elasticitate unitara. Adica cresterea pretului cu 1% va
reduce cantitatea ceruta cu 1%.
Ex.: Clientii firmei noastre achizitioneaza 100 buc. si pretul unui produs este 1000
lei si atunci cand pretul creste cu 100 lei, va scadea consumul cu 10 buc,
∆%𝑄
Kec/p=− ∆%𝑃
=-((90-100)/100)/(1100-1000)/1000)=-(-0,1/0,1)=1

3. Kec/p>1, Coeficient cu elasticitate supraunitara. Adica cresterea pretului cu 1%

va reduce cantitatea ceruta cu mai mult de 1%.
Obs.: Elasticitatile difera intre piete in primul rand in functie de gradul de
substituire in consum, adica in functie de cat de dispusi sunt consumatorii sa
inlocuiasca in consum produsul analizat.

Pentru coeficientii de elasticitate ai ofertei la pret avem situatiile:

Concurenta si structuri de piata

Punctul de pornire in analiza concurentei il reprezinta structura pietei si

indeplinirea uneia sau mai multor ipoteze ale concurentei perfecte.

Structura pietei este data de numarul producatorilor si consumatorilor

dintr-o industrie si de capacitatea acestora de a influenta pretul pietei. Atunci
cand sunt indeplinite toate ipotezele concurentei perfecte, niciun agent economic
nu poate influenta pretul pietei. Intr-o piata cu concurenta ridicata, agentul
economic individual doar preia pretul pietei fara sa-l poata influenta individual.
Agentul economic producator ia decizii doar de a continua productia in functie de
pretul pietei si consumatorul poate decide continuarea consumului. Pe masura ce
concurenta devine slaba, unul sau mai multi agenti economici individuali pot
modifica pretul pietei.

In functie de structura pietei, agentii economici vor avea comportamente

economice diferite si vor intra in competitie prin diferite strategii concurentiale
cum sunt: modificarea pretului, modificarea cantitatii produse, modificarea
locatiei geografice, modificarea imaginii companiei etc.

Ipotezele concurentei perfecte:

1. Concurenta firmelor este pentru acelasi produs si produsul comercializat

este omogen (cate piete => atatea produse).

Ex.: In piata de paine sunt incluse piata de franzele la 300 gr. si piata de
paine la 1 kg. (fiecare piata are graficul sau).

2. Existe simetrie de informatie privind defectele produsului, precum si

despre produele concurentilor (daca producatorul modifica calitatea si pretul,
consumatorul si ceilalti producatori afla imediat).

3. Fiecare firma preia pretul pietei fara sa-l influenteze individual.

4. Libera intrare si iesire a agentilor economici in industrie (nu exista bariere

juridice, financiare sau tehnologice de intrare intr-o industrie).

5. Perfecta mobilitate a agentilor economici si a factorilor de productie (libera

circulatie a marfurilor, capitalurilor si populatiei).

6. Fluiditatea perfecta a cererii si ofertei la modificarea pretului (atunci cand

creste pretul, firmele vor fi mai motivate sa investeasca in industria respectiva).

7. Atomicitatea participantilor la tranzactii (numar mare de producatori si nr.

mare de consumatori).

Concurenta imperfecta

Reprezinta situatia in care una sau mai multe ipoteze ale concurentei
perfecte sunt incalcate:

- variaza numarul agentilor economici;

- produsele devin heterogene;

- exista grade diferite de influenta a preturilor (exista bariere);

 - firmele isi formuleaza strategii concurentiale, dar independente de
modificarea pretului.

Tabel 1.: Structuri de piata

Cerere/Oferta Nr. mare Nr. mic Unul

Concurenta perfecta /
Nr. mare Monopolistica
Oligopol Monopol

Nr. mic Oligopson Oligopol bilateral Oligopol

contracarat

Unul Monopson Monopson Monopol bilateral

contracarat

1. Concurenta Monopolistica: se apropie de concurenta perfecta, dar

concurenta se desfasoara prin diferentierea produselor si serviciilor. Firmele
incearca sa influenteze cererea prin produse heterogene si nu prin intermediul
pretului. (Ex.: In piata de legume si fructe, comerciantii concureaza prin produse
de calitate diferita)

2. Monopolul este piata dominata de un singur producator si de un nr.

mare de consumatori. Producatorul modifica pretul, volumul si calitatea
produselor. Deoarece nu exista concurenta, pretul de monopol este mai mare
decat pretul de echilibru si se inregistreaza un surplus al monopolului. Surse ale
crearii situatiei de monopol:

- existenta unor resurse ce pot fi exploatate intr-o singura zona geografica;

- existenta unor planuri strategice ale guvernului privind transporturile, sanatat

- concentrarea excesiva a capitalului intr-o industrie.ea etc.;

3. Oligopolul include un nr. minim de 2 producatori avand capacitatea de a

influenta piata:
 - un nr. redus de producatori care detin o cota semnificativa de piata (ex.: in
piata sucurilor acidulate exista intr-o tara 100 de producatori dar 3 producatori
concentreaza 90% din productia pietei si piata este de oligopol);

- produsele sunt sau nu diferentiate;

- exista bariere de intrare in industrie;

- preturile pot fi influentate intr-o anumita masura.