Capitolul 1

INTRODUCERE ÎN TEORIA ECONOMICĂ

Teoria economică studiază modul cum persoanele individuale, firmele,

guvernele sau alte organisme iau decizii prin care aleg una dintre mai multe
alternative, în acest mod realizându-se procesul de alocare a resurselor. Lipsa
resurselor, raritatea lor – adică, faptul că nu sunt suficiente resurse pentru a
satisface toate necesităţile –, face necesar ca alegerile să fie realizate de către
indivizi şi de către economie, ca un întreg. Ipoteza de bază care este luată în
considerare este cea a alegerilor raţionale, care spune că oamenii vor alege
alternativa pe care o preferă dintre toate alternativele pe care le au la dispoziţie.
Dar alternativele pe care un individ sau o firmă le are la dispoziţie depind de
opţiunile, alegerile altor indivizi sau firme. De aceea, toate aceste alegeri
raţionale trebuie, într-un fel sau altul, să se potrivească una cu cealaltă; pieţele
sunt cele care realizează această coordonare. Cele mai importante pieţe, prin
intermediul cărora se realizează schimburile dintre indivizi şi firme, sunt pieţele
produselor, piaţa muncii şi piaţa capitalului. În general, persoanele individuale
cumpără de la firme bunuri şi servicii, şi le oferă muncă şi fonduri pentru
investiţii. De asemenea, în acest capitol, sunt avute în vedere şi tipurile de
raţionamente utilizate de către economişti, precum şi unele dintre tehnicile
folosite de către aceştia.

NOŢIUNI TEORETICE

 Teoria economică – studiază modul în care oamenii se organizează pentru a

face faţă problemei insuficienţei resurselor. În orice tip de societate, există mai
multe nevoi decât resurse (factori de producţie), astfel încât este necesar ca
acestea să fie alocate către cele mai eficiente utilizări.

 Insuficienţa resurselor – problemă economică fundamentală, generată de

faptul că dorinţele oamenilor sunt, practic, nelimitate; de aici rezultă
necesitatea de a opta pentru o alternativă sau alta.

 Bun economic – un bun sau un serviciu care se găseşte în cantităţi

insuficiente; aceasta înseamnă că, dacă bunul respectiv ar fi gratuit, oamenii ar
dori cantităţi mai mari decât ar fi disponibile.

 Bun liber (gratuit) – un bun care nu este în cantităţi insuficiente.

10 Microeconomie - Macroeconomie

 Tipuri de resurse – pământ (resurse naturale), muncă (abilităţile fizice şi

mentale ale celor ce muncesc), capital (maşini, echipamente, instalaţii etc.
utilizate pentru a produce bunuri şi servicii).

 Curba posibilităţilor de producţie – o curbă reprezentând alternativele pe

care societatea le are la dispoziţie în cazul utilizării integrale a factorilor de
producţie de care dispune la un moment dat.

 Costul de oportunitate – în cazul unei acţiuni sau a unei măsuri economice

reprezintă, în termenii cei mai generali, alternativa la care se renunţă. Din
această perspectivă, costul în sensul teoriei economice (costul economic) este
diferit de costul contabil (cheltuieli băneşti). Astfel, din punctul de vedere al
economiştilor, costul contabil poate diferi semnificativ de costul de
oportunitate, mai ales în situaţiile când mecanismele pieţei nu reuşesc –
dintr-un motiv sau altul – să reflecte în mod corect valoarea resurselor
folosite. Costul de oportunitate se poate exprima ca un cost total şi, respectiv,
ca un cost marginal. Atunci când o firmă decide amplasamentul unei noi
fabrici, ea va avea în vedere costurile totale ale fiecăreia dintre alternativele pe
care le are la dispoziţie. În schimb, atunci când trebuie să determine
dimensiunea unei fabrici, firma va lua în considerare costurile implicate de
creşterea sau descreşterea de capacitate (costurile marginale).

 Costuri nerecuperabile – cheltuieli care trebuie efectuate, indiferent de

alegerea făcută. De aceea, ele nu intră în calculul costului de oportunitate. Din
această perspectivă, calculul costului de oportunitate al unei anumite acţiuni
implică trei paşi: Pasul 1. Identificarea celei mai bune alternative. Pasul 2.
Calcularea costului total atât pentru acţiunea avută în vedere, cât şi pentru
alternativa sa. Pasul 3. Calcularea costului de oportunitate, prin scăderea
costului alternativei din costul acţiunii avute în vedere.

 Principiul avantajului absolut – o ţară deţine avantajul absolut în legătură cu

un anumit bun, atunci când consumă mai puţine resurse pentru a-l produce
decât o altă ţară.
 Principiul avantajului comparativ – o ţară se specializează în producerea
acelui bun care implică un cost de oportunitate mai mic. Acest principiu oferă
explicaţia specializării ţărilor sau indivizilor în producerea anumitor bunuri,
constituind în acelaşi timp argumentul principal care susţine necesitatea
liberalizării comerţului. Teoria economică modernă a stabilit că singura
condiţie necesară pentru a se realiza câştiguri de pe urma comerţului
internaţional este aceea a existenţei unor raporturi diferite de preţuri între ţări.
Capitolul 1 11

 Specializare – rezultatul faptului că un individ, o firmă sau o ţară îşi

concentrează activitatea în acele domenii în care deţine un avantaj înnăscut
sau obţinut pe parcurs.

 Comerţ internaţional – schimbul de bunuri şi servicii dintre ţări. Fiecare

dintre ţările participante poate să-şi sporească standardul de viaţă, ca urmare a
participării sale la comerţul internaţional. Din această cauză, se mai spune că
acesta este un joc cu sumă pozitivă. Dintr-o altă perspectivă, un joc cu sumă
zero este unul în cadrul căruia un participant poate să aibă de câştigat doar
dacă celălalt participant are ceva de pierdut.

 „Mâna invizibilă“ – termen introdus de Adam Smith şi utilizat pentru a

desemna procesul de coordonare care asigură consistenţa acţiunilor
individuale cu interesul general, într-o economie descentralizată de piaţă.

 Proprietatea privată – joacă un rol esenţial în funcţionarea corectă a

mecanismelor economice. Ea include dreptul de a utiliza resursele economice
într-un anumit fel şi dreptul de a le vinde pe piaţă. Aceste două aspecte ale
dreptului de proprietate creează stimulentele necesare pentru utilizarea eficientă
a resurselor. Ineficienţe pot apărea atunci când drepturile de proprietate sunt
restricţionate într-un fel sau altul, sau atunci când nu sunt bine definite.

 Microeconomie – acea parte a teoriei economice care analizează modul în

care se comportă indivizii, fie ei consumatori individuali sau firme. Analizând
comportamentele individuale, microeconomia cuprinde teoria cererii
consumatorilor şi teoria ofertei de mână de lucru, iar în ceea ce priveşte
analiza firmelor, se concentrează pe deciziile luate în procesul de producţie şi
pe teoria preţurilor.

 Macroeconomie – studiază comportamentul unei economii în ansamblul său.

Se bazează, din ce în ce mai mult, pe rezultatele obţinute de către
microeconomie în ceea ce priveşte factorii ce influenţează comportamentul
fiecărei variabile agregate.

 Teoria economică pozitivă – încearcă să explice procesele şi fenomenele

economice în mod obiectiv-ştiinţific. Cu alte cuvinte, enunţurile pozitive
încearcă să descrie economia aşa cum este.
12 Microeconomie - Macroeconomie
 Teoria economică normativă – formulează recomandări bazate pe judecăţi
de valoare ce aparţin celui care le enunţă. Cu alte cuvinte, enunţurile
normative încearcă să descrie economia aşa cum ar trebui să fie.

1. Alegerile respective implică însă nişte costuri. Pentru a putea consuma mai
mult dintr-un produs sau dintr-un serviciu, atunci – cu excepţia cazului în care
există resurse nefolosite – un individ va trebui să consume mai puţin din alt
bun sau alt serviciu. Costul unui bun măsurat în funcţie de celălalt bun (la care
trebuie să se renunţe) este denumit:

a) cost real;
b) cost de oportunitate;
c) cost mediu;
d) cost potenţial;
e) cost social.

2. Un individ intră într-un magazin şi după o oră îşi cumpără o cămaşă de

400000 de lei. Costul de oportunitate al cămăşii este:

a) oră;
b) 400000 lei;
c) oră plus 400000 lei;
d) cea mai bună utilizare alternativă a unei ore şi a celor 400000 lei;
e) nici unul dintre răspunsurile de mai sus.

3. În loc să meargă la cursul de Teorie economică, un student ar putea să doarmă

(acţiune pe care el o evaluează ca reprezentând 100000 de lei), să joace
baschet cu prietenii (echivalentul a 200000 de lei) sau să lucreze la o firmă
(fapt pentru care ar primi o sumă de 150000 de lei pentru cele două ore
lucrate). Costul de oportunitate al frecventării cursului este:

a) 200000 lei, pentru că este cea mai mare valoare la care se renunţă;
b) 150000 lei, pentru că reprezintă singura alternativă de pe urma căreia ar
primi bani;
Capitolul 1 13
c) 100000 lei, adică alternativa care ar contribui la minimizarea costului;
d) 450000 lei, pentru că frecventarea cursului împiedică desfăşurarea
tuturor celorlalte.

4. În momentul când între două ţări există relaţii comerciale:

a) ambele vor avea de câştigat de pe urma acestora;

b) una va câştiga, iar cealaltă va avea de pierdut;
c) ambele părţi vor avea de pierdut;
d) una va câştiga, iar cealaltă nici nu va câştiga, dar nici nu va pierde.

5. Fără comerţ nu ar putea exista:

a) producţie;
b) progres tehnologic;
c) specializare;
d) libertatea de a alege.

6. Un muncitor din România poate produce 15 tone de oţel sau 10 tone de ciment
pe lună. În schimb, un muncitor din Cehia poate produce fie 20 de tone de
oţel, fie 10 tone de ciment pe lună. Care dintre următoarele concluzii este
corectă?

a) România deţine avantajul absolut în producerea de oţel;

b) Cehia deţine avantajul absolut în producerea oţelului;
c) România deţine avantajul absolut în producerea cimentului;
d) Cehia deţine avantajul absolut în producerea cimentului.

7. Un muncitor din România poate produce 15 tone de oţel sau 10 tone de ciment
pe lună. În schimb, un muncitor din Cehia poate produce fie 20 de tone de
oţel, fie 10 tone de ciment pe lună. Cehia deţine avantajul comparativ în
producerea:

a) oţelului;
b) cimentului;
c) atât a oţelului, cât şi a cimentului;
d) nici a oţelului şi nici a cimentului.
14 Microeconomie - Macroeconomie
8. Individul A poate produce 50 de batiste sau 40 de tricouri pe zi, în vreme ce B
poate realiza 60 de batiste sau 50 de tricouri. Persoana B are un avantaj
comparativ în producţia de:

a) batiste;
b) tricouri;
c) ambelor produse;
d) în nici unul dintre ele.

9. Într-o economie de piaţă, bunurile sunt consumate de către:

a) cei care merită cel mai mult;

b) cei care muncesc cel mai mult;
c) cei care au cele mai bune relaţii cu mediul politic;
d) cei care doresc şi au posibilitatea să plătească cel mai mult;
e) cei care produc bunurile respective.

10. Specializarea şi diviziunea muncii au fost în general însoţite de:

a) creşterea producţiei;
b) interdependenţă crescândă;
c) pierderea într-o oarecare măsură a independenţei personale;
d) toate cele de mai sus.

11. O economie produce două bunuri A şi B. Atunci când în procesul de realizare

a produsului A are loc o perfecţionare a tehnologiei folosite:

a) economia respectivă va putea produce mai mult A;

b) economia respectivă va putea produce mai mult B, dar doar dacă
utilizează produsul A ca resursă;
c) se va putea produce mai mult atât din A, cât şi din B;
d) nu se va putea produce mai mult nici din A şi nici din B.

12. O firmă are 4 angajaţi şi realizează două produse A şi B. Tabelul de mai jos
prezintă producţia realizată zilnic în diferite variante de folosire a angajaţilor:
Capitolul 1 15
Nr. de angajaţi care Nr. produse Nr. angajaţi care Nr. produse
realizează produsul A realizează produsul B
A B
1 400 1 50
2 800 2 90
3 1100 3 120
4 1300 4 140

Trasaţi curba posibilităţilor de producţie.

13. Răspundeţi la următoarele întrebări utilizând curba posibilităţilor de producţie

din figura de mai jos:
Cantitatea din Y

C D

A
B
A) O deplasare pe curbă de la C la A înseamnă că în economie se produce:
a) mai mult din Y şi mai puţin din X;
Cantitatea din
b) mai mult atât din X, cât şi din Y; X
c) mai mult din X şi mai puţin din Y.

B) Care dintre următoarele probleme economice de bază este cel mai direct şi
imediat legată de deplasarea pe curbă de la A la C?
a) ce se produce?
b) cum se produce?
c) cât se produce?
d) pentru cine se produce?

C) O economie care se deplasează de la C la B ilustrează:

a) şomaj în creştere;
b) creştere economică;
c) inflaţie.

D) O economie care se deplasează de la C la D ilustrează:

a) şomaj în creştere;
16 Microeconomie - Macroeconomie
b) creştere economică;
c) inflaţie.

14. Doi producători – X şi Y – pot realiza două bunuri – A şi B. Producţia din cele
două bunuri ce se poate obţine într-o oră de către cei doi producători este
indicată în tabelul următor:

Cantitatea A/oră Cantitatea B/oră

X 3 2
Y 4 1

Făcând abstracţie de preţul bunurilor, să se arate cum se vor specializa cei

doi producători.

15. Pentru un producător dintr-o economie în care se produc numai pâine şi

cămăşi, costul de oportunitate al producţiei unei cămăşi este de 30 de pâini. Se
cere să se stabilească ce bun va realiza producătorul dacă preţul unei cămăşi
este de 700 unităţi monetare, iar preţul unei pâini este de 20 de unităţi
monetare.

16. Să considerăm o economie în care se produc numai două bunuri, A şi B.

Această economie posedă numai două unităţi de capital, una pentru a produce
bunul A şi una pentru bunul B. Sunt disponibili 8 muncitori. Tabelul de mai
jos prezintă diferitele alternative pentru producerea celor două bunuri:

Produsul A
Nr. muncitori Cantitate
0 0
1 8
2 15
3 21
4 26
5 30
6 33
7 35
8 36
Produsul B
Nr. muncitori Cantitate
0 0
1 4
2 9
3 15
4 20
5 24
6 27
7 29
8 30
Capitolul 1 17
A) Care dintre următoarele combinaţii este reprezentată pe curba posibilităţilor
de producţie?
a) 21 de bucăţi din produsul A şi 15 bucăţi din produsul B;
b) 26 A şi 20 B;
c) 30 A şi 24 B;
d) nici una dintre cele de mai sus.

B) În cazul acestui tip de economie, costul de oportunitate pentru producerea

primelor 4 bucăţi din bunul B este:
a) 35 bucăţi din bunul A;
b) 30 bucăţi din bunul A;
c) 15 bucăţi din bunul A;
d) 1 bucată din bunul A.

C) Dacă preţul unei bucăţi din produsul A este de 3 unităţi monetare, iar al
unei bucăţi din B este de 1 unitate monetară, care dintre următoarele patru
combinaţii reprezintă cea mai eficientă alocare a resurselor?
a) 35 bucăţi A şi 4 bucăţi B;
b) 36 bucăţi A şi 0 bucăţi B;
c) 15 bucăţi A şi 27 bucăţi B;
d) 8 bucăţi A şi 29 bucăţi B.

17. O firmă doreşte să-şi micşoreze numărul de personal. Şase dintre angajaţii săi
mai au doar doi ani până la pensie şi firma ia în calcul posibilitatea unei
pensionări înainte de termen, urmând ca ea să le plătească pensia pe această
perioadă. Se cunosc următoarele date: salarii anuale = 24 milioane lei pe
persoană; premii anuale = 10 milioane lei pe persoană; chiria pentru spaţiul în
care lucrează aceşti angajaţi = 5 milioane lei anual (contractul mai este
încheiat doar pentru un an); pensia anuală = 10 milioane lei pe persoană. Să se
calculeze costul de oportunitate al acestei pensionări înainte de termen.

18. Tabelele următoare prezintă curbele posibilităţilor de producţie ale Statelor

Unite şi Rusiei, pentru două produse, respectiv petrol şi grâu.

Curba posibilităţilor de producţie în cazul Statelor Unite:

Produsul Alternativele de producţie

A B C D E
Petrol (milioane 0 10 20 30 40
barili)
Grâu (milioane tone) 160 120 80 40 0
18 Microeconomie - Macroeconomie
Curba posibilităţilor de producţie în cazul Rusiei:

Produsul Alternativele de producţie

A B C D E
Petrol (milioane 0 10 20 30 40
barili)
Grâu (milioane tone) 120 90 60 30 0

Comparaţi situaţia existentă între cele două ţări. Care din ele are un avantaj
comparativ în petrol? Dar în producţia de grâu? Ar fi profitabil pentru ele să se
specializeze fiecare în producerea unuia din cele două bunuri şi apoi să le
schimbe prin intermediul comerţului?

19. Să presupunem că un muncitor din România poate produce 2 biciclete sau 2

ceasuri şi că sunt 400 astfel de muncitori în ţară. Să mai presupunem că în
Bulgaria sunt tot 400 de muncitori, fiecare putând realiza fie o bicicletă, fie 4
ceasuri.

a) Câte ceasuri şi câte biciclete vor fi produse în fiecare din cele două
ţări, în ipoteza că, iniţial, între România şi Bulgaria nu există relaţii de
comerţ şi că din numărul total de muncitori din fiecare ţară jumătate
produc ceasuri şi jumătate biciclete?
b) Presupunând că între cele două ţări există comerţ, în ce produs se va
specializa fiecare din ele?
c) Să presupunem acum că toţi muncitorii din fiecare din cele două ţări
vor produce bunul pentru care ţara respectivă deţine avantajul
comparativ. În continuare, România exportă jumătate din producţia sa
în Bulgaria, în schimbul a jumătate din producţia acesteia. Câte
biciclete şi câte ceasuri vor fi produse în total?

20. Tabelul de mai jos prezintă posibilităţile de producţie lunare la grâu şi orz, în
două ţări A şi B.

Ţara A Ţara B
Grâu (tone) Orz (tone) Grâu (tone) Orz (tone)
100 0 50 0
80 40 40 20
60 80 30 40
40 120 20 60
Capitolul 1 19
20 160 10 80
0 200 0 100

Arătaţi cum se vor specializa cele două ţări, care vor fi câştigurile lor de pe
urma specializării şi care sunt limitele între care comerţul dintre ele este
reciproc avantajos.