MICROECONOMIE

PROF.UNIV.DR. MONICA
DUDIAN
monica.dudian@economie.ase.ro
 Ce învățăm?

Sursa: Mankiw, p.24

 Ce învățăm?
• Specializarea şi schimbul
• Comportamentul consumatorului
• Cererea. Formarea cererii pe piaţa bunurilor şi serviciilor.
• Comportamentul producătorului. Producţie, costuri şi
profit
• Cerere, ofertă, preţ. Mecanismul pieţei. Statul şi preţurile
• Firma pe o piaţă competitivă
• Monopolul
• Oligopolul şi concurenţa monopolistică
• Eficienţa şi eşecul pieţelor
 Bibliografie:

• Mankiw, Gregory – Principles of Economics,

ediţia a saptea, editura Thomson, Victoria,
2015.

• Manuale alternative:
• ***Economie, ediţia a opta, Editura Economică,
Bucureşti, 2009;
• Monica Dudian, coordonator, Economie, Ed.
C.H. Beck, Bucureşti, 2009
• Pindyck, R., Rubinfeld, D., Microeconomie,
Pearson Education France, 2005.
 Desfaşurarea examenului

• Subiecte de teorie și aplicaţii numerice;

• Nota finală 100% din care examenul 70% (40
intrebari grila) şi TC 30% (15 intrebari grila).
• Punctajul minim de promovare:
• Nota 5 la examen
 De ce trebuie să ştim Microeconomie?

• Pentru că învăţăm să gândim ca un economist;

• Pentru că ne dezvoltă abilitatea de a analiza critic
deciziile de business;
• Pentru că ne oferă repere pentru deciziile individuale;
• Pentru că ne învaţă să luăm decizii;
• Pentru că este fundamentul macroeconomiei;
• Pentru că vom înţelege mai bine lumea în care trăim;
• Pe termen f.scurt: ne ajută să promovăm examenul!
G. Mankiw: principiile economiei
1. Oamenii se confruntă cu alegerea.
2. Costul unui bun, al unei acţiuni şi operaţiuni reprezintă şansa sacrificată.
3. Oamenii raţionali iau deciziile lor pe baza analizei în termeni marginali.
4. Oamenii răspund la stimulente, ei acţionează în concordanţă cu
interesele pe care le au şi îşi ajustează comportamentele.
5. Specializarea, schimbul, comerţul îi poate îmbogăţi pe toti.
6. Pieţele sunt, în general, o forma bună de organizare a activităţilor
economice.
7. Guvernele pot uneori să îmbunatăţească rezultatele pieţei.
8. Standardul de viaţă dintr-o ţară depinde de capacitatea acesteia de a
produce bunuri materiale şi servicii în cantităţi, structuri şi de calitate
corespunzătoare. Aproape întreaga variaţie a standardelor de viaţă (în
timp şi în spaţiu) poate fi atribuită diferenţelor de productivitate.
9. Preţurile cresc atunci când guvernul tipareşte prea mulţi bani.
10. Pe termen scurt, societatea este confruntată cu alegerea între inflaţie şi
şomaj, între mai puţină inflaţie şi mai mult şomaj şi/sau invers.
Oamenii se confruntă cu alegerea.
Costul unui bun, al unei acţiuni şi operaţiuni
reprezintă şansa sacrificată.
Oamenii raţionali iau deciziile lor pe baza
analizei în termeni marginali.
Oamenii (și economia) răspund la
stimulente
Specializarea, schimbul, comerţul îi
poate îmbogăţi pe toti?
Pieţele sunt, în general, o forma bună
de organizare a activităţilor economice
Piețele nu sunt perfecte...
 Guvernele pot uneori să
îmbunatăţească rezultatele pieţei?
Aproape întreaga variaţie a standardelor de viaţă
poate fi atribuită diferenţelor de productivitate.
Preţurile cresc atunci când guvernul
tipareşte prea mulţi bani

Germania, noiembrie 1923: 1 dolar= 4.210.500.000.000 DM

Alegerea inflație/șomaj?
 Sa ne si amuzam…
• https://www.youtube.com/watch?v=VVp8U
GjECt4
 Ce studiază economia? Dar
microeconomia?
• Ştiinţa economică este ştiinţa despre
economie: studiază modul în care societatea
administrează resursele relativ rare pentru
satisfacerea nevoilor umane nelimitate ca numar
şi în continuă diversificare.
• Microeconomia este acea ramură a ştiinţei
economice care studiază unitaţile economice
individuale, structurile şi comportamentele lor
(gospodării individuale, firme, bănci, administraţii
etc), precum şi interrelaţiile dintre aceste unitaţi
elementare.
 
Sursa: http://www.harpercollege.edu/mhealy/eco212i/lectures/5es/5es.htm
 Cum studiază economia?
• Analiza pozitivă,
• Analiza normativă,

• Obiectiv,
• Subiectiv.
 Tensiunea nevoi - resurse
• Resursele (limitate):totalitatea resurselor
naturale, umane şi create de oameni ce
pot fi utilizate sau sunt efectiv utilizate în
producţia de bunuri şi servicii.
• Nevoi (nelimitate) = trebuinţe

Tensiune şi raţionalitate
 Cost de oportunitate
• Cea mai bună alternativă de alocare a
resurselor sacrificată în favoarea alternativei
alese.
• Exemplu: costul de oportunitate în producţie
cuprinde:
a) Costul explicit, cu resursele cumpărate de pe
piaţă,
b) Costul implicit, cu resursele deţinute de
proprietar. Acesta include în principal: CO al
banilor (cash) aduşi în firmă, CO al terenului şi
capitalului fizic deţinut de proprietar, CO al
timpului cheltuit în firmă.
 Exemplu CO in productie
1. Fie cazul unui individ care obţine în fiecare lună un venit de 1300 lei din salariu şi
un venit din chirie de 1500 lei. Acesta decide să renunţe la locul de muncă şi la
venitul din chirie şi iniţiază o afacere IT în locuinţa închiriată anterior. Lunar, din
această afacere obţine încasări totale de 6000 lei, având costuri explicite de 4000 de
lei. Care este costul de oportunitate al iniţierii afacerii IT?

Cost explicit=cheltuiala cu resurse cumparate din exterior, de la terti = 4000

Cost implicit = 1300 + 1500 = 2800

Costul de oportunitate=2800+4000=6800=Cost economic

O persoană dispune de un venit de 2.000 u.m. şi poate achiziţiona două bunuri, A şi B. Preţul bunului A este de
250 u.m., iar al bunului B, 500 u.m. În aceste condiţii, costul de oportunitate (Cop) al achiziţiei unei unităţi din
bunul A este:
a) 0,5 unităţi din bunul B;
b) 1 unitate din bunul B;
c) 1,5 unităţi din bunul B;
d) 2 unităţi din bunul B.
Preţul unei plăcinte este 5 u.m.. Cumpărând şase plăcinte Iulia a renunţat la cinci prăjituri. Care este preţul unei
prăjituri?
e) 3 u.m.;
f) 4 u.m.;
g) 6 u.m.;
h) 5 u.m..
Pentru a cumpăra două cafele, Ioana a cheltuit 10 u.m. Cu aceeaşi sumă putea cumpăra patru ciocolate. Costul
de oportunitate (Cop) al achiziţiei unei cafele este:
i) 4 ciocolate;
j) 5 ciocolate;
k) 1 ciocolată;
l) 2 ciocolate.
Preţul portocalelor este 3 u.m./kg. Mihai a cumpărat patru kilograme de portocale renunţând astfel la achiziţia a
două kilograme de kiwi. Care ar fi fost costul de oportunitate (Cop) al achiziţiei a trei kilograme de kiwi?
m) 3 kg portocale;
n) 4 kg portocale;
o) 6 kg portocale;
p) 5 kg portocale.
 
Frontiera posibilităţilor de producţie
• ansamblul combinaţiilor de bunuri
economice ce pot fi realizate pe termen
scurt în condiţiile utilizării integrale şi cu
maximum de eficienţă a resurselor
disponibile.
Frontiera posibilităţilor de producţie:
exemplu
Varianta A B C D E

Barci 100 90 75 50 0

Vapoare 0 1 2 3 4
Frontiera posibilităţilor de producţie:
exemplu
• Valorile conduc la:
Y-vapoare CO=-ΔY/ΔX=1/15=panta
FPP
4
M-N: renunt la (2-3)=1 vapor=ΔY
3 Castig 75-50=25 barci= ΔY
M CO=1/25

2
N
1

0 50 90 X-barci
75 100
Frontiera posibilităţilor de producţie:
exemplu
• CO:

VAR E D C B A

CO - -1/50 -1/25 -1/15 -1/10

Cu cât se produce mai mult x, CO creşte: legea creşterii costurilor

relative
Frontiera posibilităţilor de producţie:
exemplu

Sursa: Mankiw, p.25

Frontiera posibilităţilor de producţie:
informaţii
• combinaţile de produse aflate în exteriorul
frontierei sunt imposibil de atins pe termen scurt,
• utilizarea integrală şi cu maximum de eficienţă a
resurselor presupune alegerea unei variante de
combinare a bunurilor aflată pe frontieră;
• orice combinaţie de bunuri din interiorul
frontierei indică o utilizare ineficientă şi/sau
incompletă a resurselor;
• costul de oportunitate relevat de panta frontierei,
este în creştere, pe măsură ce se renunţă la o
cantitate tot mai mare dintr-un bun în favoarea
celuilalt bun.