Colegiul Tehnic de Comunicatii N.

V Karpen Economie, clasa a XI-a

Prof.Craiu Diana

Cap. 1 Consumatorul si comportamentul s uăra ional

1.1 Nevoi si resurse

Clasificarea nevoilor umane:
1. După ipostaza în care se manifestǎ fiin a umană:
a) Nevoi biologice: hranǎ, apǎ, aer, de odihnǎ, de reproducere, de men inere a temperatuii corpului constantǎ
b) Nevoi sociale (de asociere la un grup, de comunicare, de securitate, de a participa la via a socialǎ)
c) Nevoi psihologice şi spirituale (de stimǎ şi respect, de afirmare, de cunoaştere, de a fi instruit etc.)
2. Dupǎ gradul lor de complexitate:
a) Nevoi elementare (de bazǎ, inferioare, biologice)
b) Nevoi complexe (elevate, superioare, în special nevoi spirituale)
3. Dupǎ nivelul la care se manifestǎ:
a) Nevoi generale (se manifestǎ la nivelul întregii umanitǎ i sau societǎ i)
b) Nevoi individuale (personale)
c) Nevoi de grup (se manifestǎ la nivelul unui grup de interese sau institu ionalizat)
4. Dupǎ gradul lor de necesitate:
a) Nevoi de lux (blǎnuri, bijuterii etc.)
b) Nevoi vitale (de hranǎ, apǎ, aer, odihnǎ, de comunicare, cunoaştere)
c) Nevoi de vicii (cafea, tutun, alcool, droguri etc.)

Clasificarea resurselor
1. În functie de provenientă
a. primare – potentialul uman si natural
b. derivate – rezultat al activită ii umane
2. După natura lor:
a. umane
b. materiale
c. financiare
d. informa ionale
e.
Costul de oportunitate reprezintă beneficiul (câştigul) asociat celei mai bune variante la care s-a renun at în
favoarea alternativei alese.

1.2 Consumatorulăsiăcomportamentulăs u
A. Utilitatea economic

Consumatorul este persoana care utilizeazǎ bunuri şi servicii în scopul satisfacerii trebuinţelor sale.
Consumatorul se defineşte prin: - trebuin ele şi preferin ele sale
- veniturile de care dispune.
Preferin ele consumatorilor se exprimǎ în utilitatea bunurilor şi serviciilor.
Din punct de vedere economic, utilitatea este satisfac ia sau plǎcerea resim itǎ de o persoanǎ în urma consumǎrii
unui anumit bun sau serviciu. Aprecierea utilitǎ ii unui bun sau serviciu este subiectivǎ.
A1.ăUtilitateaătotalǎ
Utilitatea totalǎ (U t ) reprezintǎ satisfac ia totalǎ resim itǎ de un consumator în urma consumǎrii unui numǎr
oarecare de bucǎ i dintr-un bun.
Notǎm:
U 1 ţ utilitatea primei bucǎ i care se consumǎ;
U 2 = utilitatea celei de-a doua bucǎ i care se consumǎ;
U 3 = utilitatea celei de-a treia bucǎ i care se consumǎ; ...

1
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

U n = utilitatea celei de-a n-a bucǎ i care se consumǎ;

U
U t ţ utilitatea totalǎ;

U
U t = U 1 + U 2 + U 3 + ... + U n = i , unde i = 1,2,...,n.
Rezultǎ : U t = i , unde i = 1,2,3,...,n.
A2.ăUtilitateaămarginalǎă
Utilitatea marginalǎ ( U mg ) reprezintǎ satisfac ia suplimentarǎ resim i ǎ de un consumator în urma consumǎrii
unei unitǎ i suplimentare dintr-un bun, ceilal i factori rǎmânând constan i.
Tabelul II.1 – Utilitatea marginalǎ a bomboanelor
Bomboane Utilitatea Utilitate marginalǎ
consumate totalǎ (U t ) ( U mg )
nici una 0
10 – 0 = 10
prima 10
18 – 10 = 8
a doua 18
23 – 18 = 5
a treia 23
25 – 23 = 2
a patra 25
25 – 25 = 0
a cincea 25
Formula dupǎ care se calculeazǎ utilitatea marginalǎ este :
U
U mg 
Q
,

Unde : U mg  utilitatea marginalǎ; ∆U ţ varia ia utilitǎ ii; ∆Q ţ varia ia cantitǎ ii consumate.

Prin defini ie, utilitatea totalǎ este suma utilitǎ ilor individuale în condi iile asumǎrii unei cantitǎ i oarecare
dintr-un bun.
Prin defini ie, utilitatea marginalǎ reprezintǎ varia ia utilitǎ ii totale în condi iile în care cantitatea consumatǎ
dintr-un bun se modificǎ cu o unitate.
Utilitatea marginalǎ descreşte pe mǎsurǎ ce creşte consumul. Acesta atinge valoarea zero atunci când utilitatea
totalǎ începe sǎ scadǎ, capǎtǎ valori negative.
Evolu ia utilitǎ ii marginale, în func ie de cantitatea consumatǎ, este definitǎ de legea descreşterii utilitǎ ii
marginale. Conform acestei legi, utilitatea marginalǎ se diminueazǎ pe mǎsurǎ ce creşte cantitatea în care este consumat
un bun.

B. Consumatorul rational

Comportamentul consumatorului se subordoneazǎ unor cerin e de raţionalitate şi eficienţǎ. Ra ional este ca

satisfac ia resim itǎ de consumator în urma cheltuirii venitului de care dispune sǎ fie cât mai mare. Satisfac ia resim itǎ
reprezintǎ efectele ob inute în urma consumului, iar venitul cheltuit reprezintǎ efectele depuse în vederea consumului:

satisfacti a
eficien a consumului ţ
cheltuieli
Eficien a consumului se exprimǎ sub forma raportului utilitate/pre :

U
E=
P
2
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

U ţ utilitatea sau satisfac ia resim itǎ; E ţ eficien a; P ţ pre ul.

În termeni de utilitate, eficien a unui act de consum se mǎsoarǎ prin utilitatea pe unitatea monetarǎ
cheltuitǎ, iar un consumator ra ional ob ine maximum de utilitate cumpǎrând, cu venitul limitat de care dispune,
diferite bunuri sau servicii oferite spre vânzare.

Regulaădeămaximizareăaăutilitǎ ii:

Utilitatea maximǎ se obţine atunci când utilitatea marginalǎ obţinutǎ cu ultima unitate monetarǎ cheltuitǎ
pentru achiziţionarea unui bun este aceeaşi cu utilitatea marginalǎ pe ultima unitate monetarǎ cheltuitǎ pentru orice alt


U mgA U mgB
bun
PA PB

Regula de maximizare a utilitǎ ii ne spune de fapt, cǎ un consumator va ob ine satisfac ie maximǎ dacǎ îşi va
cheltui venitul disponibil astfel încât ultima unitate monetarǎ cheltuitǎ pentru un bun sǎ îi procure o satisfac ie
suplimentarǎ ( U mg ), egalǎ cu satisfac ia suplimentarǎ procuratǎ de ultima unitate monetarǎ cheltuitǎ pentru a cumpǎra
oricare alt bun.

FISA DE LUCRU

1.3 Cererea

Cererea reprezintă cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care consumatorii pot şi sunt dispuşi să o cumpere
într-o anumită perioadă de timp, la un anumit pre .
Cererea exprimă atât trebuin ele şi preferin ele consumatorilor, cât şi posibilită ile lor de cumpărare. Trebuin ele
sau preferin ele nu reprezintă o cerere efectivă. Unei persoane poate să-i placă foarte mult un anumit produs, dar nu il va
cumpăra dacă nu poate plăti pre ul cerut. În acest caz preferin ele nu se vor exprima pe pia ă sub formă de cerere.
Cerereaăsolvabil ăreprezintă cererea de bunuri şi servicii pentru care cumpărătorii dispun de mijloace de plată.
Exemplu:
Să presupunem ca un consumator oarecare cumpără CD-uri. Cererea se prezintă ca in tabelul de mai jos:

Pretul unui CD(u.m) 50 40 30 20 10

Cantitatea cerută(nr CD-uri) într-o lună 1 2 3 5 7

Consumatorul va cumpăra o cantitate mai mare dintr-un anumit produs dacă pre ul acestuia scade si invers.
Obs! Din tabel nu reiese care este pre ul pie ei la care se vând CD-urile. Acesta nu depinde numai de cerere ci si
de ofertă.
Desena i curba cererii.
Obs! Curba cererii este descrescătoare la pre !
Rela ia inversă dintre pre si cantitatea cerută poarta denumirea de legea cererii. Ea este reprezentată grafic mai
sus (din graficul facut).

Elasticitatea cererii

Proprietatea cererii de a se modifica sub ac iunea factorilor care o influen ează se numeşte elasticitate. Dintre
acestia, cei mai importan i sunt pre ul şi venitul consumatorului.

 Elasticitateaăcereriiăinăfunc ieădeăpre

Pentru a determina gradul de elasticitate a cererii pentru un bun oarecare, se calculeaza coeficientul de elasticitate.
Varia ia cantită ii cerute(%)
Kec/p = - varia ia pre ului (%) ţ Δ Q(%) / Δ P (%)

3
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

Unde Δ Q(%)ţ Δ Q/ Q0 x 100

Δ P(%)ţ Δ P/ P0 x 100
Inlocuind in formulă ob inem:
Kec/p = - Δ Q : Δ P
Q0 P0

Tipuri de elasticitate a cererii in func ie de pre :

a) elastic la care modificarea pre ului cu un anumit procent determină modificarea cererii cu o mărime mai mare.
Exemplu: autoturisme, calculatoare, etc.
Kec/p > 1
b) inelastic ă schimbarea pre ului cu un anumit procent detremină o modificarea mai mică a cantită ii cerute, in sens
invers. Exemplu : daca pre ul hartiei creste, cantitatea hartiei ceruta de o editură nu se va scadea foarte mult, pt ca hartia
este de strictă necesitate.
Kec/p < 1
c) unitar , modificarea pre ului cu un anumit procent detremină modificarea cu aceeasi mărime a cantită ii cerute.
Kec/p = 1
d) perfectăelastic ămodificarea oricât de mică a pre ului determină o varia ie foarte mare a cantită ii cerute. Exemplu:
pia a financiară- ac iuni.
e) perfectă inelastic ă atunci când modificarea pre ului nu determină nicio modificare a cantită ii cerute.Exemplu :
oferte promo ionale „in limita stocului disponibil”.

 Elacticitateaăcereriiăînăfunc ieădeăvenit

Cererea este, de regulǎ, într-un raport de determinare directǎ, pozitivǎ fa ǎ de modificarea mǎrimii venitului

 dacǎ venitul consumatorilor creşte, acesta determinǎ creşterea cererii;

consumatorilor. Astfel:

 daca venitul consumatorilor scade, acesta determinǎ scǎderea cererii

Indicatorul care ne aratǎ mǎrimea elasticitǎ ii este coeficientul de elasticitate al ererii în func ie de venitul
consumatorilor: K ec / v
C C1  C 0

 0   C
V V1  V0
C C0 R
K ec / v
RV
V0 V0
Atunci când venitul creşte, creşte şi cererea, dar nu în aceeaşi mǎsurǎ pentru diferite bunuri marfare:
 pentru bunurile obişnuite varia ia veniturilor consumatorilor determinǎ o varia ie de acelaşi sens a cererii
K ec / v  0
 acele bunuri pentru care K ec / v  0, adicǎ varia ia veniturilor determinǎ o varia ie de sens contrar a cererii, se
numesc bunuri inferioare.

4
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

Cap.2ăPRODUC TORULăŞIăCOMPORTAMENTULăS UăRA IONAL

1. Proprietatea şiăliberaăini iativ

A. Întreprinderile - agent economic

Producatorul- persoana care utilizează resurse (naturale, materiale, umane) pentru a produce bunuri si
servicii.
Întreprinderile- unită i economice de baza la nivelul cărora se desfăsoară activită i de productie si de
distributie a bunurilor si serviciilor. Au diferite dimensiuni si se afla in diferite forme de proprietate.
Proprietatea reprezintă rela ia dintre oameni (indivizi, grupuri, societate), cu privire la însuşirea
bunurilor existente sau produse de societate.
Drepturi sau atribute ce revin de inătorilor proprietă ii:
- Posesia – însuşirea de către o persoana a bunurilor
- Dispoziţia – dreptul de a dispune de acele bunuri
- Folosinţa- utilizarea bunului aflat în posesie
- Uzufructul – însuşirea beneficiilor care apar în legătură cu acel bun

 Înstrăinare sub toate aspectele (vanzare-cumpărare, dona ie, mostenire)

Atributele pot fi cedate total sau partial:

 Înstrăinare partială (închiriere, arendare, etc)

Forme de proprietate
a) proprietate particulară :
 individuală – proprietarul foloseşte, administrează şi îşi însuşeste roadele;
 asociativă – un grup de pers fizice sau juridice se asociază pt a administra o afacere, pt a desfasura
anumite activitati;
b) proprietate publică – proprietarii sunt unită i ale admnistra iei publice (scoli publice, spitale publice)
c) proprietate mixtă

ACTIVITATE: Identificati avantajele si dezavantajele diferitelor tipuri de întreprinderi.

B. Liberaăinitiativ ăinăeconomiaădeăpiaţ

Libera ini iativă se concretizează in dreptul agen ilor economici:

 de a dispune asa cum doresc de proprietea sa
 de a-şi administra după propria dorin ă afacerea
Libera ini iativă este manifestarea libertă ii economice a proprietarului de a-şi men ine, dezvolta sau
restrânge activitatea, de a decide in conformitate cu propriile interese tinând cont si de normele legale şi de
utilizarea ra ională a resurselor.
Manifestarea liberei ini iative înseamnă şi asumarea unor responsabilită i cu privire la :
- natura activită ii - persoanele implicate
- locul de desfăşurare - locul de desfacere a produselor şi serviciilor
- dimensiunea activită ii
Orice economie de pia ă este o economie deschisă, bazată pe schimb si pe proprietatea privata asupra
resurselor de productie.Economia deschisă se caracterizează prin:
- proprietate privata - preturi libere
- libertate economică - concurenta
- interventia limitata a statului in economie

5
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

2.ăFactoriiădeăproductieăşiăcombinareaăacestora

Factorii de productie sunt resursele atrase în activitatea economica.

Resursele naturale si munca sunt factori de productie primari.
Resurse: - regenerabile
- neregenerabile
Munca este considerata factorul de productie cel mai important. Munca este o activitate desfasurata de
oameni, presupunand capacitatea fizica si intelectuala de a produce bunuri si servicii.
Capitalul este un factor de productie derivat. Bunurile de capital sunt bunuri rezultate din procesele
economice anterioare si sunt utilizate pentru a produce alte bunuri si servicii.
Dupa modul in care se consuma si se inlocuiesc, in cadrul proceselor economice la care participa,
bunurile de capital sunt grupate in capital fix si capital circulant.
Capitalul fix (Kf) cuprinde bunuri care se consumă si se înlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare:
clădiri, masini, utilaje, instalatii, drumurile etc. Acestea participă la mai multe procese de productie in cadrul
carora se consuma treptat.
Capitalul circulant (Kc) cuprinde bunuri care se inlocuiesc dupa fiecare proces de productie: materii
prime, combustibil, energie, apa tehnologica etc. Acestea participa la un singur proces de productie, in cadrul
caruia se consuma complet.
K = Kf + Kc
K= intregul capital utilizat
Deprecierea capitalului fix este cunoscuta sub forma de uzura.
Uzura poate fi: fizica sau morala
Atragerea resurselor de productie in activitatile economice depinde de tehnologia existenta si de
costurile implicate.
Conditiile tehnice existente la un moment dat ofera posibilitatea de a prelucra doar anumite resurse.
Acestea devin factori de productie efectivi, spre deosebire de resursele care nu pot fi prelucrate cu tehnologia
existenta si care vor deveni factori de productie in viitor.
Costul cu care pot fi prelucrate resursele este deosebit de important pentru producator. Daca, pentru a
utiliza anumite resurse, el trebuie sa plateasca un cost mai mare decat cheltuielile pe care le poate recupera,
rational este sa renunte, in caz contrar va fi obligat sa suporte pierderile.
Factorii de productie sunt combinati in functie de tipul de bun sau serviciu care se produce si de
cantitatea in care se produce.
Combinarea reprezinta modul specific de unire a factorilor de productie in vederea producerii
diferitelor bunuri si servicii.
In functie de tipul de bun sau serviciu, producatorul selecteaza factorii specifici domeniului de
activitate respectiv, factori impusi de tehnologia de fabricatie.
In functie de cantitatea de bunuri si servicii de care se estimeaza ca este nevoie, producatorul va
achizitiona si combina cantitati mai mari sau mai mici de factori. El trebuie sa combine eficient factorii de
productie, pentru a obtine maxim cantitate la minim consum.
Combinarea optima este aleasa in urma substituirii unor factori de productie cu altii si a calcularii unor
indicatori de eficienta, precum productivitatea.
Suplimentul dintr-un factor (de regula, capital) necesar pentru a reduce cu o unitate cantitatea utilizata
dintr-un alt factor (de regula, munca), astfel incat productia sa nu se reduca, reprezinta rata marginala de
substitutie (RmgS)

6
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

3. Eficientaăeconomicaăşiăproductivitatea

Agen ii economici evaluează rezultatele activită ii lor cu ajutorul indicatorilor economici, denumi i şi
indicatori deăeficien . Indicatorii economici sunt expresii numerice ce măsoară activitatea economică.
Indicatorii de eficien ă sunt:
• Productivitatea;
• Costul;
• Profitul
Productivitatea reprezint ă eficien a,ă randamentulă sauă rodniciaă cuă careă suntă combina iă şiă utiliza iă
factoriiădeăproduc ieăînăactivitateaădeăob inereăaăbunurilorăşiăserviciilor.ă
Randamentul factorilor de produc ie se apreciază cu ajutorul niveluluiăproductivit ii.ă
Rela ia care exprimă nivelul productivită ii este:
W = Q/Fi,
unde: W ţ nivelul productivită ii
Q ţ produc ia (exprimată în unită i fizice - bucă i, kilograme, metri, tone sau/şi în unită i monetare - lei, dolari,
euro)
Fi ţ efortul depus, factorii de produc ie utiliza i exprima i în unită i fizice sau monetare

SARCINI! (pe grupe)

1. Ce efecte generează cresterea productivităţii la nivelul firmei?
2. Ce efecte generează cresterea productivităţii la nivelul economiei nationale?

Nivelul şi evolu ia productivită ii depind de numeroase împrejurări economice şi extraeconomice, cum

ar fi:
• calitatea factorilor de produc ie utiliza i;
• calitatea organizării şi managementului activită ii economice;
• motiva ia economică a posesorilor factorilor de produc ie;
• condi iile naturale;
• climatul politic şi social existent.
În practica economică se folosesc două forme de determinare şi analiză a productivită ii:
• productivitatea global ă(total );
• productivitatea par ial ă
Productivitatea globală exprimă eficien a agregată a tuturor factorilor de produc ie implica i în ob inerea
unui rezultat şi se poate calcula ca productivitateăglobal ămedie:ă
W = Q/ (P+L+Kt)
sau ca productivitateăglobal ămarginal :ă
WăţăΔQ/ă(ΔP+ΔL+ΔKt)

Nivelul productivită ii par iale se exprimă tot prin productivitate medie şi productivitateămarginal ,
dar redate pentru fiecare factor de produc ie pentru care vrem să o calculăm în parte.
Productivitatea medie exprim ăeficien aămedieăob inut ăprinăutilizareaăfiec ruiăfactorădeăproduc ieă
în parte.
Productivitatea muncii (WmL) arată eficien a medie prin care este consumat factorul muncă.
WmL = Q/L,
unde Q ţ produc ia; L ţ numărul de lucrători sau timpul lucrat, exprimat în ore de muncă.
Productivitateaămedieăaăp mântului (WmP) arată eficien a medie cu care este utilizat factorul pământ
şi se calculează ca un raport între rezultatele ob inute (Q) şi suprafa a totală de teren (P) folosită pentru
ob inerea produc iei respective:
7
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

WmP = Q/P
Productivitatea medie a capitalului (WmK) arată eficien a medie cu care este utilizat factorul capital
şi se calculează ca un raport între rezultatele ob inute (Q) şi capitatul tehnic utilizat (Kt):
WmK = Q/Kt
Productivitateaă marginal ă exprimă eficien a ob inută prin modificarea cu o unitate a unuia, mai
multora sau a tuturor factorilor de produc ie.
Productivitateaămarginal ăaămunciiă(WLmg) exprimă eficien a ultimei unită i de muncă implicată în
activitatea economică.
Productivitatea marginală a muncii se determină ca un raport între varia ia absolută a produc iei (ΔQ) şi
varia ia cantită ii de muncă (ΔL) utilizată prin adăugarea unei noi unită i din factorul de produc ie muncă,
după rela ia:
WLmg ţ ΔQ/ΔL
Productivitateaă marginal ă aă capitaluluiă exprimă eficien a ultimei unită i de capital tehnic atras şi
utilizat în activitatea economică.
Productivitatea marginală a capitalului tehnic se determină ca un raport între varia ia absolută a produc iei
(ΔQ) şi varia ia cantită ii de capital tehnic (ΔKt) utilizat prin adăugarea unei noi unită i din factorul de
produc ie capital, după rela ia:
WKtmg ţ ΔQ/ΔKt
Productivitateaămarginal ăaăp mântuluiăexprimă eficien a ultimei unită i de teren (ha, ar, mp) atrase
şi utilizate în activitatea economică
Productivitatea marginală a pământului se determină ca un raport între varia ia absolută a produc iei (ΔQ) şi
varia ia absolută a suprafe ei de teren (ΔP) utilizate prin adăugarea unei noi unită i din factorul de produc ie
pământ, după rela ia
WPmg ţ ΔQ/ΔP

4. COSTUL PRODUCTIEI
Combinareaă factoriloră deă produc ieă este un proces tehnico-economic de unire a acestora în vederea
ob inerii de bunuri economice, în condi ii de eficien ă maximă.
Combinarea factorilor de produc ie are două laturi: latura tehnică şi latura economică.
Latura tehnică are în vedere unirea factorilor de produc ie specifici şi complementaritatea acestora. Latura
economică vizează maximizarea profitului.
Combinareaăfactorilorădeăproduc ieădepinde de:
• Naturaăactivit ţii - tipul de activitate: agricultură, industrie, turism, transport, etc.
• Nevoiaădeăbunuriăşi servicii - cererea pentru anumite bunuri;
• Condiţiileătehniceădeăproducţie - rolul esen ial în acest caz îl are progresul tehnic;
• Abilitateaăîntreprinz torului - rolul determinant îl are aici capacitatea de a conduce o afacere.
Costulă deăproduc ieă reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate de un agent economic cu producerea şi
desfacerea unui bun economic sau serviciu.
Costul este expresia valorică a consumului de factori de produc ie efectuat de întreprinzător în fiecare ciclu
de produc ie. Activitatea economică este eficientă atunci când costurile de produc ie sunt mai mici decât
veniturile ob inute din vânzarea produc iei.
Consumul de capital fix se exprimă numai valoric, prin amortizare.
Amortizarea se calculează conform formulei:
A = Kf / n

8
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

Consumul de capital circulant este pus în eviden ă atât fizic (kg, tone, metri) - prin consum specific
sau tehnologic - cât şi valoric (u.m.). Cheltuielile cu capitalul circulant (Kc) şi amortizarea (A) formează
cheltuielile materiale ale firmei (Cmat) : Cmat = Kc + A
Consumul factoruluiămunc este pus în eviden ă:
• Fizic - prin numărul de lucrători sau prin timpul lucrat;
• Valoric - prin plă ile făcute pentru salarizarea angaja ilor;
Cheltuielile salariale ale firmei includ salariile lucrătorilor direct productivi (salarii directe - Sd), ale
personalului administrativ (salarii indirecte - Si), contribu iile pentru ajutorul de şomaj şi asigurările sociale
(CAS).
Consumul factorului p mântă este pus în eviden ă numai valoric, fie prin suma necesară cumpărării
acestuia, fie prin sumele plătite pentru utilizare (arendă).
Costul este o parte componentă a pre ului (P) de vânzare a produsului, permi ând producătorului să-şi
recupereze cheltuielile suportate şi să ob ină un câştig.
Costurile globale reprezintă toate cheltuielile necesare ob inerii unui volum dat al produc iei unui bun sau
serviciu. Costul global (CT) cuprinde costul global fix (CF) şi costul global variabil (CV).
CT = CF + CV
Costul global fix (CF) cuprinde costurile care, pe termen scurt, nu se modifică în func ie de volumul
produc iei: amortizarea capitalului fix, dobânzile, taxele, impozitele, salariile indirecte, chiria, între inerea,
iluminatul şi încălzitul spa iilor de produc ie, asigurările, telefonul. Aceste costuri sunt suportate de firmă,
chiar dacă producţia este zero.
Costul global variabil (CV) cuprinde costurile care se modifică în func ie de volumul produc iei:
cheltuieli cu materii prime, materiale auxiliare, energia şi combustibilul pentru produc ie, apa tehnologică,
salarii directe. Costurile variabile evoluează în acelaşi sens cu produc ia, dar nu strict propor ional.
Costurile medii (unitare) reprezintă cheltuielile pe unitate de produs sau serviciu.
Costurile medii (unitare) sunt: fixe, variabile şi totale.
Costul fix mediu (CFM) reprezintă costul fix suportat de fiecare unitate de produs şi se determină ca un
raport între costul fix global (CF) şi volumul produc iei (Q):
CFM = CF / Q
Costul variabil mediu (CVM) reprezintă costul variabil suportat pentru fiecare unitate de produs şi se
determină raportând costul variabil global (CV) la volumul produc iei (Q). Mărimea şi dinamica sa depinde
atât de evolu ia costului variabil, cât şi a produc iei.
CVM = CV / Q
Costul total mediu (CTM) reprezintă costul total suportat de fiecare unitate de produc ie şi se determină ca
un raport între costul total global (CT) şi produc ia ob inută.
CTM = CT / Q
Pe termen scurt, evolu ia sa depinde de dinamica CV şi Q.
Costul marginal (Cmg) reprezintă sporul de cheltuieli totale determinat de creşterea produc iei cu o
unitate şi se determină ca un raport între varia ia costurilor totale (ΔCT) şi varia ia produc iei (ΔQ).
Cmg ţ ΔCT / ΔQ
Pe termen scurt, mărimea sa depinde doar de costul variabil global şi mediu:
Cmg ţ ΔCV / ΔQ, întrucât ΔCF ţ 0
Cunoaşterea nivelului şi a evolu iei costului marginal are o importan ă deosebită în fundamentarea
deciziilor producătorului privind stabilirea nivelului optim al produc iei, deci în vederea maximizării
profitului.

9
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

5. PROFITUL

Veniturile realizate în activitatea economică sunt distribuite posesorilor de factori de produc ie care au
participat la ob inerea rezultatelor. În în elesul comun al termenului, profitul constă în diferen a dintre aceste
venituri şi costurile de produc ie.
Profitul, în sens larg, poate fi identificat cu orice câştig, beneficiu,ăavantajăb nesc.ă
În sens restrâns, profitul este un venit net ob inut de întreprinzător (antreprenor), ca posesor al
factorului de produc ie capital, utilizat într-o activitate economică.
Laănivelădeăfirm ,ăprofitulăareăfunc iaăde:ă
- a reflecta ra ionalitatea activită ilor economice (încasările sunt mai mari decât costurile);
- a motiva în dezvoltarea, men inerea sau restrângerea unei activită i;
- a se constitui în sursă de autofinan are.
Laănivelăindividual,ăprofitulăareăfunc iaăde:ă
- a stimula ini iativa şi creşterea eficien ei;
- a stimula acceptarea riscului în activitatea economică.
Laănivelămacroeconomic,ăprofitulăareăfunc iaăde:ă
- a stimula concuren a;
- a influen a dezvoltarea economică şi progresul social;
- a orienta alocarea resurselor;
- a cultiva spiritul de economisire.
Profitul reprezintă o sumă globală, ale cărui componente pot fi diferen iate după mai multe criterii:
1. dup ăcaleaăpeăcareăaăfostăob inut:
a. profit legitim, contabil - ob inut în condi iile respectării prevederilor legale privind calculul şi
impozitarea
b. profit nelegitim, nelegal - ob inut fără muncă, prin încălcarea legii
2.ădup ăcon inutulăprofitului:
a. profit brut (Prb) - ob inut prin diferen a dintre încasări (CA-cifra de afaceri) şi costurile totale
(CT) Prb = CA - CT
b. profitul net ( Prn) - suma ce rămâne întreprinzătorului după plata impozitului pe profit (Ipr)
Prn = Prb – Ipr
3.ădup ăm rimeaăacestuia:
a. profit normal, ordinar sau obişnuit - reprezintă suma minimă pe care un întreprinzător trebuie să o
ob ină pentru a fi stimulat să-şi continue activitatea
b. supraprofitul (profit de monopol sau profit economic) - reprezintă un câştig suplimentar, peste cel
normal, pe care îl ob in numai anumite firme ce dispun de unele avantaje fa ă de concuren i
(avantaje de cost, de pre , calitate).
M rimeaăprofitului se exprimă cu ajutorul a doi indicatori principali:
- masa profitului (Pr) Pr = CA - CT
- rata profitului (Rpr’) :
1. rata profitului în func ie de cifra de afaceri exprimă cantitatea de profit ob inută la 100 u.m. venit
Rpr/CA= (Pr / CA) x 100
2. se numeşte rataărentabilit ii; exprimă cantitatea de profit ob inută la 100 u.m. cheltuite
Rpr/CT = (Pr/CT) x 100; (rataărentabilit ii)
3. rata profitului în func ieădeă capitalul utilizat exprimă cantitatea de profit obtinuta la 100 u.m. de
capital utilizat Rpr/Kt =(Pr/Kt) x 100

10
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

APLICATIE
1. O societate comerciala obtine un cursul anului incasari totale in valoare de 5000 u.m si efectueaza costuri
totale de 4000 lei. Capitalul folosit are o valoare de 1000 lei. Determinati
a. masa profitului
b. rata profitului in functie de cifra de afaceri, costuri totale si capital.

6. OFERTA

Oferta reprezintǎ cantitatea de bunuri şi servicii pe care agen ii economici o aduc pe pia ǎ într-o
anumitǎ perioadǎ şi la un anumit pre .
La baza formǎrii ofertei pe pia ǎ stau resursele şi factorii de produc ie. Pentru ca acesta sǎ poatǎ
satisface nevoile şi dorin ele consumatorilor este nevoie de activitate economicǎ prin care sǎ fie transformate
în bunuri şi servicii. Producǎtorii au un comportament diferen iat, care este influen at de:
- modificarea pre urilor la factorii de produc ie
- modificarea pre urilor de vânzare ale bunurilor
Cantitatea oferitǎ nu se confundǎ cu cantitatea vândutǎ. Cantitatea oferitǎ reprezintǎ tot ceea ce
producǎtorul înten ioneazǎ sǎ vândǎ, iar cantitatea vândutǎ reprezintǎ acea cantitate pentru care producǎtorul
reuşeşte sǎ gǎseascǎ cumpǎrǎtori. Cantitatea vândutǎ efectiv este în strictǎ dependen ǎ de nivelul cantitǎ ii
cerute pe pia ǎ.
Formarea ofertei este rezultat al activitǎ ii producǎtorului, dar şi al intermediarilor.
Legea ofertei redǎ raportul de determinare directǎ între modificarea mǎrimii pre ului unitar al unui bun
şi modificarea cantitǎ ii oferite din bunul respectiv.
Aplicatie!
Considerând urmǎtoarea creştere conjuncturalǎ a pre ului unei reviste, vom observa o varia ie a tirajului
acesteia pe care o prezentǎm în tabelul urmǎtor:
Pre 2 2,2 2,4 2,5 2,7 3 3,1 3,3 3,5
Tiraj 15000 17000 19000 20000 22000 25000 26000 28000 30000

Oferta de CD-uri
Pre ul unui CD 50 40 30 20 10
Q de CD-uri intr-o luna 5 4 3 2 1

Cap. 3 Pia a- întâlnire a agentilor economici

1. Rela iaăcerere-ofert -pre

A. Pia aă este locul unde se intâlnesc cumpărătorii şi vânzătorii diferitelor bunuri şi servicii (locul unde se
realizează schimburile).
Clasificareăaăformelorădeăpia :
- După obiectul tranzac iilor (pia a bunurilor şi serviciilor, pia a monetară, pia a financiară, pia a valtară,
pia a muncii)
- Dupa dimensiune (locală, regională, natională, internatională)
- Dupa tipul de concurenta (perfectă si imperfectă)
B. Pretul si cantitatea de echilibru – reprezentare grafică!

11
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

2. Mecanismulăconcuren ial
Concuren a ţ competi ia, confruntarea liberă, rivalitatea dintre agen ii economici (producători sau
consumatori) care ac ionează pe pia ă pentru realizarea propriilor interese.
Mecanismul concuren ial are efecte benefice atât asupra producătorilor cât şi asupra consumatorilor.
De exemplu: asupra producatorilor: - accelerarea cercetării
- perfectionarea activită ii economice
- diversificarea productiei
- imbunătă irea calită ii produselor
- promovare progresului tehnic
asupra consumatorilor:
- reducerea pre urilor
- diversificarea bunurilor
- facilită i acordate de către producători
Tipuriădeăconcuren în func ie de criteriul respectării legilor:
- concurenţă loială - care respectă reglementările în vigoare (poate folosi ca instrumente: reducerea
pre urilor, cresterea calită ii produselor, acordarea de facilită i clien ilor, publicitate, introducere de noi
produse)
-concurenţă neloială încalcă prevederile legale (foloseste instrumente incorecte: şantaj,mită, trafic de
influen ă, evaziune fiscală, etc)
Tipuriădeăpia după forma de concuren ă:
- pia ă cu concuren ă perfectă
- pia a cu concuren ă imperfectă: - pia a de monopol
- pia a de oligopol
- pia a de oligopson (monopson)

Pia aăcuăconcuren ăperfect

Pia aă cuă concuren ă perfect ă presupune existen a unui număr foarte mare de producători care
ac ionează independent.
Caracteristici:
- atomicitatea = participan ii la pia ă sunt foarte numeroşi
- omogenitatea = produsele oferite de firme sunt relativ identice
- libertateaădeăac iuneăpeăpia ă– nu există restrictii pt intrarea pe pia ă
- transparen ăperfect ă – constă în perfecta informare a ag economici cu privire la cantitate, calitate, pret,
structura cererii şi ofertei.
- mobilitateaăperfect ăaăfactorilorădeăproductie – pot fi procurati oricând si in orice cantitate.
Pia a cu concuren ă perfectă se întâlneşte rareori în realitate.

Pia aăcuăconcuren ăimperfect

Este cea mai aproape de realitate, deoarece concuren a perfectă rămâne doar ca un model ideal.
Caracteristici :
- produsele sunt diferen iate
- există restric ii în calea celor ce doresc să pătrundă pe pia ă
- informare deficitară privind situa ia pie ei
- mobilitate redusă a factorilor de produc ie
Pia a cu concuren ă imperfectă se prezintă sub următoarele forme:
a. pia a cu concuren ămonopolistic – nr mare de producători care oferă produse diferite
Exemple: pia a produselor de îmbrăcăminte, pia a produselor cosmetice.
12
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

b. pia a cu concuren ă deă monopol – pe pia a domină un singur producător care poate impune calitatea,
cantitatea si pretul
Exemple: CFR, E-ON Energie
c. pia a cu concuren ă deă oligopol – pe pia a există cateva firme mari, puternice influentând preturile
produselor ce le fabrica
Exemple: pia a telefoniei mobile
d. pia a cu concuren ă de oligopson (monopson) – pia a pe care există putini cumpăratori (sau unul singur)
acestia impunând conditiile la care vor cumpăra produsele.
Exemple monopson: armata este singura care cumpăra armament şi alte bunuri utilizate exclusiv
de cadrele militare.

3. Pia aămonetar
A. Banii - Reprezintă ansamblul mijloacelor de plata utilizate în tranzac ii

 Mijloc de schimb
Functiile banilor

 Etalon al valorii
 Rezervă de valoare
 Mijloc de plată
Forme ale banilor Numerar şi Bani scripturali(de cont)
B . Masaămonetar
 Reprezintă cantitatea de bani aflata în economie, la un anumit moment dat si la diferiti agenti

 Se compune din numerar (moneda efectivă) si banii scripturali (moneda de cont):

economici.

M= N + Bs
M= (P x T)/ V – ecuatia cantitativă a M ţ masa monetară
banilor (Irvin Fisher) P = nivelul preturilor
MxV=PxT T = volumul de bunuri si servicii supuse tranzactiilor
V= viteza de rotatie a banilor

Pia aămonetar este locul unde se confruntă cererea şi oferta de monedă, în func ie de pre ul ei (rata

 Cerereaădeămoned provine de la agen ii economici care cheltuie mai mult decât resursele de care
dobânzii-d’).

dispun şi recurg la împrumuturi.

 Oferta deămoned provine de la agen ii economici care au la un moment dat resurse monetare
disponibile
Rolul pie ei monetare este de:
- a compensa deficitul cu excedentul de monedă existent la diferi i agen i economici;
- - a regla cantitatea de monedă într-o economie
Echilibrul pietei monetare - Pia a monetară se află in echilibru atunci când oferta de bani este egală cu
cererea de bani : MxV=PxT.

Aplicatie! Cat de multi bani sunt necesari pentru tranzactionarea unei cantitati de 100.000 bunuri, daca un bun
se vinde cu 20 u.m. si fiecare unitate monetara mijloceste 4 tranzactii?

C. Baniiăşiăb ncile

13
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

Sistemul bancar (financiar) este format din ansamblul de institu ii care gestionează instrumentele
monetare şi influen ează economia prin intermediul monedei (băncile, casele de economii, societă ile de
asigurare
Creditul este o rela ie bănească între:
• creditor, care acordă un împrumut sau vinde un bun sau prestează un serviciu pe datorie.
• debitor, beneficiarul împrumutului, bunului sau serviciului, care se angajează să plătească la o dată
ulterioară (scadenţă) suma corespunzătoare plus o dobândă
In sens restrâns, dobânda este suma de bani care revine creditorului pentru folosirea împrumutului de
către debitor o anumită perioadă de timp.
M rimeaădobânzii poate fi pusă în eviden ă:
- absolut - prin masa dobânzii (D)- suma de bani plătită în plus fa ă de credit (pentru debitor este un cost,
pentru creditor un venit);
- relativ- prin rata dobânzii - pre ul plătit de debitor creditorului pentru dreptul de a dispune timp de un an de
100 de unită i monetare, se calculează după formula:
Masaădobânziiăpoateăfiăcalculat ăînădou ămoduri:
a. ca dobând ă simpl - pentru credite acordate pe o perioadă de un an, mai mică decât un an sau mai
mare de un an dar rambursate în tranşe egale. Se calculează după formula:
D= Cr x rd x n, unde D= masa dobânzii, rd=rata dobânzii;
n= durata creditului.

b. ca dobând ăcompus - pentru credite acordate pe o perioadă mai mare de un an, rambursate la sfârşitul
perioadei. Se calculează după formula:

D=Sn-Cr, unde Snţ suma ce revine creditorului la sfârşitul

perioadei.
Sn=Cr(1+rd)ⁿ

Câştigulăb nciiă(Cb) rezultă din diferen a dintre dobânda încasată (Dî) la creditele acordate şi dobânda plătită
deponen ilor (Dpl):
Cb= Dî-Dpl
Crestere masei monetare poate fi sănătoasă, fără să producă infla ie, dacă este înso ită de creşterea
cantită ii de bunuri şi servicii supuse vânzării şi invers.

4. Pia aăcapitalurilor (financiar )

Pia aă capitalurilor este un spa iu economic în care se întâlnesc cererea şi oferta de titluri de
valoare(ac iuni şi obliga iuni); reprezintă ansamblul opera iilor de vânzare-cumpărare a activelor financiare pe
termen mediu şi lung.
Obiectulă tranzac iilor pe pia a capitalurilor este reprezentat de activele financiare pe termen mediu şi
lung: ac iuni si obliga iuni;
 Cererea de titluri provine de la agen ii economici care doresc să economisească.
 Oferta provine de la agen ii economici care au nevoie de finan are.
Ac iunea este un titlu de valoare ce are următoarele trăsături:
 atestă calitatea de proprietar a de inătorului asupra unei păr i din capitalul firmei emitente;
 poartă însemne speciale: numele firmei, data emiterii, numărul de identificare a titlului, valoarea nominală,
semnătura persoanei autorizate din partea firmei; elemente de securitate pentru a împiedieca falsificarea.
Tipuriădeăacţiuni

14
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

 ordinare- dau drepturi egale ac ionarilor potrivit numărului de ac iuni de inute- dividend propor ional cu
numărul de ac iuni de inut şi drept de vot în adunarea generală a ac ionarilor (A.G.A.);
 privilegiate- dau de inătorului dreptul la un dividend fix şi prioritate în încasarea acestuia dar nu şi drept
de vot în A.G.A.
Obliga iuneaăeste un titlu de valoare care:
- atestă contractarea unui împrumut pe termen mediu sau lung.
-poartă însemne speciale: numele firmei, valoarea nominală, scaden a(data expirării obliga iunii).
Piaţaă financiar ă primar cuprinde emisiunea şi plasarea de titluri noi: emiten ii de titluri –
vânzătorii- urmăresc ob inerea de capital bănesc, iar posesorii de economii- cumpărători- urmăresc plasarea
acestora devenind investitori. Opera ile se derulează prin intermediul băncilor.
Piaţaăfinanciar ăsecundar cuprinde ansamblul tranzac iilor cu titluri emise anterior.
Tranzac iile: au loc la bursa de valori; se realizează prin intermediul agen ilor de schimb (brokeri); au ca
problemă fundamentală formarea pre ului (cota ie, cursul) titlurilor care diferă de valoarea nominală a
acestora.
Bursaă deă Valoriă Bucureşti permite accesul la realizarea tranzac iilor potrivit unor criterii de
performan ă economică.

 Opera iuni la termen presupun existen a unui decalaj în timp între încheierea tranzac iei şi executarea
Tipuri de operatiuni

 Opera iuni la vedere presupun realizarea schimbului:

contractului stabilit:

- în momentul încheierii tranzac iei sau cel mult 2 zile lucrătoare;

- la cursul afişat.
5.ăPia aămuncii

Pia aă muncii reprezintă ansamblul rela iilor dintre purtătorii cererii şi ofertei de muncă prin care se
stabilesc condi iile de angajare a salaria ilor şi mărimea salariilor ce se consemnează într-un act oficial numit
contract de muncă.
Cerereaă deă munc reprezintă nevoia de muncă salariată ce se formează la un moment dat într-o
economie de pia ă.
Factoriiă careă influen eaz ă cerereaă deă munc : Dezvoltarea economico – socială ; Cheltuielile cu
salarizarea for ei de muncă ; Progresul tehnic şi investi iile de capital;Durata muncii; Interven ia sindicatelor ;
Substituirea factorului muncă
Ofertaă deă munc reprezintă volumul de muncă ce poate fi depus de popula ia unei ări, în condi ii
salariale, într-o perioadă dată de timp.
Factorii care influen eaz ăofertaădeămunc : Nevoia de subzisten ă a salariatului şi a familiei sale ;
Dinamica salariului; Natura muncii prestate; Condi iile de muncă; Satisfac ia oferită de munca depusă;
Posibilită ile de migrare a for ei de muncă:
Pentru contribu ia sa la realizarea muncii ca factor de produc ie, posesorul for ei de muncă primeşte o
sumă de bani denumită salariu. Salariul poate fi privit dintr-o dublă perspectivă: ca şi cost, dar şi ca venit.
Salariu minim garantat legal se stabileşte la nivelul costului muncii, corespunzător unui anumit nivel
al dezvoltării economico-sociale a ării respective. Limita minimă a salariului restric ionează angajatorul şi
trebuie să asigure angajatului minimul de subzisten ă.
Factorii de care depind mărimea şi dinamica salariului sunt: gradul de dezvoltare economică a ării,
natura activită ii desfăşurate, nivelul pregătirii profesionale şi aptitudinile lucrătorilor si altii.
Suma de bani pe care o primeşte salariatul pentru munca prestată constituie salariul nominal. După
re inerea impozitului pe salariu şi a altor contribu ii legale, suma rămasă reprezintă salariul nominal net.
Salariul nominal este o componentă a câştigului nominal net care include şi sporurile, premiile, venitul pentru
ore suplimentare etc.
15
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

Evolu ia sau dinamica salariului nominal se apreciază prin calcularea indicelui salariului nominal.
ISN = 100
Unde: SN0 - salariul nominal din perioada de bază ; SN1- salariul nominal din perioada curentă
Cantitatea de bunuri materiale şi servicii de consum personal care poate fi cumpărată, la un moment
dat, cu salariul nominal net reprezintă salariul real.
Evolu ia salariului real poate fi pusă în eviden ă de calcularea indicelui acestuia:
ISR = x 100; ISR = x100
Salariul real este determinat de mărimea salariului nominal(SN), cu care este direct propor ional, şi de
nivelul pre urilor bunurilor economice de consum personal(Ipc),cu care este invers propor ional.
SR =

6.ăPia aăvalutar

Intensificarea schimburilor economice interna ionale a determinat apari ia şi dezvoltarea pie ei valutare.
Opera iunile de import-export impun schimbarea monedelor na ionale, unele contra altora (exemplu?).
Pia a schimburilor valutare constă în vânzarea - cumpărarea banilor care apar in diferitelor ări.
Pia a valutară asigură întâlnirea cererii cu oferta de valută, având ca scop reglarea încasărilor şi plă ilor
de valută necesare pentru:
 realizarea schimburilor economice interna ionale;
 realizarea turismului interna ional;
 satisfacerea intereselor speculative ale agen ilor economici.
Operatoriiădeăpeăpia aăvalutar
 Operatorii principali - Banca Centrală, băncile comerciale, casele de schimb valutar;
 Operatori comerciali - agen ii economici participan i la comer ul interna ional;
 Operatori intermediari – brokerii
 Operatori speculatori - persoane fizice sau persoane juridice.

Cursul de schimb sau rata de schimb valutar este pre ul unei monede na ionale exprimat în moneda
altei ări. Cursul se stabileşte printr-o opera ie numită cotare.

 cotareădirect - pre ul unei unită i fixe de valută străină (1 dolar, 10, 100, 1000) este exprimat în moneda
Determinarea cursului valutar

na ională.
 cotareăindirect - pre ul unei monede na ionale exprimat în valută străină
Este stabilit un curs de vânzare (mai mare) şi un curs de cumpărare (mai mic) - diferen a fiind câştigul
celui care cotează.
Factoriiăcareăinfluen eaz ăstabilireaăşiăevolu iaăcursuluiăvalutar
 Raportul dintre cererea (+) şi oferta de valută(-);
 Nivelul şi evolu ia infla iei(+);
 Situa ia balan ei comerciale şi de plă i(-);
 Factori politici, psihologici etc.
Modificările cursului de schimb determină:
A.ăDepreciereaămonedeiăna ionale atunci când are loc o creştere a cursului de schimb.
B. Apreciereaămonedeiăna ionale atunci când are loc o scădere a cursului de schimb.

 cursul oficial - (central) stabilit de autoritatea monetară

Formele cursului de schimb

 cursulădeăpiaţ - (cursul zilei) determinat de raportul dintre cererea şi oferta de valută

16
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

OBS! Mărimea cursului se poate modifica chiar în aceeaşi zi în funcţie de modificarea raportului
cerere-ofertă de valută.
Opera iiăpeăpia aăschimburilorăvalutare
Opera iile principale realizate pe pia a schimburilor valutare sunt la vedere şi la termen.
Pia aălaăvedere: asigură livrarea valutei contractate în cel mult două zile lucrătoare de la data încheierii
tranzac iei
Pia aălaătermen- vânzări şi cumpărări ale diferitelor monede:
- se contractează la cursul existent în momentul respectiv
- se finalizează prin livrare şi plată la scaden a convenită de partenerii implica i – 1-6 luni sau 12
luni;

7. Pia aămondial
Schimburile de bunuri economice, servicii şi capitaluri dintre agen ii economici din toate ările
formează pia aămondial .
Existen a şi dezvoltarea rapidă a pie ei mondiale decurg din avantajele şi posibilită ile pe care le oferă
fiecărei ări participante:
1. pentru o aprovizionare mai ieftină;
2. pentru a avea acces la bunurile pe care nu le produce;
3. pentru a extinde pie ele de desfacere;
4. pentru a ob ine valuta necesară importului;
Schimbul sau comer ul cu bunuri economice şi servicii dintre toate ările formează comer ulă
interna ional. Comer ul interna ional include exportul şi importul.
Comer ul interna ional poate fi: vizibil, în sensul că obiectul tranzac iilor îl formează bunurile
tangibile şi invizibil, ceea ce însemnă că obiectul tranzac iilor îl reprezintă serviciile (turismul, transportul
interna ional, asisten a economică şi tehnico-ştiin ifică, serviciile bancare, de asigurări etc.)
Balan a comer ului exterior este tabloul ce redă, pe de o parte, exportul, iar de cealaltă importul în
valori totale şi pe grupe de mărfuri Aceasta poate fi:
- echilibrată, când exportul este egal cu importul
- deficitară, când exportul este mai mic decât importul
- excedentară, când exportul depăşeşte importul
Balan a de plă i reprezintă ansamblul sumelor pe care le primeşte o ară şi a plă ilor sale în rela iile cu
exteriorul,în cursul unui an, ca urmare a opera iilor comerciale, financiare şi monetare dintre agen ii reziden i
şi restul lumii.
Eficien a comer ului exterior este eviden iată prin doi indicatori:
 cursul de revenire la export (Cre);
 cursul de revenire la import (Cri).
Cursul de revenire la export exprimă cheltuiala internă care se face pentru a ob ine o unitate valutară
prin exportul mărfii;
Cursul de revenire la import exprimă cantitatea de monedă na ională ce se ob ine din vânzarea pe pia a
internă a mărfii importate cu o unitate valutară.
Pi + Cc Pi - Ti
Cre = ----------- Cri = -----------
Pe Piv
Pi - pre ul produsului pe pia a internă (în moneda na ională);
Cc - cheltuieli de circula ie până la frontieră (în moneda na ională);
Ti - taxele de import percepute pe marfa respectivă (în moneda na ională);
17
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

Pe - pre ul în valută, la frontieră, al mărfii vândute sau exportate;

Piv - pre ul de import al mărfii, în valută, la frontieră.
Eficien a comer ului exterior se apreciază şi prin raportarea celor doi indicatori (Cre şi Cri ) la cursul
de schimb al monedei na ionale(Cs).
Comer ul exterior al unei ări este eficient când:
- cursul de revenire la export este mai mic sau egal cu cursul de schimb al monedei na ionale (Cre ≤ Cs)
- cursul de revenire la import este mai mare sau egal cu cursul de schimb al monedei na ionale (Cri ≥ Cs)

Cap. IV Macroeconomia
1. Circuitul macroeconomic
Între unită ile economice din cadrul unei economii na ionale au loc anumite corela ii, cum ar fi:
- corela ii tehnologice (rela iile normale ce se desfasoara in intreprinderi)
- corela ii monetare şi financiare
- corela ii de venituri
- corela ii cu circuitele economice interna ionale
- corela ii de ordin social şi institu ional
Ansamblul conexiunilor economice date de corela iile din domeniul economic se structurează în
macroeconomie.
Economiaăna ional ă este forma de manifestare a rela iilor dintre agentii economici în cadrul institu ional-
na ional al unei ări.
Schimburile de bunuri şi servicii dintre agen ii economici generează fluxuri economice: materiale şi
monetare. Totalitatea fluxurilor economice alcătuieşte circuitul macroeconomic.
Din măsurarea fluxurilor economice rezultă indicatorii macroeconomici.
Principalul indicator macroeconomic este Produsul Intern Brut = PIB-ul reprezinta valoarea bunurilor
şi serviciilor finale create în interiorul unei tări, de către agentii economici autohtoni sau străini, în decurs de
un an.
PIB ţ reprezintă valoarea adăugată brută produsă într-o economie na ională într-o perioadă de timp.
ValoareaăAdaugat ăBrut ă(VAB) = plusul de valoare realizat de fiecare agent economic în raport cu
valoarea intrărilor în sistemul său de activitate.
Al i indicatori macroeconomici:
 PNB - Produsul Na ional Brut ţ valoarea productiei finale create de agen ii economici na ionali,
indiferent daca au fost produse in tară sau în afara ării.
 PNN –Produsul Na ional Net
PNN = PNB- A (consumul capitalului fix)
 PIN - Produsul Internt Net ţ valoarea adaugată netă a produc ie finale.
PIN = PIB – A

18
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

 VN - Venitul Na ional ţ valoarea agregată a veniturilor ob inute de proprietarii factorilor de produc ie în

calitate de participan i la activitatea economică.

TEM ăNivelul PIB în România, în perioada 2000-2013.

2. Echilibreăşiădezechilibre macroeconomice
În func ie de modul de abordare, pot fi studiate mai multe tipuri de echilibre/dezechilibre
macroeconomice.
1. Echilibreă şiă dezechilibreă deă fluxuriă şiă variabileă macroeconomice. Pentru a în elege aceste
corela ii, vom face abstrac ie de schimburile economice externe ale unei ări. În aceste condi ii, PIB este
destinat consumului final al agen ilor economici din ara analizată, adică va fi format din bunuri de consum şi
bunuri de capital (care sunt rezultatul investi iilor). Putem scrie următoarea rela ie:
PIB = C + I unde:
C- bunuri de consum şi I- investi ii (achizi ii de bunuri capital)
Dar într-o economie de pia a bunurile şi serviciile ajung la consumatori prin acte de
vânzare/cumpărare. Aceste schimburi generează venituri (fluxuri monetare) care sunt distribuite agen ilor
economici. Prin urmare, PIB ca VAB poate fi exprimat şi ca totalitatea veniturilor agen ilor economici. După
cum ati văzut în lec iile „Pia a monetară” si „Pia a capitalurilor”, există unii agen i economici care nu consumă
toate veniturile (economisesc). inând cont de acest aspect, putem scrie următoarea rela ie:

PIB = C + S
Adică PIB este format din venituri cheltuite pentru consum (C) şi venituri neconsumate (S).
Dar, întrucât venitul, rezultatul economic (PIB), este unul şi acelaşi, rezultă:
C+I ţ C+S → I = S,
ceea ce denotă egalitate dintre fluxurile de economii şi cele de investi ii.
Echilibrulădintreăeconomiiăşiăinvesti ii reprezintă unul dintre echilibrele macroeconomice majore.
Trebuie semnalat faptul că aceste două fluxuri au sensuri contrare: investiţiile reprezintă intr ri în
circuitul economic (dezvoltă activită ile economice), pe când economiile reprezintă ieşiri din circuitul
economic (bani necheltui i, adică bunuri nevândute).
2.ăEchilibru/ădezechilibruăpeăprincipaleleăpie e
Modalitatea de deducere a echilibrului dintre fluxurile de economii şi fluxurile de investi ii presupune
realizarea echilibrului pe principalele pie e din perspectivă macroeconomică.

 Pia a muncii (somajul)

Cele mai importante sunt dezechilibre legate de:

 Pia a monetară (infla ia)

 Schimburi economice interna ionale (dezechilibre ale balan ei comerciale şi de plă i externe)
 Venituri şi cheltuieli bugetare (dezechilibre bugetare)

19
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

Din perspectiva PIB ca sumă a rezultatelor economice, dezechilibrele îmbracă forma decalajelor PIB-ului.
Acestea sunt evaluate în raport cu PIBăpoten ială(PIB care se poate ob ine în condi ii de folosire deplină a
factorilor de produc ie)
Fa ă de PIB poten ial se întalnesc situa iile:
 Dacă PIB-ul realizat efectiv este mai mic decât PIB-ul poten ial → decalaj recesionist (o stare de
recesiune economică)
 Dacă PIB-ul realizat efectiv este mai mare decât PIB-ul poten ial→ decalaj inflaţionist (expansiune
economică)

3.ăInfla ia
Infla ia reprezintă un dezechilibru structural al mecanismului economic, monetar şi financiar ce
reflectă existen a în circula ie a unei mase monetare ce depăşeşte nevoile economiei.
Infla ia se exprim prin:
A. Excedentul masei monetare fa ă de cantitatea de bunuri şi servicii aflată în circula ie;
B. Creşterea generalizată a pre urilor
C. Scăderea puterii de cumpărare a banilor.
Cauzeleăinfla iei:
 Creşterea volumului de credite;
 Acoperirea deficitului bugetar prin emisiune de monedă fără acoperire în bunuri şi servicii;
 Creşterea salariilor, fără o creştere corespunzătoare a productivită ii muncii;
 Scăderea produc iei de bunuri şi servicii;

Consecin eleăeconomiceăaleăinfla iei

- Consecin eleănegative îi afectează pe:
a. Cumpărători - mai ales cei care au venituri mici şi fixe – prin creşterea costului vie ii şi scăderea
standardului de via ă.
b. cei care economisesc - datorită scăderii puterii de cumpărare a banilor;
c. creditorilor pentru care suma rambursată valorează mai pu in decăt cea împrumutată;
- Consecinte pozitive ale inflatiei:
a. debitori - care restituie sumele împrumutate la o putere de cumpărare mai mică;
b. agen ii economici care economisesc disponibilită ile băneşti convertite în monede mai stabile ale altor
ări.
Formeleăinfla ieiă Principalele forme ale infla iei sunt diferen iate în func ie de durată şi intensitate.
Acestea sunt:
- inflaţia târâtoare (latentă) – ritmul anual de creştere a pre urilor este de 3-4% pe an;
- inflaţia deschisă - ritmul anual de creştere a pre urilor 5-10%
- inflaţia galopantă – pre urile cresc cu peste 15%;
- hiperinflaţia – pre urile cresc cu peste 50%.
M surareaăinfla iei
Măsurarea infla iei porneşte de la tendin ele majore de manifestare a acesteia: creşterea generalizată a
pre urilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor.
Creşterea generalizată a pre urilor este măsurată cu ajutorul indicelui pre urilor (Ip) sau indicele
general al pre urilor (IGP)care exprimă dinamica pre urilor(P).
Ip = (P1/Po) · 100
20
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

Indicele general al pre urilor exprimă dinamica pre urilor de vânzare pentru un grup de produse şi se
calculează după formula:
IGP ţ (ΣP1·Q1/ΣPo·Qo) · 100
In cazul în care ponderea în consum a bunurilor este diferită atunci formula va fi:
IGP ţ[ (Pa1/Pao)·άi+((Pb1/Pbo)·άi)+…( (Pn1/Pno)·άi)] ·100
Rata infla iei (Ri) se calculează după formula:

Ri = IGP-100
Puterea de cumpărare a banilor (Pcb) reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi cumpărată
cu cantitatea de bani existentă în economie(M), la un nivel dat al pre urilor(P) şi se calculează:
Pcb = M/P.
În dinamică, puterea de cumpărare a banilor se exprimă prin calcularea indicelui puterii de cumpărare
a banilor (Ipcb):
Ipcb ţ (Im/Ip)x 100 unde Imţ indice masă monetară (M1/Mox100); Ipţ indice
pre .

TEM 1. Măsuri de diminuarea şi control a inflaţiei.

2. Măsuri de protecţie a agenţilor economici împotriva inflaţiei.

4.ăŞomajul

Şomajul se poate caracteriza ca o stare negativă, de dezechilibru a economiei, care afectează o parte
din popula ia activă disponibilă, prin neasigurarea locurilor de muncă.
Şomajul se formează pe baza a dou ămariăprocese:
I. pierderea locurilor de muncă
II. creşterea ofertei de muncă
În cadrul primului proces, se disting mai multe formeădeăşomaj:
a. şomajul ciclic sau conjunctural - determinat de crize şi conjuncturi nefavorabile, trecătoare,
dar care se repetă la intervale mai mari sau mai mici de timp.
b. şomajul structural - determinat de modificarea structurii economiei sub presiunea evolu iei
nevoilor, crizei energetice, revolu iei tehnico-ştiin ifice sau altor factori.
c. şomajul tehnologic – apare datorită înlocuirii vechilor tehnici şi tehnologii cu altele noi şi
restrângerii locurilor de muncă prin reorganizarea întreprinderilor.
În func ie de comportamentul ofertan ilor de muncă, şomajul se manifestă sub două aspecte:
a. şomaj voluntar
b. şomaj involuntar
Un şomer este o persoană care nu are loc de muncă şi care caută un loc de muncă salariat.
Modalitatea cea mai utilizată de garantare a unui venit minim pentru cei afecta i de şomaj este ajutorul sau
indemniza iaădeăşomaj.ă

21
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

Info: 6 luni pentru cotizare între 1-5 ani ; 9 luni pentru cotizare între 5-10 ani ;12 luni pentru cotizare de peste 10
ani. Pentru absolven ii institu iilor de învă ământ se acordă o indemniza ie lunară de 50% din salariul minim brut, timp
de 6 luni
Şomajul se caracterizează prin:
1. nivelul la care a ajuns, exprimat
- absolut: număr al şomerilor
- relativ: rataăşomajului (RS)
RSţ numărul şomerilor/ popula ia ocupată
RSţ numărul şomerilor/ popula ia activă (disponibilă)
2. intensitatea cu care se manifestă:
- şomaj total (încetarea totală a activită ii)
-şomaj parţial (scăderea duratei săptămânii de lucru şi diminuarea corespunzătoare a salariului)
3. durata- perioada de la pierderea locului de muncă sau diminuarea activită ii depuse până la reluare normală a
activită ii;
4. structura se analizează pe categorii de vârstă, nivel de calificare, sex, rasă etc.

TEM ă1.ăCe persoane sunt considerate someri conform Biroului Internaţional al Muncii?
2. Definitia somerului conform Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei şi Sociale Persoanelor Vârstnice..
3. Rata somajului la nivelul judetului Bacău în perioada 2008-2013.

5.Creştereăşiădezvoltareăeconomic

Creştereaăeconomic ă
Proces global ce exprimă evolu ia ascendentă a unor mărimi economice agregate, în cadrul unui orizont de timp,
la nivel na ional sau interna ional, cu efecte favorabile în planul vie ii economice şi sociale.
În sens restrâns, creşterea economică exprimă mărirea reală intr-o anumită perioadă de timp, a unui indicator economic
agregat, cum ar fi P.I.B., pe total sau pe locuitor, într-un anumit spa iu economic.

Factorii careăinfluen eaz ăcreştereaăeconomic

Prin creşterea economică se în elege o sporireăaăproduc iei bazată în exclusivitate pe modificarea cantitativă, a
factorilor primari ai produc iei, care sunt: obiectele muncii, mijloacele de muncă şi for a de muncă.
Investi iileă reprezintă factorul principal al creşterii economice şi au la bază două surse principale: economiile
popula iei şi împrumuturile externe.
Pentru o economie efectivă este nevoie ca economiile să se transforme în investi ii.Acest lucru depinde de: rata
dobânzii la credite, evolu ia pre urilor, investi iile publice, politica fiscală, stabilitatea economică

Tipuriădeăcreşteriăeconomice
Teoria creşterii economice pune în eviden ă existen a mai multor tipuri de creştere economică:
Creşterea economică extensivă se caracterizează prin sporirea produsului intern brut pe locuitor cu
preponderen ă pe seama influen ei conjugate a dimensiunilor cantitative ale tuturor factorilor de produc ie, concretizate
în: mai mul i lucrători, mai multe terenuri arabile, mai multe maşini, mai multe materii prime, etc...
Creşterea economică consolidată va trebui realizată la scara întregii economii mondiale, fiind expresia trecerii
omenirii la un nou tip de dezvoltare economico-socială.
Creşterea economică zero are loc în situa ia în care rezultatele economice agregate şi popula ia unei ări sporesc
în acelaşi ritm, nivelul pe locuitor al indicatorilor sintetici macroeconomici rămânând constant.

22
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

Dezvoltareaăeconomic
Proces de îmbunătă ire a standardului de via ă şi creştere a bunăstării popula iei ărilor în curs de dezvoltare care
este măsurat, de regulă, prin creşterea venitului pe locuitor.
Dezvoltarea economică este asociată cu industrializarea ării şi modernizarea sectorului agricol.
Indicatoriiădezvolt riiăeconomiceă
Productivitatea muncii
Ponderea industriei de maşini-unelte în totalul industriei
Ponderea exportului de maşini-unelte în totalul exportului
Ponderea exportului de inteligen ă în totalul exportului
Ponderea for ei de muncă în sfera serviciilor

Diferen eăîntreăcreştereaăşiădezvoltareaăeconomic

Creşterea economică reprezintă o modificare cantitativă şi pozitivă, deci o sporire a produc iei, la orice nivel de
referin ă, bazată în exclusivitate pe modificarea cantitativă a factorilor primari sau direc i ai produc iei.
În schimb dezvoltarea economică reprezintă modificarea calitativă a factorilor direc i, cu sau fără spor de
produc ie, modificare realizată prin progres economic.
Deci, creşterea economică este un proces cantitativ iar dezvoltarea economică este predominant calitativ.
În realitate, procesele de creştere economică şi de dezvoltare economică se produc simultan, de aceea ele trebuie
considerate împreună.
În via a reală creşterea şi dezvoltarea economică sunt fenomene independente şi asemănătoare şi, din acest
motiv, este destul de greu de stabilit cât la sută din sporul înregistrat de produc ia unei ări într-o anumită perioadă se
datorează creşterii economice şi cât la sută se datorează dezvoltării economice.
Spre exemplu, la construirea unei întreprinderi se folosesc utilaje mai performante decât cele existente în vechile
întreprinderi. Deci se va ob ine o productivitate superioară în raport cu productivitatea ob inută în cele construite
anterior.
Construirea unei întreprinderi noi înseamnă pe de o parte creştere economică (se extinde produc ia prin
antrenarea unei cantită i suplimentare de factori de produc ie) iar, pe de altă parte, dezvoltarea economică deoarece
factorii folosi i în această situa ie sunt de calitate superioară în raport cu a celorlal i.
Concluzii
Creşterea şi dezvoltarea nu trebuie privite ca un scop în sine. Ele au loc într-adevăr în vederea unui scop, dar ele
nu sunt un scop, ci un mijloc. Scopul creşterii şi al dezvoltării economice este creşterea nivelului de trai.

6.Fluctua iileăşiăciclicitateaăeconomic

Activitatea economica se caracterizeaza prin aceea ca:

1 evolutia ei nu este uniforma, liniara;
2 uneori inregistreaza cresteri, alteori stagnari sau reduceri
Deci activitatea economica este fluctuanta.
Notiunea de fluctuatie economica desemneaza ansamblul miscarilor de crestere si descrestere a activitatii
economice, masurate prin variatia catorva indicatori: pret, productie, grad de ocupare a fortei de munca, venit national
etc.

23
Colegiul Tehnic de Comunicatii N.V Karpen Economie, clasa a XI-a
Prof.Craiu Diana

Tipuri de fluctuatii
a) sezoniere, care apar pe parcursul unui an ; sunt determinate de factori naturali, traditii, obiceiuri; exemplu : in
turism, constructii, agricultură.
b) intamplatoare, accidentale, generate de factori aleatori precum : cataclisme naturale
evenimente sociale si politice deosebite ; actiuni neasteptate ale unor agenti economici etc. ;
c) ciclice - sunt determinate de factori interni ai activitatii economice ;
- se reproduc cu o anumita regularitate
Fenomenele economice au deci o evolutie :
- pulsatorie ;
- ondulatorie ;
- ciclica.
Definitia si cauzele ciclicitatii economice

Ciclicitatea este acea forma de miscare a activitatii economice dintr-o tara in care se succed alternativ
perioadele de expansiune cu cele de contractie.
Se manifesta prin : 1. cresterea cumulativa a productiei ; veniturilor ; ocuparii fortei de munca ;
2. descresterea cumulativa a acestora.
Ciclicitatea este forma de evolutie fireasca,normala a activitatiii economice.

Ciclul economic si fazele sale

Ciclul economic reprezinta perioada de la inceputul unei contractii a activitatii economice de asamblu pana la
inceputul celei urmatoare.
Cuprinde mai multe faze cu denumiri diferite.Un ciclu poate fi reprezentat sub forma grafica : pe ordonata-un
indicator al activitatii economice,spre exemplu venitul national,iar pe abscisa-timpul.
In cadrul miscarii ciclice se deruleaza urmatoarele faze :
a. faza de expansiune (intervalele A-B,C-D,E-F),caracterizata prin :
- cresterea productiei, venitul national, gradului de ocupare a fortei de munca, salariilor, vanzarilor, profitului ;
- afaceri prospere si credit ieftin ;
La un moment dat, ca expresie a epuizarii sau a limitarii posibilitatilor de crestere a eficientei utilizarii factorilor
de productie,apar factori pertubatori,care franeaza expansiunea :
o scaderea productivitatii ;
o reducerea ratei profitului ;
o dezechilibre care se reflecta in :
1 fluctuatia si scaderea cursurilor titlurilo de valoare ;
2 scumpirea creditului ;
3 restrangerea creditelor si investitiilor.
Cand fenomenele de criza economica(stagnarea sau scaderea productiei,cresterea numarului de falimente si
someri) se propaga in intregul sistem economic,se instaleaza o noua faza :
b) depresiunea(intervalele B-C,D-E).In aceasta faza,caracterizata prin dezechilibre economice(oferta >
cerere),intreprinderile adopta masuri de :
- reducere a costurilor ;
- inlocuire si modernizare a capitalului fix ;
Investitiile care se fac permit depasirea depresiunii (punctele C si E) spre o noua faza ascendenta a ciclului
economic.

24