Fisa de documentare

1. Consumatorul şi comportamentul său -costul de oportunitate,

Utilitatea economică

Consumatorul este persoana care utilizează bunuri şi servicii în scopul satisfacerii

trebuinţelor sale.

El se defineşte prin trebuinţele şi preferinţele sale şi prin veniturile de care dispune.

Consumatorii au libertatea de a alege ce, cât şi de la cine vor cumpăra. Consumatorul este
suveran deoarece decizia producătorului de a fabrica un bun sau un altul depinde de opţiunile de
cumpărare ale consumatorului.

Utilitatea economică

Preferinţele consumatorilor se exprimă în utilitatea bunurilor şi serviciilor.

Utilitatea bunurilor şi serviciilor este reprezentată de posibilitatea ca respectivul bun sau serviciu să
satisfacă o anumită trebuinţă; utilitatea arată măsura în care se satisface o trebuinţă.

Din punct de vedere economic, utilitatea este satisfacţia sau plăcerea resimţită de o
persoană în urma consumării unui anumit bun sau serviciu.

Aprecierea utilităţii unui anumit bun sau serviciu este subiectivă. Acelaşi bun sau serviciu
poate fi util pentru o persoană dar inutil pentru alta.

Utilitatea totală

Utilitatea totală (Ut) reprezintă satisfacţia totală resimţită de un consumator în urma consumării
unui număr oarecare de bucăţi dintr-un bun.

Ex: un consummator mănâncă 5 bomboane. Satisfacţia resimţită după ce a mâncat prima bomboană este, să
spunem, de 10, a doua bomboană are o utilitate de 8, a treia 5, a patra 2 şi ultima 0. Utilitatea totală U t =
10+8+5+2+0 = 25.

Deci, pentru n bucăţi dintr-un produs consummate, utilitatea totală se calculează ca suma utilităţilor celor n
bucăţi:

Ut = U1+U2+U3+…+Un = ∑Ui, unde i=1,2,3,…,n

Utilitatea marginală

Utilitatea marginală (Umg) reprezintă satisfacţia suplimentară resimţită de un consumator în urma

consumării unei unităţi suplimentare dintr-un bun, ceilalţi factori rămânând constanţi.

Ex: revenind la ex cu bomboanele, utilitatea adusă de a doua bomboană este 8 – mai mică decât prima – deci
Umg=8, … Umg=0 pentru a cincea bomboană. După aceea, utilitatea marginală devine negativă.
 Bomboane Ut Umg
consumate

0 0 -

Prima 10 10-0=10

A doua 18 18-10=8

A treia 23 23-18=5

A patra 25 25-23=2

A cincea 25 25-25=0

ΔU
U mg =
Formula după care se calculează utilitatea marginală este : ΔQ , unde ΔU=variaţia utilităţii,
ΔQ=variaţia cantităţii consumate. Acest lucru se poate reprezenta şi grafic.

Prin definiţie, utilitatea marginală reprezintă variaţia utilităţii totale în condiţiile în care cantitatea
consumată dintr-un bun se modifică cu o unitate.

Utilitatea marginală descreşte pe măsură ce creşte consumul.

Aceasta atinge valoarea 0 atunci când utilitatea totală este maximă, iar când U t începe să scadă, Umg
ia valori negative. Evoluţia utilităţii marginale, în funcţie de cantitatea consumată, este definită de legea
creşterii marginale – conform căreia Umg se diminuează pe măsură ce creşte cantitatea în care este consumat
un bun.

La nivelul consumatorului, creşterea cantităţii consumate dintr-un bun are următoarele efecte:

 Creşterea utilităţii totale;

 Scăderea utilităţii marginale.

 Când utilitatea marginală este pozitivă şi descrescătoare, utilitatea totală creşte cu o rată
descrescătoare.

• Când Umg = 0 UT este maximă şi constantă.

• Când utilitatea marginală este negativă şi descrescătoare, utilitatea totală este descrescătoare şi
pozitivă; într-o astfel de situaţie bunul a provocat consumatorului o insatisfacţie.

Pe măsură ce se consumă în mod neîntrerupt dintr-un bun economic, utilitatea marginală

scade, iar utilitatea totală creşte cu o rată descrescătoare.
Relaţia inversă dintre cantitatea consumată dintr-un bun şi utilitatea sa marginală este
reflectată de legea utilităţii marginale descrescătoare, formulată de Gossen, care consideră că
„mărimea intensităţii unei plăceri descreşte progresiv până la saturare, dacă
respectiva plăcere este satisfăcută în mod continuu şi neîntrerupt”.
 3.2. Comportamentul consumatorului raţional
Ce înseamnă să fii raţional în consum?

Raţionalitatea în consum înseamnă să maximizăm satisfacţia, cu venitul pe care îl

avem.
Vi s-a întâmplat frecvent să vedeţi în magazine bunuri despre care să spuneţi că nu merită
preţul. De ce nu îl meritau? Pentru că satisfacţia pe care v-ar fi adus-o nu era justificată de suma de
bani cerută de vânzător. Rezultă că, atunci când vrem să cumpărăm ceva, comparăm utilitatea
economică cu preţul bunului. Întotdeauna vom urmări ca raportul obţinut să fie cât mai mare.
De exemplu, să presupunem că avem de ales între două bunuri
X şi Y, iar UmgX = 30, UmgY = 25, preţul bunului X este PX = 10 u.m. şi preţul bunului Y este PY
= 5 u.m. Pentru a vedea dacă este raţional să cumpărăm o cantitate din bunul X sau din bunul Y va
trebui să calculăm raportul Umg/P pentru fiecare bun. În cazul nostru:
Umgx/Px= 30/10 =3 si Umgy/Py = 25/5=5
Umgx/Px< Umgy/Py-alegem bunul Y.
Deoarece vom alege o cantitate din bunul Y, pentru că satisfacţia obţinută pe unitatea de cheltuială
făcută pentru achiziţionarea bunului Y este mai mare decât în cazul bunului X.
Un consumator care are de ales între două bunuri X şi Y este
raţional dacă:
(1) Umgx/Px=Umgy/Py sau Umgx/Umgy=Px/Py - iar UT este maximă.
Putem alege combinaţia de bunuri care să ne asigure satisfacţia
maximă trebuie să ţinem cont şi de bugetul de care dispunem:
V = xPX + yPY , (2)
în care X şi Y reprezintă cantităţile consumate din cele două bunuri, iar V este venitul disponibil al
consumatorului.
Pe baza ecuaţiilor (1) şi (2) de mai sus se poate determina programul de consum care ne arată
modul de combinare a bunurilor în consum pentru care utilitatea este maximă.

Bugetul personal şi bugetul de familie

În calitate de consumatori, suntem limitaţi la venitul pe care îl putem cheltui. Cu cât cheltuim mai
raţional banii, cu atât putem consuma mai mult şi mai bine. Bugetul personal ne ajută să fim
înţelepţi în consum.
Bugetul personal este un plan financiar care ne prezintă veniturile şi cheltuielile pentru o anumită
perioadă.
Când venitul este egal cu cheltuielile, bugetul este echilibrat.
Dacă cheltuielile propuse sunt mai mari decât veniturile obţinute, se poate spune că bugetul
este deficitar.
Bugetele în care veniturile sunt mai mari decât cheltuielile sunt excedentare.
În elaborarea unui buget se pleacă de la următoarele condiţii:
• stabilirea obiectivelor (necesităţi zilnice, achiziţionarea
 unor bunuri de folosinţă îndelungată etc.);
• estimarea veniturilor – determinarea principalelor surse
 de venituri (servicii temporare, alocaţii, daruri etc.);
• planificarea cheltuielilor – notarea lucrurilor pe care doriţi
 să le cumpăraţi sau să le plătiţi în cursul unei perioade.