ECONOMIA SI STIINTA ECONOMICA

 1.1. Nevoile umane, resursele și bunurile

 1.2. Raritate si alegere, cost de oportunitate

 1.3. Activitatea economica si agenții economici

 1.4. Economia și locul său în știința economică

 1.5. Metode, tehnici si instrumente de analiză economică

1.1. NEVOILE UMANE , RESURSELE ȘI BUNURILE ECONOMICE
 Nevoile reprezinta dorinte, preferinte, asteptari ale oamenilor de a avea, de a fi,
de a stii si de a crede, respectiv de a-si însusi bunuri, necesare satisfacerii
trebuințelor ca ființe naturale și membri ai societații, fară de care exitența
noastră nu ar fi posibilă, în condiții de loc si timp.

 Caracteristicile nevoilor:
 Sunt dinamice si nelimitate (ca numar), dar pot fi limitate in capacitate;

 Sunt conditionate subiectiv (individ) si obiectiv (societate);

 Sunt complementare (masina-benzina);

 Sunt substituibile (unt-margarina);

 Sunt regenerabile;

 Se succed continu si neintrerupt, fiind de o mare complexitate si

importanta pentru existenta si progresul omului, societatii si pentru

mediul natural;
 Orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere (stari latente si active);

 Purtatorii nevoii sunt indivizii, familiile, intreprinderile, locuitorii unui

oras, institutiile, economia nationala, etc.

CLASIFICAREA NEVOILOR (VEZI
PIRAMIDA LUI A.MASLOW

a)In functie de cele 3 dimensiuni ale fiintei umane (biologica,

sociala si ratioanala):
- fiziologice;
- sociale, de grup;
- rationale, spiritual-psihologice
b) In functie de gradul dezvoltarii economice si de nivelul de
cultura si civilizatie:
- de baza , fundamentale, elementare, inferioare
- complexe, elevate, superioare;
NEVOILE UMANE
 Bunurile si clasificare acestora

Bunurile reprezinta toate elementele de care omul are nevoie pentru ași satisface
cat mai bine nevoile
Bunurile pot fi : bunuri economice și bunuri libere.
Clasificare bunurilor economice
a) dupa forma lor materiala: obiecte stabile, serviciile, informatiile, etc. (tangibile
si netangibile);
b) dupa modul de prelucrare: primare, intermediare si finale;
c) dupa modul cum sunt consumate: satisfactori si prodfactori;
d) dupa modul cum circula in economie: marfa si nonmarfa
 Interesele economice - reprezinta manifestari constientizate ale nevoilor umane
care devin mobiluri ale activitatii economice. Ele determina anumite
comportamente in vederea realizarii performantelor economice necesare
dobandirii acelor bunuri capabile sa satisfaca nevoile.
 Bunurile libere sunt daruri ale naturii pe care omul le
consuma dupa nevoie, fiind abundente fata de nevoi.
Precizam insa ca libertatea omului de a le consuma
depinde de loc si timp. Aerul, caldura si lumina solara,
apa de izvor - sunt astfel de bunuri.
 Bunurile economice sunt rezultate ale activitatii
economice. Caracteristica definitorie a lor este raritatea,
adica insuficienta lor in raport cu nevoile, in conditiile
date de loc si timp. Obtinerea si consumarea bunurilor
economice necesita consum de resurse, un anumit cost
 Distinctia dintre bunurile libere si bunurile economice
are un caracter relativ, aceasta facandu-se concret, in
raport de loc si timp.
 RESURSELE ECONOMICE
 Resursele economice – reprezinta totalitatea elementelor de care oamenii au nevoie in mod
direct sau indirect (producerea si obtinerea de bunuri economice) pentru satisfacerea
trebuintelor.

 Caracteristicile resurselor
 sunt limitate;
 Limitarea este o problema pentru intreaga omenire;
 Sunt limitate la potentialul Planetei Pamant (nu s-au descoperit resurse pe alte planete);
 Pentru ca sunt limitate trebuie sa le utilizam rational si sa evitam risipa;
 Consumul lor este direct proportional cu gradul de cultura si civilizatie al unui popor;
 Cresterea nevoilor nu poate fi insotita de o crestere similara a resurselor;
 Ele sunt suportul consumului
 Clasificarea resurselor:
- primare sau originare (resursele naturale si resursele umane);
- derivate (pot fi materiale-echipamente, constructii, stocuri de
materiale, energie, infrastructuri economice sau umane – stocul de
invatamant, potentialul inovational, etc.)
 Clasificarea resurselor naturale
a) din punct de vedere al duratei folosirii resurselor naturale:
- neregenerabile sau epuizabile;
- regenerabile (pământ, apă, aer).
b) din punct de vedere al posibilitatilor de recuperare sau de reutilizare în
procesele de productie sau de consum:
- recuperabile;
- partial recuperabile;
- nerecuperabile.
1.2. RARITATE, ALEGERE, COST DE OPORTUNITATE
 Raritatea – este starea de tensiune între resursele economice limitate si nevoile nelimitate care trebuie
satisfacute cu ajutorul lor
 Legea raritatii reflectă relațiile de interdependență între volumul, structura si calitatea nevoilor umane și
volumul, structura și calitatea resurselor și a bunurilor economice.
 Principiul rationalitatii in economie – realizarea functiei de maximizare a efectelor utile prin minimizarea
consumului de resurse. Rationalitatea confera activitatii economice eficienta.
 Principiul eficientei economice – a avea eficienta în activitatea economica înseamna a satisface trebuinte mai
mari cu aceleasi resurse sau cu resurse mai putine. Eficienta releva în ce masura activitatea economica poate
satisface trebuientele cu resursele pe care ea însasi le asigura.
 Principiul optimalitatii- maximizarea avantajelor obtinute la un efort integral dat sau minimizarea efortului
integral depus pentru realizarea efectului dorit.
 Problema generala a economiei – preocuparea oamenilor de a alege resursele si de a ierarhiza folosirea lor
pentru satisfacerea cat mai buna a nevoilor.
 Ce ? Cat? Cum? Pentru cine sa se produca?
 Costul de oportunitate (costul real, costul aternativ, cost de opțiune) – pretuirea, aprecierea acordata celei mai
bune dintre sansele sacrificate atunci cand se face o alegere, de a produce, a cumpara sau a intreprinde o
anumita actiune dintr-o plaja posibila. Pretul sacrificiului.
Δy - cantitatea sacrificata din y
 COx= - -----
Δx - cantitatea câștigată din x
Δx - cantitatea sacrificată din x
 COy= - -----
Δy - cantitatea câștigată din y
FRONTIERA POSIBILITATILOR DE PRODUCTIE (FPP)
Instrument cu care se cerceteaza combinatiile posibile de a produce doua bunuri prin folosirea
integrala si eficienta a resurselor disponibile la un moment dat si poate fi utilizata in fundamentarea
deciziei producatorilor de folosire a resurselor.
 Panta FPP are o inclinatie negativa (pentru a produce mai mult dintr-un bun este posibil doar daca se
produce mai putin din celelalte, in conditiile in care se folosesc deplin si eficient resursele);
 Punctele B, C și D indica o folosire eficienta a resurselor de care se dispune, punctul U- semnifica o
folosire ineficienta sau un esec in ceea ce priveste folosirea lor integrala;, iar punctul H– bunuri ce nu
pot fi produse la un moment dat;
 Pe termen mediu sau lung, odata cu cresterea volumului si eficientei resurselor folosite, curba se
deplaseaza spre dreapta sus, punctul H -desemnand combinatii posibile in noile conditii;
 Deplasarea spre dreapta se poate realiza pe cale extensiva sau intensiva;
 FPP punctata semnifica sensul general de progres, fie pe seama cresterii volumului resurselor, fie pe
baza cresterii eficientei folosirii acestora.
 Costul de oportunitate este ilustrat de panta negativa (concava) a frontierei.
 Pe masura ce cantitatea produsa dintr-un bun creste, costul oportunitatii al unei unitati din acest bun
are tendinta de crestere, tendinta care are caracter de lege economica: legea cresterii costurilor
relative.
 PRINCIPIILE ECONOMIEI DUPA
GREGORY MANKIW
 1. Oamenii se confrunta cu compromisuri. Pentru a obține
ceva trebuie să renunțăm la altceva. Atunci când ai beneficiul
unei echități sporite suporți costul unui efect scăzut.
 2. Când facem o alegere comparăm costurile și beneficiile
între alternative
 3. Oamenii raționali gândesc în termeni marginali

 4. Oamenii răspund la stimulente, oamenii aleg comparând

costurile și beneficiile, comportamentul lor se poate schimba
atunci când raportul nu mai este același
 5. Comerțul/schimbul poate îmbunătății situația tuturor
 6. Piețele s-au dovedit a fi un bun mod de organizare a
acțiunii economice
 7. Guvernele pot uneori îmbunătății rezultatele pieței

 8. Standardul de viață al unei țări depind de abilitățile

acesteia de a produce bunuri și servicii
 9. Preturile cresc atunci când sunt prea mulți bani tipăriți

 10. Societatea se confruntă cu un compromis pe termen

scurt între inflație și șomaj (Curba Phillips)
 ACTIVITATEA ECONOMICĂ SI AGENȚII ECONOMICI
Activitatea economica- domeniu fundamental si complex al activitatii umane care cuprinde
ansamblu faptelor, actelor si reactiilor oamenilor, concretizate in comportamente si decizii
privitoare la atragerea si folosirea resurselor economice rare, in vederea producerii,
distributiei, schimbului si consumului de bunuri, in functie de nevoile si interesele lor.
Economia este structurata si abordata ca microeconomie; mezoeconomie; macroeconomie si
mondoeconomie
Microeconomia- procesele, faptele, actele si compoortametele participantilor individuali la
activitatea economica (firme, gospodarii familiale, administratii, banci, etc.)
Mezoeconomia- procesele, faptele, actele si comportamentele care se refera la sectoarele de
activitate economica (primar, secundar, tertiar si cuaternar), la ramurile activitatii economice
(siderurgie, chimie, transport, educatie, sanatate, etc.)
Macroeconomia- procesele, faptele, actele si comportamentele economice referitoare la grupuri
de subiecti economici reuniti in categorii omogene si degajate de comportamentele lor
individuale, precum si la intreaga economie privita ca agregat sau ca sistem.
Mondoeconomia- cuprinde totalitatea economiilor nationale, respectiv procesele, faptele, actele
si comportamentele subiectiilor economici si ale comunitatilor internationale privite atat prin
prisma legaturilor economice dintre economiile nationale, cat si ca inreg considerat la scara
planetara sau zonal-internationala.
Legile economice
Fenomenul economic- reprezinta forma exterioara a activitatii
ec., acele elemente, aspecte si/sau acte ale vietii economice
care apar si se manifesta la suparafata acesteia, putand fi
cunoscute de oameni direct, pe baza de experienta. Acestea
devin procese ec.
Procesul economic – exprima transformarile in starea
activitatii economice, acestea evidentiind dezvoltarea in
timp si spatiu a fonomenului economic.
Legile economice – expresia legaturilor esentiale, necesare,
relativ stabile si repetabile de dependenta cauzala sau
mutuala existente in mod obiectiv in si intre fenomenele si
procesele economice.
 GENEZA STIINTEI ECONOMICE CONTEMPORANE;
I. Prima etapa in evolutia gandirii ec. Isi are inceputurile in gandirea antica greco-romana si
asiatica si se incheie spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, prin contributia lui Adam Smith.
El este considerat parintele stiintei economice (Avutia natiunilor”1776). W.Petty (Aritmetica
politica), F.Quesnay cu faimosul sau “Tablou economic”, etc.
II. Sfarsitul sec. al XVIII-lea si inceputul ultimei treimi al sec.XIX-lea. David Ricardo “Despre
principiile economiei politice si ale impunerii” (1817); Thomas Malthus “Eseu asupra
principiului populatiei”(1798) “Principii ale economiei politice” (1820); J.S.Mill “Despre
definitia economiei politice si metoda ei caracteristica de investigatie”(1836) si “Principiile
economiei politice”(1848). In aceasta perioada a trait si a creat K.Marx, care este considerat
un fondator de noua scoala economica. Opera sa fundamentala este “Capitalul” (vol.I-1867,
vol.II-1885 si vol.III-1893).
III. Anii ‘70 ai secolului al XIX-lea si marea recesiune mondiala din anii ‘30 ai secolului al
XX-lea.
Scoala germana: W.Roscher, G.Schmoller, si Fr.List (“Sistem national de economie politica”-
1841
Marginalistii vienezi, specialisti in teoria valorii si a distributiei: C.Menger, E.Bohm-Bawerk,
F.von Wieser)
Un loc aparte l-au ocupat economistii: Leon Walras (Elemente de economie politica pura-
1877);
Vilfredo Pareto (“Manual de economie politica”-1906); Alfred Marshall (“Principii ale
economiei politice”-1890 si “Banii, creditul si comertul”-1923)
IV. Anii’20 si anii ‘70 ai secolului al XX-lea. Perioada marcata pregnant de
J.M.Keynes si opera sa fundamentala “Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a
dobanzii si a banilor”
Ca replica la curentul dirijist keynesist, s-a constituit liberalismul clasic al secolului
al XX-lea, ai carui reprezentanti au fost: L.Mises (“Economia nationala”-1910 si
“Probleme de epistemologie economica”-1933), Fr.Hayek (“Drumul catre
servitute”-1944,”Constitutia libertatii”-1960), M.Friedman (“Eseuri privind
economia pozitiva”-1953; “Capitalism si libertate”-1995; “Teoria cantitativa a
monedei”-1969)
V. A cincea perioada a inceput in deceniul al optulea al secolului nostru si continua
si astazi.Toate teoriile elaborate in trecut au fost si sunt dezvoltate si actualizate.
Economisti romani: Dimitrie Cantemir, Teodor Diamant, N.Balcescu, Ion Ghica,
George Baritiu, Dionisie Pop Martian, P.S.Aurelian, Virgil Madgearu, Victor
Slavescu, G.Mladenatz, Ion Raducanu, Ion N.Angelescu, George Tasca, Mihail
Manoilescu, N.Georgescu-Roegen, Ionel Blaga, Costin Murgescu, Victor Jinga,
N.N.Constantinescu, Mihai Todosia, Ioan Zahiu, Costin C.Kiritescu, etc.
ECONOMIA SI LOCUL SAU IN STIINTA ECONOMICA;

Stiinta economica s-a conturat ca stiinta spre sfarsitul secolului al XVIII-lea,

atunci cand capitalismul s-a dezvoltat si s-a consolidat in tarile vest-
europene.
Initial, noua stiinta a fost denumita economie politica. Termenul a fost
consacrat de francezul Antoine de Montchrestien, prin tratatul sau
“Tratat de economie politica” (1615)
Acest termen provine de la trei cuvinte de origine greaca:
- oikos (gospodarie, gospodarire);
- nomos (lege, regula);
- polis (orase, cetate).

E.P semnifica regulile (legea) de gospodarire a

societatii

Treptat, stiinta economica s-a diversificat, astfel incat a devenit improprie

folosirea termenului de economie politica pentru a desemna stiinta
economica in totalitatea ei.
Stiinta economica consta in ansamblul coerent de notiuni, idei, teorii si
doctrine prin care sunt reflectate in planul gandirii actele, faptele si
comportamentele economice, din judecatile de valoare asupra acestora,
precum si din tehnicile, metodele si procedeele de masurare, evaluare,
gestionare si de stimulare a activitatii economice.
Principalele stiinte economice actuale sunt: economia, microeconomia,
macroeconomia, mondoeconomia, relatiile ec.internationale, economia
comunitara europeana, finantele, contabilitatea, statistica economica,
managementul, marketingul, istoria economica, etc.

Economia este o stiinta teoretico-metodologica fundamentala si se constituie intr-

un sistem coerent de teorii (notiuni, concepte, reguli, legi, principii) despre
realitatea economica contemporana in ansamblul ei si care analizeaza esenta
faptelor, actelor si comportamentelor economice privite in general.

Economia pozitiva – evidentiaza ceea ce este in economie si ceea ce se poate

intampla daca va avea loc un anume eveniment (endogen sau exogen), daca se vor
produce anumite acte si fapte economice, naturale, tehnico-stiintifice, politice,
culturale, etc.

Economia normativa - arata cum ar fi bine sa se desfasoare activitatile economice

si ce ar trebui facut pentru ca procesele economico-sociale sa se incadreze in
normalitate.
 1.5. METODE, TEHNICI SI INSTRUMENTE DE ANALIZA ECONOMICA
 “Metoda unei stiinte depinde de natura acesteia” (Andre Marchal) Metoda trebuie conceputa in
functie de specificul fiecarui domeniu de cercetat, in cazul nostru in functie de specificul
economiei ca stiinta teoretica fundamentala.
 Sistemul metodologic al economiei (mai multe detalii manual pp.19-22):
- inductie-deductie;
- principiul caeteris paribus;
- abstractia stiintifica;
- analiza-sinteza;
- metoda istorica si cea logica de analiza economica;
- analiza calitativa-analiza cantitativa;
- modelare matematica.
Formarea, dezvoltarea si abandonara teroriilor economice. Orice teorie economica
autentica se formeaza, se dezvolta si poate sa dispara intr-un proces complex in cadrul caruia se
opereaza cu:
 Definitii care descriu variabilele (v.ec-endogene si exogene; v.de flux; v.de stoc);
 Ipoteze, presupuneri despre comportamentul acestor variabile (realiste sau nerealiste);
 Predictii, prognoze care sunt deduse din ipotezele teoriei;
 Teste prin care predictiile sunt confruntate cu realitatea.
ÎNTREBĂRI ?
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!