Scurta analiza a principiilor legiferarii

Conform art.1 din Legea nr.24/2000 ,, Reglementarea relaiilor sociale prin lege
i prin celelalte categorii de acte normative se realizeaz cu respectarea principiilor
generale de legiferare proprii sistemului dreptului romnesc.
Idei de baza ale intregului proces de elaborare a actelor normative, principiile
legiferarii orienteaza atat practica normativa a Parlamentului cat si practica celorlalte organe
ale statului cu competenta normativa.
Principiile care stau la baza actiunii de legiferare sunt urmatoarele:

1)

Principiul fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a normelor juridice.

In societatea romaneasa cat si in celelalte societati democratice exista o serie de

situatii care se manifesta si necesita reglementare juridica.
Printre acestea putem mentiona : realizarea privatizarii, reorganizarea sistemului bancar,
reforma in sanatate dar si in educatie.
Activitatea de legiferare este una extrem de ampla si importanta iar fundamentarea stiintifica
necesita parcurgerea urmatoarele etape:
-

descrierea detaliata a situatiilor de fapt ce urmeaza a fi transformate in situatii de drept

analiza motivatiilor si determinarilor care impun reglementarea domeniului respectiv
anticiparea efectelor posibile ale viitoarei reglementari legale
evaluarea costului social al adoptarii si aplicarii respectivei reglementari juridice
1

stabilirea oportunitatii adoptarii unui act normativ.

Pana la elaborarea normelor juridice trebui desfasurata

insa, o activitate extrem de

importanta privind documentarea, compararea legislatiilor din alte tari si nu in ultimul rand
gasirea celor mai eficiente solutii de reglementare.
Baza legala in acest caz o constituie Legea nr.24 din 27 martie 2000 .
Un mare profesor francez Marc Richevaux afirma faptul ca ,, legea este rezultatul
unei tranzactii operate de-a lungul intregului proces al elaborarii sale si ea incepe cu mult
inaintea dezbaterii in Parlament.
2)

Principiul asigurarii unui raport firesc intre dinamica si statica dreptului

( principiul echilibrului)
Raportul dintre dinamica si statica dreptului tine de insasi ratiunea dreptului, de
menirea sa sociala. Cand vorbim despre componenta dinamica ne gandim la ansamblu
actelor normative si institutiilor juridice reglementate cu mult timp in urma .Ca si exemplu
putem mentiona Codul fiscal ( impozite si taxe) .
In ceia ce priveste statica dreptului, ne referim la

totalitatea actelor normative care

reglementeaza noi domenii ale realitatii sociale cum ar fi Legea nr.682/2002 privind
protectia martorilor.

3)

Principiul corelarii sistemului actelor normative

Acest principiu fundamenteaza stransa corelatie care trebui sa existe intre actele
normative componente ale sistemului legislatiei.
In situatia in care printr-o lege se reglementeaza un domeniu , se impune automat
urmatoarele:
2

a)

Proiectul de act normative sa fie corelat cu prevederile actelor normative cu care intra

in conexiune
b)
Proiectul de act normativ intocmit pe baza unui act de nivel superior nu poate depasi
limitele competentei instituite prin acel act si nici nu poate contravine principiilor si
c)

dispozitiilor acestuia
Proiectul de act normativ trebuie sa fie corelat cu reglementarile comunitare si cu
tratatele internationale la care Romania este parte.
Un exemplu edificator il constituie urmatoarea situatie: La data de 12 iunie 1993 a
intrat in vigoare Hotararea Guvernului Romaniei nr. 450 privind Normele metodologice de
aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.88/1997 privind privatizarea societatii
comerciale cu modificarile si completarile ulterioare.Prezenta Hotarare intra in vigoare
odata cu titlu I din Legea nr.99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei
economice., iar pe data intrari in vigoare a prezentei Hotarari, se abroga Hotararea
Guvernului nr.55/1998 privind privatizarea societatii comerciale.

4)

Principiul accesibilitatii si al economiei de mijloace in elaborarea actelor

normative.
Acest principiu este un garant al intelegerii continutului actelor normative de catre
toti destinatarii lor, intrucat impune legiuitorului sa redacteze textele legilor, clar, concis,
neechivoc, simplu si direct.
In realizarea acestui principiu sunt necesare urmatoarele cerinte:

alegerea formei exterioare a reglementarii pe care doreste sa o elaboreze, aceasta

reprezinta practic valoarea si forta juridica a actului elaborat.Cum este cazul sistemului

electoral care se stabileste prin lege organica.

alegerea modalitatii de reglementare juridica, cu alte cuvinte legiuitorul trebui sa
aleaga metoda de a impune subiectelor de drept, conduita prevazuta de norma juridica si este
3

conditionata de relatiile sociale vizate si de natura valorilor protejate.Textul legislativ trebui

sa fie clar , fluent si inteligibil. Exemplu il putem lua din domeniul reglementarilor specific
dreptului civil unde se utilizeaza norme juridice permisive in comparatie cu materia dreptului
penal sau administrativ unde se folosesc normele imperative.
alegerea procedeelor de conceptualizare si alegerea limbajului normei.
Aceasta cerinta la randul ei priveste :
a) constructia normei
b) fixarea tipului de conduita
c) stilul si limbajul juridic
In ceia ce priveste constructia normei, legiuitorul prevede intocmirea unui plan de
grupare a ideilor inainte de redactarea textului proiectului respectiv.Un plan in functie de
conexiunile si de raportul dintre acestea.
Referitor la tipul de conduita, se prevede ca textul articolelor sa aiba caracter
dispozitiv, sa prezinte norma instituita fara explicatii sau justificari.
Legat de aspectul privind stilul si limbajul juridic, legea prevede urmatoarele
reguli:
actele normative trebuie redactate intr-un limbaj specializat, sobru, clar si precis , care
sa excluda orice confuzie
sa se evite neologismele, regionalismele, expresiile nefunctionale sau cu sens ambiguu
folosirea cuvintelor in intelesul lor curent din limba romana moderna
sa existe posibilitatea de intelegere cu usurinta a textului respectiv
Un detaliu extrem de important in cadrul procesului de reglementare normativa, il
constituie felul in care legiuitorul procedeaza in asemenea cazuri.
El se adapteaza situatiilor intalnite in viata, care sunt in continua schimbare, in functie de
necesitatile societatii in momentul respectiv.