CURS 2

Traficul de influenta (art. 291 NCP)

In actuala reglementare se prevede expres intinderea promisiunii traficantului de influenta
asupra comportamentului functionarului public, in legatura cu exercitarea atributiilor de
serviciu. Se renunta la varianta agravanta, prevazuta la art. 9 din Legea 78/2000. Apare art.
308 din NCP.
Obiectul juridic special – acele relatii sociale, privitoare la desfasurarea activitatii institutiilor
publice sau private, in conditii care sa asigure increderea in personalul acestora.
Obiectul material – lipseste; in teorie se interpreteaza prestarea unei munci.
Subiectul activ – orice persoana.
Potrivit art. 7 din Legea 78/2000, subiectul activ poate fi un judecator, un procuror sau organ
de cercetare penala.
Participatia penala – posibila sub toate cele 3 forme.
Subiectul pasiv – institutia publica sau privata, in al carei serviciu se regaseste functionarul
public.
Elementul material – pretinderea, primirea sau acceptarea sumei de bani sau a altor foloase.
Urmarea imediata – crearea unei stari de pericol pentru institutia respectiva.
Forma de vinovatie – intentie directa.
Tentativa – posibila, dar nepedepsita.
Consumarea infractiunii – cand se pretinde sau primeste suma de bani sau cand persoana lasa
sa creada ca poate interveni pe langa un functionar public.

Cumpararea de influenta (art. 292 NCP)

Elementul material – promisiunea, oferirea sau darea de bani. Diferenta fata de darea de mita
este ca, la darea de mita, promisiunea, oferirea sau darea de bani se face pentru a cumpara
indeplinirea sau neindeplinirea activitatii functionarului public. Pe langa infractiunea de
cumparare de influenta, aceste activitati sunt desfasurate pentru a cumpara influenta unui tert
asupra activitatii functionarului public.

Abuzul in serviciu (art. 297 NCP) / + art. 13, ind. 2 din Legea 78/2000
Decizia 405/2016 a CCR, privind abuzul in serviciu.
In art. 297 legiuitorul a unificat faptele de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor,
contra intereselor publice si prin ingradirea unor drepturi, asa cum erau in vechea
reglementare.
Si aici se aplica prevederile art. 308 NCP, dar si art. 309.
Obiectul juridic special – complex, constituit din acele relatii sociale, a caror normala
formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibila fara asigurarea bunului mers al activitatii
autoritatilor publice sau private, iar, pe de alta parte, se ocrotesc drepturile si interesele
legitime ale unei persoane.
Obiectul material – lipseste.
Subiectul activ – numai un functionar public sau o persoana prevazuta la art. 308 NCP.
Aceasta infractiune poate fi savarsita de mai multi autori, care au contribuit nemijlocit, prin
acte de executare, la savarsirea infractiunii (ex. daca fac parte dintr-o comisie).
Subiectul pasiv – autoritatea sau institutia publica, persoana juridica publica sau privata, o
persoana careia i s-a cauzat o paguba ori o vatamare a drepturilor sale legitime.
Elementul material – neindeplinirea unui act sau indeplinirea acestuia cu incalcarea legii.
Urmarea imediata – atingerea adusa calitatii relatiilor de serviciu din unitatea in care isi
desfasoara activitatea functionarul respectiv.
Infractiunea de la alin. 1 este de rezultat si se impune demonstrarea legaturii de cauzalitate, iar
fapta de la alin. 2 este de pericol si nu mai este necesara legaturii de cauzalitate.
Forma de vinovatie – intentia, iar, pentru alin. 2, intentia directa.
Actele preparatorii si tentativa – posibile, dar nepedepsite.
Consumarea infractiunii – cand functionarul public are conduita necorespunzatoare.