ECONOMIA MEDIULUI

- SINTEZE1. Definiia mediului

Mediul reprezint totalitatea resurselor naturale regenerabile i neregenerabile precum i
serviciile pe care le ofer diferitele sisteme din componena acestor resurse pentru care agenii
economici, persoane fizice i juridice, nu pltesc un pre anume.
2. Funciile mediului:
1. Factor de baz pentru continuarea supravieuiri umane, suport al vieii pe Terra.
2. Surs de materii prime i utiliti.
3. Factor de asimilare sau factor receptor al rezidurilor, noxelor, emisiilor, substraturi poluante.
4. Sursa de satisfacere a unuor utiliti, a unor nevoi, trebuine de ordin estetic (peisaj agreabil,
aer curat, soare etc.).
3. Economia mediului definiie
Economia mediului reprezint acea ramura a tiinelor economice care studiaz ansamblul
relaiilor care se stabilesc intre sisteme de resurse naturale i sistemul economico-social.
4. Factorii de mediu (ap, aer, sol i subsol)

i resursele de mediu (regenerabile i

neregenerabile)
Resursele regenerabile s poat fi meninute i cele neregenerabile s fie folosite intr-un ritm
care s in seama de nevoile generaiilor viitoare.
5. Principii
Politica de mediu a UE s-a cristalizat prin adoptarea unei serii de msuri minime de
protecie a mediului, ce aveau n vedere limitarea polurii. Principiile de aciune sunt:
principiul poluatorul pltete: are in vedere suportarea de ctre poluator a
cheltuielilor legate de msurile de combatere a polurii stabilite de autoritile
publice-altfel spus, costul acestor msuri va fi reflectat de costul de producie al
bunurilor i serviciilor ce cauzeaz poluarea;
principiul aciunii preventive : se bazeaz pe regula general c este mai bine i mai
uor s previi dect s combai;

 principiul precauiei : prevede luarea de msuri de precauie atunci cnd o activitate

amenin s afecteze mediul sau sntatea uman, chiar dac o relaie cauz-efect nu
este deplin dovedit tiinific;
principiul proteciei ridicate a mediului : prevede ca politica de mediu s urmreasc
atingerea unui nivel inalt de protecie;
principiul integrrii : prevede ca cerinele de protecie a mediului s fie prezente n
definirea i implementarea altor politici comunitare;
principiul proximitii: are drept scop ncurajarea comunitilor locale n asumarea
responsabilitii pentru deeuri i poluarea produs.
6. Poluarea (definiie,poluai i poluatori)
Poluarea reprezint generarea de externaliti negative, care in ultim instan conduce
la pierdere de bunastare.
Poluatorul reprezint persoana fizic sau juridic ce, voit sau incontient, genereaz
externaliti negative pentru care o bun perioad de timp determinat nu platete. In dorina lui
de a-i maximiza profitul individual, poluatorul face abstracie de efectele nefavorabile sau
costurile suplimentare pe care le induce terilor fr a consimi de bun voie s compenseze
intr-un fel sau altul pierderile pe care le-a produs.
Poluatul este persoana fizic sau juridic prejudiciat de externalitate negativ, pentru
care este nevoit s plteasc suplimentar o perioad determinat de timp pn cnd se
reglementeaz relaiile acestuia cu poluatorul,

in general pe baza unor reglementari ale

autoritii publice i in particular cu frecven mai redus, pe baza inelegerilor care intervine
intre poluat si poluator.
Functii ale emisiilor
Emisiile sunt noxe, deeuri, dejecii, alte substane sau activiti nocive pentru mediu, in
general i pentru via , in special.
Funciile de reducere a polurii msoar diminuarea conturilor de emisii i noxe in
mediul ambiant a unor msuri de producie, prevenire sau imbuntire a calitii factorilor de
mediu crora intotdeauna le sunt asociate cantitativ costurile determinate valoric. Aceast funcie
reflect principalele moduri de reducere a polurii, care sunt urmatoarele:
a) Perfecionarea tehnologiilor existente prin procedee de filtrare i reinere de poluani.
b) Introducere de noi tehnologii de producie antipoluante

c) Deversarea poluanilor in locuri ce pot asigura pe cale naturala reducerea polurii ( cursuri de
apa parasite).
In cazul analizei economice a mediului se utilizeaz i funcii de difuzie care explic
relaia dintre cantitatea de emisii (E) i cantitatea de mediu poluant.
O formula mai precis a factorilor de difuzie necesit cunoasterea capacitii de asimilare
a sistemelor ambientale adic acea capacitate a mediului de a absorbi sau primi plouanti sau de
a-i reduce fara a schimba calitatea mediului.
Determinarea capacitatii asimilative sau de absorbtie intr-un sistem de rauri ca si variatia
in timp a acestei capacitate pot fi influentate de input-urile de resurse (de ex: aerarea in aval sau
amonte a unui sistem de rauri impadurit, imbunatatiri funciare).
Functia de prejudiciu specifica modul in care un poluant are efect refavorabil asupra
calitatii mediului. Aceasta functie este o relatie fizica si nu evolueaza calitatea factorilor de
mediu in termini monetari.
Mediul poate fi considerat ca ansamblu de conditii naturale care definesc spatiul de viata
uman caracterizat intr-o masura din ce in ce mai mare de caracterul restrictiv al resurselor
acestuia. Din punct de vedere al economistului, mediul a devenit o marfa rara. Raritatea in acest
caz presupune existenta unor utilizari concurentiale si pe de alta parte situatii in care nu toate
cererile de utilizare pot fi satisfacute in masura in care ar fi optim.
Avand in vedere ca cererea pentru diferite utilizari ale factorilor de mediu este mai mare
decat oferta, unele dintre utilizarile concurentiale in mod obligatoriu vor fi reduse sau diminuate.
Acestea reprezinta o provocare pentru stiinta economica in sensul determinarii de prioritati pe
diferite orizonturi de timp in ceea ce priveste utilizarile potentiale ale diferitelor resurse naturale.
Economia mediului in principal analizeaza relatiile dintre poluatori si poluati in cadrul
procesului complex de poluare, proces care pe masura ce s-au inregistrat progrese tot mai mari in
domeniul cresterii economice si al tehnologiilor a fost insotit de dimensiuni crescande ale
deteriorarii factorilor de mediu. Faptul ca o buna perioada de timp o multitudine dintre resursele
de mediu au avut pret 0 a constituit practic un factor de utilizare abuziva a resurselor naturale cu
efecte directe si indirecte sesizabile sau mai putin sesizabile pe termen scurt, mediu si lung
asupra sistemele ecologice si implicit asupra vietii pe pamant.
Din acest motiv bunurile de mediu au inceput sa capete valoare de piata in cadrul careia
sunt incluse elemente atat de utilitate particulara, privata, cat si elementele de utilitate sociala,
publica, locala comunitara.

Intrucat preturile marfurilor nu au inclus adevaratele costuri (suplimentar fata de costurile

individuale private ale producatorilor individuali) s-a ajuns la inregistrarea unei divergente
crescand in ceea ce priveste costurile private si sociale ale productiei si consumului.
Totodata activitatile intens poluatoare au devenit prea extinse in raport cu cerintele
alocarii optime a resurselor.
Ca urmare a discrepantei dintre costurile individuale si costurile sociale ale diferitelor
tipuri de productie stiinta economica mediului incearca sa apropie cele 2 tipuri de costuri pe baza
determinarii asa numitelor externalitati.

7. Teoria externalittilor
Extenalitati reprezinta costuri sau beneficii ale tranzactiilor pe piata nereflectate in
preturi.
Curba Costurilor

cu ct crete Q, unde Q este cantitatea, crete i consumul.

CMP costuri marginale private

Curba Beneficiului

pe msur ce Q crete, crete i beneficiul

BMP= beneficiul marginal privat
Regula Pieei Concureniale
O actitivate ii atinge punctul su optim atunci cnd CMP = BMP

Q optim dpdv privat

Criteriul de eficiente economice in utilizarea resurselor mediului
C Y
Y
Y

C
Y
C C

eficienta marginala

eficienta medie
C costuri
- variaia de costuri
Y venituri
Y - variaia de venituri
Orice activitate uman polueaz.
In cadrul procesului de producie i consum de bunuri i servicii se pot genera o serie de
efecte, influene asupra prilor tere, cunoscute ca externaliti cu efecte negative sau pozitive .
Aceste externaliti presupun mecanisme specifice de disimulare sau stimulare i au la baz
criteriile de optim.
Sunt cunoscute dou criterii de optimalitate Pareto i criteriul Hicks-Kaldor.

- Criteriul de optimitate Pereto presupune acea situaie a economiei sau a societii n care
imbuntirea situaiei economice, fie chiar i a unui singur individ, nu duce la inrutirea situaiei
economice a altor indivizi, chiar i a unuia singur.
- Criteriul de optimitate Hicks-Kaldor presupune ca imbuntirea situaiei economice a
unui grup de indivizi s fie mai mare dect inrutirea situaiei altui grup de indivizi, dar per total,
n societate s existe un sistem de redistribuire a veniturilor, astfel nct s poat fi compensat
situaia indivizilor defavorizai. Acest criteriu, in ultim analiz, este reductibil la criteriul de optim
parentian, intruct, in final, toi membrii societii i imbuntesc situaia.
Eficiena Pareto sau optimul Pareto reprezint un concept central in teoria jocurilor, cu
larg aplicabilitate in economie, inginerie i tiine sociale. O schimbare care produce bunstarea
unei persoane, fr a nruti sutuaia altei persoane. Eficiena Pareto este un important criteriu
pentru evaluarea sistemelor economice i reglementrilor politice.
Eficiena Hicks-Kaldor este un tip de eficien economic posibil doar dac valoarea
economic a resurselor sociale este maximizat. O imbuntire Hicks-Kaldor este orice alternativ
care crete valoarea economic a resurselor sociale.
Criteriul Hicks- Klador este aplicat pe larg in economie, in teoriile bunstrii i cele
manageriale, constituind un argument solid care st la baza analizei cost beneficiu.

TEORIA EXTERNALITILOR
Externaliti negative
Externalitile negative reprezint costuri, prejudicii, efecte nefavorabile, de natur
economic i social induse de ctre agenii economici persoanelor fizice i juridice tere sau
prilor tere.ex: fabricantul de hrtie de lng un ru.
Externalitatea negativ reprezint costurile marginale externe (CME) pe care un agent
economic poluator le provoac terilor, fr ca acesta s plteasc daunele produse altora.
In condiiile in care actualele modele ale produciei i consumului deterioreaz tot mai
puternic calitatea factorilor de mediu, poluatorii reprezint principalii generatori de externaliti
negative, factori nocivi, contraproductivi pentru ntreaga societate, car trebuie supui unor limitri,
restricii sau pli pentru compensarea prejudiciilor cauzate.

Pentru a inelege mecanismul de producere a externalitilor negative utilizm noiunile

urmtoare:
-

costul marginal privat (CMP), care reprezint costul la care un

productor i realizeaz producia, fr s-i intereseze efectele negative, costurile marginale

externe (prejudiciile) pe care le cauzeaz terilor. Costul marginal privat urmrete in
excusivitate realizarea profitului privat, individual al persoanei sau agentului economic;
-

costul marginal extern (CME) sau externalitatea negativ reprezint

costul pe care un agent economic poluator l cauzeaz terilor, fr ca acesta s plteasc daunele
respective;
-

costul marginal social (CMS)

reprezint suma dintre costul

marginal privat i costul marginal extern. i constituie nivelul optim al produciei dpdv social.
CMS = CMP + CME
-

beneficiul marginal privat (BMP) reprezint beneficiul idividual pe

care il realizeaz un agent economic n cadrul pieei concureniale, fr s-l intereseze posibilele
externaliti pe care le induce terilor.
Din punct de vedere privat, eficiena economic se realizeaz atunci cnd CMP = BMP.
Conform principiului poluatorul pltete, o atenie deosebit au acordat economitii
CME pentru ca aceste externaliti negative s poat fi ientificate, cuantificate, evaluate i
input-ate poluatorilor.

presupunnd c mrimea costului marginal extern (CME) este constant indiferent de

mrimea volulmului produciei Q, observm c CME + CMP = CMS i c la intersecia celor 3
drepte se formeaz :
-punctul Ep

care reprezint eficiena economic din punct de vedere privat al pieei

concureniale, cruia ii corespunde cantitatea Q1 ;

- punctul Es, care reprezint eficiena economic dpdv social in care au fost luate in calcul
i costurile marginale externe, acestuia corespunzndu-i cantitate Q2.
Internalizarea externalitilor negative
Prin mecanismele de internalizare a externalitilor negative, ca urmare a interveniei
unei autoriti publice, la costul marginal privat se adaug costul marginal extern, ceea ce va
duce la mrirea preului de vnzare i automat la scderea cererii la producia respectiv i, in
continuare, la reducerea produciei, a ofertei. Internalizarea externalitilor negative se realizeaz
prin taxe i impozite corective (taxe piguviene-taxa Pigou), percepute poluatorului care, la
rndul su, le va introduce in costuri, mrind preurile i tarifele.

10

Pe axa absciselor vom avea urmtoarele mrimi ale produciei:

Q1 = nivelul optim al produciei dpdv individual sau al pieei concureniale (in pct.A
avem CMP = BMP).
Q2 = nivelul optim al produciei dpdv social, la care au fost luate in calcul costurile
marginale externe, care reprezint impactul social al produciei individuale. Potrivit teoriei
pieelor, nivelul optim al produciei, dpdv social, este dat de abscisa punctului de intersecie (de
echilibru) dintre CMS i BMS, altfel spus CMS = BMS
Se observa c Q2 < Q1 , ceea ce este rezultatul includerii in costul marginal privat a
costului marginal extern, in acest fel crescnd preul produciei poluatoare si ducnd, implicit, la
o scdere a cererii, urmat , ca efect, de scderea corespunztoare a nivelului produciei
poluatoare.
Procedeul de includere in costul marginal privat a costului marginal extern se realizeaz
de ctre o autoritate public local i / sau central prin sistemul de taxe i impozite corective
care modific, micoreaz volumul iniial al produciei poluatoare.Taxele Pigou au rolul de a
diminua producia poluatoare pn la nivelul optim de poluare.
Poluatorul a fost nevoit s-i reduc nivelul produciei poluatoare la o mrime optim
dpdv social, adic s realizeze costuri marginale sociale, egale cu beneficiile marginale sociale,
prin creterea nivelului preului de la P2 la P3.
Taxele corective percepute i incasate de autoritile centrale i locale, teoretic, trebuie s
fie egale cu costurile marginale externe, in vederea despgubirii terilor.

11

Volumul total al taxelor corective (Vt) pe care statul le percepe asupra agentului
poluator va fie egal cu produsul dintre nivelul optim al produciei dpdv social OQ 2 i costul
marginal extern, adic CD sau P1P3 . Acest produs reprezint tocmai aria dreptunghiului P3P1CD.
Intruct aceste taxe nu se cheltuie pe msura colectrii, se poate obine un beneficiu net
social (BNS) , care poate fi determinat prin calcularea ariei triunghiului CDA.
CDA = (CD x AM) / 2 = (CD x Q2Q1) / 2
Observm c beneficiul net social este egal cu produsul dintre costul marginal extern
i diferena dintre producia optim dpdv al pieei concureniale i dpdv social, imprit la
doi.
Se noteaz cu :
Vt

- volumul taxelor corective pe care poluatorii sunt obligai s le plteasc statului;

OQ1

- producia optim dpdv privat al pieei concureniale;

OQ2

- producia optim dpdv social;

CME - costul marginal extern (adic externalitatea negativ);

BNS

- beneficiul net social;

Q2Q1 = Q

- diferena dintre optimul social i cel concurenial, atunci

Intlnim urmtoarele tipuri de probleme:

Se cere aflarea urmtoarelor mrimi:
1. Vt = ?

Se cunosc:
OQ2; CME

Vt = OQ2 x CME; exprimat in u.m.

2. OQ2 = ?

Vt ; CME

OQ2 = Vt / CME; exprimat in cantitati

3. CME = ?

OQ2 ; Vt

CME = Vt / OQ2, exprimat in u.m.

4. BNS= ?

CME; Q

BNS = ( Q x CME) / 2 ; exprimat u.m.

5. CME = ?
CME = 2 BNS / Q; exprimat in u.m. / cantitate
6. Q = ?

BNS ; Q

BNS; CME
Q = 2 BNS / CME; exprimat in cantitati
Cunoaterea volumului total al taxelor corective i a beneficiului net social reprezint
intrumente utile de fundamentare a politicii de compatibilizare a optimului individual cu cel
social, mai ales in domeniul dezvoltrii durabile i a proteciei mediului.
Externalitile pozitive
In cadrul sistemelor economico-sociale, in afar de externaliti negative, unii ageni pot
genera externaliti pozitive, care semnific beneficii marginale externe, avantaje, foloase n
12

favoarea terilor, pentru care acetia din urm nu pltesc. Ex: stupul de albine lng o livad cu
pomi fructiferi sau cercetrile tiinifice publicate pe INTERNET i utilizate in producie.
Externalitile pozitive mai poart denumirea de beneficii marginale externe care au efect social
pozitiv.
Cunoaterea i promovarea externalitilor pozitive pot influena n sens favorabil
anumii indicatori ai eficienei economice, precum i politicile de sprijinire a generatorilor de
externaliti pozitive.
Pentru nelegerea coninutului i a modului de calcul al externalitilor pozitive se vor
folosi notaiile urmtoare:
-

beneficiul marginal privat (BMP) reprezint beneficiul pe care il

realizeaz un agent economic fr s in cont de beneficiile pe care le induce terilor;

-

beneficiul marginal extern (BME) care reprezint beneficiul

terilor pentru care acetia nu pltesc;

-

beneficiul marginal social (BMS) care reprezint suma dintre BMP

i BME.

Deci BMS = BMP + BME

In categoria externalitilor pozitive intr i efectele de spillover pe care le au
activitile de difuzare a rezultatelor cercetrii-dezvoltrii, a cunotinelor tiinifice, mai ales in
prezent, cnd societatea bazat pe cunoatere (knowledge based society ) mpreun cu
dezvoltarea durabil constituie obiectivele primordiale ale omenirii.
Internalizarea externalitilor pozitive
Stimularea produciei de externaliti pozitive reprezint o cerin a dezvoltrii societii
moderne, tot mai complex i interdependent, bazat pe consolidarea paerteneriatului publicprivat. Ca i n cazul externalitilor negative, internalizarea externalitilor pozitive presupune
un proces instrumentat prin politicile autoritilor publice locale i centrale, cu influen direct
asupra nivelului optim al produciei dpdv social.
Prin procesul de internalizare, se ajunge la nivelul optim al porduciei genratoare de
externaliti pozitive, care ine seama numai de beneficiile private, particulare, individuale, dar i
de cele care ajung la ceilali membrii ai societii.

13

Din intersecia dreptelor BMP, BMS i CMP(CMS), rezult urmtoarele:

-

punctului D, situat la intersecia dreptelor CMP i BMP, ii corespunde

pe axa absciselor cantitatea OQ1 care reprezint nivelul optim al produciei dpdv privat (CMP =
CMS), pe productor interesndu-l in exclusivitate propriul su beneficiu;
-

pe axa ordonatelor, punctului D corespunzndu-i nivelul de pre P2

pentru producia OQ1, adic cea a nivelului optimului pieei concureniale;

-

atunci cnd se ine seama de beneficiul marginal extern (BME = =AB

= CD), care se adaug beneficiului marginal privat (BMP), se obine dreapta beneficiului
marginal social (BMS), in care efectele pozitive snt prelate de teri;
-

se observ c, pentru a realiza optimul produciei dpdv social, dreptele

CMS i BMS se intersecteaz in punctul B, cruia ii corepunde producia optim OQ 2 , pe axa

absciselor i nivelul OP3 de pre, pe axa ordonatelor.
In concluzie, spunem c prin includerea beneficiului marginal extern in beneficiul
marginal privat are loc internalizarea externalitilor pozitive.
Ca urmare a procesului de internalizare a externalitilor pozitive are loc o cretere a
nivelului produciei (OQ2 > OQ1 ) i a nivelului de preuri (OP3 >OP2), ceea ce este normal, dat
fiind efectul favorabil al acestor externaliti.
In cazul internalizrii externalitilor pozitive, avem situaia conform creia o asemenea
producie trebuie incurajat, meninut prin subvenii corective din partea statului, deoarece
productorii trebuie stimulai s-i mreasc producia. La beneficiile marginale externe, la nivel
14

social, se va aduga i beneficiul net social, care excede nivelului subveniilor datorit unor
efecte benefice adiionale, propagate la masa de beneficiari.
Atfel spus, prin internalizarea externalitilor pozitive are loc o mrire a volumului
produciei. In practic, acest proces se realizeaz prin subvenii corective, pe care statul (la nivel
central i local) le aloc productorilor pentru a-i sprijini s-i mreasc volumul produciei cu
externaliti pozitive. Practic, acest proces se bazeaz pe urmtorul mecanism : prin acordarea de
subvenii consumatorilor de produse cu externaliti pozitive, acetia ii permit s plteasc un
pre mai mare de pre, ceea ce la rndul su, va influena pozitiv nivelul cererii, iar un nivel
sporit al cererii determin o cretere a produciei, ceea ce, in cazul nostru, este reprezentat de
cantitatea OQ2 > OQ1 . Se numesc subvenii corective deoarece acestea corecteaz, modific
volumul produciei i nivelul preurilor.
Pentru politicile de promovare a eficienei dpdv social, este important s se cunoasc
volumul valoric al subveniile corective pe care autoritile locale sau centrale trebuie s le
plteasc.Volumul subveniilor corective, pe care statul le va plti direct consumatorilor i
indirect productorilor cu externaliti pozitive, este egal cu aria dreptunghiului ABP3P1
A = P3B x AB = OQ2 x AB = OQ2 x BME deoarece AB = BME
Dar subveniile corective mai pot genera i ceea ce numim beneficiul net social (BNS),
ca urmare a unor efecte propagate favorabile cererii, cum ar fi folosirea temporar a subveniilor
in depozitele bancare sau in alte scopuri.
Volumul beneficiului net social (VBSN) se determin calculnd aria triunghiului ABD
Adic:
VBSN = (AB x DM) : 2, dar AB = BME si DM = OQ2 - OQ1
Deci:
VBSN = [BME x (OQ2 - OQ1)] : 2
In concluzie, externalitile pozitive sunt internalizate prin subvenii corective pe care
statul le poate acorda fie consumatorilor, fie productorilor de externaliti pozitive. Stimularea
produciei cu externaliti pozitive, prin mecanismul subveniilor sau ajutoarelor de stat, are
limit ca mrime i durat de timp, determinat de cererea pentru produsele respective.

15

PROBLEME: (Externalitati negative)

1. Fie graficul de mai jos privind internalizarea externalitatilor negative.
CMS
P3
P2

P1
z

N
M'

CMP

BMS
BM

Q (mii tone)
Q2

70 Q1

Stiind ca OP1 e de 10$/t; OP3 =16$/t; OQ1 - OQ2 = 70 mii tone

OP3 - OP2 = 2$/t

OQ=350 mii tone

Sa se determine:
a). pretul de echilibru pe tona de produs la nivelul optim din punct de vedere social al productiei
b). castigul net social datorita reducerii cantitatii la OQ2
c). volumul valoric al taxelor colective incasate de stat.
a). OP2 = OP3 -( OP3 - OP2 )= 16-2= 14$/t
CMS = BMS

pretul optim e M, caruia ii corespunde OP2

b). Aria MNP castigul net social

h = MM ' = Q1 Q2 = 70
S MUP =

c). Aria

P P Q1Q2
6 70000
NP MM '
= 1 3
=
= 210000$
2
2
2

P2 ZMF

= productia optima din punct de edere social vezi M e punctual optim

e = (taxa pe tona) diferanta pe vericala dintre CMS si CMP care vt = volumul total al axelor.
Sp 2 ZMF = ZF

MF = OQ2 P1 P3 = 350.000 t

16

6$/t = 2100.000$

=3=
2. Fie graficul de mai jos cu internalizarea externalitatilor pozitive.
pret
Z
P4

CMS
V

CMP

P3
BMS

P2

P1

BMP
Q (mii buc)

Q1

30

Q2

Stiind ca OP2 = 12$/buc

OP4 = 18$buc

OQ2 - OQ1 = 30.000 buc = Q1Q2

OQ1 = 270.000

Sa se determine :
a) nivelul optim al productiei din punct de vedere social
b) volumul total al subventiilor corrective platit de stat ( V S )
c) volumul beneficiului net social(castigul net social)
a) punctul V

calculam OQ2 = Q1Q2 OQ1 270 30 300000 buc

OQ2 300000 buc

b) U S S p 3 p1MU / UM (distant ape verticala data de paralele le beneficiilor)

= P1 M MU OQ2 P1 P3 OQ2 P2 P4 300mii 6$ / buc 1800000$
(18-12=6)

17

c) S VMU
=

P P QQ2
Q1Q2 VM VM UU '

1 3
2
2
2
6 30000
90000$ .
2

18

BUNURILE PUBLICE
Bunurile publice reprezint acea categorie de bunuri si servicii care nu pot fi livrate
prin sistemul de preturi pe piata concurentiala libera pentru ca nu este posibil ca cetatenii sa fie
exclusi de la consumul acestora fie ca paltesc fie ca nu platesc.
Nu exista o modalitate operationala de a opri cetatenii dintr-un anumit spatiu sa
beneficieze de cheltuielile pentru amenajarea unui parc public, constructia unor drumuri publice,
intretinerea unor locuri de agrement.
De calitatea mediului poate beneficia orice persoana fara ca aceasta sa aiba posibilitatea
sa lipseasca o alta persoana de acelas beneficiu.
Bunurile publice sunt consumate in colectiv, iar incercarea de a da acestora un pret este
ineficienta.
Bunurile tind sa fie indivizibile, imposibile de vandut n fractiuni de piata. Bunurile
publice reprezinta deci acea categorie de bunuri (sau servicii) care nu pot fi divizate din punct de
vedere al beneficiilor la utilizatori. Bunurile publice se folosesc de catre grupuri mari de
consumatori si in mod obisnuit devin disponibile pe baza unor reglementari cu caracter legislativ
si politic recurgandu-se la sisteme democratice de decizie inclusiv votul in ceea ce priveste oferta
lor cele mai cunoscute bunuri publice sunt: mediul cu toate componentele sale
drumurile publice
- siguranta
- aparare publica o anumita parte a patrimoniului artistic
Costurile pentru productia de bunuri publice sunt finantate de regula prin perceperea de
taxe si impozite.
Caracteristicile bunurilor publice
Bunurile publice sunt nerivale in consum adica o cantitate data dintr-un bun public poate
fi folosit de catre mai multi consumatori in conditia in care:
-

consumatorii nu platesc numic pentru acel bun

consumatorii nu sunt rivali, nu se concureaza intre ei in cadrul procesului de consumare a

bunului public
Un consumator suplimentar al unui bun public nu afecteaza in nici un fel cantitatea si
calitatea, disponibilitatea acestuia.
Spre deosebire de bunurile publice, bunurile private reprezinta acea categorie de bunuri
sau servicii a caror cantitati se diminueaza in masura ce un consumator beneficiaza de acestea.
19

Bunurile private se stabilesc in privinta pretului prin mecanismele pietei concurentiale si

sunt rivale in consum. Ele au costuri de productie medii si marginale, iar pretul acestora serveste
scopul de a determina orice persoana care doreste un astfel de bun sa ia in considerare
descresterea de beneficii la concurentii care doresc sa consume o unitate din bunul respectiv.
In cazul bunurilor publice pentru costul marginal pe care ar trebui sa-l plateasca
persoanele carora le este permis consumul aditonal al acestora este 0 ca atare nu este eficient sa
se stabileasca preturi la bunuri care nu sunt rivale in consum.
In cea mai mare parte nu este favorabil sa se vorbeasca despre pretul unei unitati de bun
public chiar daca pentru productia acestuia sau facut cheltuieli de munca si capital riguros
determinabile.
Din caracteristica de nerivalitate a bunurile publicate deriva o alta caracteristica, aceea a
nonexcluderii ceea ce reprezinta ca este prea costisitor sa se dezvolte si sa se aplice mijloacele de
excludere celor care refuza sa plateasca de pe urma beneficiilor ce le ofera consumul de bunuri
publice pure. De exemplu niciodata nu se vor putea exclude de la consumul aerului purificat
dintr-o incapere acele persoane care nu au contribuit prin taxe si impozite la plata costurilor
purificarii aerului.
Din punct de vedere practice, bunurile nerivale in consum nu au nevoie in mod necesar sa
fie supuse nonexcluderii.
Daca din punct de vedere teoretic, bunurile publice se caracterizeaza prin nerivalitate si
nonexcludere in realitate pot fi distinse diferite intensitati ale celor 2 caracteristici.
Costul marginal de distribuire a bunului public in cazul cresterii numarului de
consumatori va fi intotdeauna egal cu 0.
Pentru o cantitate data de bun public acesta decurge din caracteristica pentru
nonrivalitatea bunurilor publice pure.
Exista si situatii in care costul marginal al producerii unor bunuri publice necesita resurse
suplimentare, dar de regula astfel de bunuri isi pierd caracteristica de bun public pur.
Distinctia dintre bunul public pur si bunul privat pur poate fi facuta si in alt mod asa cum
acesta a fost realizat pentru prima data de catre PAUL SAMUELSON in 1954 in lucrarea de
referinta TEORIA PURA A CHELTUIELILOR PUBLICE. In aceasta lucrare, economistul
american arata ca un bun public pur nu poate fi divizibil in unitati care sa poata fi impartite intre
consumatori, o alta caracteristica a bunului public este cea de nondivizibilitate. De aici recurge
aprecierea potrivit careia o conditie data dintr-un public ofera servicii ce se pot utiliza in colectiv
de catre toata populatia.
20

La polul opus se afla bunuri private care pot fi folosite de o singura persoana
consumatoare.
Furnizori de bunuri publice si private
Furnizarea de bunui si servicii, ca si mecanismele de distribuire a acestora intre indivizi ,
reflecta angajamente institutionale convenite in mod colectiv si aparute la nivelul unei
comunitati intr-o etapa de dezvoltate a acesteia.
In ceea ce priveste modalitatea de furnizare a bunurilor publice si private este dificil sa se
faca generalizari privind cele mai adecvate mijloace de realizare a modalitatii respective din
acest motiv chiar daca la extreme exista bunuri publice pure pe de o parte si bunuri private pure
pe de alta parte , aceste 2 categorii pot fi distinse , o serie de alte bunuri care se caracterizeaza
prin elemente apartinand in grade diferite caracteristicilor celor 2 extreme.
Intre aceste bunuri, cu caracteristici mixte, putem distinge categoria bunurilor
congestibile (aglomerare) sau aglomerabile.
Dincolo de acest prag exista categoria de bunuri private care sunt consumate individual,
dar care sunt furnizate de Guvern prin mecanismele pietei ca si in cazul unor categorii de servicii
cum ar fi transportul, electricitatea etc. Pe de alta parte, exista multe bunuri care sunt nerivale in
consum avand deci caracteristicile bunurilor publice, dar sunt produse de catre producatori
privati si furnizate prin piata. Acesta este cazul unor servicii recreative prin intermediul unor
cluburi private, a serviciilor de televiziune si ale altor mijloace de comunicatie precum si ale
protectiei private.
In multe cazuri bunurile si serviciile sunt furnizate prin intermediul pietei in conditia
productiei private si prin intermediul guvernelor prin institutii publice, chiar politice (de ex: scoli
publice si particulare care coexista, servicii recreationale si unele utilitati sunt oferite atat de
piata concurentiala cat si de catre guvern).
In practica nu este posibil sa se traga o linie de demarcare intre bunurile publice si cele
private, dar exista multe cazuri intermediare in care beneficiile si costurile externe pot costa
numai pentru unele persoane. Acesta este cazul bunurilor publice congestibile in cadrul carora
congestia lor reduce beneficiile la consumatorii existentei, atunci la conditia se adauga alti
consumatori aditionali.
Costul marginal pentru adaugarea unui consumator aditional numai este 0 dupa ce s-a
atins punctul de congestie( N ) exista un utilizator aditional al unui drum congestional, descreste
beneficiile utilizatorilor existentei prin incetinirea traficului, cresterea riscului accidentelor
folosibile poluarii si determinari ale drumului.
21

In concluzie putem distinge 4 categorii de bunuri si servicii din punct de vedere al

intensitatii nonrivalitatii, excluderii si concurentei:
1. Bunuri publice pure caracterizate prin nerivalitate, nondivizibilitate, nonexcluderii si costuri
marginale egale cu 0.
2. Bunuri publice evaluabile prin pret sunt nerivale, nedivizibile, dar exclusive datorita faptului
ca se plateste un pret .
3. Bunurile publice congestibile au toate caracteristicile bunurilor publice mai putin costurile
marginale.
4. Bunurile private pure: sunt rivale in consum, divizibile, exclusibile, iar costul marginal diferit
de 0 ( 0).
Cererea pentru un bun public
Curba c pentru un bun public se obtine insumand beneficiile marginale individuale la
fiecare cantitate.
Beneficiul marginal social la orice cantitate de bun public este reprezentat de suma
beneficiilor marginale individuale obtinute de toti consumatorii, utilizatorii
BMS= BM =CMS
Echilibrul Lindahl
Exemplul numeric privind beneficiile si costurile marginale sociale.
Beneficiari
A
B
C
TOTAL

Beneficiul
marginal
BM A
BM B
BM C

BM

Nr. de paznici pentru protectia unei paduri pe saptaman

1

300
250
200
750

250
200
150
600

200
150
100
450

150
100
50
300

Tabelul ne ofera date prin beneficiul marginal pentru 3 consumatori (localitatii rurale)
care doreste protectia unei paduri ce apartine comunitatii. Datele cuprinse in table reprezinta
cifrele utilizate pentru a obtine curba cererii pentru protectia padurii din figura de mai sus.
Beneficiul marginal pana la 4 paznici pe saptamana sunt aratate pentru fiecare
consumator utilizator.
Pentru ca fiecare paznic costa saptamanal 450$. Daca se pot angaja oricat de multi
paznici cat s-ar dori la acest salariu costul mediu al productiei padurii ar fi constant la 450$ pe

22

paznic. In acest caz de protectie/saptamana se presupune a fi corelata cu serviciile unui paznic pe

saptamana. Intrucat costul mediu este constant acesta va fi potrivit ipotezei adoptate egal cu CM.
Presupunem ca nu exista externalitati negative cu prorectia paduri, costul social marginal al
protectiei va fi constant si egal cu 450$. Tabelul ne arata de asemenea

BM

de pe urma

paznicilor pentru cei 3 beneficiari.

Presupunem ca cele 3 localitati rurale isi pun la un loc resursele pentru a angaja paznici.
Astfel vor putea sa suporte in colectiv mai usor decat si-ar permite individual si astfel isi vor
pune impreuna resursele destinate acestui scop pana cand contributiile lor la adunate la un singur
loc numai pot angaja paznici aditionali. Presupunem ca cei 3 beneficiari vor incerca sa angajeze
un paznic pe saptamana. Beneficiul A va contribui cu 300$ pentru primul paznic, B cu 250$ si C
cu 200$. Aceste sume reprezinta beneficiul pentru cei 3 cat se angajeaza un singur paznic pe
saptamana. Intrucat suma contributiilor voluntare depaseste CM al primului paznic, beneficiarii
ajung la concluzia ca ar merita sa incerce finantarea a 2 paznici pe saptamana. In cazul angajarii
unui singur paznic saptamanal se va asigura un suport bugetar pentru protectia padurii care nu se
utilizeaza. Practic acest surplus ridica faptul ca BMC al primului paznic depaseste CMS al
furnizarii de protectie.

BM ca urmare a angajarii a 2 paznici pe saptamana este de 600$/paznic. Beneficiarii

vor contribui cu aceasta suma, dar suma depaseste deasemenea CM ocazionat de angajarea a 2
paznici, si in acest caz colectarile voluntare sunt decat necesatul de finantare a 2 paznici. Intrucat
fiecare beneficiar contribuie cu o suma egala cu BM pe paznic sumele totale colectate pentru a
finanta cei 2 paznici ar fi 500$ de la A, 400$ de la B si 300$ de la C. Venitul total ar fi de 1200$
si surplusul pe saptamana de 300$ [1200-(450 2)]. Beneficiile marginale cand sunt angajati 3
paznici sunt BM pentru A 200$, pentru B 150$ si pentru C 100$.

BM

este egala cu CM al celui de-al 3- lea paznic adica 450$. Asadar cei 3

beneficiari por sa mai finanteze inca o unuitate pentru protectia padurii.

Costul total al celor 3 paznici/saptamana este de 1350$.
Beneficiarul A costurile cu 250$ pentru un paznic, adica 600$ pentru cei 3 paznici. Beneficiarul
B 150$ pt. un paznic adica 450$ pt. cei 3 paznici.
Beneficiarul C 100$ pt. un paznic adica 300$ pt. cei 3 paznici.
Se observa ca totalul contributiilor este de 1350$ egal cu 600+450+300=3 450. Aceasta
situatie are loc in punctual E din grafic unde curba CM pentru bunul public.

23

In pretul E avem

BM

= CMS pentru cei 3 baneficiari. Orice productie de bun public

peste 3 paznici nu se va mai finanta prin contributii voluntare pentru ca

BM ale productiei in

exceptie pentru cei 3 paznici pe saptamana nu corespunde costului marginal.

Costurile voluntare vor esua in a colecta bani pentru angajarea unui numar mai mare de 3
paznici pe saptamana. Echilibrul atins pentru contribuirea voluntara refuza in suportarea unui
numar de 3 paznici care este un numar optim. Acest numar corespunde punctului E de pe grafic
care poarta denumirea de echilibru Lindhal dupa un model al mecanismului de cooperare pentru
oferta de bunuri publice, dezvoltat de economia suedezului ERIK LINDHAL la inceputul anilor
90.
Suma cea mai mare pe care fiecare beneficiar ar plati-o pentru paznic este de 300$ pe
saptamana. BM al primului paznic pentru fiecare beneficiar este < decat pretul pietei pe unitatea
necesara pentru a acoperii CM 2 ale vanzarilor. Totusi o productie 0 este ineficienta adica de nu
ar fi nici un paznic s-ar distinge padurea si ar pierde toti beneficiarii.
Echilibrul pietei ar fi ineficient pentru asa cum se arata in grafic

BM ale celor 3

utilizatori cand se angajeaza pe saptamana doar un singur paznic depaseste CMS de a face
disponibil paznicul respectiv BMS al primului paznic este de 750$ in timp ce CMS este de
numai 450$. Prin urmare este in mod sigur ineficienta situatia in care s-ar angaja cel putin un
paznic pe saptamana. In realitate productia optima de bunuri publice de 3 paznici pe saptamana
corespunzand punctului E.
Contriuiea voluntara pe unitatea de bun pentru al fiecarui membru al com. este egala cu
beneficiul sau marginal la bunul public realizat intr-o cantitate optima sau la un nivel optim de
productie. Aceste contributii de echilibru pe unitatea de bun public uneori mai poarta denumirea
pretului Lindahal.
Generalizarea echilibrului Lindahl
Generalizarea echilibrului Lindahl reprezinta acordul asupra repartizarii costurilor
pentru producerea unei productii de echilibru dintr-un bun public.
Modelul de cooperare voluntara satisface urmatoarele conditii:
- suma cu care contribuie fiecare persoana pe unitatea de bun public trebuie sa fie astfel ajustata
incat fiecare individ sa doreasca acelasi volum de productie de bun public. Acesta rezulta din
masura bunului public pentru ca e imposibil pentru oricare din membrii societatii sa consume
mai multa protectie decat altul, presupunand ca protectia mediului e un bun public.

24

- suma contributiilor fiecarui membru pe unitatea de bun ce trebuie sa fie egala cu costul
marginal pentru producerea bunului respectiv.
- toti indivizii trebuie sa cada de acord in mod liber consimtit, fara constrangere privind
productia de bunuri si aranjamente de impartirea costurilor.
Problema calatorului clandestin (free raider)
Un sistem de contributii voluntate- pentru a se ajunge la un acord asupra finantarii
producerii unei cantitati de bun public- poate sa functioneze in conditii normale doar atunci cand
societatea este formata intr-un numar redus de indivizi.
Practic exista o similitudine destul de mare intre acorduri voluntare privind furnizarea de
bunuri publice sau protectia mediului si externalitatile legale de costurile tranzactionale
fundamentale de economistul Roland Coase. In cazul in care o comunitate este mica, costurile
tranzactionale pt realizare unei intelegeri voluntare sunt scazute; in grupurile mici de indivizi
exista posibilitatea de a se cunoaste reciproc unul pe celalalt si de a-si face o idee in legatura cu
beneficul pe care-l poate obtine fiecare de la bunul public disponibil orice incercare a indivizilor
de a ascunde beneficiile marginale obtinute pe seama bunului respective poate fi usor detectata,
obligatiile morale reprezinta constrangeri puternice mai ales in cazul grupurilor cu un numar
redus de persoane.
In consecinta, echilibrul Lindhal este posibil de realizat doar in cadrul colectivitatilor
mici, fara interventia statului.
In cadrul grupurilor cu mai multi membrii posibilitatea ca indivizii sa-si ascunda
preferintele este mai mare. Cu alte cuvinte, in societatile cu multi indivizi este greu sa se
determine beneficiile marginale pentru fiecare de aceea apar cazuri in care o persoana nu
contribuie deloc la cheltuieli, pentru protectia mediului ca bun public, in timp ce celelalte
contribuie. Pe de alta parte persoana care nu contribuie beneficiaza in mod egal cu ceilalti
contribuabili de serviciile oferite de bunul public. Apare clar ca atunci cand numarul de
neplatitori se mareste posibilitatile de a finanta productia de bun public se reduce astfel ca in cele
din urma intreaga societate este privata de productia bunului public respectiv.
Calatorul clandestin este acea persoana care beneficiaza de un bun public fara a contribui
cu nimic la costul finantarii sau realizarii acestuia. El poate fi o strategie pentru orice individ cu
conditia sa nu fie penalizat si ca un numar realiv restrans de indivizi sa aleaga o astfel de
strategie. Atat cat toti indivizii aleg strategia calatorilor clandestine productia sau mentinerea
calitatii unui bun public este imposibila. In conditiile unor contributii voluntare cand sunt
implicate numeroase persoane incercarile de a aplica strategia calatorilor clandestine garanteaza
25

aproape faptul ca marimea de echilibru a bunului probabil pur este mai mica decat cea eficienta ,
in consecinta impartirea costurilor voluntare ale bunurilor probabil va conduce la realizarea
acestora in cantitati insuficiente fata de nivelul eficient necesar.
Intr-o societate, problema calatoriilor clandestini devine grava pe masura ce creste
proportia indivizilor cu un astfel de comportament. Astfel apare si tendinta tot mai mare de a
avea un comportament de calator clandestin datorita efectului de contagiere nefavorabil ceea ce
se repecuteaza asupra marimii fondurilor necesare finantarii productiei de bun public.
In colectivitatile mari, fiecare individ poate considera ca aplicand strategia calatorilor
clandestin nu afecteaza strangerea volumului de fonduri necesare pentru real si mentinerea
bunului public pentru ca sunt multi contribuia si care nu adopta acest comportament. In
concluzie, probabilitatea aparitiei calatorilor clandestini este cu mult mai mare in comunitatile
mari. Pentru a evita problema calatorilor clandestini in marile comunitati in mod obisnuit se
recurge la finantarea obligatorie sau coercitiva sub forma de plati obligatorii pentru fiecare
individ in vederea suportarii costurilor pentru bunurile publice. Finantarea obligatorie conduce la
posibilitatea guvernamentala sau a altei autoritati publice de a oferi bunuri probabil pentru
grupuri numeroase pe baza perceperii de taxe obligatorii.
Nu toate bunurile publice oferite de stat sunt bunuri fara pret, exceptie fac scolarizarea ,
drumurile publice, serviciile postale, care au un pret si se vand pe piata. De regula serviciile
guvernamentale care se consuma colectiv se finanteaza prin scheme fiscale obligatorii pentru a
evita posibilitatea aparitiei comportamentului de calator clandestin.
In conditiile taxarii obligatorii, un contribuabil este obligat si nu rugat sa contribuie.
Totusi in societatile democratice , datorita faptului ca rezultatele politice se determina prin vot,
disponibilitatile fiecarui votant de a reda in favoarea unei propuneri de contributie depinde de
cota parte de taxa ce revine pe unitatea de bun de regula fiecare isi va exprima votul in functie de
cat plateste .

26