UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT ”SIMION BĂRNUȚIU” SIBIU

MASTER: „DREPT EUROPEAN”

DISCIPLINA: DREPT EUROPEAN AL DREPTURILOR OMULUI

TEMA: DREPTUL LA UN MEDIU SĂNĂTOS ÎN JURISPRUDENȚA CEDO

Coordonator: Prof.univ.dr. BIANCA GUȚAN

MASTERAND:
Aurelia CHIȘU

SIBIU, 2019

1
 1. Introducere

Preocupările legate de protejarea mediului câştigă proporţii din ce în ce mai

mari, toate acestea se fundamentează pe date obiective şi pe pagube produse
mediului, ale căror cauze multiple sunt legate de intensificarea activităţilor umane
asupra diverselor spaţii, de dezvoltarea industrială, a expansiunii demografice,
fenomene care se prezintă deja într-un mod global.
Percepţia acestor probleme legate de mediu este și ea în plină creştere şi, de
asemena, poate lua forme multiple:
- preocupare pentru binele individual;
- consideraţii estetice, sanitare, politice, ideologice şi chiar religioase, astfel, din
anumite puncte de vedere, ecologia devenind, o nouă religie a Terrei.
Astfel, începând cu anii `70 ai secolului trecut, la nivel mondial s-a conturat
interesul pentru protecţia și calitatea mediului înconjurător.
Multiplele reglementări internaţionale şi regionale în materie de mediu utilizează
formulări diferite pentru a determina generic noţiunea de drept individual la o
anumită calitate a mediului: „dreptul la mediu”, „dreptul la un mediu sănătos”,
„dreptul mediului înconjurător”, fără a-i preciza însă conţinutul.
Iniţial, prin dreptul la mediu s-a desemnat dreptul la existenţa unui mediu capabil
să întreţină viaţa umană, pe măsură ce în documente internaţionale diferite era
subliniată relaţia mediu-demnitate umană.
Potrivit Proiectului de Declaraţie internaţională a drepturilor omului şi
mediului, adoptat în 1994 la Geneva, dreptul la mediu presupune printre altele:
- dreptul la cel mai ridicat nivel de sănătate, neafectat de degradarea mediului;
- accesul la resursele de apă şi hrană adecvate;
- dreptul la un mediu de muncă sănătos;
- dreptul la condiţii de locuit, de folosire a terenurilor şi la condiţii de viaţă într-
un mediu sănătos;
- dreptul la asistenţă în caz de catastrofe naturale sau produse de om;
- dreptul la conservarea elementelor reprezentative ale naturii;
- dreptul de a trăi într-un mediu nepoluat, nedegradat de activităţi care pot afecta
mediul, sănătatea şi bunăstarea oamenilor şi dezvoltarea durabilă.
În acelaşi timp conţinutul dreptului la mediu sănătos presupune existenţa
unei dimensiuni individuale – care implică dreptul fiecărui individ la prevenirea
poluării, respectiv obligaţia încetării activităţii care produce o poluare şi repararea
pagubei create prin această poluare, precum şi a uneia colective, de această dată
evidenţiindu-se obligaţia statelor de a coopera în vederea prevenirii şi combaterii
poluării, a protejării mediului natural, la nivel naţional, regional şi internaţional.1
Cu toate că reglementările internaţionale în materie sunt importante, sunt
recunoscute garanţiile procedurale prin care să se realizeze dezideratele propuse,
1
Doiniţa-Luminiţa Niţu, Dreptul la mediu, în Revista „Themis”, nr. 3/2005, p. 47
2
un mare dezavantaj constă în faptul că dreptul fundamental la un mediu sănătos
este redus la simpla sa dimensiune procedurală.
Însă, la nivelul Uniunii Europene, unde în ultimul deceniu mai multe
documente (regulamente şi directive), s-au constituit în instrumente de realizare a
politicilor de mediu comunitare, completând astfel cadrul legislativ cu privire la
protejarea biodiversităţii. Totodată, Curtea de la Strasbourg s-a pronunţat în speţele
cu privire la încălcarea acestui drept, tocmai pe considerentul că reprezintă o
ingerinţă în viaţa privată a resortisanţilor.
Ceea ce nu poate fi de nimeni tăgăduit este faptul că o legislaţie clară şi
puternică este necesară pentru protecţia mediului. Natura ne-a dat câteva semnale
de alarmă şi continuă să o facă, datoria factorilor de decizie fiind aceea de a găsi
cele mai bune soluţii în politica de asigurare a unui mediu sănătos. Spaţiul
european tinde să se erijeze în principalul factor de corectare şi modernizare a
legislaţiei privitoare la mediu în vigoare, atât Uniunea Europeană cât şi Curtea
Europeană a Drepturilor Omului adoptând poziţii comune în cadrul acestui proces.

3
2. Aspecte cu privire la consacrarea dreptului la un mediu sănătos în dreptul
comunitar
În apărarea drepturilor fundamentale, Curtea Europeană de Justitie s-a inspirat
adesea din tradițiile constituționale ale statelor membre ale Uniunii, precum și din
tratatele internaționale La care sunt parte sau la care acestea au contribuit. Astfel,
tratatul în acest sens ăl constituie Convenția Europeană a drepturilor Omului.2
Art. 37 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, din 2001,
referitor la protecția mediului, prevede că

2
Astfel s-a dispus în Cauza /1973, - Nold v. KG v. Comisia, hot. Din 1974. De asemenea, art. 6, Titlul I al Tratatului de
la Mastricht stabilește ”obligația Uniunii Europene de a respecta drepturile fundamentale, așa cum acestesa sunt
garantate de Convenția Europeana pentru apărarea drepturilor omului și așa cum acestea rezultă din tradițiile
constituționale comune ale statelor membre, ca principii generale ale drepturilor comunitar.”
4