Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Specializarea Drept
REFERAT
În dreptul mediului, răspunderea juridică, este azi o instituție care se aplică din ce în ce mai
mult din cauza multiplicării si diversificării riscurilor ecologice, a înmulțirii prejudiciilor aduse
mediului si a creșterii gravității lor determinate de adâncirea crizei ecologice mondial, agravată
de consecințele industrializării si automatizării, de aplicarea tehnologiilor de vârf în multe
domenii ale activității umane, fără suficiente si severe mijloace de protective a mediului, de
exploatarea neraționala a resurselor naturale, precum și de alți factori dependenți de politica
dusă in acest domeniu de fiecare țară.1
Temeiul juridic general al răspunderii pentru prejudicii cauzate mediului este, asa dupa
cum am arătat, OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului, care în art. 95 statueaza formele
răspunderii civile delictuale pentru încălcarea prevederilor legale.
Reglementarea dată prin OUG nr. 195/20052 privind protectia mediului consacră în primul
alineat al articolului nr. 95 caracterul obiectiv al răspunderii pentru prejudicial adus mediului:
[(1) Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă. În
cazul pluralității autorilor, răspunderea este solidară.]
Potrivit alin. (2) al art. 95, numai în mod exceptional, răspunderea poate fi si subiectivă,
cu precizarea “pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate și habitatelor naturale, conform
reglementarilor specifice”.
1
Daniela Marinescu – “Tratat de dreptil mediului” ediția a IV-a, revăzută și adăugită – editura Universul Juridic,
București 2010 pg. 613
2
Ordonanța de urgență a guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului aprobată cu modificări si completări
prin Legea nr. 265/2006
III Răspunderea civilă delictuală
În domeniul protecţiei mediului se face apel la două instituţii clasice de drept civil şi
anume:
Aplicarea normelor dreptului civil în material răspunderii pentru prejudicii aduse mediului se
face prin adaptarea lor la particularitățile raporturilor juridice de drept al mediului.3
Cu alte cuvinte, cei îndreptățiți să ceară repararea pagubelor, pot fi: cei ce invocă o
vătămare a integrității fizice; cei care reclamă repararea unei vătămări a unui interes de natură
patrimonială; cei care acționează în virtutea calității lor de gestionari, obligați legal la repararea
anumitor elemente de mediu.
Definiţia legală a noţiunii de prejudiciu este dată de articolul 2 din OUG nr.195/2005 ca
fiind o schimbare adversă cuantificabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare cuantificabilă a
funcţiilor îndeplinite de o resursă naturală în beneficiul altei resurse naturale sau al publicului,
care poate să survină direct sau indirect.Într-o formulare doctrinară s-a considerat că „prejudiciul
ecologic” este orice atingere, cu efecte negative( patrimoniale sau nepatrimoniale) aduse unui
factor de mediu, indiferent dacă acesta este sau nu apropiat, produse ca urmare a poluării
mediului.7
IV Răspunderea contravenționala
5
Prof. univ. dr. Daniela Marinescu – “CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ ÎN
DREPTUL MEDIULUI” - Facultatea de Ştiințe Juridice şi Administrative, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
6
www. dreptmd.wordpress.com
7
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 art. 2
Răspunderea contravențională ocupă un loc important în sistemul reglementărilor din
dreptul mediului, datorită rolului economic și a rolului de prevenire. Procedura de constatare și
aplicare a sancțiunilor contravenționale este mult mai supla și mai rapidă în raport cu celelalte
proceduri judiciare, ceea ce este favorabil cerințelor de reparare cu prioritate a prejudiciilor
ecologice.8
Elementul esenţial al acestei rãspunderi îl reprezintă contravenţia. Din punct de vedere
legal, contravenţia desemnează acea faptă săvârşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol
social mai redus decât infracţiunea şi care este prevăzută şi sancţionată ca atare prin acte
normative.9
Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 ore de la data încheierii
procesului verbal ori, după caz, de la data comunicării acesteia, jumătate din minimul amenzii
prevăzute în actul normativ, agentul costatator facând menţiune despre această posibilitate în
procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Se acceptă că prin aplicarea
sancţiunilor contravenţionale în materie de mediu se urmăreşte realizarea anumitor scopuri:
determinarea agentului poluator să promoveze tehnologii şi tehnici ce protejează mediul natural
şi antropic, crearea unui factor de echilibru economic, astfel încât cei care poluează să nu obţină
profituri mai mari decât unităţile care se conformează cerinţelor legal în materie, obţinerea unor
fonduri care să fie utilizate pentru finanţarea investiţiilor antipoluare.10
V Răspunderea penală
8
Mircea Duțu – “Dreptul Mediului” Editura C.H.Beck 2008 pg 284
9
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 art. 1
10
Asist.Univ.Dr. NEAGU MARIA MAGDALENA – “RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DREPTUL MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR” -
Facultatea de Drept şi Sociologie, Braşov pg. 268
punerea în pericol a sănătăţii oamenilor, animalelor şi plantelor sau producerea de pagube
economiei naţionale.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului prevede şi
sancţionează o serie de fapte considerate infracţiuni, dacă au fost de natură să pună în pericol
viaţa ori sănătatea umnaă, animală sau vegetală pentru care pedeapsa prevăzută este inchisoarea
și/sau amenda penală, dupa caz (art. 98)11
V Concluzii
Dreptul mediului este o ramură autonomă de drept. Răspunderea juridică in dreptul mediului sub
formele sale tradiţionale: contravenţională (administrativă), civilă sau penală, la care se adaugă
sancţiunile specifice de drept al mediului, joacă un rol important în realizarea prescripţiilor
reglementărilor juridice în materie ecologică. Ea a fost şi este supusă unui efort continuu de
adaptare la particularităţile acţiunii de protecţie a mediului, prin dezvoltarea unor forme specifice
12
Legea 137/1995 – Legea protecției mediului art. 85
13
www. dreptmd.wordpress.com
(răspunderea civilă pentru prejudiciu ecologic, infracţiuni şi contravenţii la regimul protecţiei
mediului, contencios administrativ legat de autorizaţiile de mediu) şi prin construcţia treptată a
unei forme specifice de răspundere, cea ecologică.
BIBLIOGRAFIE
1. Daniela Marinescu – “Tratat de dreptil mediului” ediția a IV-a, revăzută și
adăugită – editura Universul Juridic, București 2010
2. Prof. univ. dr. Daniela Marinescu – “CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND
RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ ÎN DREPTUL MEDIULUI” -
Facultatea de Ştiințe Juridice şi Administrative, Universitatea Creştină
„Dimitrie Cantemir”
3. Mircea Duțu – “Dreptul Mediului” Editura C.H.Beck 2008
4. Asist.Univ.Dr. NEAGU MARIA MAGDALENA – “RĂSPUNDEREA
JURIDICĂ ÎN DREPTUL MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR” - Facultatea de
Drept şi Sociologie, Braşov
5. www. dreptmd.wordpress.com
Legislație
1. Ordonanța de urgență a guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului
2. Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 art. 1
3. Legea 137/1995 – Legea protecției mediului art. 84 si art. 85