Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
2021
CUPRINS :
1
Rãspunderea juridicã în dreptul mediului……………………………..3
Rãspunderea contravenenţionalã………………………………………5
concluzii………………………………………………………………12
Bibliografie……………………………………………………………13
2
Din punctul de vedere al importanţei dreptului mediului, în literatura juridicã
internaţionalã de specialitate rãspunderea juridicã se considerã ca o altã cale de realizare
a unei inţelegeri în protecţia şi dezvoltarea mediului, mai ales în privinţa înnãspririi
sancţiunilor juridice aplicabile în acest domeniu.
Prin sancţionarea juridicã a faptelor anti-mediu, pe lângã scopul firesc respectiv, se
urmãreşte educarea celui sancţionat şi a celorlalţi cetãţeni pentru formarea acelei
conştiinţe ecologice, de mediu în general, fãrã de care nu se pot realiza sarcinile
complexe ale prevenirii poluãrii, depoluãrii şi îmbunãtãţirii condiţiilor de mediu.
Raportul juridic de constrângere, care are în conţinutul sãu o pluralitate de drepturi
şi obligaţii, de drept material (substanţial) şi de drept procesual, apare ca rezultat al
sãvârşirii unor fapte ilicite şi duce la aplicarea sancţiunilor juridice.
Astfel, orice încãlcare a normelor juridice poate da naştere unui raport juridic de
constrângere care se stabileşte între stat şi autorul faptei ilicite.
Atat funcţionarul public cât şi agentul economic,în general orice persoanã fizicã
sau ju ridicã, pot fi traşi la rãspundere juridicã pentru nerespectarea legislaţiei mediului.
Sistemul răspunderii juridice in domeniul protecţiei mediului se constituie din:
Răspunderea civilă pentru prejudiciul ecologic , cu un regim special diferit
de cel al răspunderii civile delictuale reglementate in codul civil ,dreptul
represiv al mediului vizand protejuirea valorilor sociale atasate ocrotirii
naturii si raspunderea de mediu care urmareste echilibrarea nevoilor
economico-sociale cu necesitatea ocrotirii si conservarii mediului.
3
Astfel pana acum putem afirma ca in domeniul protectiei si conservarii
mediului de lege lata opereaza raspunderea cilvila, contraventionala sau
penala, carora li se adauga o serie de sanctiuni specifice dreptului mediului.
Rãspunderea socialã:
Aceastã rãspundere implicã sancţionarea socialã a atitudinii persoanei
neconcordante cu normele sociale instituite.
Datoritã faptului cã aceastã atitudine a persoanei poate avea loc în cele mai variate
relaţii sociale şi rãspunderea socialã îmbracã forme diferite, putându-se vorbi de o
rãspundere politicã, moralã, eticã, civilã şi desigur, juridicã.
Rãspunderea juridica:
Aceasta poate interveni în cazul nerespectãrii normelor de conduitã cuprinse în
normele de drept, adicã pentru încãlcarea prevederilor legale.
În capitolele XIV-XV din OUG nr.195/2005 sunt stabilite trei forme ale rãspunderii
juridice în urmãtoarea formulã:„încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea
civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz.”.
Eliminarea din textul noii legi a rãspunderii disciplinare şi materiale este pe
deplin întemeiatã, pentru cã material şi disciplinar pot fi traşi la rãspundere angajaţii de
cãtre cei care i-au angajat în cadrul raportului juridic de muncã.
Rãspunderea pentru încãlcarea normelor dreptului mediului, aparţine totuşi, acestei
ramuri de drept, tocmai fiindcã prezintã numeroase trãsãturi specifice – specificul
obiectului reglementãrii juridice.
Întrucât litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau suspendarea acordului/
autorizaţiei de mediu se soluţioneazã potrivit legii contenciosului administrativ,conform
4
OUG nr.190/21.11.2005, în cazuri bine justificate şi pentru a preveni producerea unei
pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei sã dispunã suspendarea executãrii
actului administrativ pânã la soluţionarea cereri.
Rãspunderea contravenţionalã
5
Obiectul contravenţiei este reprezentat de valorile sociale, bunurile sau interesele
legitime apãrate prin norme de drept, cãrora li se aduce atingere ori sunt puse în pericol
de fapta sãvârşitã.
Trãsãturile ce caracterizeazã contravenţia sãvârşitã în cadrul raporturilor de dreptul
mediului sunt:
a)contravenţia este o faptã ilicitã
Contravenţia poate fi sãvârşitã:
- cu intenţie, dacã fãptuitorul prevede urmãrile faptelor sale şi urmãreşte
producerea lor (intenţie directã), sau prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu
urmãreşte sã se producã, acceptã posibilitatea producerii lui (intenţie indirectã)
- din culpã, dacã fãptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptã,
socotind fãrã temei cã el nu se va produce (uşurinţã, culpa cu previziune), ori
când nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea sã-l prevadã
(neglijenţã, culpa fãrã prevedere)
- fãrã culpã, când nu se poate vorbi nici de intenţie şi nici de culpã, fapta fiind
rezultatul riscului pe care şi l-a asumat persoana în cadrul activitãţii economico-
sociale.
b)contravenţia este reglementatã şi sancţionatã de normele dreptului mediului
O persoanã fizicã sau juridicã poate fi sancţionatã contravenţional pentru o anumitã
faptã ecologicã numai dacã aceasta este expres prevãzutã şi sancţionatã de normele
dreptului mediului.
Contravenţia ecologicã are în conţinutul sãu, ca elemente constitutive, obiectul,
subiectul şi fapta.
Fapta (acţiunea/ inacţiunea subiectului activ) constituie nerespectarea unei
interdicţii sau obligaţii prevãzute de legislaţia mediului, în cadrul unor norme imperative.
Acţiunea ilicitã poate fi poluarea apelor maritime interioare şi a mãrii teritoriale,
precum şi a atmosferei de deasupra acestora, prin deversarea, aruncarea, scufundarea sau
6
degajarea de pe nave sau alte instalaţii plutitoare sau fixe dãunãtoare sau periculoase
pentru sãnãtatea oamenilor , ori pentru flota şi fauna mãrii, culegerea, deţinerea şi/sau
comercializarea plantelor declarate monumentelor ale naturii .
Un alt element constitutiv al contravenţiei îl reprezintã vinovãţia (latura
subiectivã).
Vinovãţia desemneazã acea atitudine psihicã a contravenţiei faţã de faptã şi
urmãrile sale.
Sancţiuni contravenţionale in dreptul mediului:
7
obligatia : de a prevenii deteriorarea calitatii mediului geologic , de a nu arde
miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa fara acceptul autoritatii
competente pentru protectia mediului ;de a lua masuri de salubrizare a
terenurilor neocupate productiv sau functional, de a proteja flora si fauna
salbatica,, de a exploata durabil resursele naturale; de a asigura amplasarea,
proiectarea, construirea si punerea in functiune a oricarui a oricarui fel de
obiective in conditiile prevazute de acordul sau autorizatia de mediu. O serie
de obligatii incumba si autoritatilor administratiei publice locale alaturi de
persoanele fizice si juridice in ceea ce priveste intretinerea cladirilor ,
spatiilor verzi, a arborilor si arbustilor conform planurilor de urbanizare,
depozitarea controlata a deseurilor etc.
8
- Informarea publicului privind riscurile generate de
functionarea sau existenta obiectivelor cu risc pentru
mediu si sanatatea populatiei
- Etc.
- Etc.
9
Constatarea acestor categorii contraventionale si aplicarea sanctiunilor se
realizeaza de catre :
10
infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie contraventie , termenul este
de un an.Momentul inceperii cursului termenului de prescriptie este usor de
constatat in cazul in care contraventia consta intr-o fapta simpla ce se
consuma printr-un act al persoanei care o savarseste instantaneu si este greu
de stabilit in caul contraventiilor continuate.
Potrivit OG nr.2/2001,
Nu constituie contravenţie:
- fapta sãvârşitã în stare de legitimã apãrare, din cauza unei întâmplãri ce nu putea
fi prevãzutã sau înlãturatã, aceea sãvârşitã din constrângere, eroare de fapt sau în
stare de necesitate
- fapta sãvârşitã de o persoanã care din cauza stãrii mentale sau vreunei infirmitãţi
nu poate rãspunde de fapta imputatã ori de starea de minoritate
11
- prescripţia aplicãrii sancţiunii contravenţionale
.
Concluzii:
12
BIBLIOGRAFIE:
13