Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Profil de țară
Denumire oficială: Republica Franceză (République française)
Capitala şi principalele oraşe: Paris (capitala), Marseille, Toulouse, Lyon, Nice, Nantes,
Strasbourg, Montpellier, Bordeaux, Lille, Rennes.
Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: 552.000 km² (Franţa metropolitană) conform datelor
INSEE (Institutul Naţional de Studii Statistice din Franţa)
Republica Franceză este alcătuită din 18 regiuni şi 101 departamente:
Franţa metropolitană – 13 regiuni şi 96 departamente;
5 regiuni/departamente de peste mări (DOM): Guadelupa, Martinica, Guyana franceză,
Mayotte, La Réunion;
5 colectivităţi de peste mări: Polinezia franceză, Wallis-et-Futuna, Saint-Pierre-et-
Miquelon, Saint-Barthélémy, Saint-Martin;
1 colectivitate sui-generis: Noua Caledonie;
1 teritoriu de peste mări: Teritoriile australe şi antarctice franceze (TAAF);
1 insulă în Oceanul Pacific: Insula Clipperton;
Insulele din Oceanul Indian.
Populaţia: 64.898.000 locuitori (în Franţa metropolitană).
Limba oficială: franceza
Ziua naţională: 14 iulie (căderea Bastiliei)
Moneda: euro
Scurt istoric
Numele ţării provine de la franci, populaţie care a cucerit în secolul V teritoriile pe care se
află Franţa în prezent. Clovis îi alungă pe romani şi pune capăt perioadei galo-romane. Franţa
se naşte, propriu-zis, în secolul al IX-lea, odată cu Tratatul de împărţire a Imperiului lui Carol
cel Mare (Charlemagne). Regele Carol cel Chel (Charles le Chauve) va încerca să constituie
un regat, însă un model de putere regală efectivă va fi transpus în practică de Hugo Capet
(Hugues Capet), în secolul al X-lea.
Puterea centrală şi frontierele regatului au fost consolidate, prin luptă, de numeroşi regi
care au succedat pe tronul Franţei. Printre reprezentanţii de seamă ai dinastiei Capet s-au
numărat Filip August (Philippe Auguste) şi Ludovic al IX-lea (Louis IX), supranumit Ludovic
cel Sfânt (Saint Louis). Secolul al XIV-lea şi o mare parte din secolul al XV-lea au fost
marcate de războaie şi conflicte, precum Războiul de o sută de ani, şi de epidemii şi
frământări sociale.
Înscăunarea lui Francisc I, în 1515 şi, odată cu ea, emergenţa Renaşterii în Franţa încheie
această perioadă tulbure. Pusă în discuţie pe durata războaielor religioase, între 1562 şi 1598,
autoritatea regală va fi restaurată de Ludovic al XIII-lea (Louis XIII) şi, îndeosebi, Ludovic al
XIV-lea (Louis XIV) care a instaurat puterea absolută a regelui. Dinastia regală a fost
înlăturată de revoluţia din 1789, odată cu răsturnarea regelui Ludovic al XVI-lea (Louis XVI)
şi proclamarea Primei Republici, în 1792. În 1804, Napoleon (Napoléon) instaurează puterea
imperială al cărei sfârşit, în 1815, declanşează o perioadă în care alternează încercările de
restaurare a regalităţii şi revoluţii. Sfârşitul celui de-al Doilea Imperiu (Second Empire), în
1870, marchează revenirea definitivă a regimului republican.
Secolul al XX-lea va fi marcat de cele două războaie mondiale, aducând Franţei pierderi
omeneşti deosebit de mari. Din primul, 1914-1918, Franţa iese victorioasă, însă în ruine. Cel
de-al doilea, 1939-1945, aduce ţării o perioadă întunecată, marcată de colaborarea dintre
autorităţile franceze şi Germania nazistă. Mişcarea de Rezistenţă (Résistance) va contribui la
crearea unei noi clase politice care va organiza reconstrucţia ţării, pe durata celei de-a IV-a
Republici. Tot aceasta va juca un rol determinant şi sub cea de-a V-a Republică, marcată de
revenirea pe scena publică şi la putere a Generalului Charles de Gaulle.
Până în anii ’60, Franţa se confruntă cu războaie de independenţă ale fostelor colonii şi cu
decolonizarea. Războiul din Algeria va prilejui sfârşitul celei de-a IV-a Republici, iar în 1958
o nouă Constituţie va proclama cea de-a V-a Republică.
Franţa este unul din marii actori globali, membru permanent al Consiliului de Securitate al
ONU, membru G7, membru fondator UE, NATO, OCDE, OIF (Francofonia instituţională)
etc.
Forma de guvernământ: Republică. Cea de-a V-a Republică (din 1958) prezintă un regim
mixt. Conceput, la lansarea sa, drept regim parlamentar, a devenit semi-prezidenţial după
referendumul din 1962, care a instaurat alegerea Preşedintelui prin vot universal direct.
Caracterul respectiv explică, printre altele, „estomparea” anumitor prerogative prezidenţiale în
perioadele de coabitare.
Constituţie: adoptată la 4 octombrie 1958, textul fondator al celei de-a V-a Republici. A
fost adoptată în urma referendumului organizat la 28 septembrie 1958. 24 de revizuiri, prin
Legi constituţionale (prima, 4 iunie 1960, cea mai recentă, 23 iulie 2008).
Informaţii politice
Formă de guvernământ: Republică cu regim semi-prezidențial
Ministru pentru Europa și pentru Afaceri externe: Catherine Colonna (mai 2022)
Președintele Senatului: Gérard Larcher (1 octombrie 2014, reales la 2 octombrie 2017,
reales la 1 octombrie 2020)