MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT

DREPT PENAL

Lector univ. dr. Lucian-Sorin STĂNESCU

Curs 10

PLURALITATEA DE INFRACȚIUNI

Pluralitatea de infracţiuni este o situaţie de fapt care priveşte pe infractor,

evidenţiind o mai puternică periculozitate socială a acestuia, comparativ cu persoana
care a comis o singură infracţiune, ceea ce ar justifica aplicarea unor pedepse
corespunzătoare, în vederea îndreptării şi reeducării sale.
Pericolul social reprezintă un criteriu de bază în analiza şi aprecierea faptelor
care alcătuiesc pluralitatea de infracţiuni; fiecare faptă în parte prezintă un anumit grad
de pericol social. Acest pericol social se răsfrânge asupra pericolului social pe care îl
prezintă infractorul, devenind de o intensitate mai amplă. Din punct de vedere teoretic şi
practic, există diferenţă cantitativă şi calitativă între gradul de pericol social pe care îl
prezintă făptuitorul unei singure infracţiuni şi gradul de pericol social al celui care a
săvârşit două sau mai multe infracţiuni. Această deosebire rezultă din faptul că, în
primul caz, când s-a săvârşit o singură infracţiune, s-a avut în vedere săvârşirea acelei
singure infracţiuni, pe când în cazul al doilea, al pluralităţii de infracţiuni, gradul de
pericol este stabilit în raport cu această pluralitate care implică o perseverenţă
infracţională.
Așadar, pluralitatea de infracțiuni presupune săvârșirea de către o persoană a
două sau mai multe infracțiuni, înainte sau după ce a fost condamnată definitiv pentru
una dintre ele.
Potrivit art. 38-44 NCP, formele pluralității de infracțiuni sunt:
a) concursul de infracțiuni,
b) pluralitatea intermediară și
c) recidiva; astfel, spre deosebire de vechiul Cod penal, NCP prevede în mod
expres pluralitatea intermediară ca o formă a pluralității de infracțiuni.

1
 Pot exista situații de pluralitate de infracțiuni care nu se încadrează în niciuna
dintre aceste forme (de exemplu, situația unei persoane majore care după executarea
unei pedepse aplicate pentru o infracțiune săvârșită din culpă, comite o nouă infracțiune
din culpă); aceste forme nu sunt reglementate de NCP ca forme distincte de pluralitate
de infracțiuni, neavând un tratament special; pentru sancționarea lor se aplică regulile
de drept comun, instanța urmând a avea în vedere numai pedeapsa prevăzută de
norma de incriminare.
 Concursul de infracțiuni
Concursul de infracțiuni este o formă a pluralității de infracțiuni constând în
existența a două sau mai multe infracțiuni susceptibile de a fi supuse judecății, săvârșite
de aceeași persoană fizică sau juridică prin acțiuni/inacțiuni distincte ori prin aceeași
acțiune/inacțiune mai inainte de a se fi pronunțat o condamnare definitivă pentru vreuna
dintre acestea.
Nu prezintă importanță sub aspectul reținerii concursului de infracțiuni dacă
infracțiunile sunt urmărite simultan ori succesiv, de aceeași organe judiciare sau de
organe judiciare diferite.
 Condiții de existență
Atât în cazul infractorilor persoane fizice, cât și în ipoteza infractorilor persoane
juridice, pentru reținerea concursului de infracțiuni trebuie îndeplinite următoarele
condiții:
1. să fie săvârșite două sau mai multe infracțiuni în țară sau în străinătate
(cel puțin două fapte trebuie să întrunească cele trei trăsături esențiale ale
infracțiunii);
- nu prezintă importanță forma de vinovăție cu care este săvârșită infracțiunea atâta
timp cât este prevăzută de norma de incriminare;
- infracțiunile pot fi consumate sau epuizate, ori rămase în faza tentativei;
- nu reprezintă o condiție de existență a concursului de infracțiuni ca faptele să fie
săvârșite împotriva aceluiași subiect pasiv.
2. toate infracțiunile să fie săvârșite de aceeași persoană, indiferent de
calitatea acesteia (autor, instigator, complice);
- unele infracțiuni pot fi săvârșite în perioada în care făptuitorul avea vârsta cuprinsă
între 14-18 ani, iar altele după majorat.
3. infracțiunile să fie săvârșite înainte de pronunțarea unei hotărâri
definitive pentru vreuna dntre ele;
- această condiție diferențiază concursul de infracțiuni de celelalte forme de pluralitate
de infracțiuni;
2
- se va reține existența concursului de infracțiuni, iar NU recidiva
postcondamnatorie, dacă noua infracțiune este comisă chiar în ziua rămânerii
definitive a hotărârii judecătorești de condamnare pronunțate pentru infracțiunea
anterioară;
- trebuie avut în vedere momentul în care o infracțiune se consideră a fi săvârșită
(consumarea sau, după caz, epuizarea infracțiunii);
- se va reține existența concursului de infracțiuni și în cazul în care una/unele dintre
infracțiuni au fost săvârșite după rămânerea definitivă a hotărârii, dacă ulterior aceasta
este anulată/desființată ca urmare a exercitării unei căi extraordinare de atac, iar noua
hotărâre a rămas definitivă după săvârșirea acestor infracțiuni.
4. pentru cel puțin două dintre infracțiunile săvârșite să nu existe o cauză
de împiedicare a punerii în mișcare sau a exercitării acțiunii penale;
- nu reprezintă propriu-zis o condiție de existență a concursului de infracțiuni, ci de
sancționare a acestuia;
- este necesar ca pentru cel puțin două dintre infracțiuni să nu existe vreo cauză de
nepedepsire generală sau specială, de înlăturare a răspunderii penale, sau să lipsească
autorizarea (sesizarea) organului competent; cu alte cuvinte, pentru cel puțin două
infracțiuni trebuie să poată fi dispusă o soluție de condamnare, de renunțare la
aplicarea pedepsei sau de amânarea aplicării pedepsei;
- nu este necesar ca pentru infracțiunile concurente acțiunea penală să fie pusă în
mișcare numai din oficiu, putând fi pusă în mișcare și la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate;
- în cazul în care au fost săvârșite două infracțiuni pentru care nu a intervenit o hotărâre
definitivă, este necesar ca intervalul de timp dintre ele să nu depășească termenul de
prescripție a răspunderii penale pentru prima infracțiune.

 Formele concursului de infracțiuni

În funcție de modul în care se săvârșesc infracțiunile, concursul se prezintă sub
două forme: concurs real (material) și concurs ideal (formal) de infracțiuni.
1. Concurs real (material) de infracțiuni
Reprezintă situația în care aceeași persoană a săvârșit două sau mai multe
infracțiuni, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv
pentru vreuna dintre ele, existând tot atâtea infracțiuni câte acțiuni ori inacțiuni au fost
comise (art. 38 alin. (1) teza I NCP).
Concursul real de infracțiuni poate fi, la rândul său, omogen, când infracțiunile
concurente sunt de aceeași natură, fiind susceptibile de aceeași încadrare juridică (de
3
pildă, numai infracțiuni de furt calificat) sau eterogen, când infracțiunile concurente sunt
diferite (de pildă, mai multe furturi, vatămări corporale).
Concursul real de infracțiuni este:
a) concurs real simplu de infracțiuni (concurs fără conexitate) când între infracțiunile
concurente nu există nicio legătură, cu excepția aceleia că sunt săvârșite de aceeași
persoană;
- concursul real simplu de infracțiuni poate fi la rândul său omogen, când infracțiunile
concurente sunt de aceeași natură, fiind susceptibile de aceeași încadrare juridică sau
eterogen când infracțiunile concurente sunt diferite (mai multe furturi și vătămări
corporale grave);
- concursul real simplu omogen se deosebește de infracțiunea continuată prin raportare
la existența unității (infracțiune continuată) sau a pluralității de rezoluții infracționale
(concurs), respectiv prin existența întotdeauna a aceluiași subiect pasiv, la infracțiunea
continuată.
b) concurs real caracterizat (concurs cu conexitate) - când între infracțiuni există o
legătură, o conexitate (etiologică sau consecvențională, de tipul premise-consecință sau
consecvențional) 
i) concurs real cu conexitate etiologică presupune:
- potrivit art. 38 alin. (1) teza a II-a NCP, una dintre infracțiuni a fost comisă pentru
săvârșirea altei infracțiuni (de exemplu, infractorul săvârșește un fals material în
înscrisuri oficiale (infracțiunea mijloc) în vederea săvâșirii unei infracțuni de înșelăciune
(infracțiunea scop). Atât infracțiunea mijloc, cât și infracțiunea scop trebuie să fie
săvârșite cu intenție directă, indirectă sau cu praeterintenție. Rezoluția infracțională
pentru săvârșirea infracțiunii scop trebuie să fie anterioară săvârșirii infracțiunii mijloc.
ii) concursul real cu conexitate consecvențională presupune:
- potrivit art. 38 alin. (1) teza a II-a NCP, una dintre infracțiuni a fost comisă pentru
ascunderea altei infracțiuni săvârșite anterior (de exemplu, administratorul societății
falsifică actele contabile ale firmei). Prima infracțiune poate fi comisă cu orice formă de
vinovăție (intenție, culpă, praeterintenție), în vreme ce cea de-a doua trebuie săvârșită
numai cu intenție directă.
Rezoluția infracțională pentru comiterea celei de-a doua infracțiuni este luată, de
regulă, înainte de săvârșirea primei infracțiuni; este însă posibil ca rezoluția infracțională
pentru comiterea celei de-a doua infracțiuni să fie luată și după comiterea primei
infracțiuni (de pildă, în ipoteza în care prima infracțiune este săvârșită din culpă).

4
 2. Concursul ideal (formal) de infracțiuni
Reprezintă situația în care o persoană a săvârșit o singură acțiune/inacțiune, iar
datorită împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs realizează
conținutul mai multor infracțiuni (art. 38, alin.(2) NCP); de exemplu o persoană aruncă
un obiect contondent, provocând leziuni traumatice unor două persoane.
Așadar, ceea ce diferențiază concursul formal sau ideal de infracțiuni de
concursul real sau material de infracțiuni este împrejurarea că cele două sau mai multe
infracțiuni care îl compun nu sunt săvârșite prin tot atâtea acțiuni sau inacțiuni ca în
cazul concursului real, ci printr-o singură acțiune sau inacțiune în care sunt comprimate
elementele caracteristice obiective și subiective ale acestor infracțiuni.
Astfel, jurisprudența a statuat că raportul sexual cu o persoană de sex diferit,
care este rudă în linie directă sau frate ori soră, prin constrângerea acesteia sau
profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința, constituie atât
infracțiunea de viol cât și infracțiunea de incest în concurs formal.
ÎCCJ, Secțiile Unite, d. 11/2005, M. Of. nr. 867 din 27.09.2005.

Infracțiunile pot fi comise toate cu intenție directă, spre exemplu în cazul

conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de
înmatriculare. Unele pot fi comise cu intenție directă, altele cu intenție indirectă.
Spre exemplu, inculpații au pătruns în camera victimei, i-au pus căluș și au
legat-o la gură foarte strâns. În timp ce inculpații căutau banii în cameră, victima s-a
zbătut în așa fel încât aceștia și-au dat seama, potrivit declarațiilor lor, că nu poate
respira bine. Ei au discutat dacă nu ar fi cazul să o dezlege, fiindcă altfel ar putea muri,
dar nu au făcut-o, grăbindu-se să plece. Deci, infractorii au prevăzut că victima ar putea
muri și au acceptat acest rezultat, săvârșind astfel o tâlhărie cu intenție directă și o
infracțiune de omor cu intenție indirectă.

Unele infracțiuni pot fi comise cu intenție, altele din culpă.

Spre exemplu, s-a tras cu arma în direcția unei persoane care a fost ucisă, însă
a fost rănită și o altă persoană, din culpă, cu privire la care autorul faptei nu știa că se
află pe direcția de tragere, deși trebuia și putea să prevadă o astfel de eventualitate.

În sfârșit, toate infracțiunile pot fi comise din culpă. Astfel, uciderea unei
persoane, din culpă, ca urmare a nerespectării tot din culpă a normelor de protecția
muncii.
Există concurs ideal de infracțiuni, și nu infracțiune unică, dacă s-a vătămat
integritatea corporală din culpă a două persoane ca urmare a conducerii autovehiculului
fără respectarea regulilor de circulație.

Conținutul formal de infracțiuni nu trebuie confundat cu concursul de texte

legale sau de calificări.
În acest caz fiind vorba de o pluralitate de norme, ne aflăm în fața unei pluralități
aparente de infracțiuni, fiind aplicabilă doar una dintre norme.
5
  Sancționarea concursului de infracțiuni

Noul Cod penal prevede același mecanism de aplicare a pedepsei, atît pentru
concursul real, cât și pentru concursul ideal de infracțiuni
Aplicarea pedepsei pentru concursul de infracțiuni parcurge două etape:

1. prima etapă → se stabilește pedeapsa pentru fiecare dintre infracțiunile

săvârșite;
o stabilirea pedepsei = activitatea de individualizare a răspunderii penale
pentru o singură infracțiune care se află în pluralitatea de infracțiuni
săvârșite de infractor, făcându-se abstracție de existența celorlalte
infracțiuni;
2. a doua etapă → se aplică o pedeapsă (pedeapsă rezultantă) - apreciindu-se
ansamblul activității infracționale, se aplică o pedeapsă pentru întreg ansamblul,
ce reflectă pericolul social reieșit din comiterea infracțiunilor concurente.

        Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni - în caz de concurs de

infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică
pedeapsa după cum urmează:

1) s-au stabilit o pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse
cu închisoare ori cu amendă → se aplică pedeapsa detențiunii pe viață (art.
39 alin. (1) lit. a) NCP);
2) s-au stabilit numai pedepse cu închisoare → se aplică pedeapsa cea mai
grea, la care se adaugă un spor (fix) de 1/3 din totalul celorlalte pedepse
stabilite (art. 39 alin. (1) lit. b) NCP);
3) s-au stabilit numai pedepse cu amendă → se aplică pedeapsa cea mai
grea, la care se adaugă un spor (fix) de 1/3 din totalul celorlalte pedepse
stabilite (art. 39 alin. (1) lit. c) NCP);
4) s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea și o pedeapsă cu amendă → se va
aplica pedeapsa închisorii, la care se adaugă în mod obligatoriu în
întregime amenda;
5) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea și o pedeapsă cu
amendă → se va aplica pedeapsa închisorii potrivit regulilor de la punctul
2) la care se adaugă în mod obligatoriu în întregime amenda;
6) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoarea și mai multe pedeapse cu
amendă → se va aplica pedeapsa închisorii la care se adaugă în mod
obligatoriu în întregime amenda, stabilită potrivit regulilor de la punctul
3);

6
 7) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea și mai multe pedepse cu
amenda, se va aplica pedeapsa închisorii potrivit regulilor de la punctul
2) la care se adaugă în mod obligatoriu în întregime amenda stabilită
potrivit regulilor de la punctul 3).

NCP prevede și o ipoteză suplimentară ce privește înlocuirea pedepsei închisorii

cu pedeapsa detențiunii pe viață, în art. 39 alin (2), ,,atunci când s-au stabilit mai multe
pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime
din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult
maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente
pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica
pedeapsa detenţiunii pe viaţă”.

În cazul pedepselor complementare, regulile de aplicare ale acestora în caz de

concurs de infracțiuni sunt prevăzute în art. 45 alin (1) -(3) NCP după cum urmează:

a) dacă a fost stabilită o singură pedeapsă complementară pe lângă una dintre

infracțiunile concurente, aceasta se va aplica pe lângă pedeapsa rezultantă;

b) când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau de aceeași
natură, dar cu conținut diferit, se vor aplica toate alături de pedeapsa rezultantă;

c) dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același
conținut, se va aplica cea mai grea dintre ele (principiul absorbției pedepselor
complementare).

Mecanismul de aplicare al pedepselor accesorii este similar regulilor privitoare la

pedepsele complementare prevăzute la art. 45, alin. (5) NCP; în toate cazurile pedeapsa
accesorie rezultantă se execută până la executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei principale.

În privința măsurilor de siguranță, regulile de aplicare ale acestora în caz de concurs

de infracțiuni sunt prevăzute în art. 45 alin. (6) și (7) NCP, după cum urmează:

a) măsurile de siguranță de natură diferită sau de aceeași natură, dar cu conținut diferit,
luate în cazul infracțiunilor concurente se vor cumula;

b) dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același conținut,
dar pe durate diferite, se va aplica o singură dată măsura de siguranță cu durata cea
mai lungă;

c) măsurile de siguranță constând în confiscarea unor bunuri, dispuse potrivit art. 112 NCP
pe lângă fiecare infracțiune concurentă ori pe lângă unele dintre acestea, se vor
cumula.

În caz de concurs de infracțiuni săvârșite de persoana juridică, art. 147 NCP prevede că
se aplică regimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana fizică; astfel se va stabili pedeapsa
7
amenzii pentru fiecare infracțiune în parte și se va aplica amenda cea mai mare, precum și un
spor (fix și obligatoriu) de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

 Aplicarea pedepsei în cazul judecării separate a infracțiunilor concurente

În cazul judecării separate a infracțiunilor concurente, trebuie să distingem între

următoarele ipoteze:

1. După condamnarea definitivă pentru o infracțiune, infractorul este judecat pentru

o altă infracțiune concurentă (art.40, alin.1, NCP)

- instanța va stabili pedeapsa pentru infracțiunea pe care o judecă, pe care o va contopi potrivit
regulilor de mai sus cu prima pedeapsă pentru care operează autoritatea de lucru judecat,
aplicând sporul obligatoriu și fix; realizarea contopirii are caracter obligatoriu, neconstituind o
facultate pentru instanța de judecată;

- pentru realizarea contopirii este necesar ca pedepsele să fie executabile, să nu fi intervenit

vreo cauză care înlătură executarea (de ex.: grațierea totală sau parțială);

- din pedeapsa principală rezultată va fi scăzută partea din pedeapsa principală executată deja;

- pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se scade din
durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultantă.

2. Infracțiunile concurente au fost definitiv judecate în cauze diferite (art. 40, alin. 2
NCP)

- în situația în care există numai două sau mai multe infracțiuni concurente, instanța de
executare a ultimei hotărâri sau, când cel condamnat se află în stare de deținere, instanța
corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, din oficiu, la cererea
procurorului ori a celui condamnat, va proceda la contopirea pedepselor stabilite definitiv,
potrivit regulilor de la concurs descrise mai sus, aplicând sporul fix și obligatoriu;

- dacă există mai multe infracțiuni concurente pentru care au fost pronunțate hotărâri de
condamnare definitive, pedepsele rezultante vor fi descontopite, pedepsele stabilite pentru
fiecare infracțiune vor fi repuse în individualitatea lor, urmând ca instanța de executare a
ultimei hotărâri, sau când cel condamnat se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare
în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, din oficiu, la cererea procurorului ori a celui
condamnat, să procedeze la contopirea pedepselor stabilite definitiv, aplicând sporul fix
și obligatoriu;

- din pedeapsa principală rezultată va fi scăzută partea din pedeapsa principală executată
deja;

8
- pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale se
scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultantă.

3. Contopirea pedepselor în cazul înlocuirii detențiunii pe viață cu închisoarea

- în cazul în care unei persoane i s-a aplicat pedeapsa detențiunii pe viață, iar în temeiul art.58
NCP, la împlinirea vârstei de 65 ani, instanța decide înlocuirea acesteia cu pedeapsa închisorii
de 30 ani și interzicerea drepturilor pe o durată de 5 ani, se vor aplica regulile cumulului juridic
de la concurs, urmând ca din pedeapsa rezultantă a închisorii să fi dedusă perioada de timp
deja executată.

Lecturi suplimentare:

V. Dongoroz, Drept penal, reeditarea ediţiei din 1939, Asociaţia Română de Ştiinţe Penale,
Bucureşti, 2000,

I. Ristea, (2013) Pluralitatea de infracţiuni în noul Cod penal, Universul Juridic, Bucureşti,

M. Udroiu, (2022), Sinteze de Drept penal. Partea generală, Editia a IIIa, Ed. C.H. Beck,
București