U1

RASPUNDEREA PENALA. CAUZELE CARE INLATURA RASPUNDEREA PENALA

1.Consideratii generale privind raspunderea penala.

Constrangerea penala - un ansamblu de drepturi si obligatii corelative ale subiectelor

raportului juridic penal de conflict, care se realizeaza prin constrangerea exerciata de stat, in
conditiile legii, fata de infractor, in vederea restabilirii ordinii de drept si prevenirii savarsirii de
noi infractiuni.

Particularitati privitoare la fapta ilicita – trebuie sa indeplieneasca toate conditiile cerute de

norma de incriminare pentru acel tip de infractiune pentru a exista un raport juridic penal.

Particularitati privitoare la subiectele raspunderii penale :

Statul - subiect activ, exercita constranerea juridica pentru aplicarea si asigurarea realizarii
sanctiunii juridice.

Infractorul - subiect pasiv, trebuie sa suporte consecintele faptei penale.

Particularitati referitoare la continutul raportului juridic de raspundere penala:

Statul are dreptul de a-l trage la raspundere penala pe infractor si de a-l constrange sa execute
sanctiunea aplicata, numai daca vinovatia a fost dovedita si numai in limitele legii.

Infractorul are obligatia de a raspunde pentru infractiunea savarsita, dar si dreptul ca aceasta
sa fie in limitele legii.

Particularitati privitoare la obiectul raportului de raspundere penala.

Are ca obiect sanctiunea – cele mai grave mijloace de constrangere juridica.

Cadrul juridic de reglementare: cuprinde un ansamblu de dispozitii privitoare la realizarea prin

constrangere a ordinii juridice publice.
2.Principiile raspunderii penale.

Ideile care calauzesc intreaga reglementare a activitatii desfasurate in vederea realizarii acestei
forme de raspundere juridica.

Urmatoarele principii caracterizeaza raspunderea penala:

- infractiunea este singurul temei al raspunderii penale;

- personalitatea raspunderii penale;

- unicitatea raspunderii penale;

- celeritatea raspunderii penale;

- inevitabilitaea raspunderii penale;

- individualizarea raspunderii penale.

3.Cauzele care inlatura raspunderea penala.

Sunt prevazute in codul penal, partea generala, in titlul vii.

Acestea sunt: amnistia, prescriptia, lipsa plangerii prealabile si retragerea acesteia, impacarea.

Cauzele care inlatura raspunderea penala nu opereaza in niciun fel asupra consecintelor civile
produse prin savarsirea infractiunii.

AMNISTIA - este un act de clementa care inlatura raspunderea penala si alte consecinte ale
condamnarii, pentru faptele savarsite anterior acestuia.

Caractere: real – priveste unele categorii de infractiuni si nu persoana celor care le-au savarsit.

obligatoriu – atat pentru organele judiciare, cat si pentru persoana care a savarsit
infractiunea.

Clasificare:

In raport cu intinderea efectelor, amnistia se clasifica in amnistie generala si amnistie speciala

In raport de conditiile de acordare, se face distinctia intre amnistia neconditionata si amnistia

conditionata.
In raport cu momentul adoptarii actului de amnistie, se face deosebrie intre amnistie
intervenita inainte de condamnare si amnistie intervenita dupa condamnare.

Obiectul amnistiei:

Il constituie infractiunile savarsite pana la o anumita data, expres determinate prin actul de
clementa.

Infractiune continue, continuate sau de obicei, trebuie sa fie epuizate pana la data intrarii in
vigoare a actului de amnistie.

Efectele amnisiei:

Intervenite inainte de condamnare: - atrage inlaturarea raspunderii penale a acestuia potrivit

art.152 alin (1) C. Pen

- inculpatul poate cere continuarea procesului penal

Intervenite dupa condamnare : - inlatura executarea pedepsei principale, daca aceasta nu a

fost executata.

- inlatura executarea pedepselor complementare aplicate, in

masura in care au fost executate.

- inlatura si celelalte consecinte ale condamnarii.

- are ca efect inlaturarea starii de recidiva.

- face sa dispara efectiv concursul de infractiuni si sa fie inlaturat

sporul de pedeapsa.

Limitele efectelor de amnistie: - amnistia nu produce efecte asupra masurilor de siguranta.

- amnistia nu produce efecte asupra persoanei vatamate.

PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE

Reglementata in art.153 alin (1) c.pen in vigoare, in care se prevede ca prescriptia inlatura
raspunderea penala.

Prescriptia – trecerea unui interval de timp, insotita de anumite conditii, de la savarsirea unei
infractiuni pana la condamnarea definitiva a infractorului, ce are ca efect stingerea dreptului de
a trage la raspundere penala pe cel care a savarsit infractiunea, cat si a obligatiei celui vinovat
de a suporta consecintele faptei comise.
Este o cauza extinctiva (de stingere) a raspunderii penale.

Are un caracter real

Termenel de prescriptie a raspunderii penale:

15 ani cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de
ani;

10 ani cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani,
de care nu depaseste 20 ani;

8 ani cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de un
an,dar car enu depaseste 10 ani;

5 ani cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de un an,
dar care nu depaseste 5 ani;

3 ani cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii care nu depaseste un
an sau amenda.

Termenele de prescriptie sunt termene substantiale de drept material.

Termenel de prescriptie a raspunderii penale se reduc la jumate pentru cei care la data
savarsirii infractiunii erau minori.

Modalitatea de calculare a termenelor de prescriptie a raspunderii penale.

Termenul de prescriptie a raspunderii penale incepe sa curga de la data savarsirii infractiunii.

In cazul infractiunilor continue termenul curge de la data incetarii actiunii sau inactiunii.

In cazule infractiunilor continuate, termenul de prescriptie a raspunderii penale curge de la data

savarsirii ultimului act.

In cazul infractiunilor progresive, incepe sa curga la data savarsirii actiuni sau inactiunii si se
calculeaza in raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitiv.

Pentru infractiunile savarsite in concurs real termenul de prescriptie curge separat distinct in
raport cu fiecare infractiune in parte.

In cazul infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale, savarsite fata de un minor,

termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care acesta a devenit major. Daca acesta a
decedat, termenul incepe la data decesului.
Efectele prescriptiei raspunderii penale:

Prescriptia inlatura raspunderea penala

Suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

Aceasta nu impedica procurorul sau instanta sa ia masuri de siguranta

Potrivit dispozitiilor art.153, prescriptia nu inlatura raspunderea penala in cazule:

a) infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi;

b) infractiunilor prevazute la art.188 si 189 si al infractiunilor intentionate urmate de moartea

victimei.

Intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale

Se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza.

Efecte

Intreruperea cursului prescriptiei are ca efect oprirea curgerii termenului si dupa fiecare
intrerupere incepe sa curga un nou termen.

Prescriptia speciala

Pentru a nu se prelungi la nesfarsit termenul de prescriptie se fixeaza un termen maxim dupa a

carui expirare prescriptia va opera indiferent de cate ori a fost inrerupta.

Acest ternen este egal cu infractiunea comisa depasita cu inca o data,

Suspendarea prescriptiei raspunderii penale.

Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este suspendat pe timpul cat o dispozitie
legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impedica punerea in miscare a
actiunii penale sau continuarea procesului penal.

LIPSA PLANGERII PREALABILE

Plangerea prealabila reprezinta incunostinarea organului de cercetare penala sau procurorului

cu privire la savarsirea unor infractiuni asupra persoanei vatamate, pentru care legea prevede
ca este necesara.

Reprezinta un impediment procesual si o cauza care inlatura raspunderea penala.

Conditiile de valabilitate a plangerii prealabile:

a) Sa existe o dispozitie legala care sa prevada ca actiunea penala privind infractiunea

savarsita se pune in miscare la plangerea prealabila

b) plangerea prealabila sa fie facuta de persoana vatamata.

Exceptii

- plangerea prealabila se poate face prin mandatar cu procura speciala;

- in cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitatea de exercitiu;

Daca prin savarsirea infractiunii sunt vatamate mai multe persoane, fapta atrage raspundere
penala chiar daca plangerea prealabila s-a facut numai de catre una dintre ele.(indivizibilitate
activa a raspunderii penale).

c) plangerea prealabila sa fie facuta cu respectarea conditiilor de forma.

d) plangerea prealabila sa fie adresata organului competent

e) plangerea prealabila sa fie introdusa in termenul prevazut de lege.

Lipsa plangerii prealabile si efectele acesteia:

Plangerea prealabila este considerata ca lipseste in situatia in care persoana vătămată sau niciuna
dintre persoanele vatamate nu a facut plangere.

Plangerea prealabila lipseste si in cazul in care a fost facuta, dar cu nerespectarea conditiilor
legale.

Lipsa plangerii prealabile, potrivit dispozitiilor art.157 inlatura raspunderea penala pentru
infractiunile a caror conditie este existenta acesteia.

RETRAGEREA PLANGERII PREALABILE

Actul de vointa unilateral al persoanei vatamate, care o retrage in conditiile legii, inlaturand
astfel rapunderea penala a persoanei careia a fost retrasa.

Conditii in care retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala:

a)sa aiba loc in cazurile prevazute de lege

b) titularul retragerii sa fie persoana vatamata

c) sa fie expresa si neviciata

d) sa intervina pana la pronuntarea unei hotarari

IMPACAREA :

Conditii:

a) impacarea poate intervenii numai in cazul infractiunilor in care punerea in miscare a

actiunii penale s-a facut din oficiu.

b) impacarea opereaza numai in cazul infractiunilor pentru care legea prevede impacarea
partilor inlatura raspunderea penala.

c)impacarea este personala si intervine intre persoana vatamata si infractor

d)impacarea trebuie sa fie totala, neconditionata si definitiva,

 SANCTIUNILE DE DREPT PENAL.PEDEPSELE PRINCIPALE

1. Notiunea si caracterele sanctiunilor de drept penal

Sanctiunea de drept penal est eo masura de constrangere care se aplica de catre instanta de
judecata impotriva persoanelorc care au savarsite fapte prevazute de legea penala.

Caracterele sanctiunilor de drept penal:

a) sunt prevazute de legea penala;

b) au, in general, caracter represiv si retributiv;

c) se aplica numai ca urmare a savarsirii unei fapte prevazute de legea penala;

d) au ca scop prevenirea savarsirii de noi fapte prevazute de legea penala;

e) sunt inevitabile

2. Sistemul sanctiunilor de drept penal:

Pedepsele – cele mai grave sanctiuni aplicate infractorilor, in general represive.

Masurile educativ – sanctiuni de drept penal avand in principal rol educativ si in

secundar,corectiv , represiv , se iau in exclusivitate fata de minori.

Masurile de siguranta – au ca scop inlaturarea starii de pericol a faptuitorului si prevenirea

comiterii de fapte antisocial de catre acesta.

Principiile sanctiunilor de drept penal.

Legalitatea sanctiunilor de drept penal

-legea penala prevede pedepsele aplicabile si masurile educative ce se pot lua fata de persoanele
care au savarsit infractiuni, precum si masurile siguranta pentru cei care au comis fapte
prevazute de legea penala

-in cadrul fiecarei norme incriminatoare pe langa descrierea continutului faptei, se prevede si
sanctiunea aplicabila in cazul savarsirii acelei fapte.
Umanismul sanctiunilor de drept penal

-legea penala prevede numai acele sanctiuni care sunt in deplina concordanta cu constiinta
morala si juridica a societatii.

Revocabilitatea sanctiunilor de drept penal

-sanctiunile de drept penal pot fi revocabile sau retrase ori de cate ori se stabileste ca ele au fost
aplicate din eroare sau nu erau necesare.

Individualizarea sanctiunilor de drept penal

- sanctiunea de drept penal trebuie sa fie stabilita incat sa permita o adaptare, o dozare a ei in
functie de gravitatea in concret a faptei savarsite si de periculozitatea faptuitorului

Personalitaeta sanctiunilor de drept penal

-sanctiunile de drept penal trebuie sa se rasfanga exclusiv asupra celui care a savarsit or a
contribuit la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

Pedepsele

In doctrina penala romana, pedeapsa a fost defeinita ca o sanctiune de drept penal constand
intr- masura de constrangere si reeducare, prevazuta de lege si care se aplica infractorului de
catre instanta de judecata, in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni.

Caracterele pedepsei:

- are caracter legal;

- pedeapsa are un caracter determinat;

- pedeapsa este o sanctiune cu caracter public;

- pedeapsa are un caracter aflictiv;

- pedeapsa are un caracter educativ;

- pedeapsa are caracter personal.

Scopul pedepsei:

- prevenirea savarsirii de noi infractiuni;

- formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept; fata de regulile de convieturile
sociala .

Functiile pedepsei

- functia de constrangere – privatiunile de ordin fizic si moral la care infractorul este supus;

- functia de reeducare - decurge din caracterul de mijloc de reeducare pe care il are pedeapsa;

- alte functii ale pedepsei examinate in doctrina penala: functia de exemplaritate si functia de
eliminare.

Sistemul pedepselor.Categoriile si limitele generale ale pedepselor in dreptul roman.

Clasificarea pedepselor:

A. Dupa rolul si importanta atribuita pedepsei:

a) pedepse principale – au rol principal si pot fi aplicate singure.

b) pedepsele complementare – completeaza represiunea, se aplica pe langa o pedeapsa

principala si se executa separat.

c) pedepsele accesorii – insotesc pedeapsa principala privata de libertate, nu este necesare sa

fie pronuntate de instantele de judecata.

B. Dupa obiectul asupra caruia poarta sanctiunea:

a) pedepse privative de viata – conduc la suprimarea vietii infractorului.

b) pedepse corporale – se executa asupra corpului persoanei.

c) pedepsele private sau restrictive de libertate – constau in privarea de libertate pe timp

nelimitat sau limitati ori in restrangerea libertatii.

d) pedepsele privative sau restrictive de drepturi –

e) pedepsele morale – presupun dezaprobarea publica a infractorului si a faptei sale.

f) pedepse pecuniare – sunt cele care prives patrimoniul condamnatului.

C. Dupa gradul de determinare

a) pedepse detereminate - cele prevazute in lege atat ca natura, cat si ca durata. Pot fi absolut
determinate sau relativ determinate.

b) pedepsele nedeterminate – presupun prevederea in lege doar a naturii pedepsei, fara a fi

determinata durata acestora.

Felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice:

A. Pedepse principale: detentiune pe viata, inchisoarea, amenda.

B. Pedeapsa accesorie: cand insoteste pedeapsa inchisorii, consta in interszicerea exercitarii

drepturilor prevazute in art.66 ,a caror exercitare a fost interzista de instanta ca pedeapsa
complementara

- cand persoana a fost condamnata la detentiune pe viata, pedeapsa accesorie opereaza de

drept asupra drepturilor prevazute de art.66 sau a unora dintre acestea.

C. Pedepsele complementare:

a) consta in interzicerea exercitarii, pe o perioada de la 1 la 5 ani, a unuia sau a mai multora

dintre urmatoarele drepturi:

- dreptul de a fi ale sin functii publice;

- dreptul strainului de a se afla pe teritoriul romaniei;

- dreptul de a alege;

- dreptruile parintesti;

- dreptul de a fi tutore sau curator;

-dreotul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de
care s-a folosit pentru safarsirea infracitunii.

-dreptul de a parasi teritoriul romaniei;

- dreptul de a se afla in anumite localitati stabilite de instanta.

Etc.
b) degradarea militara – art.69 c pen, consta in pierderea gradului si a dreptului de a purta
uniforma de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

c) publicarea hotararii definitive de condamnare - pedeapsa anterioara noua, se poate dispune

daca instanta apreciaza ca publicarea hotararii definitive de condamnare va contribui la
prevenirea savarsirii altor infracituni.

Felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice:

A. Pedeapsa principala este amenda.

B. pedeapsele complementare:

- dizolvarea persoanei juridice;

-suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pe o perioada de la 3 luni
la 3 ani.

- inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani;

- interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o perioada de la 1 la 3 ani;

- plasarea sub supraveghere judiciara;

- afisarea sau publicarea hotararii de condamnare.

Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice.

A. Detentiunea pe viata:

-consta in privarea de libertate pe durata nedeterminata si se executa potrivit legii privind

executarea pedepselor.

1. O prima conditie este ca norma de inscriminare a faptei savarsite sa o prevada ca pedeapsa

principala.

Sunt doua conditii in care se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata:

- prima situatie – daca s-au stabilit mai mute pedepse cu inchisoarea, daca prin adaugarea la
pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu inchisoarea
stabilite s-ar depasi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei inchisorii, iar pentru
cel putin una dintre infractiunile concurente pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 20
de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.
- a doua situatie – daca prin insumarea pedepselor in cazul recidivei postcomandatorii s-ar
depasi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei inchisorii, iar pentru cel putin una
dintre infractiunile savarsite pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 20 de ani sau mai
mare, in locul pedepselor cu inchisoarea se aplica pedeapsa detentiunii pe viata.

2. A doua conditie se refera la infractor, la data pronuntarii hotararii de condamnare, sa nu fi

implinit varsta de 65 de ani.

Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viata:

In cazul in care cel condamnat a imlinit varsta de 65 de ani in timpul executarii pedepsei, poate fi
inlocuita cu pedeapsa inchisorii pe timp de 30 de ani.

B. Inchisoarea

Consta in privarea de libertate pe o perioada determinata, cuprinsa intre 15 zile si 30 de ani.

Se aplica de instanta de judecata numai daca in norma de incriminare a faptei savarsite este
prevazuta ca pedeapsa principala, singura sau alternativ cu pedeapsa detentiunii pe vaita sau
amenda.

a) regimul de maxima siguranta

- se aplica initial persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de 3 ani, dar care nu
depaseste 13 ani.

- condamnatii pot sunt , de regula, cazati in comun, presteaza munca si desfasoara activitati
cultural – educative.

b) regimul inchis

- se aplica initial persaonelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, dar care
nu depaseste 3 ani.
c) regimul semi-deschis

- se aplica persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, dar care nu
depaseste 3 ani.

-condamnatii pot desfasura activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica

si asistenta sociala, moral-religioase, instruire scolara si formare profesionala.

d) regimul deschis.

- se aplica initial persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii de cel mult un an. Acestea
sunt cazate in comun, se pot deplasa neinsotite in zone prestabilite din interiorul penitenciarului,
pot presta munca si desfasura activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere
psihologica si asistenta sociala, moral religioase.

Durata executarii pedespei cu inchisoarea se socoteste din ziua in care condamnatul a inceput
executarea hotararii definitive de ocndamnare.

C. Amenda

Sistemul zilelor amenada: cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda.

Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda. Suma corespunzataore unei zile
amenda, cuprinsa intre 10 lei si 500 lei, se inmulteste cu numarul zileleor-amenda ,care este
cuprins intre 30 si 400 de zile.

Posibilitatea de a aplica amenda cumulativ cu pedeapsa inchisorii: atunci cand prin

infracitunea savarsita s-a urmarit obinerea unui folos patrimonial.

Inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii or a executarii pedepsei amenzii prin

prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii:

- in cazul nexecutarii amenzi cu rea-credinta, instanta procedeaza la inlocuirea pedepsei

amenzii cu pedeapsa inchisorii, zile amenda=zile inchisoare

- in ipoteza in care condamnatul este de buna credinta, insa se afla in imposibilitate de a executa
pedeapsa amenzii si nici nu poate fi executat silit, obligatia amenzii este inlocuita cu obligatia de
a presta o munca in folosul comunitatii.
Executarea pedepsei amenzii

- persoana condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa achite integral amenda in termen
de 3 luni de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

- daca persoana condamnata se afla in imposibilitatea de a achita intergral amenda in termenul

de 3 luni, judecatorul poate dispune esalonare aplatii amenzii in rate lunare, pe o prioada ce nu
poate depasi 2 ani.

PEDEPSELE COMPLEMENTARE SI ACCESORII

Pedeapsa accesorie:

- o sanctiunea care insoteste o pedeapsa principala privata de libertate pe durata executarii

acesteia si care consta in interzicerea exercitarii unor drepturi

Continut:

Continutul pedepsei accesorii este stabilit in art.65 c.pen, ex de pedepse accesorii: interzicerea
dreptulu ocuparii unei functii publice, dreptului de a alege, drepturi parintesti etc.

Aplicarea si executarea pedepsei accesorii:

Cnad pedeapsa principala este inchisoarea, pedeapsa accesorie consta in interzicerea

drepturilor prevazute la art.66 alin 1.

Cand pedeapsa principala este detentiunea pe viata, aplicarea pedepsei accesorii nu este
conditionata de interzicerea exercitarii acelorasi drepturi si ca pedeapsa complementara.

Pedepsele complementare:

- sunt sanctiuni penale care nu pot fi aplicate niciodata de sine statator, ele sunt alipite pe langa o
pedeapsa principala.

Pedepsele complementare sunt: a) interzicerea exercitarii unor drepturi; b) degradarea militara;

c) publicarea hotararii de condamnare
Aplicarea si executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi.

a) dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functiii publice;

b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;

c) dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei;

d) dreptul de a alege;

e) drepturile parintesti;

f)dreptul de a fi tutore sau curator;

g)dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea care
s-a folosit pentru savarsirea infractiunii.

h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;

i)dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instante;

j) dreptul de a parasi teritoriul Romaniei

k) dreptul de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept pubilci;

l) dreptul de a se afla in anumite localitati stabilite de instanta.

Pentru ca instanta de judecata sa poata aplica pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii

unor drepturi, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

- conditia ca pedeapsa principala stabilita sa fie inchisoarea sau amenda, indiferent de de

cuantum;

- pe de alta parte, sa constate ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si
persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.

Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi este obligatorie cand
legea o prevede alaturi de pedeapsa principala.

Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi poate fi aplicata pe o perioada de

la 1 la 5 ani.

Executarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi:

Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi incepe:

a) de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii;

b) de la ramanearea definitiva a hotararii de condamnare prin care s-a dispsus suspendarea

executarii pedepsei sub supraveghere;

c) dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea totala ori a restului de pedeapsa, dupa
implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de
supraveghere a liberarii conditionate.

Aplicarea si executarea degradarii militare ca pedeapsa complementara:

Se aplica condamnatilor militari in activitate, in rezerva sau in retragere, daca pedeapsa

principala este inchisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata.

- poate fi aplicata pentru infractiunile savarsite cu intentie, daca pedeapsa principala aplicata
este inchisoarea de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani.

Aplicarea si executarea pedepsei complementare a publicarii hotararii definitive de

condamnare:

-se poate dispune atunci cand instanta apreciaza ca publicarea va contribui la prevenirea
savarsirii altor asemenea infractiuni.

- este facultativa.

INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR. CIRCUMSTANTELE

Necesitatea indivualizarii pedepselor:

- pentru ca pedeapsa sa si realizeze scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni, trebuie sa

corespunda gravitatii infractiunii si nevoilor de indreptare ale infractorului.

Notiunea de individualizare a pedepselor:

- operatiune de adaptare sau dozare a pedepsei in raport cu gravitatea abstracta sau concreta a
infractiunii si cu persoana infractiunii.

Formele de individualizare a pedepsei:

Se infatiseaza in urmatoarele 3 forme: individualizarea lagala, individualizarea judiciara si

individualizarea administrativa.

Aceste forme sunt corespunzatoare celor 3 faze distincte in opera de combatere a savarsirii de
fapte penale: etapa incriminarii faptelor, etapa stabilirii raspunderii penale , etapa executarii
pedepsei.

A. Individualizarea legala a pedepselor –

Un rol hotarator in individualizarea pedepsei il are preocuparea legiuitorului de a consacra si

de a asigura, prin insasi elaborarea normelor de drept penal, realizarea principiului
individualizarii pedepsei, aceasta preocupare se concretizeaza in urmatoarele operatiuni.

a)consemnarea expresa a principiului individualizarii pedepsei;

b) stabilirea cadrului general al pedepselor aplicabile;

c) stabilirea naturii si a limitelor speciale ale pedepsei pentur fiecare infractiune in parte;

d) stabilirea cadrului legal si a mijloacelor legale;

e) prevederea in lege a anumitor circumstante atenuante sau agravante.

B. Individualizarea judiciara a pedepselor:

-Este de competenta instantei de judecata

- consta in stabilirea si aplicarea pedepsei in limitele prevazute de lege, in cazul savarsirii unei
infractiuni determinate, tinand seama de gravitatea infractiunii savarsite si de periculozitatea
infractorului.
C.Individualizarea administrativa a pedepselor.

- apartine organelor administrative de executare a pedepselor;

- se efectueaza in faza executarii pedepsei aplicate

- presupune adaptarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate in raport cu

conduita condamnatilor la locurile de executare a pedepselor.

Individualizarea judiciara a pedepselor:

Instanta va individualiza pedeapsa, tinand seama de criteriile prevazute la art.74 C pen si

circumstantelee sau cauzele atenuante sau agravante

Va aplica pedeapsa ca natura, durata, cuantum.

Va individualiza modul de executare al acesteia.

Criteriile genelare de individualizare a pedepsei pot fi definite ca acele reguli, principii

prevazute de codul penal de care instanta de judecata trebuie sa tina cont la stabilirea felului, a
duratei ori a cuantumului pedepsei in cadrul operatiunii de individualizare a acesteia.

Criteriile generale de individualizare sunt:

a) imprejurarile si modul de comitere al infracitunii, precum si mijloacele folosite.

B) starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita.

c) natura si gravitatea rezultatului produsi ori a alto consecinte ale infractiunii.

d) motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit.

E) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului.

f) conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal;

g) nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.

Circumstantele. Notiune si caracterizare. Clasificare

Circumstantele sunt stari, situatii, intamplari, calitati ori alte date ale realitatii care stau in
afara continutului infractiunii, dar care preced, insotesc sau succed activitatii infractionale si
care privesc fie realizarea faptei prevazute de legea penala, fie persoana faptuitorului,
caracterizand-o sub raportul periculozitatii sociale.
Clasificarea circumstantelor:

A. dupa efectul pe care il produc procesului stabilirii si aplicarii pedepsei sunt atenunate sau
agravante.

B. In rapot cu modul de stabilire si cu forta lor de influentare in operatiunea de individualizare a

pedepsei avem: circumstante legale (Generale si speciale) , circumstante judiciare

C. Potrivit obiectului la care se refera avem : circumstante reale, circumstante personale

D. Dupa atitudinea subectiva a infractorului: circumstante cunoscute si circumstante

necunoscute.

E. In raport cu savarsirea infractiunii: circumstante anterioare, concomitente, subsecvente

CIRCUMSTANTE ATENUANTE SI AGRAVANTE

1. Circumstantele atenuante legale generale

Reglementate in art.75 c.pen:

- provocarea din partea persoanei vatamate;

- depasirea limitelor legitimei aparari;

- depasirea limitelor starii de necesitate;

- acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiunie.

A. Provocarea din partea persoanei vatămate

Conditii:

a) sa se fi savarsit o infractiune intentionata sau ci intentie depasita.

b) infractiunea sa fi fost savarsita sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii.

c) emotia sau tulburarea sa fi fost determinata de o provocare din partea persoanei vatamate.

d) actul de provocare sa fie produs de victima prin violenta, atingere grava a demnistatii sau
prin alta actiune ilicita grava.

e) Actul de provocare sa nu fie justificat de imprejurarile in care a avut loc sau sa nu fie
imputabil infractorului.

f) infractiunea sa fie comisa impotriva provocatorilui, si nu impotriva altei persoane.

B. Depasirea limitelor legitimei apa.

a) Fapta savarsita sa constituie infractiune,

b)Fapta sa fie savarsita in legitima aprare;

c) fapta savarsita in aparare sa fi depasit limitele unei aparari prorportionale cu gravitatea

atacului;

d) excesul de aparare sa nu fost cauzat de existenta unei stari de tulburare sau temere a
persoanei care a efectuat apararea.

C. Depasirea limitelor starii de necesitate:

Conditii:

a) fapta savarsita sa constituie infracitune

b) fapta sa fie savarsita in stare de necesitate

c) fapta sa fi cauzat urmari vadit mai grave decat acelea care sar fi putut produce prin
neinlaturarea starii de pericol

d) faptuitorul sa isi fi dat seama de existenta disproportiei in momentul comiterii faptei

D. Acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune:

a) savarsirea unei infractiuni cauzatoare de prejudiciu material, cu exceptia infractiunilor

prevazute expres si limitativ in art.75 alin 1 lit d c.pen

sunt cauzatoare de prejudiciu acele infractiuni, ssceptibile de asemenea consecinte, care au fost
come in forma consumată.

b) acoperirea integrala a prejudiciului material produs prin infractiune, in cursul urmaririi

penale sau al judecatii , pana la primul termen de judecata.

c) faptuitorul sa nu mai fi beneficiat de circumstanta prevazuta in art.75 alin 1 lit d c.pen intr-un
interval de 5 ani anterior comiterii faptei.

2.Circumstantele atenuante judiciare

Caracterul lor atenuant este evaluat de judecator prin raportarea faptei concret savarsite la
ansambluul imprejurarilor in care a fost comisa si la persoana infractorului.

Au un caracter echivoc.

Caracterul atenuant al acestor imprejurari nu poate fi stabilit decat a posteriori(dupa savrsirea

faptei), de catre instanta de judecata, careare obligatia, cand le retine, sa le indice in mod
concret si sa motiveze caracterul lor.

A. Eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor

infractiunii.

Infractorul revine intr-un anumit fel asupra hotararii infractionale initiale si recurge la
impiedicarea producerii rezultatului sau inlaturarea acestuia.

B. Imprejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau

periculozitatea infractorului
Sunt stari, calitati, situatii sau alte date ale realitatii ce au legatura cu fapta, punand in lumina
relatia dintre acestea si mediul in care a fost savarsita, imprimandu-i o anumita gravitate ori
semnificatie proprie, specifica.

Efectele circumstantelor atenuante:

Cand pedeapsa principala a infractiunii savarsite este inchisoarea sau amenda si se retin
circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege se reduc cu o treime.

Cand limita speciala de pedeapsa este exprimata intr-un termen pe luni care nu este divizibil cu
fractia de reducere ce ar urma sa se aplica, potrivit art.186 c.pen, fractia se va aplica asupra
termenului transformat in zile, dupa care durata obtinuta se transforma in luni.

In cazul in care norma de incriminare a faptei savarsite prevede pedeapsa detentiunii pe viata,
se aplica pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani.

3. Circumstantele agravante

Acele imprejurari prevazute explicit in legea penale care reflecta totdeauna si in mod echivoc o
gravitate mai ridicată a infractiunii si/sau o periculozitate sportia a infractorului, determinand
astfel, aplicarea unei pedepse mai severe.

A. savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna

Poate fi retinuta numai in cazul infractiunilor intentionate sau praeterintenionate

- nu se aplica daca pluralitatea de faptuitori constituie un element obligatoriu pentru existenta

infractiunii ori un element circumstantial al variantei agravante a infractiunii.

Imprimă faptei o periculozitate socială sporită.

Savarsirea impreuna a faptei prevazuta de legea penala inseamna executarea nemijlocita a

faptei, dar si actele de complicitate concomitenta

Ceea ce este important este coeziunea subiectiva intre faptuitori – chiar daca unul dintre
faptuitori a actionat cu intentie, iar ceilalti fara vinovatie.

Este o circumstanta reala.

B. Sarvarsirea infractiunii orin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante.

Acte de cruzime – acte de violenta de natura sa provoace suferinte si chinuri perlungite victimei
infractiunii, ceea ce implica faptei un caracter deosebit de grav.

Tratamente degradante – acele metode, tehnici de efectuare a cercetarii penale sau punere in
executare a pedepselor incompatibile cu dispozitiile legii si cu normele morale, prin care se
provoaca in mod intentionat suferinte grave, mintale sau fizice, car in situatii neobisnuite ar fi
nejustificate.

Este o circumstanta reala

C. Savărșirea infractiunii prin metode sau mijloace de natura sa puna în pericol alte persoane
ori bunuri.

Metode sau mijloace de natura sa puna în pericol alte persoane ori bunuri sunt orice metode
sau mijloace care, prin ele insele, pot pune in pericol alte persoane sau bunuri decat cele vizate
prin savarsirea infractiunii.

Ex: incendiul, exploziile, raspndirea de substante chimice vatamatoare etc.

Este o circumstanta reala.

D. Savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisă impreuna cu
un minor

Este necesar sa se constate ca majorul a savarsit infractiunea impreuna cu minorul, indiferent

daca acesta raspunde penal sau nu ori care a fost contributia sa la comiterea infractiunii.

Trebuie stabilit ca majorul a cunoscut ca cel cu care coopereaza este minor.

Este o circumstanta reala.

E. Savarsirea infractiunii profitand de starea vadita de vulnerabilitate a persoanei atamate,

datorata varstei, starii de sanatate, infirmitatii sau altor cauze.

Starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate presupune imposibiitatea acesteia de a se

apara sau de a si exprima vointa din cauza varstei, starii de sanatate, infirmitatii sau altor
cauze.
Este o cricumstanta reala

F. Savarsirea infractiunii in stare de intoxicatie voluntară cu alcool sau cu alte subsstante

psihoactive, cand a fost provocata in vederea comiterii infractiunii.

-faptuitorul sa fi consumat o cantitate de alcool sau alte substante psihoactive care sa ii fi creat
clumatul psihic necesar savarsirii infractiunii.

- este o cricumstanta persoanala, dar se poate converti in circumstanta reala atunci cand este
cunoscuta de participanti.

G. Savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o

calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenta.

Calamitate – dezastru provocat de un fenomn naturat : cutremur, inundatie etc

Infractorul a savarsit infractiunea profitand de aceasta situatie.

Starea de asediu- impune masuri exceptionale de natura politica, militara, economica, sociala
sau de alta natura aplicabile pe intreg teritoriul tarii ori in unele unitati administrativ
teritoriale, instituite pentru adaptarea capacitatii de aparare a tarii la pericole grave actuale
sau iminente, care ameneinta suveranitatea, independenta, unitata ori integritatea teritoriala a a
statului

Infractiunea a fost savarsita dupa instituirea de catre P.R a starii de asediu prin decret publicat
in monitorul oficial.

Starea de urgenta - masuri exceptionale de natura politica, economica si de ordin publica,

justificate de existenta unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea nationala ori
functionarea democratiei constitutionale.

Este o circumstanta reala.

H. savarsirea infractiunii pentru motive legate de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen,
orientare sexuala, opinie ori apartenenta politica, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate,
boaal cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA ori pentru alte imprejurari de acelasi fel,
considerate de faptuitor drept cauze ale inferioritatii unei persoane in raport cu cealalta.

Este o cricumstanta personala, dar se poate converti in cirumstanta reala atunci cand este
cunoscuta de participanti
Efectele circumstantelor agravante:

In cazul in care exista circumstante agravante, se poate aplica o pedeapsa pana la maximul
special. Daca maximul special este neindestulator, in cazul inchisorii se poate adauga un spor
pana la 2 ani, care nu poate depasi o treime din acest maxim, iar in cazul amenzii se poate
aplica un spor de cel mult o treime din maxixmul special.

4. Concursul intre cauze de atenuare sau de agravare

Art.79 c.pen – 3 ipoteze de concurs intre aceste cauze.

Concurs intre cauze de atenuare – pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesiva a dispozitiilor
privitoare la tentativa, circumstante atenunate si cazuri speciale de reducere a pedepsei, in
aceasta ordine.

Ex: infractorul a savarsit o infractiune, in favoarea lui au fost retinute circumstante atenunate si
totodata cauza de reducere a pedepsei, mai intai se vor stabili limitele speciale ale tentativei prin
raportare la infractiunea consumata, aceasta fiind 5 ani, respectiv 10 ani, in continuare aceste
limite se vor reduce cu o treime, fiind stabilite la 3 ani si 4 luni, respectiv 6 ani si 8 luni si in
sfarsit aceste limite se reduc cu jumate. In final instanta va individualiza pedeapsa.

In caz de concurs intre cauze de agravare, pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesiva a
dispozitiilor privitoare la circumstantele agravante, infractiunea continua, concurs sau
recidiva.

In caz de concurs intre cauze de atenuare si cauze de agrave, pedeapsa se stabileste prin
reducerea limitelor speciale, ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita, dupa
care limitele de pedeapsa rezultate se majoreaza conform alin 2 al art 79 c. Pen.

RENUNTAREA LA APLICAREA PEDEPSEI. AMĂNAREA APLICARII

PEDEPSEI

1. Renuntarea la aplicarea pedepsei.

Consta in renuntarea la stabilirea si aplicarea unei pedepse, fiind suficienta aplicarea unui
aveertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca sa produca mai
mult rau decat sa ajute la recuperarea inculpatului.

Conditiile reunntarii la aplicarea pedepsei:

A. Conditii privitoare la fapta savarsita:

a) infractiunea savarsita prezinta o gravitate redusa;

b)pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de cel mult 5 ani.

B. Conditii privitoare la faptuitor:

a) faptuitorul sa fi avut o buna conduita anterior savarsirii infractiunii, precum si dupa comiterea
faptei, care sa constea in eforturi pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor faptei.

b) infractorul sa nu mai fi fost anterior condamnat;

c) sa nu mai fi fost dispusa renuntarea la aplicarea pedepsei in ultimii 2 ani anteriori datei
comiterii infractiuni ;

C. Aprecierea instantei ca aplicarea pedepsei infractorului ar fi inoportuna din cauza

consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei.

Avertismentul – cand s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei, instanta ii aplica infractorului
un avertisment.

Aplicarea avertismentului este obligatorie si contine doua componente:

1- aratarea motivelor de fapt din cuprinsul hotararii care au determinat renuntarea la aplicarea
pedepsei.

2-a doua componenta vizeaza atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a
consecintelor la ccare se expune daca va comite infractiuni

Concursul de infractiuni:

- renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune daca pentru fiecare infractiune concurenta
sunt indeplinite conditiile privitoare la fapta si conditiile privitoare la faptuitor descrie in art.80
c.pen.

-se aplica un singur avertisment.

Efectele renuntarii la aplicarea pedepsei.

Persoana fata de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei nu este supusa niciunei
decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savarsita.

Anularea renuntarii la aplcarea pedepsei:

Daca in termen de 2 ani de la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus renuntarea la
aplicarea pedepsei se descopera ca fata de persoana care s-a luat aceasta masura savarsise
anterior ramanerii definitive a hotararii o alta infractiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsa
chiar dupa expirarea acestui termen, renuntarea la aplicarea pedepsei se anuleasa si se stableste
pedeapsa pentur infractiunea care a atras intitial renuntarea la aplicarea pedepsei, aplicandu-se
apoi dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de ifnractiuni, recidiva sau pluralitate
intermediara.

2. Amanarea aplicarii pedepsei

Amanarea aplicarii este atunci cand instanta aprecciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu
este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioada de 2 ani.

Caracterizare:

In cazul amanarii, exista o pedeapsa stabilita, a carei aplicare, adica punere in executare se
amană.

Conditiile amanarii pedepsei:

A. Conditi referitoare la infractiunea savarsita:

a) infractiunea savarsita sa fie pedepsita de legea penala cu amenda ori inchisoarea mai mica de
7 ani.

b) pedeapsa stabilita de instanta de judecata, inclusiv in cazul concursului de ifnractiuni, sa fie

amenda sau inchisoarea de cel mult 2 ani.
B. Conditii privitoare la infractor:

a) infractorul sa nu mai fi fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii, cu exceptia cazurilor

prevazute de art. 42. Lit a si b

b) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii.

c) infractorul sa nu fi incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului ori a identificarii si tragerii la

raspundere.

d) in raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior infractiunii si de eforturile

depuse pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor, instanta apeciaza ca aplicarea imediata a
unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada
determinata.

Termenul de supraveghere:

Termenul de supraveghere in cazul amanarii aplicarii pedepsei este de 2 ani.

Se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus amanarea pedepsei.

Masurile de supraveghere si obligatiile

Masuri de supraveghere:

a) sa se prezinte la serviciul de probtiune, la datele fixate de acesta;

b) sa primeasca vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa,

c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile precum si
intoarcere;

d) sa comuncice schimbarea locului de munca;

e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de

existenta.

Impunerea acestor masuri de supraveghere este obligatorie si cumulativa.

Instanta poate impune persoanei sa execute, pe durata termenului de supraveghere, una sau mai
multe dintre urmatoarele obligatii:

a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala,

b) sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60
de zile, in conditii stabilite de instanta

c) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintregrare sociala,

d) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala;

e) sa nu comunice cu persoanele stabilite de instanta;

f) sa nu se afle in anumite locuri;

g) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;

h) sa nu foloseasca sau sa psoede nicio categorie de arme

i) sa nu paraseasca teritoriul romaniei fara acordul instantei

Supravegherea:

Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizez instanta

daca:

a) au intervenit motive care justifica fie modificarea oblgiatiilor impuse de instanta, fie incetarea
executarii unora dintre acestea;

b) persoana supravegheta nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa in conditiile

stabilite , obligatiile ce ii revin;

c) persoana supravegheta nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarare, cel mai tarziu cu
3 luni inainte de expirarea termenului.

Modificarea sau incetarea obligatiilor:

daca pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifica fie modificarea
sau incetearea obligatiilor, instanta le va dispune.

Revocarea amănării pedepsei:

Instanta revoca amanarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei, daca:

1 – persoana nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa oblgiatiile impuse;

2- neindeplinirea obligatiile civile stabilite prin hotarare;

3-savarsirea de cate persoana supravegheata a unei noi infractiuni intentionate sau

praeterintentionate.

Anularea amanarii aplicarii pedepsei:

Daca pe parcursul termenlului de supraveghere se descopera ca persoana mai savarsise o

infractiune pana la ramanerea definitiva a hotararii, pentru care i s a aplicat pedeapsa inchisorii
chiar dupa expirarea acestui termen, amanarea se anuleaza.

Svarsirea unei infractiuni, indiferent de forma de vinovatie, inainte de ramanerea definitiva a

hotararii de amanare a aplicarii pedepsei, determina anularea masurii.

Efectele amânării aplicarii pedepsei:

Efecele imediate sau provizorii – se produc cu ramanerea definitiva a hotararii de amanare si pe

durata termenului de supraveghere, persoana nu va fi condamnata si nu se va executa pedeapsa
stabilita de instanta, nu i se vor aplica pedepse complementare.

Efectele definitive: cele care se produc dupa expirarea termenului de supraveghere, nu i se mai
aplica pedeapsa si nu va fi supus niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar decurge din
infractiunea savarsita.