DREPT PENAL.

PARTEA GENERALĂ

I. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP

PRINCIPIUL ACTIVITĂȚII LEGII PENALE = ART. 3 CP, ART. 15 CST.

 Decurge din principiul legalității incriminării art. 1 și legalit sanctiunilor penale art. 2
 Dacă legea incriminează forme de ilicit nepenale, legea nouă se va aplica numai pentru viitor in baza
principiului activității
 De principiu, legea penală nu este nici retroactivă, nici ultraactivă

Data săvârșirii infracțiunii:

 Momentul comiterii faptei de autor (indiferent când au fost comise faptele de instigator, complice)
o Comisive – acțiunea
o Omisive – când trebuia să acționeze
o Complexe – momentul consumării lor
o Continue, continuate, de obicei – momentul epuizării (excepție: infr incriminate pentru prima dată
de legea nouă - doar actele de executare săvârșite după momentul intrării in vigoare a legii noi vor
fi avute în vedere)
o Infracțiune progresivă – momentul consumării (comiterii activității)

Data intrării în vigoare a legii penale

 Legile: 3 zile de la publicarea MOficial dacă nu se prevede altfel în actul normativ

 OUG – la mom public în Mof
 Zile calendaristice. Se împlinește la ora 24.00 a ultimei zile a termenului
 Legile de amnistie și grațiere – data de intr in vig trebuie sa fie anterioara datei public in m of.
 Evenimentele legislative – modificarea, completarea, abrograrea, suspendarea

Ieșirea din vigoare a legii penale

 Abrogare
 Modificare
 Parlamentul nu pune de acord disp declarate necst in 45 de zile de la publicarea MOf a deciziei CCR de const
a neconstitutionalit
 Parlamentul respinge OUG
 Legile temporare sau excepționale – abrogare expresă anterior termen/ prin ajungerea la termen/ incetarea
condițiilor
 Aborgarea: totală sau parțială
 Abrogarea nu poate fi consecința desuetudinii.
 Nu este posibilă abrogarea leii de amnistie ! deoarece amnistita produce efecte pentru trecut.
 Abrogarea unui act de abrogare nu are ca efect reintrarea in vigoare a dispozitiilor abrogate. Totuși, OUG de
abrogare care sunt respinge de Parlament au efect reintrarea in vigoare a legii abrogate.
 dacă CCR declară neconstit o lege de abrogare – are ca efect reintrarea in vigoare a dispozitiilor abrogate
prin acea lege declarată neconstitutională! CCR 206/2013
 Abrogarea:
o Explicită sau tacită (implicită).
 Explicită: generică sau concretă (nu echivalează cu dezincriminarea)
 Tacită: incompatibilă cu reglementarea anterioară. Dar nu dacă doar intervine o nouă lege
care reglem in aceeași materie.

1
PRINCIPIUL NERETROACTIVILĂȚII LEGII PENALE

 Legea penală nu se aplică faptelor care la data săvârșirii lor nu erau prevăzute ca infracțiuni
 Decurge din principiul legalității
 Decurge din principiul activității legii penale
 Garanție a libertății persoanei
 Rezultă și din art. 2 alin 2
 Excepție: dispozițiile mai favorabile care retroactivează (mitior lex)

EXTRAACTIVITATEA LEGII PENALE

 Legea penală poate fi aplicată și unor fapte săvârșite:

o înainte de intrarea în vigoare = retroactivitatea legii penale mai favorabile
o unor fapte ce sunt urmărite sau judecate după ieșirea sa din vigoare = ultraactivitatea legii penale
mai favorabile
 deci extraactivitatea se manifestă prin cele două forme: retroactivitatea și ultraactivitatea.
 Obs: ultraactivitatea – pp că legea sub care au fost săvârșite faptele (legea veche) se aplică acestora la
momentul urmăririi, judecării, chiar dacă pana la acest moment a intrat in vigoare o nouă lege (în măsura in
care legea veche este mai favorabilă). Deci nu presupune că

RETROACTIVITATEA LEGII PENALE

Constituie EXCEPȚII de la principiul neretroactivității legii penale:

I. Legea interpretativă mai favorabilă

II. Legea penală mai favorabilă
III. Legile de amnistie, precum și legile sau decrete de grațiere. Întotdeauna retro
IV. Legea de dezincriminare – tipicitatea
a. De aplică faptelor săvârșite sub legea veche, deci retroactivează, însă efectele sale se produc numai
pentru viitor
b. Intotdeauna e retroactivă
c. Art. 3 lpa
d. Concursul de legi penale cu privire la aceeași faptă nu constituie dezincriminare
e. Prin raportate la trăsătura esențială a tipicității
f. Se va reține impedimentul art. 16 alin. 1 lit. b
Ipoteze de dezincriminare:
 Fapta concretă prv de legea veche nu mai este incriminată sub nicio formă în noua lege. Uneori e nevoie de
un HP pt a stabili dacă în concret vorbim despre o dezincriminare (HP 12/2014)
o Există dezincriminare:
 în cazul prevederilor declarate neconstitutionale și Parlamentul nu a modificat în 45 de zile
(pe durata suspendării nu vb de o dezincriminare)
 OUG de dezincriminare, respinsă de Parlament sau aprobată cu modificaări.
 Legea de aprobare a OUG nu a fost acceptată dispozitia de abrogare a unei norme de
incriminare
 Legea nouă limitează domeniul de aplicare a unei infracțiuni priin raportare la elementele constitutive fie la
subiectul activ sau pasiv al infracțiunii
 Ca efect al unor decizii ale CCR (ex: conflictul de interese privat sau abuzul in serviciu)
 NCP coboară limita de vârstă a sub pasiv la anumite infracțiuni
 Noul cod nu prevede că sunt infracțiuni cele omisive săv din culpă, decât dacă legea prevede expres.
NU e dezincriminare automat:

 Abrogarea – s-ar putea ca infr să fie reglementată altundeva

 Cauză justificativă sau de neimputabilitate
 Cauza specială de nepedepsire
 Noua lege instituie condiția plângerii prealabile
 Noua lege explicitează conținutul constitutiv al infracțiunii in scop de clarificare
 Decizia HP 20/2015, decizia HP 9/2016.

EFECTELE DEZINCRIMINĂRII:
 Inainte de inceperea UP – procurorul clasare art. 16 lit b

2
  In cursul UP - procurorul clasare art. 16 lit b
 In cursul judecății – achitare art. 16 lit b
 Executarea pedepselor, măsurilor educative, MS, toate consecințele penale încetează:
o În realitate, dacă intervine anterior reabilitării
o Ex: nu mai există interdictia pentru o nouă ren la aplic ped; dacă intervine in t de supraveghere al
amanarii aplic pedepsei – incetează supravegherea.
o Dacă legea de dezincriminare a intervenit după expir t de supraveghere al amanarii aplic pedepsei,
efectele sale sunt estompate de efectele definitive ale amanarii
o Suspendare – incetează
o Pc a degradării militare – nu are ca efect redob gradului militar
o Nu are ca efect asupra bunurilor confiscate și intrate in proprietatea statului
o Concurs –dacă doar una – descontopiri
o Dacă a fost deja executată, considerată ca executată – dispar decăderi, interdictii, incapacități.
o Nu reprezintă un temei pentru restabilirea situatiei anterioare condamnării
o Dacă infr dezincrimiantă a avut ca efect revocarea/anularea suspendării - dezincriminarea va avea
ca efect și inlăturarea revocării/anulării suspendării
o Efecte colaterale – compet unor organe administrative
o Efectele imediate cu privire la libertatea persoanei – nu mai există temei legal
o Dacă intervine o nouă lege care reincriminează fapta, nu va mai putea fi tras la răspundere

ULTRAACTIVITATEA LEGII PENALE

I. Legea penală temporară

a. Proprie (lg prevede data ieșirii din vigoare)
b. Improprie (determinată de situația care a impus adoptarea ei)
c. In cazul ei, nu se aplică principiul legii mai fav, dacă ulterior intră în vig o lege mai favorabilă
d. Dar dacă e lg temporară e mai favorabilă decât legea anterioară ei, sub care a fost săv faptă, ea se va
aplica retroactiv.
II. Legea penală mai favorabilă – faptel săv cat era in vigoare și care nu au fost judecate definitiv pana la
data ieșirii din vigoare.

APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE ÎN CAZUL FAPTELOR PENTRU CARE NU S-A
PRONUNȚAT O HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ DEFINITIVĂ art. 5

Condiții:

I. Succesiunea de legi să intervină intre momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a
infractorului
II. Toate legile succesive să incrimineze fapta comisă (continuitatea incrimin)
III. Legile succesive să sancționeze diferit fapta comisă

 Se realizează in concreto
 Dacă legea nouă e mai fav, va retroactiv, dacă legea veche e mai fav, va ultraactiva
 Dacă nu sunt diferite – principiul activității legii penale: cea de la mom săv, deci veche
 Dacă e dezincriminare – se aplică art 4
 Infr continue, continuate, de obicei – momentul epuizării = mom săvârșirii. Deci nu se vor aplica regulile
LPF dacă unele acte de executare sunt pe legea veche și altele după intrarea in vigoare a legii noi deoarece
mom epuizării este cel al săv deci suntem in situatia de activitate a legii penale.
 Progresivă – mom consumării
Criterii de evaluare

 Interzis lex tertia

 Decizia CCR 265/2014: aplicarea globală a legii penale mai favorabile
o Incetarea efectelor Deciziei HP 2/2014
 Criterii:
o Conținutul infracțiunii: variante agravante, atenuante; elem circumstanțiale agravante sau atenuante
etc
o Existența unor impedimente la pmap
o Existența unor cauze de nepedepsire
o PEDEAPSA (natura și limitele)

3
Pedeapsa. ipoteze

I. LV prevede DPV alternativ cu Î, iar LN prevede doar Î

II. LV prevede Î și oblig PC, iar LN prevede aceeași Î cu PC facultativ
III. LV prevede numai Î, iar LN prevede Î alternativ cu A
IV. Același minim special
V. Același maxim special
VI. Limitele speciale diferite: în funcție de procesul de individualizare judiciară – dacă se îndreaptă spre
minimul special, va fi LPF legea care are minimul special mai redus, iar dacă se îndreaptă spre maximul
special va fi LPF legea care are maximul special mai redus
VII. Aceleași limite de Î (sau A), cea care nu prevede PC obligatoriu
VIII. LV și ME și pedepse, iar LN doar ME – cea nouă
 În concret însă, e posibil ca LPF să fie alta, în raport de alte elemente, precum existența unui impediment la
exercitarea AP, în raport de una dintre legi.

Unificarea practicii în materia aplicării art. 5

I. Infracțiunea continuată
II. Circumstante atenuante
III. Prescriptia raspunderii penale
IV. Regimul sancționator după revocarea suspendării conditionate a executării ped
V. Regimul sancționator după revocarea susp sub supraveghere a exec pedepsei
VI. Concursul de infracțiuni
a. HP 29/2015: in cadrul operațiunii de contopire: se impune determinarea legii penale mai favorabile
condamnatului – în acest caz, LPF se va efectua doar prin raportare la obiectul cauzei, deci doar in
raport de regimul sancționator (unicitatea cauzei – e o estompare a princ LPF globale mai
favorabile)
b. Concurs cauze săv pe vechiul cod și pe noul cod – unele săv pe vechiul cod, altele săvârșite după
intrarea in vigoare a noului cod – pentru cele vechi - se aplică LPF, pentru cele noi: LN. Iar regimul
concursului va fi LN ( art. 10 din LPA). – nu e încălcat în acest caz principiul evaluării globale
c. Tratamentul sancționator al concursului: art. 10 LPA – dacă cel puțin una dintre infr din structura
pluralit de infractiuni e comisă pe NCP, se aplică tratam sanctionator prev de NCP. La fel și la
recidivă sau pluralit intermediară (chiar dacă tratam sanctionator pe vechiul cod era mai favorabil)

Aplicarea LPF în privința Pedepselor complementare și accesorii

 Art. 12 LPA – PC și PA se aplică potrivit legii identificate ca fiind LPF în raport de infracțiunea comisă.
 Principiul lipsei autonomiei pedepselor complem și accesorii față de pedeapsa principală
 Deci dacă LPF în raport de Ped princ e mai favorabilă LN, se aplică PC și PA din LN, în conditiile prv de
aceasta, indiferent dacă sunt sau nu sunt mai favorabile sub acest aspect.
o Excepție: publicarea hot de condamnare art. 55 lit. c – nu poate fi aplicată infr comise anterior
intrării in vig a noului cod. Art. 12 alin. 2
 La fel, dacă LV este mai favorabilă dpdv al ped principale, PC și PA prv de LV se aplică, chiar dacă nu mai
sunt prevăzute de LN. Iar dacă au corespondent in LN, nu se vor aplica in limitele și conditiile prv de aceasta,
ci în limitele și condițiile LV
 art. 12 LPA se aplică și PC aplicabile persoanelor juridice

Aplicarea LPF în privința măsurilor de siguranță

 aplicarea globală a LPF

 situație de excepție în privința MS prv ca MS pe VCP, care sunt PC în NCP:
o interzicerea de a se afla in anumite localități – LPF e LV
o expulzarea – LPF e LN
o interdicția de a reveni în locuința familie – LPD e LV
 în aplicarea globală, se are în vedere regimul lor drept MS respectiv PC

4
  dacă LN e LPF, atunci se pot aplica doar ca PC, iar invers doar ca MS
 confiscarea extinsă: CCR 356/2014 – doar bunurile dobândite după intr in vigoare a Legii nr. 63/2012 de
modificare a VCP – deci după 22 aprilie 2012.

APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE INTRATE ÎN VIGOARE ULTERIOR RĂMÂNERII

DEFINITIVE A HOTĂRÂRII JUDECĂTOREȘTI ART. 6

 numai ipoteze de aplicare obligatorie a LPV – respectarea princ legalit pedepselor

 hp 6/2014 – de a oferi suport legal unei pedepse definitive
 se face o individualizare legală a pedepselor
 vizează: ped care au fost executate/ consid ca executate, ped pentru care nu s-a început executarea, ped în
curs de executare (inclusiv liberare cond)
 contează doar limitele de pedeapsă și felul pedepsei. Nu contează circumstanțe atenuante, conditii noi de
procedibilitate pl prealabilă, împăcare etc.
 operează aplicarea obligatorie a LPV conform art. 6:
o să existe o hot de condamnare la ped pdv, inchisoare, amendă, ME
o înainte de executarea ped sau ME, în timpul executării sau după să intervină o lege nouă
o legea nouă să preavă o pedeapsă / ME mai ușoară decât pedeapsa ori ME prv de legea in tem căreia s-a
pronunțat hot definitivă
o ped/ME să depășească maximul special al pedepsei prv de legea nouă sau să fie mai grea
 deci nu se repune în discuție criteriile de individualizare ci doar înlătură de la executare acea parte din
sanctiune care excede
 în acest caz (art. 6), LPF poate fi DOAR LN care retroactivează, cu excepția Pedepselor complementare, spre
deosebire de art. 5
 Art. 6 poate fi aplicat și atunci când instanța a dispus amânarea aplicării pedepsei !!

Ipotezele de aplicare a art. 6

a) Art. 6 alin 1
 ART. 4 LPA – spune că altfel nu poate fi redusă
 Nu reindividualizarea pedepselor
 Să existe o condamnare definitivă la Închisoare sau amendă în baza legii vechi
 Să nu fie executată sau consid ca executată integral pana la intr in vigoare LN
 Dacă noua lege prevede numai Amendă (nu alternativ cu Închisoare)
 Amenda – art. 13 LPA – comparație prin rap. la un indice de referință
 Dacă vb. De închisoare – dacă legea prevede ped închisorii (chiar alternativ cu amenda)
 HP 13/2014 – art. 6 se aplică și dacă hot pron de un alt star străin
 !! HP 13/2017 – LPF a intervenit după liberarea cond a persoanei condamnate, iar ulterior s-a dispus
executarea restului de pedeapsă, printr-o nouă hot definitivă de condamnare, prin care instanța s-a pron cu
privire la aplicarea LPF după jud definitivă

b) art. 6 alin. 2
 să existe cond def la DPV in baza legii vechi
 in curs de executare/ să nu fie consid ca executată
 lege nouă care prevede pt. aceeași faptă doar închisoarea (unică sau altern cu A)
 nu, dacă e alternativ cu DPV

c) art. 6 alin. 3

 să existe o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii, în baza legii vechi

 in curs de executare/ să nu fie consid ca executată
 nouă lege, numai amenda
 chiar dacă LV prevedea alternativ cu amenda
 se va individualiza în limitele speciale prv de legea nouă, neprocedându-se la înlăcuirea cu maximul special
 nu se va considera că se deduce o zi închisoare coresp o zi amendă
 dacă e altenrativ cu ped închisorii – atunci merge eventual pe art. 6 alin 1

determinarea maximului special al pedepsei:

5
- în cazul tentativei – maximul special redus sau înlocuit cu tratam tentativei HP 6/2-14
- recidivă postexecutorie – maxim special majorat cu jumătate –de la recidivă HP 15/2014
- infractiune continuată – nu se tine cont de spor – HP 7/2014
- circumstanțe atenuante – nu se ține cont de efectele lor HP 8/2014
- judecată procedură abreviată – nu se tine cont de reducerea limitelor de ped HP 14/2014
- infracțiuni care au produs consecinte deosebit de grave – HP 12/2015
- Concurs HP 1/2014:
o Se verifică art. 6 pt fiecare infractiune concurenta
o Se compara ped rezultante pe LV cu maximul special la care se poate ajunge pe LN (calcul ipotetic
pe art. 39) – stabilirea rezultantei potirvit LN
o Dacă ped rezultantă depășește maximul special la care se poate ajunge, se reduce la acel maxim,
anularea formelor de executare și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei
- HP 3/2015 –

d) Art. 6 alin. 4 p. 49

6
 TRĂTĂSURILE ESENȚIALE ALE INFRACȚIUNII

 TIPICITATEA
 ANTIJURIDICITATEA
 IMPUTABILITATEA

TIPICITATEA

 TIPICITATEA. Art. 15 = corespondența dintre fapta concretă săvârșită și elementele de natură obiectivă și
subiectivă stabilite de legiuitor în mod abstract (tip) în norma de incriminare.
o Aspect obiectiv: ”fapta prevăzută de legea penală”
o Aspect subiectiv: vinovăția” (este un element constitutiv al infracțiunii. Nu este o trăsătură distinctă
de tipicitate, ci o trăsătură a tipicității).
 Se referă la forma consumată, tentativă, participație penală – deci norma specială se completează cu normele
generale din partea generală cp
 O faptă tipică nu e întotdeauna infracțiune
 Lipsește tipicitatea:
o Dezincriminare art. 4
o Nu sunt întrunite conditiile de facutră obiectivă (inclusiv cele privind calitatea subiectului activ sau
pasiv) sau de factură subiectivă (forma de vinovăție, inclusiv mobil sau scop special)
o Lipsește condiția dublei incriminări pentru principiul personalității , infracțiuni săvârșite în
străinătate
 Absența – clasare sau achitare
 Elementele:
o Obiectul infracțiunii
o Subiecții infracțiunii
o Latura obiectivă a infracțiunii
o Latura subiectivă a infracțiunii

OBIECTUL INFRACȚIUNII

 Obiectul juridic al infracțiunii: valoarea socială și relațiile formate în jurul acesteia, protejate de norma de
incriminare cărora li se aduce atingere prin săv infr.
 Obs: nu există infracțiune fără obiect juridic
o Generic – titlurile părții speciale (ex: patrimoniu)
o Special – ex. contra libertății din cele generice contra persoanei
o Principal – la infracțiuni complexe ( ex. la tâlhărie este patrimoniul)
o Secundar – la infracțiuni complexe (ex. la tâlhărie este persoana)
 Poate fi fie de aceeași natură fie de natură diferită
 Obiectul material al infracțiunii: lucrul sau ființa vătămată sau pusă în pericol în mod nemijlocit prin
acțiunea/inacțiunea prev de norma de incriminare
o nu toate infracțiunile au ob material
o de regulă, infracțiunile de rezultat (materiale) au obiect material. Dar există și fără obiect material
ex: falsificare inscris oficial prin contrafacere).
o De regulă, infracțiunile de pericol (formale) nu au obiect material. Dar există și cu obiect material
ex: distrugerea și semnalizarea falsă).
o Infracțiunile complexe pot avea ob material principal și secundar
o Mijloacele de săvârșire a unei infracțiuni nu trebuie confundate cu obiectul material – ex furt prin
efracție, obiectul cu care se fortează nu e ob material
o Contează particularitățile ob material uneori –
o Se reține o tentativă idonee la infracțiune – nu s-a produs rez din cauza lipsei obiectului in locul
unde credea că se află
o Servește la circumstanțierea factorului intelectiv al intenției, fie la stabilirea prejudiciului ori la
determinarea încadrării juridice.

SUBIECȚII INFRACȚIUNII

7
SUBIECTUL ACTIV AL INFRACȚIUNII

 Subiectul activ = persoana fizică sau juridică care a săvârșit în mod nemilcit sau a participat la săv
infracțiunii
 Autorul, coautorul, complicii, instigatorii
 În procesul penal este suspect sau inculpat
 Orice persoană fizică poate fi subiect activ - chiar și minorul sub 13 ani și pers lipsită de discernământ poate
săvârși o faptă tipică, în acest caz fiind înlăturată o altă trăsătură a infracțiunii – imputabilitatea.
 Implică: factorul intelectiv și factorul volitiv.
 Persoana juridică: răspundere generală, proprie, nu are o răspundere obiectivă
o Există infracțiuni care nu pot fi săv de pers juridice drept autor (ucidere sau vad nou născut de
mamă, mărturie mincinoasă). Dar pot fi participanți
o Indepedent de răspunderea persoanei fizice (vinovăție, infracțiune)
o Nu există o enumerare a pers fizice care pot angaja răsp pj
o Entități pers juridice de drept privat, cu sau fără scop lucrativ, cu personalitate juridică
o Pot fi și pers de drept public – vezi cod
o Nu: societăți simple, asocieri în participațiune, întreprinderea familiară HP 1/2016
o Condiții:
 Pj să nu fie exceptată de lege de la răsp penală (imunitate) art. 135
 Imunitate penală generală absolută a statului și autorități publ
 Autorități publice – art. 240 lpa
 Imunitate restrânsă a instituțiilor publice art. 135
 Pj să fi săvârșit infracțiunea (alternativ):
 In realizarea obiectului de activitate al pj
 In interesul pj
 In numele pj
 Infracțiunea să fie comisă de pj urmare a unei hotărâri adoptate in cadrul acesteia sau a
neglijenței acesteia –comportamentul organelor de conducere (e posibil ca voința societ să
fie angajată de un administrator de fapt).
 Categorii de subiecți activi:
o Subiect activ calificat (subiect propriu) – funcționar public la luare de mită
o Subiect activ unic - uciderea sau vatam nou născut de mamă – doar de mamă
o Subiecți activi plurali – bigamie, incest

SUBIECTUL PASIV AL INFRACȚIUNII

 Persoana fizică sau juridică titulară a valorii sociale ocrotite penal, împotriva căreia s-a îndreptat infracțiunea
și asupra căreia se răsfrânge urmarea socialmente periculoasă
 Poate fi: pf, pj, statul
 Titularul valorii juridice protejate
 Da persoană concepută, dar nenăscută (ex: avort)
 Nu persoană decedată
 Nu există infracțiuni fără subiect pasiv
 Poate participa la proces: PV, PC (dacă se constituie)
 Nu toate PC sunt și subiecți pasivi – deoarece persoana prejudiciară prin infracțiune nu e neapărat să fie
titularul valorii sociale protejate – ex: spitalul se poate constitui PC
 De principiu: pluralitatea de subiecți pasivi atrage pluralitate de infracțiuni.
o Excepție 1: omor calificat (complexă), ucidere din culpă în forma agravată sau văt corp din culpă în
formă agravată
 art. 238 lpa – se va reține unitatea de subiect pasiv deci și unitatea de infracțiune – bunul – obiect al
infracțiunii e in coproprietatea mai multor persoane sau atunci când infractiunea a adus atingere sub pasivi
secundari diferiti, dar subiectul pasiv principal este unic (ex: talharie in care sunt sustrase bunurile unei
singure persoane dar amenințate și alte persoane).
 Decizia CCR 30/2017 – neconstit infr continuată condiția unicității de subiect pasiv
 Importanță:
o Stabilirea încadrării juridice
o Comunicarea drepturilor procesuale: de a se constitui PC, alte drepturi
o Admisibilitatea unor acte procesuale: plângerea prealabilă, împăcarea
 Categorii:
o Subiect pasiv general (mediat) – statul ca reprezentant al societății
o Subiect pasiv special (imediat) – PV direct prin infr

8
 o Subiect pasiv calificat – o anumită calitate cerută de lege
o Subiect pasiv principal – interese ocrotite in principal - statul la ultraj
o Subiect pasiv secundar – intereste ocrotite in subsidiar – functionarul la ultraj

LATURA OBIECTIVĂ

 Situația premisă
 Elementul material (verbum regens)
 Urmarea imediată
 Legătura de cauzalitate
 Locul și timpul

Situația premisă

 Situația de fapt sau de drept prealabilă săv faptei

 Nu toate infr au o situație premisă
 Ex: raportul prealabil de deținere a unui bun mobil în caz de abuz de incredere
 Este creată artificial, mai degrabă o structură teoretică. E defapt componentă a elementului material

Elementul material

 Acțiunea sau inacțiunea interzisă de norma de incriminare

 Formă unică sau formă alternativă:
o Infracțiuni cu conținut alternativ – nu reține concurs (ex: luare de mită )
o Infracțiuni cu conținuturi alternative - reține concurs: ex: art. 226 alin 1 și 2 ).
 Legiuitorul poate cere anumite cerințe esențiale ale elementului material
 ACȚIUNE:
o Un singur act sau o pluralitate de acte
 INACȚIUNEA:
o Dacă există o obligație legală sau convențională, generală sau specială de a nu rămâne în pasivitate
o Pericolul pt valoarea socială este preexistent, subiectul ar eobligația de a-l înlătura
o Poat exista o îndatorire generică (ex: oricărei pers, de a salva o persoana in pericol) și specifică
(functionar, medic).
 În funcție de modalitatea elem material:
o Infracțiuni comisive: acțiuni
o Infracțiuni omisive proprii: acțiune impusă de norma de incriminare (nedenunțarea
 De regulă, sunt infracțiuni de pericol. Dar există și de rezultat (ex: abuz in serviciu prin
neindeplinirea unui act si are ca efect vatamare drepturi)
o Infracțiuni omisive improprii (comisive prin omisiune): omisiunea de a impiedica un rezultat
socialmente periculos (e o exceptie de la regula că infractiunea comisive sunt prin actiuni și cele
omisive sunt prin inactiuni)

Infracțiunile omisive improprii

 Reglementat la art. 17 – principiul legalit incriminării

I. Când există o obligație legală sau contractuală de a acționa
 Obligație de garanție – de rezultat sau de mijloace
 Obligație legală - oblig de intreținere, oblig administratorului unui drum public
 Obligatia contractuală – contract de intretinere, supravegherea unui minor
II. Când autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioara, a creat pentru valoarea socială
protejată o stare de pericol care a inlesnit producerea rezultatului
 Acțiunea/inacțiune anterioară poate fi licită sau ilicită
 Poate crea singură starea de pericol sau poate contribui esențial la crearea ei
a. Obligații ale garantului subsumate funcției de protecție unei valori sociale determinate
b. Obligații legate de supravegherea unei stări de pericol:
i. Funcția de protecție:
1. Dintr-o legătură naturală
2. Din asumarea voluntară a obligației de protecție
ii. Răspunderea pt. o anumită sursă de pericol:
1. O acțiune precedentă periculoasă a autorului - ilicită
2. Obligația de control asupra unei surse de pericol

9
 3. Răspunderea pentru acțiunile terților sub autoritatea sa
 Pot fi simple sau complexe omisive improprii (ex: omor calificat prin omisiune, in aceeași împrejurare)
 NU se va putea reține cauza de nepedepsire a împiedicării producerii rezultatului!!

Urmarea imediată

 Urmarea acțiunii sau inacțiunii infracționale ce constă fie într-o stare de pericol pentru valoarea socială
protejată fie intr-o modificare fizică a realității înconjurătoare
 Pot exista forme alternative ale urmării (ex: vătămare corporală)
 Clasificare:
o Infracțiuni de rezultat (materiale):
 Modificare fizică a realității înconjurătoare, face parte din elementul constitutiv
 Se consumă la mom producerii rezultatului
o Infracțiuni de pericol (formale): Starea de pericol pentru valoarea socială protejată de lege
 Infracțiuni de pericol abstract – starea de pericol e prezumată de legiuitor
 Ex: mărturie mincinoasă
 NU este necesată dovedirea stării de pericol, rezultă din materialitatea faptei (ex
re)
 Infracțiuni de pericol concret – norma de incriminare prevede cerința să producă efectiv o
stare de pericol
 Art. 209 alin 1 hărtuire
 Starea de pericol TREBUIE dovedită !
Legătura de cauzalitate

 Raportul cauză – efect ce trebuie să existe între acțiune/inacțiune și urmarea imediată

 Să se determină dacă poate fi în mod rezonabil reținută drept cauză a urmării produse
 E necesar să se determine dacă acțiunea constituie o cauză de minimis a urmării produse – dar nu este
suficient. Mai trebuie:
o Dacă e doar rezultatul acțiunii făptuitorului sau și alte cauze
o Dacă s-ar fi produs in lipsa interventiei faptuitorului
o Dacă a fost accelerată doar de interventia faptuitorului
o Dacă actiunea/inact a fost un factor semnificativ cu consecinta naturală probabilă să se producă
rezultatul
o De regulă, problemele apar la infractiune contra integrit fizice, vieții:
 Contributia mai multor persoane la exercit actelor d eviolenta
 Contributia victimei la agravarea stării
 Culpa medicală ulterioară
 Contributia ulterioară a unui terț
 În cazul infracțiunilor de rezultat și a celor de pericol concret: trebuie dovedit rap de cauzalitate
 În cazul infracțiunilor de pericol abstract – rap de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re), nu
trebuie dovedit prin probe.

Locul și timpul

 Pot fi:
o Elemente constitutive
 Ex: pe drumurile publice; in 24 ore la uciderea nou născut
o Element circumstanțial agravant
 Ex: talhăria in mijloc de transport; in timpul nopții)

LATURA SUBIECTIVĂ

10
  Formele și modalitățile vinovăției
 Vinovăția – unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii
o Inclusă în trăsătura tipicității
 Trebuie întotdeauna dovedită
 Uneori are scop și mobil special
 Reguli:
o Fapta (actiunea/inactiune) constituie infractiune daca este comisă cu intentie directă, intentie
indirectă sau praeterintentie
o Fapta (actiunea/inactiune) comisă din culpă este infracțiune numai când legea prevede in mod
expres aceasta
 Prevede explicit: ucidere din culpă, neglijența in serviciu

INTENȚIA

 Formă a vinovăției ce constă în prevederea rezultatului faptei infractionale și urmărirea sau acceptarea
producerii lui (intenția simplă, generală)
 Atât infracțiuni de pericol cât și de rezultat
 Modalitățile intenție art. 16 alin 3:
o Intenție directă: prevede rezultatul și urmărește producerea lui
 Dorește producerea rezultatului
 In structura intenției există un element intelectiv (prevede. Se analizează în funcție de
profilul personal al faptuitorului) și un element volitiv (urmărește producerea)
 Indiferent dacă producerea rezultatului este certă sau doar probabilă, important este să fie
urmărită de faptuitor (ex: arunci cu pietre, dacă se mică nu o nimerești dar se reține
intenția).
 Unele infractiuni doar ID – luare de mită
o Intenție indirectă (eventuală): prevede rezultatul, nu îl urmărește, dar acceptă posibilitatea producerii
lui
 Prevede 2 urmări:
 O urmare pe care o dorește – nu neapărat prevăzută de legea penală
 O urmare pe care nu o dorește, dar o acceptă care este prevăzută de legea penală
o Aceasta să fie posibilă (eventuală), iar nu inevitabilă și nici grad ridicat
de probabilitate (ID)
 Nu există fapte incriminate doar cu intentie indirectă
 Relevant in procesul de individualizare judiciară (nu are regim sanction special)
 In cazul infracțiunilor care au ca urmare moartea victimei. Criterii:
 Zona unde au fost aplicate loviturile
 aptitudinea obiectului de a avea rezultat moartea
 numărul și intensitatea loviturilor
 vârsta si starea de sănătate a victimei
o alte modalități ale intenției:
 calificată – scop special prv de norma de incriminare (ex: furt)
 determinată – are reprezentarea unui anumit rezultat
 alternativă - reprezintă mai multe rezultate care s-ar putea produce
 inițială – prevede rez chiar din momentul inceperii savarsirii faptei
 premeditată – hotararea este pusă în executare dupa un interval indelungat de timp (acte
materiale de pregătire)
 nu implică neaparat un scop sau mobil special
 poate fi cauză de agravare a răspunderiii (omor cu premeditare)
 spontană (repentină) – hot de a săvârși a fost luată sub imperiul unei stări de tulburare sau
emoție și este pusă în executare de indată, într-un interval exprem de scurt de timp ex:
uciderea nou nascut
 există si atunci cand e luată dupa evaluarea unor imprejurări de fapt favorabile, cu
conditia relevării unei stări de emotie
 cauza de atenuare a raspunderii in cazul retinerii provocării – intentia repentină nu
este incompatibilă cu retinerea provocării!!
 Supravenită – iși reprezintă rezultatul faptei pe parcursul comiterii acesteia (nu după
savarsirea ei), in cazul in care inițial prevăzuse un alt rezultat
 Poate fi reținută atât în concurs real de infr, cât și ideal

11
CULPA

 Atitudinea ușuratică a făptuitorului față de rezultatul socialmente periculos sau în neprevederea acestui
rezultat
 Infracțiuni de pericol sau de rezultat
 Modalitățile culpei:
o Culpa cu prevedere (ușurința): încălcând obligația de diligență ce îi revenea, a prezăvut rezultatul
socialmente periculos, însă nu l-a acceptat, considerând fără temei suficient că nu se poate produce
in mod concret
 Prevede 2 urmări:
 Urmare dorită (licită sau ilicită)
 Urmare care nu este urmărită sau acceptată (întotdeauna ilicită)
o Poziția subiectivă -evaluată după profilul pers
o Spre deosebire de Int. indirectă – nu acceptă producerea rezultatului.
Dacă are la bază șansa/alea – atunci e in tind
o Culpa fără prevedere (simplă, greșeală): fapt nu a prevăzut rezultatul deși TREBUIA (criteriu
obiectiv – bonus pater familias) și PUTEA să prevadă (criteriu subiectiv – in concret, prin raportate
la profilul pers)
 dacă nicio persoană nu putea să prevadă – caz fortuit drept cauză de neimputabilitate
 reținerea erorii asupra tipicității faptei conduce la constatarea comiterii faptei din culpă fără
prevedere (dacă este sancționată, dacă nu clasare/achitare).
 Neîntrunirea condițiilor cazului fortuit nu conduce la concluzia ca fapta a fost comisă din
culpă fără prevedere, e posibil să lipsească tipicitatea subiectivă, dar să se rețină culpa
civilă
o Alte modalități:
 Culpa in agendo – prin acțiune
 Culpa in omitendo – prin omisiune
 Comună – rezultatul este urmarea activității culpabile atât a făptuitorului cât și a victimei
 Concurentă – mai multe persoane

PRAETERINTENȚIA (INTENȚIA DEPĂȘITĂ)

 Art. 16 alin 5
 Structura:
o Intenția directa sau indirecta in raport de rezultatul urmărit si acceptat
o Culpa cu sau fără prevedere, in raport de rezultatul mai grav, efectiv produs
 Cea mai frecventă formă – ID cu culpă fără prevedere
 Este necesar ca acțiunea sau inacțiunea intenționată să fie prevăzute de legea penală (altfel se va retine doar
culpa)
 Se va retine culpa si când rezultatul mai grav nu putea fi prevăzut in mod obiectiv
 Comparație cu Intenția indirectă:
o Rezultatul mai grav este acceptat la Intentie indirectă și doar prevăzut la praeterintenție
o La praeterint, rezultatul al doilea este mai grav decât cel urmărit, in vreme ce la int indirectă
presupune un rezultat care nu trebuie să fie obligatoriu mai grav decât cel urmărit
 Rezultatul mai grav poate fi de acceași natură cu cel mai puțin grav, sau de naturi diferite
 In general, praet e prev de legiuitor in cadrul tipicității subiective a variantelor agravante ale infracțiunii care
imbracă forma unor infracțiuni progresive (viol ca urmare vătăm integrității, talhărie ca urmare moartea
victimei etc)
 Dar nu toate infracțiunile progresive sunt comise cu praeterintenție! Unele sunt din culpă: ex. vătămare
corporală din culpă

Vinovăția persoanelor juridice

 Nu au o răspundere obiectivă
 Răspundere pentru fapta proprie
 distinctă de cea a persoanei fizice care a sav infr
 trebuie avută în vedere atitudinea psihică a organelor de conducere, atât cu privire la faptele săv de acestea,
cât și cele ale prepușilor lor
 pot fi forme diferite de vinovăție față de pers fizică
o amândouă numai cu intenție sau culpă
o pj actioneaă din culpă, iar pf cu intenție sau invers

12
MOBILUL

 impulsul, sentimentul sau interesul care l-a determinat pe faptuitor să actioneze

 lipsa lui poate fi un indiciu al stării de iresponsabilitate
 este compatibil cu reținerea comiterii faptei cu intentie indirectă
 mobilul este prevăzut de legiuitor:
o ca element contitutiv al infracțiunii (ex: abuz in serviciu – discriminare)
o ca element al variantei agravante – omor din interes material
o ca circumstanță agravantă generală art. 77 lit h - pe temei de rasă, etnie etc.

SCOPUL
 constă în finalitatea urmărită prin comiterea faptei
 poate fi si in cazul infr cu intentie indirectă (ex: furt)
 infracțiunea va fi comisă cu intentie calificată
 Scopul este prevăzut de legiuitor:
o Ca element constituitv – art. 228 alin 1 furt
o Ca element al variantei agravate a infractiunii – omo calificat pentru a se sustrage sau a sustrage (...)
 Pot exista scopuri alternative – favorizarea făptuitorului

CLASIFICĂRI ALE CONTINUTULUI INFRACȚIUNII

 Conținut unic al infracțiunii – o singură actiune/inact, un singur rezultat, formă de vinovăție

 Conținutul complex al infracțiunii – două sau mai multe modalit alternative ale aceleiași infractiuni (mai
multe actiuni/rezultate/forme de vinov) – viol urmat de moartea victimei
 Conținutul alternativ al infracțiunii – variante alternative ale continutului aceluiali infr – trafic de influentă –
o singură infr, nu concures
 Conținutul de bază (tipic) al infracțiunii – ansamblul conditiilor necesare pentru existenta unei anumite
infractiuni in forma ei tipica
 Conținutul agravat al infracțiunii – continut de baza precum și unul sau mai multe elemente circumst
agravante
 Conținutul atenuat al infracțiunii - continut de baza precum și unul sau mai multe elemente circumst
atenuante

13
 ANTIJURIDICITATEA

 Să fie întrunite toate condițiile prevăzute de lege (elementul obiectiv al antijurid. ) și să conștientizeze că a
acționat în aceste condiții (elementul subiectiv al antijurid).

EFECTE generale ale cauzelor justificative:

 Înlătură caracterul penal al faptei
 Efect in rem – se răsfrânge asupra participanților art. 18 alin. 2
 Clasare, achitare
 Înlătură posibilitatea aplicării:
o Pedepse
o Măsuri educative
o Măsuri de siguranță – art. 107 alin.2 – numai dacă fapta este și nejustificată)
 În principiu, se poate dispune obligarea inculpatului în latura civilă a procesului penal.
 Observație: nu se poate reține favorizarea făptuitorului la o faptă prv. de legea penală justificată deoarece în
acest caz fapta de favorizare nu este tipică sub aspect subiectiv (nu există tipicitate subiectivă).

LEGITIMA APĂRARE

 Art. 19 alin. 2
 Legitima apărare prezumată: art. 19 alin. 3
 Se diferențiază de:
o Excesul justificat de apărare (exces neimputabil) – cauză de neimputabilitate
o Excesul imputabil de apărare – circumstanță atenuantă legală

CONDIȚII:

A. ATACUL

1. Să existe un atac material

a. Violență fizică sau orice mijloace ce pun în pericol fizic valoarea socială
b. și omisivă dacă se aduce o atingere materială
c. nu e necesar să fie o infracțiune (ex: tentativă nepedepsibilă)
d. NU violențe verbale sau scrise
e. Nu doar stare conflictuală, discuții contradictorii - eventual provocare
2. Atacul să fie direct
a. Amenințe direct persoana/drepturi/interes general
b. Nu e necesar contact fizic nemijlocit între agresor și victimă sau valoare, dar să nu existe între ei un
obstacol pe care agresorul nu îl poate depăși
3. Atacul să fie imediat
a. Actual sau iminent: actual = în curs de desfășurare; iminent = desfășurarea lui e o certitudine, nu o
eventualitate
i. Deci nu trebuie să aștepte ca atacul să fie material și efectiv declanșat, dacă iminența e
inevitabilă în raport de circumstanțe și comportament
b. Dacă atacul e o infracțiune – își pierde caractrul imediat dacă infracțiunea s-a consumat ori epuizare,
după caz.
i. Uneori dispare chiar inainte de consumare: la o tentativă improprie EX: tentativă de omor
dar s-a desistat datorită strigătului public)
ii. Uneori persistă și după consumarea infracțiunii – ex: în cazul infr cu rezultat reversibil (ex:
talhărie – după furt, victima exercită violențe asupra atacatoruui). În cazul infr cu rezultat
ireversibil, consumarea atacului este simultan cu consumarea infracțiunii

4. Atacul să fie injust

a. Persoană responsabilă
i. Excepție: dacă persoana a perceput atacul ca venind din partea unei persoane responsabile.
b. Să nu fie permis de lege
c. Nu trebuie să fie faptă prevăzută de legea penală
d. NU animal (decât dacă a fost pus de cineva)
e. NU dacă chiar atacatorul este în legitimă apărare, lipsit caracterul injust
f. Da, chiar dacă e un atac injust comis din culpă

14
 g. Dacă inițial era justificat legal și ulterior devine injust – există LA (ex: reținerea abuzivă de către
autorități)

5. Atacul să fie îndreptat împotriva celui care se apără, împotriva altei persoane, a drepturilor acestora ori a unui
interes general
a. Poate viza mai multe pf/pj, drepturi, interes general (cel al statului de exemplu)
b. Încercare de sinucidere – acțiunea e un atac împotriva propriei persoane, față de care se poate
interveni în legitimă apărare
c. În principiu, nu contează dacă persoana împotriva căreia se exercită atacul era sau nu era capabilă
OBS: Nu trebuie să prezinte un anumit grad de gravitate

B. APĂRAREA
1. Apărarea să fie o faptă prevăzută de legea penală (tipică)
a. Consumată, tentativă, infr simplă sau complexă
b. Indiferent încadrarea juridică
c. Orice formă de vinovăție: intentie, praet, culpă
i. Dar cel care se apără să aibă cunoșt de atac și să acționeze pentru a-l înlătura
d. Fie de cel împotriva căreia se îndreaptă atacul, fie de către o altă persoană
e. Cel care se apără să conștientizeze existența atacului și implicațiile sale
f. E posibil ca fapta să fie comisă de o pers fizică în numele unei persoane juridice
2. Apărarea să fie necesară pentru respingerea atacului
a. Condiția caracterului idoneu al apărării
b. Apărarea să fie realizată între momentul în care atacul e iminent și momentul consumării lui: deci să
nu fie nici prematură și nici tardivă.
c. Să fie apt să înlăture atacul
i. se apreciată in abstracto, având în vedere natura actelor și nu prin raportare la sansele
concrete de înlăturare
d. indiferent dacă cel care se apărăr putea să prevadă iminența atacului sau dacă acesta a fost inopinat
e. Nu e necesar să fie singura cale de a înlătura atacul – poate opta între modalități alternative, atâta
timp cât e proporțional
3. Apărarea să fie îndreptată împotriva agresorului
a. Nu împotriva unui terț (ex: instigator)
b. Nu împotriva bunurilor agresorului
i. Există posibilitatea să fie îndreptată și împotriva bunului folosit la atac de agresor (ex: atac
prin intermediul unui animal)
c. Victimele colaterale – stare de necesitate, eventual sau eroare de fapt

4. Apărarea să fie precedată de atac

a. În legătură cu caracterul iminent al atacului
5. Apărarea să fie proporțională cu atacul
a. A cărei gravitate e mai mică decât cea a atacului, sau apropiată
b. Nu e necesar pericol grav al atacului
c. In concreto – împrejurări, trăsături persoane, obiecte folosite etc.
d. Lipsa condiției proporționalității:
i. Exces neimputabil – cauză de neimoutabilitate
ii. Exces scuzabil - altă cauză decât stare de tulburare sau temere

CEDO: apărarea – moartea unei persoane – există proporționalitate doar dacă atacul a pus în pericol grav viața,
integritatea, sănătatea sau libertatea persoanei și nu alte drepturi sau alte valori!

CONDIȚIILE LEGITIMEI APĂRĂRI PREZUMATE

1. Atacul să constea într-o acțiune de pătrundere efectivă sau o încercare de pătrundere fără drept într-o
locuință, dependință, încăpere etc.
a. Deci nu locuri împrejmuite sau delimitate, care nu țin de o locuință, încăpere, dependință
2. Pătrunderea trebuie comisă:
a. În timpul zilei, însă NUMAI prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea
b. În timpul nopții, indiferent de mijloacele folosite sau de modalitatea de pătrundere
i. După ce întunericul a luat în mod real locul luminii
ii. Amurg NU, zori DA
iii. Criteriul astronomic - ține cont de ora, ziua, luna in care a fost săv
iv. Se acordă o protecție celui care se apără încercând să respingă un atac nocturn in spații
private, indiferent dacă atacul e sau nu e prin violență

15
 3. Să fie o incercare de pătrundere sau o pătrundere efectivă
a. Poate echivala cu o violare de domiciliu existâns similitudine intre notiunea de domiciliu si aceste
spații art. 224
b. Să nu aibă un temei legal acea pătrundere
c. Sarcina probei pentru neîndeplinirea condițiilor revine OUP
4. Apărarea să fie o faptă prev de legea penală
a. Să urmărească respingerea pătrunderii sau a revenirii pe spațiul protejat fie îndepărtarea atacatorului
din aceste spații
b. Dacă atacatorul a părăsit voluntar – evaluat cu atenție
c. Poate fi săv de orice pers fizică sau juridică
5. Apărarea să fie necesară pentru respingerea ataculuu
6. Apărarea să fie proporțională cu atacul

Efectele LA
 Efectele generale
 Înlătură răspunderea delictuală art. 1360 cc

STAREA DE NECESITATE

 Spre deosebire de LA: victima faptei prv de legea penală nu l-a periclitat cu nimic pe cel care comite fapta
sub imperiul SN

CONDIȚII

A. PERICOLUL
a. Să existe un pericol imediat sau actual
i. Ca urmare a unei acțiuni umane, fenomene naturale, de un animal sau chiar de persoana
vătămată
ii. Real, efectiv, pe punctul de a se produce sau în curs de desfășurare – deci să nu fie viitor
sau deja consumat
iii. Să nu fie provocat intenționat sau din culpă de cel care se salvează (dacă e provocat din
culpă – va răspunde pentru culpa la acea faptă dacă e incriminată)
iv. Dificultățile financiare nu justifică SN
b. Pericolul să amenințe viața, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane, un bun important al
acesteia ori un interes general
c. Pericolul să nu poată fi înlătura altfel decât prin săvârșirea faptei prv de lg pen
i. Caracterul inevitabil al pericolului
ii. Se apreciază IN CONCRETO
iii. Decurge din condiția ca actiunea de salvare să fie singura modalitate de a înlătura starea de
pericol

B. ACȚIUNEA DE SALVARE
a. Acțiunea să constea în săv unei fapte prv de legea penală
i. Tentativă, consumată
ii. Pers fizică sau juridică
iii. Orice formă de vinovăție: int, culpă, praet – dar să conștientizeze că acționează pentru a
înfrunta pericolul și să actioneze în acest scop
b. Să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor ocrotite de lege
i. Caracterul idoneu – apt să conducă la înlăturarea pericolului
ii. Se apreciază IN CONCRETO ( spre deosebire de LA)
iii. Să intervină între momentul in care pericolul a devenit iminent și momentul la care acesta
s-a consumat
iv. Singura modalitate prin care se poate înfrunta pericolul!! Nu există late modalități licite
1. Testul subsidiarității – deci acțiunea de salvare are caracter subsidiar atât
producerii rezultatului (a pericolului) cât și față de alte modalități licite de a
acționa care ar fi apte să înlăture pericolul și ar avea consecințe mai puțin grave
c. Să fie proporțională cu pericolul
i. Testul proporționalității
ii. Să nu pricinuiască urmări vădit mai grave
iii. Dacă sunt doar mai grave, dar nu vădit – există SN
iv. Evaluarea in concreto

16
 v. Dacă nu a conștientizat că pricinuiește urmări vădit mai grave – exces neimputabil – cauză
de neimputabilitate
vi. Dacă a cunoscut – depășirea limitelor stării de necesitate: art. 75 lit. c – circ atenuantă
legală
d. Acțiunea să nu fie săvârșită de către o persoană care avea obligația de a înfrunta pericolul, pentru a
se salva pe sine
i. Pompieri, polițiști, salvamont
ii. Vor putea invoca SN în măsura in care acționează pentru a salva terțe persoane, dar nu
pentru a se salva pe sine!

EFECTELE
 Efectele generale
 Nu înlătură răsp civilă față de terțe persoane – ipoteză autonomă de răsp delictuală pentru fapta proprie,
întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză art. 1361
 Art. 1362 – nu e înlăturată răsp civilă pentru persoana in favoarea căreia s-a realizat acțiunea de salvare
 Dacă s-a adus prejudicii celui care a creat starea de pericol – nu va fi angajată răspunderea făptuitorului

EXERCITAREA UNUI DREPT SAU ÎNDEPLINIREA UNEI OBLIGAȚII

CONDIȚII

A. Exercitarea unui drept recunoscut de lege (autorizarea legii)

a. Exercitarea unui drept are caracter facultativ
b. Persoană fizică/ juridică
c. Lege – acte normative, hot judecătorească
d. Drept: drepturi subiective, prerogative recunoscute de lege
e. Exercitarea dreptului să fie în limitele prevăzute de lege (ex: dr de retenție pentru abuz de încredere)
f. Decizia HP 26/2015 – medicii
g. Dacă incriminează săv faptei ”fără drept” sau „in mod ilegal” – lipsește tipicitatea, deci nu ne aflăm
în acest caz
B. Îndeplinirea unei obligații impuse de lege cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta (ordinul
legii)
a. De o persoană fizică sau juridică
b. Îndeplinirea unei obligații are caracter obligatoriu
c. Activitățile efectuate să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim și să fie necesare într-o
societate democratică
C. Îndeplinirea unei obligații impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu
este în mod vădit ilegală (comanda autorității legitime)
a. invocat de o persoană fizică sau juridică
b. să fie impusă de autoritatea competentă (civilă sau militară)
c. să fie impusă cu respectarea conditiilor de fond și formă prv de lege
d. să nu provină de la o autoritate privată
e. poate fi impusă în mod ilegal, dar nu vădit ilegal. Deci să aibă o aparență de legalitate

EFECTELE

 efectele generale
 în principiu, înlătură răsp civilă art. 1353. Totuși, exercitarea în mod abuziv a dreptului poate conduce la
reținerea răsp delictuale art. 14 alin. 1
 excepție art. 1364 – nu îl exonerează de răspundere ”pe cel care putea să își dea seama de caracterul ilicit al
faptei sale”

CONSIMȚĂMÂNTUL PERSOANEI VĂTĂMATE

 faptă tipică
 consimtămantul să nu se afle printre elementele de tipicitate ale infractiunii – deaorece in acest caz, atunci
existenta consimtamantului duce la inlaturarea tipicității.
 Atat persoanfă fizică, cât și persoană juridică
 Indiferent de forma de vinovăție

17
  Poate conduce și la existența unei incriminăru autonome (ex: uciderea la cererea victimei)

CONDIȚII

A. Să existe un consimțământ valabil exprimat al persoanei vătămate cu privire la savarsirea faptei prev de
legea penală
a. Serios, liber și exprimat in cunostinta de cauza. Dacă e pj – de la org de conducere care pot angaja
pj
b. Discernământ - Să provină de la o persoană capabilă de a-și da seama de urmările faptelor sale. Dar
nu e necesar să aibă cap de ex deplină
c. Determinat și neechivoc
d. Să nu fie viciat: eroare, dol, violență
e. Exprimat în orice formă – poate fi exprimat și tacit
f. Uneori legea poate ce necesit formei scrise
B. Consimtamantul sa priveasca valori sociale al caror titular este persoana vatamata si de care aceasta poate
dispune in mod legal
a. Pers vătămată să fie titularul valorii sociale
b. Art. 22 alin 2 -există valori sociale de care titularul nu poate dispune, fie că nu îi aparțin, fie că ar
duce la o pierdere ireversibilă și totală: viața
c. Uneori legea exclude expres efectul justificativ – ex. art. 211 alin 3
d. Uneori consimt nu duce la exlcuderea raspunderii, acand in vedere ansamblul imprejurărilor – ex:
doi se bat pe stradă, nu exclude pentru tulb linistii publice
e. Trebuie dat personal. Dar nu ar trebui exclus să poată fi dat prin mandatar
C. Cons sa fie anterior primului act de executare al faptei tipice
a. Dacă consimt survine pe parcurs, se poate reține existența unei tentative
b. Nu poate fi ratificat ulterior
c. Activități care se prelungesc in timp – să fie valabil pe toată durata faptei

EFECTE

 Efectele generale
 Dacă din culpă se produce un rezultat mai grav, pentru care nu a existat consimt -va răspunde pentru fapta
mai gravă comisă din culpă
 Răspundere civilă – in principiu, nu se poate exclude sau limita prin conventii răspunderea pentru fapte
comise cu intentie sau culpă gravă art. 1355 alin 2
o Deci pt imprudență e înlăturată răspunderea civilă
o Art. 1355 alin 3 – prejudicii cauzate integrit fizice și psihice ori sănătății victimei – nu produce
niciodată efecte. In practică, se admite: ex. chirurgie

18
 IMPUTABILITATEA

NOȚIUNE

 ”Vinovăția” ca trăsătură esențială a infracțiunii se numește imputabilitate.

o Teoria normativă a vinovăției – imputare făcută unei persoane din partea societății pentru incalcarea
ordinii juridice
o Nu e susceptibilă de forme de vinovăție, spre deosebire de vinovăția drept element constitutiv al
infracțiunii (latura subiectivă)
 Presupune ca făptuitorul să fie responsabil:
o Aptitudinea de a intelege semnificatia actiunilor și inactiunilor sale ori a urmărilor: factorul
intelectiv
o Aptitudinea de a le controla, de a fi stăpând pe ele: factorul volitiv
 Deci să cunoască imprejurările și să aibă posibilitatea de a se conforma normelor.
 Există și cauze speciale de imputabilitate ex: constrângerea la darea de mită

EFECTE generale

 Înlătură caracterul penal al faptei

 Clasare, achitare
 Produc efecte in personam
 Nu se răsfrâng asupra participanților
 Ceilalți participanți vor răspunde în condițiile participației improprii art. 52 alin. 3
o Excepție: cazul fortuitt – efect in rem, se răsfrânge
 Instanța nu poate aplica:
o Pedepse
o Măsuri educative
 Poate aplica:
o Măsuri de siguranță

CONSTRÂNGEREA FIZICĂ

 Cauză de neimputabilitate constând în presiunea pe care un eveniment imprevizibil și irezistibil (forță

majoră) sau o persoană ori un animal o exercită asupra fizicului unei persoane, care are drept urmare lipsirea
acesteia de posibilitatea de a avea control asupra acțiunilor sale, determinând-o astfel să comită o faptă
prevăzută de legea penală, nejustificată. Art. 24
 Făptuitorul, deși conștient, nu poate să controleze actiunile sale, nu poate să actioneze liber, deci nu poate să
respecte norma legală

CONDIȚII

A. Existența unei constrângeri fizice asupra făptuitorului

a. Rezultă din:
i. Eveniment imprevizibil și irezistibil
ii. O persoană sau un animal
1. Cauză internă (ex: stare de leșin) sau exterioară
b. Persoana care constrânge va răspunde in conditiile participatiei improprii la instigare
c. In caz de actio libera in cauza, va răspunde penal (constrângerea e provocată de faptuitor, cu stiință)
d. Făptuitorul să nu fi prevăzut și evitat
e. Să existe în momentul săvârșirii faptei, pe tot parcursul săvârșirii in cazul infr continue, continuate.
Iar la progresivă – in mom actiunii, nefiind necesar ulterior
f. Omisive – pe toată durata
g. Concurs – pentru fiecare infracțiune in parte
B. Constrângerea să fie irezistibilă
a. Să nu poată opune rezistență eficace
b. In concreto
c. Nu are posibilitatea de a lăsa să se producă vreun ”pericol”, deci nu are opțiunea intre a actiona și a
nu actiona. El actionează, fiind constrâns de o forță independentă de voința sa
C. Fapta săvârșită sub imperiul constrângerii să fie prevăzută de legea penală și nejustificată
a. Actiune sau inactiune
b. Tentativă sau consumată
c. Autor sau participant

19
 d. Sunt imputabile dacă a continuat să actioneze după incetarea constrângerii

EFECTE

 Efectele generale
 Inlătură răspunderea civilă
 Pers care l-a constrâns răspunde pentru participație improprie in forma instigării, atât pe latură penală cât și
civil.

CONSTRÂNGEREA MORALĂ

 Cauză de neimputabilitate constând în presiunea pe care actiunea unei persoane o exercită asupra psihicului
unei alte persoane prin amenințarea cu un pericol grav, iminent, inevitabil și injust, ce are drept urmare
lipsirea acesteia de posibilitatea de a avea control asupra voinței sale, determinând-o astfel să comită o faptă
prevăzută de legea penală sub stăpânirea unei temeri grave art. 25
 Nu poate să decidă liber ce comportament să urmeze

CONDIȚII

1. Existența unei constrângeri exercitate asupra psihicului unei persoane de către o altă persoană, prin
amenințare cu un pericol grav
a. Decât de către o altă peroană (nu alte surse) deci numai acțiunea umană
b. Direct/indirect, oral, scris, prin mijloace de comunicare la distanță etc.
c. Răul (pericolul cu care e amenințat):
i. Grav – de natură a produce consecințe ireversibile ori greu de înlăturat
ii. Iminent – nu eventual
iii. Inevitabil – altfel decât prin comiterea faptei
iv. Injust și proporțional cu urmarea faptei prev de legea penală
v. Să privească persoana făptuitorului sau altă persoană
d. Pot exista și violențe fizice cu ocazia amenințării
e. Nu are altă alternativă
f. Se reține participația improprie sub forma instigării
g. Constrângerea să existe în momentul săv faptei prv de legea penală, respectiv pe tot parcursul
săvârșirii in cazul infr. continue sau continuate
h. Progresive – în momentul actiunii infracționale
i. Concurs – pt fiecare
2. Constrângerea morală să fie irezistibilă
a. Să nu poată opune rezistență eficace
b. Nu are altă modalitate de a înfrunta pericolul
c. In concreto
d. Spre deosebire de SN – nu are nicio opțiune
3. Fapta săvârșită sub imperiul constrângerii morale să fie prevăzută de legea penală și nejustificată
a. Acțiune sau inacțiune
b. Consumată sau tentativă
c. Să fi fost solicitată direct sau indirect de cel care exercită constrângerea
d. Autor, participant
e. Dacă există deja o cauză justificativă – aceasta va opera in rem, nemaifiind necesară analiza
condiției imputabilității
f. Faptele sunt imputabile dacă a continuat după ce constrângerea a încetat

EFECTE

 Efectele generale
 Înlătură răspunderea civilă
 Persoana care exercită actele de constrângere răspunde pentru participație improprie și pe latura penală și
civil

EXCESUL NEIMPUTABIL

20
  Art. 26 alin. 1 și 2:
o De LN
o De SN

CONDIȚII

A. Excesul neimputabil de apărare

1. Toate condițiile de la atac și apărare mai puțin condiția proporționalității

2. Depășirea proporționalității se datorează tulburării sau temerii
a. Voluntar sau involuntar
b. Depășirea unei apărări proporționale – numai cu intenție indirectă
c. Să nu fie vădit și semnificativ disproporționată
d. Dacă e datorată altor cauze – se va putea reține eventual exces scuzabil – circ atenuantă legală
e. Doar pentru persoana fizică

Distincții față de circumstanțele atenuante: exces scuzabil și provocarea:

 Actul de provocare – violență, atingere gravă a demnității, altă acțiune ilicită gravă, împotriva făptuitorului
sau a altuia, să nu fie imputabil celui care a comis fapta in stare de provocare, puternică tulburare sau emoție,
iar riposta să fie comisă față de cel care l-a provocat, cu intentie sau preaeterintenție, determinată de actul de
provocare, concomitentă sau posterioară actului de provocare.
 Exces scuzabil – nu se află sub stare de tulburare sau temere, dar are loc o depășirea a proporționalității unei
apărări.
 La provocare – atacul este deja consumat, în timp ce la LA atacul este iminent
 Provocarea este incompatibilă cu reținerea excesului neimputabil, care presupune un atac iminent
 Pentru provocare, nu e necesar să existe un atac material, direct, imediat sau actual, fiind suficient o atingere
gravă adusă demnității, deja consumat.

EXCES NEIMPUTABIL ÎN ACȚIUNEA DE SALVARE

 Toate condițiile de la SN
 NU trebuie îndeplinită condiția proporționalității:
o Dar să nu aibă reprezentarea că pricinuiește urmări vădit mai grave
 Dacă pricinuiește urmări mai grave, dar nu vădit – există cauză justificativă a SN
 Eixstă o depășire a limitelor SN și dacă, deși în ansamblu urmare produsă nu este mai gravă decât cea care s-
ar fi produs, este mai gravă decât cea STRICT necesară pentru salvare!
o În acest caz ne aflăm tot în cazul excesului neimputabil, dacă nu a conștientizat
 Dacă cunoaște – circ atenuantă legală 77 lit. c
 Doar persoană fizică

EFECTE

 Efectele generale
 Exces neimputabil de LA: Răspunderea civilă nu este înlăturată , făptuitorul putând fi obligat la o
indemnizație adecvată și echitabilă art. 1360 alin 2. Acest articol privește atât exesul neimputabil cât și
excesul scuzabil (art. 77 lit. b).
 Exces neimputabil de SN: răspunderea civilă nu e înlăturată în dauna terților, temeiul îmbog fără justă cauză
art. 1361.

MINORITATEA FĂPTUITORULUI

 Persoană care nu înțelege semnificațiile faptei sale din cauza dezvoltării insuficiente psiho –fizice, datorate
vârstei fragede
 Lipsește discernământul făptuitorului
 Dacă există o cauză justificativă – va opera in rem, deci clasare/achitare pe acel temei

21
CONDIȚII

a. Săvârșirea unei fapte prv de legea penală și nejustificată de către un minor care nu îndeplinește condițiile
legale pentru a răspunde penal
o Autor sau participant
o Formă consumată, tentativă

1. Prezumția absolută de lipsă de discernământ: minor sub 14 ani:

 Nu se poate răsturna

2. Prezumție relativă de lipsă de discernământ: minor 14-16 ani (sub 16 ani)

 Să se dovedească existența discernăm cu expertiză psihiatrică art. 184 alin 1 obligatorie). Dar poate
fi coroborată cu orice mijloc de probă
 Dacă se constată că nu avea discernământ – se reține MINORITATEA (nu iresponsabilitatea)
3. Prezumție relativă de existență a discernământului: minor peste 16 ani (sub 18 ani)
 Poate fi înlăturată prin mijloacele de probă administrate
 Dacă se constată lipsa discernământ – se va reține IRESPONSABILITATEA (nu minoritatea).

b. Existența stării de minoritate la momentul săv faptei

 Infracțiune progresivă anterior 14 ani și efecte ulterior– da minoritate

 Infracțiune continuă, continuată sau de obicei consumată sub 14 ani, epuizată după – minorul va răspunde
doar pentru faptele săvârșite după împlinirea vârstei de 14 ani (dacă se doved discernământul)

EFECTE

 Efectele generale
 Se poate dispune măsura plasamentului sa au supravegherii specializate Lg 272/2004
 Nu înlătură, de plano, răspunderea civilă:
o Minor sub 14 ani – prezumție relativă de lipsă de discernământ
o Minor peste 14 ani – prezumție relativă de discernământ
 Există răspunderea pentru fapta altuia – părinții art. 1372

Deci: minorul între 14-16 ani - există o prez relativă de lipsa de capacitate penală, dacă nu se doved altfel. Dar
teoretic răspunde civil dc există o prez relativă de existență a discernământului sub acest aspect (deci prezumțiile sunt
inverse).

IRESPONSABILITATEA

 Cauza de neimputabilitate constând în starea de incapacitate psiho –fizică a persoanei care, fie din cauza unei
boli psihice, fie din alte cauze, este lipsită de capacitatea de a-și da seama de acțiunile sau inacțiunile sale sau
de urmărire acestora (factorul intelectiv) precum de capacitatea de a le controla (factorul volitiv).
 Lipsește discernământul

CONDIȚII

a. Existența unei stări de incapacitate psihică în momentul săvârșirii faptei

o Orice persoană peste 16 ani este prezumată că are discernământ și că răspunde penal – prezumție
relativă ce poate fi răsturnată cu probe (nu neapărat expertiză medico legală psihi)
o Să fie lipsită de capacitatea de a-și da seama de acțiunile sau inacțiunile sale sau de urmărire
acestora (factorul intelectiv) ori de capacitatea de a le controla (factorul volitiv) – deci să fie afectată
capacitatea de a raționa, memora și înțelege, nu e suficiet să nu realizeze
o Să existe la momentul săvârșirii faptei (pe tot parcursul săvârșirii
o Se stabilește pe baza unei expertize ml psihi
o Actio libera in causa - și-a provocat anterior voluntar sau din culpă starea – nu se va reține cauza de
neimputabilitate
o Infr progresivă, omisivă, concurs – observații ca la celelalte cauze de neimput.
b. Incapacitatea psihică să fie determinată de o boală psihică sau alte cauze anormale

22
 o Consum cronic de alcool – se va reține iresponsabilitatea
c. Acțiunea sau inacțiunea făptuitorului să fie faptă prv de legea penală și nejustificată
o Autor, participant
o Dacă există cauză just – nu mai analizăm

EFECTELE

 Efectele generale
 În principiu, înlătură răspunderea civilă art. 1367
 Poate fi angajată răspunderea pentru fapta altuia sau poate funcționa obligația subsidiară de indemnizare în
temeiul art. 1372.
INTOXICAȚIA

 Intoxicația completă și involuntară cu alcool sau substanțe psihoactive – cază de neimputabilitate

 Art. 241 lpa – substanțe psihoactive
 Lipsește discernământul
 Feluri:
o Intoxicația voluntară – chiar dacă persoana nu a intenționat să ajungă în acea stare
o Intoxicația involuntară
o Intoxicația completă – pierde capacitățile intelective sau volitive
o Intoxicația incompletă – doar o diminuare
 Intoxicația involuntară completă – cauză de neimputabilitate
 Intoxicația involuntară incompletă – poate fi circumstanță atenuantă
 Intoxicația voluntară completă, Intoxicația voluntară incompletă – circumstanță agravantă, element
constitutiv al infracțiunii, după caz, poate fi circumstanță atenuantă sau poate duce la reținerea comiterii
faptei din culpă

CONDIȚII

1. Existența stării de intoxicație involuntară completă la momentul săvârșirii faptei

 Să se fi produs involuntar sau din eroare
 Să fie completă – adică să fi pierdut capacitățile intelective sau volitive
 Să existe pe tot parcursul săv faptei la cele cu durată de consumare (progresivă – la momentul activității
infracționale)
 Actio libera in causa – nu e cauză de neimput
 Nu e suficient doar la momentul luării rezolutiei infracționale
 Omisive – pe tot parcursul
 Concurs – fiecare
2. Acțiunea sau inacțiunea să constituie o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată

EFECTELE

 Efectele generale
 Civil – înlătură răspunderea civilă.
o art. 1367 alin. 2 -actio libera in causa (la fel ca pe latură penală).

EROAREA

 cauză de neimputabilitate constând în necunoașterea sau cunoașterea greșită a realității sau a unei prevederi
legale de către o persoană responsabilă
 poate fi invocată și de persoană juridică (organele de conducere se aflau în eroare)

Clasificare:
Eroarea asupra tipicității = cu privire la elementele de tipicitate (obiect, subiect, element material, urmare imediată
etc.).
Eroarea asupra antijuridicității = eroarea asupra caracterului ilegal al faptei

23
Eroarea vincibilă (culpabilă) = care poate fi evitată dacă autorul ar fi acționat diligent (er. asupra tipicității nu va
exclude decât intenția, nu și culpa)
Eroarea invincibilă = imposibilitatea evitării unei percepții false a realității, indiferent de numărul diligențelor
rezonabile.

Eroarea de fapt – asupra unei stări, situații sau împrejurări

Eroarea de drept – asupra unei norme de drept penal sau extrapenal

EROAREA ASUPRA TIPICITĂȚII

 poate fi eroare de fapt sau eroare de drept extrapenal

 nu e o veritabilă cauză de neimputabilitate, ci în realitate înlătură elementul vinovăție din structura tipicității
 Condiții:
1. Săvârșirea unei fapte care întrunește toate elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, cu
excepția tipicității subiectiv
2. Persoana care a săvârșit fapta să nu fi cunoscut ori să fi cunoscut greșit existența unei stări, situații sau
împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei, respectiv să nu fi cunoscut ori să fi cunoscut greșit
existența unei dispoziții legale extrapenale referitoare la tipicitatea faptei
 Eroarea de fapt asupra tipicității:
 Stare = felul in care se prezintă o persoană, entitate
 Situație = poziția unei persoane, entitate în cadrul relațiilor sociale
 Împrejurare = realitatea externă
 Să nu existe nici măcar o îndoială
 Nu există eroare de fapt asupra tipicității în cazul:
 Aberratio ictus
 Error in personam
 Infracțiuni complexe – eroarea de fapt asupra tipicității infracțiunii absorbante – înlătură
caracterul penal doar a acesteia, făptuitorul putând fi tras la răspundere pentru infracțiunea
absorbită. Dacă e invers, poate duce la înlăurarea caracterului penal al faptei absorbante
 Eroare de drept extrapenal:
 Art. 30 alin. 4 cu referire la alin. 1 -3
 Este necesar ca la momentul comiterii faptei, norma extrapenală ori
comportamentul pe care acesta îl interzice să nu fi fost cunoscute în niciun mod.
3. Existența erorii la momentul săvârșirii faptei
 Pe toată durata activității infracționale – durată de consumare
 Infracțiune progresivă – la mom actului infracțional

Efecte

 Eroarea de fapt sau de drept extrapenal asupra tipicității INVINCIBILĂ este cauză de neimputabilitate
(dar nu veritabilă)
 Înlătură tipicitatea subiectivă a faptei – indiferent dacă e culpă, praet, intentie.
 Dacă este vincibilă – este cauză de neimputabilitate și are acest efect numai atunci când nu este incriminată
din culpă, ci doar din intenție. Deci dacă există o eroare vincibilă asupra tipicității, aceasta va înlătura
caracterul penal al faptei doar dacă nu este incriminată din culpă, altfel va răspunde pentru culpă.

EROAREA ASUPRA ANTIJURIDICITĂȚII

 Art. 30 alin 5
 Din eroare, făptuitorul apreciază că fapta este permisă de ordinea juridică
 Nu înlătură vinovăția din structura tipicității, nu înlătură nici antijuridicitatea ci face ca fapta să nu fie
imputabilă
 Eroare de fapt sau de drept asupra antijuridicității invincibile este o veritabilă cauză de neimputabilitate.
 Eroare de fapt asupra antijuridicității – din cauza cunoașterii greșite a unei stări, situații, împrejurări,
făptuitorul crede că fapta sa este justificată (ex: aprecierea greșită a existenței consimțământului victimei).
 Eroare de drept asupra antijuridicității
o poate fi atât de drept extrapenal, cât și penal.
o Nu a cunoscut sau a cunoscut greșit existența unei dispoziții legale extrapenale sau penale
referitoare la existența unei cauze justificative

24
 o Include eroare asupra existenței sau a limitelor cauzelor justificative – e o eroare de drept
 Doar eroare de fapt sau de drept asupra antijuridicității INVINCIBILE este cauză de neimputabilitate

Efecte

 Efectele generale
 Doar eroarea de fapt sau de drept asupra antijuridicității invincibile este cauză de neimputabilitate și deci
înlătură caracterul penal al faptei
o Dacă e vincibilă: făptuitorul va răspunde pentru fapta săvârșită cu intenție, eventual reține
circumstanță atenuantă art. 75 alin. 2 lit b că se afla in eroare din culpa sa

CAZUL FORTUIT

 Cauză de neimputabilitate care înlătură caracterul penal al faptei constând în împrejurarea exterioară a cărei
intervenție imprevizibilă se adaugă peste o acțiune sau inacțiune licită sau ilicită a unei persoane și care
conduce, astfel, la producerea unui rezultat ce nu putea fi prevăzut art. 31

Condiții

a) Existența unei împrejurări exterioare imprevizibile care se suprapune peste activitatea licită sau ilicită a
făptuitorului

 Imprevizibil în mod general, obiectiv: nici autorul și nici orice altă persoană
 Imprevizibilitatea privește atât evenimentul cât și rezultatul
 Originea împrejurării:
o O faptă umană
o Fenomen natural
o Un animal
o Defecțiune tehnică
 Caz fortuit - Culpa fără prevedere:
o Între ele există o situație intermediară: autorul nu a prevăzut, nici nu putea, dar altcineva ar fi putut.
– în acest caz lipsește vinovăție (dc nu e culpă) spre deosebire de caz fortuit, unde lipsește
imputabilitatea și nu vinovăția din structura tipicității.
 Împrejurarea poate interveni anterior, concomitent sau ulterior faptei autorului
 Rezultatul să fie diferit decât cel care s-ar fi produs altfel
 Dacă se reține culpa, este exclus cazul fortuit

b) Acțiunea sau inacțiunea să constituie o faptă prevăzută de legea penală

 Acțiunea faptuitorului produce urmarea vătămătoare și nu împrejurarea imprevizibilă
 Să existe un raport de cauzalitate între actul făptuitorului și urmarea socialmente periculoasă

EFECTELE

 Înlătură caracterul penal al faptei – neimputabil

 In rem – se răsfrânge asupra participanților (singura cauză de neimputabilitate care are acest efect!)
 Clasare, achitare
 Răspundere civilă:
o Înlătură răspunderea civilă art. 1351, dar poate fi angajată răsp pentru fapta lucrului, animal, ruina
edificiului.

25
 FORMELE INFRACȚIUNII INTENȚIONATE

ACTELE DE PREGĂTIRE

 Acte materiale, intelectuale, licite sau ilicite

 Anterior săvârșirii unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate
 Realizate cu intenție
 Să nu facă parte din activități ce intră în elementul material al infr
 Nu sunt incompatibile cu reținerea infracțiunii sav cu intentie repentină
 Nu sunt o condiție sine qua non pentru reținerea premeditării
 Dacă sunt realizate de o altă persoană - complicitate anterioară, când infractorul s-a folosit de acestea. Dacă
sunt de autor, vor fi absorbite
 Anterioare începerii executării hotărârii de a săv o infracțiune intenționată nefiind o tentativă pedepsibilă
 Nu sunt incriminate.
o E posibil să fie asimilate tentativei pedepsibile
o Incriminate ca infracțiune consumată distinctă
 Distincția de actele de executare este uneori dificilă – elementel de factură obiectivă apte să reliefeze
rezoluția infracțională cum ar fi analiza dinamicii actului, a aptitudinii de a reliefa rez infr, etc.

TENTATIVA

 Art. 32 alin1 = punerea în executare a intenției de a săvârșit infracțiunea care este întreruptă sau nu și-a
produs efectul, deci nu se produce urmarea socialmente periculoasă prevăzută de lege
 Poate să existe atât la infracțiunile de pericol cât și la cele de rezultat
 Presupune intenție directă sau indirectă
 Posibilă la infracțiunea continuă și cea continuată
 Forma de vinovăție reținută la tenativă va fi cea reținută pt forma consumată
 Infracțiune autonomă care conține: obiect juridic, obiect material, subiecți, latura obiectivă și latură
subiectivă
o Participația e posibilă în toate formele ei
o Urmarea imediată constă, de regulă, într-o stare de pericol, dar uneori poate fi și un rezultat
o Intenție directă sau indirectă întotdeauna (defapt nu există decât o intenție specifică faptei
consumate)
 Tentativa NU ESTE POSIBILĂ:
o Infracțiunile omisive proprii
 Dc se consumă prin simpla neîndeplinire a obligației prv de lege
 Este posibilă la infracțiunile omisive improprii
o Infracțiunile de obicei sau de simplă repetare
o Infracțiunile cu executare promptă săvârșite prin viu grai
o Infracțiunile de consumare anticipată
o Infracțiunile din culpă sau praeterintenționate
 Totuși: art. 36 alin 3 – există și situații de excepție în care tentativa la o infracțiune
complexă comisă cu praeterintenție este incriminată ex: talharia urmată de vătămare
corporală 234 alin. 3 ).

MODALITĂȚILE TENTATIVEI

 În funcție de stadiul de realizare a activității infracționale:

a) Tentativa imperfectă
a. Întreruptă, neterminată
b. Voluntar sau din motive independente
c. Cauzele de întrerupere sunt întotdeauna supravenite față de activitățile efectuate pana la momentul
intervenirii lor
d. Pot fi și doar cauze imaginare
e. Este posibilă atât la infracțiunile de pericol cât și la cele de rezultat
f. Doar desistarea este posibilă
b) Tentativa perfectă
a. Tentativa terminată
b. Când executarea acțiunii infracționale a fost complet efectuată, însă urmarea socialmente
periculoasă urmărită sau acceptată nu s-a produs, din cauze indepedente de voința acestuia
c. Cauzele pot fi anterioare, concomitente sau ulterioare executării

26
 d. Este posibilă la infracțiunea de rezultat și de pericol concret
i. Excepție: nu e posibilă la anumite infracțiuni de rezultat: ex: furt, viol. – dc. săv activității
echivalează cu consumarea infracțiunii
e. Nu este posibilă la infracțiunea de pericol abstract
f. Doar împiedicarea producerii rezultatului este posibilă

 Nu se mai face distincție între tentativa proprie și cea improprie:

a) Tentativa proprie și improprie = tentativa idonee
 Periculoasă art. 32 alin. 1
 Caracterul idoneu se apreciază în raport de un bonus pater familias
 CONDIȚIILE TENTATIVEI IDONEE:

a) Să existe intenția directă sau indirectă a făptuitorului de a săvârși o infracțiune

b) Intentia să fie pusă în executare
o A depășit actele preparatorii
o Actele să corespundă tipicității obiective prv de lege sau să fie intim
legate de activitatea interzisă de norma de incriminare, evidențiind fără
echivoc rezoluția infracțională
o Actele de executare să fie socialmente periculoase și de natură a releva
posibilitatea producerii urmării
o Infracțiune complexă – se reține tentativa din momentul în care există
început de executare a acțiunii-mijloc
c) Actele de executare să fi fost întrerupte sau deși duse la capăt, nu s-a produs
efectul din orice motiv
o Indiferent motivele întreruperii
o Mijloacele folosite de faptuitor erau suficiente pentru producerea urmării,
dar din imprejurări independente nu s-a produs SAU executare completă,
dar datorită defectuozității mijloacelor nu erau in concreto apte să
producă rezultatul ori datorită lipsei obiectului material din locul unde
faptuitorul credea că se află (tentativa improprie)
b) Tentativa absolut improprie = tentativa neidonee
 Nepericuloasă
 Art. 32 alin 2
 Nu este o veritabilă tentativă
 Defapt lipsește tipicitatea
 Aprecierea caracterului – bonus pater familias
 Mod eronat, absurd în care a fost concepută executarea
 Diferit de fapta putativă = nu este absurd concepută, ci coerentă, își produce rezultatul, dar
în realitate nu are caracter infracțional - eroare cu privire la norma de incriminare sau cu
privire la un element normativ al acesteia

INCRIMINARE

 Doar tentativa idonee se pedepsește

 Sistemul incriminării limitate – numai când lg prevede expres
 Art. 174 – prin comiterea unei infracțiuni se înțelege și doar în forma de tentativă
o Complexă – dacă infracțiunea absorbită rămâne în stadiul de tentativă, se va reține forma consumată
(ex: ultraj în formă consumată). 257și 279 (ultraj și ultraj judiciar) nici nu a mai reglementat expres
că se sancționează în forma de tentativă - p: 185-186 nu ințeleg ce vrea să zică
 Principiul diversificării - reduse limitele cu jumătate
 Nu va opera în privința pedepselor complementare, accesorii, MS
 Amendă – doar pe nr. de zile-amendă (nu și valoarea unei zile amendă)
 Dacă avem A care însoțește închisoare – doar limitele închisorii se vor reduce
 Excepție: art. 36 alin 3

27
 CAUZE DE NEPEDEPSIRE A TENTATIVEI

1. DESISTAREA

 Cauză de nepedepsire a tentativei idonee constând în renunțarea voluntară de către făptuitor la continuarea
actelor de executare a infracțiunii începute, înainte de terminarea executării acțiunii tipice și de descoperirea
faptei.
 Doar în cazul infracțiunilor ce pot fi săvârșite în forma tentativei întrerupte (imperfecte), indiferent dacă sunt
de pericol sau de rezultat.
Condiții:
a) Să pună în executare intenția de a comite infracțiunea
o Dacă actele de executare au fost integral săvârșite, nu se mai poate desistare, ci eventual
împiedicarea producerii rezultatului.
o Nu e posibilă la tentativa perfectă, ci doar la tentativa imperfectă.
b) Întreruperea benevolă
o Voluntară, deși nu contează mobilul desistării
o Să nu existe un element exterior care să îl fi determinat
o Să nu fi renunțat sub imperiul unei constrângeri morale sau fizice.
o Prin acțiune sau inacțiune (după cum infracțiunea e omisivă improprie sau comisivă)
o nu există desistare dacă a amânat doar săvârșirea faptelor datorită împrejurărilor concrete în care nu
a mai putut săvârși sau a însărcinat pe o altă persoană să le continue (în acest caz nu e voluntară)

c) Întreruperea să fie anterioară descoperirii faptei

o Descoperire = cunoașterea de către orice persoană a faptei, chiar dacă autorul rămâne necunoscut
d) Urmarea socialmente periculoasă să nu se fi produs
o nu e necesar ca desistarea să fie definitivă, gândul criminal putând subzista

 coautorat – e necesar ca toți coautorii să se fi desistat. Dacă numai unul s-a desistat, doar acesta va beneficia
de cauza de nepedepsire
 doar autorul beneficiază de cauza de nepedepsire nu și complicii și instigatorii, deoarece cauza de
nepedepsire are caracter PERSONAL:
o participanții – art. 51 împiedicarea consumării infracțiunii
 actele îndeplinite – elemente constitutive ale altei infracțiuni = răspunde pentru aceea (acte de executare
calificate)

28
 2. ÎMPIEDICAREA PRODUCERII REZULTATULUI

 cauză de nepedepsire a tentativei idonee, ce produce efecte în 2 ipoteze:

o împiedicarea personală a producerii rezultatului = împiedicarea voluntară și eficientă de către autor
a producerii urmării socialmente periculoasă a faptei prevăzute de norma de incriminare, după
executarea în întregime a activității infracționale și înainte de descoperirea faptei
o împiedicarea producerii rezultatului prin încunoștințarea autorităților = încunoștințarea autorităților
de către autor, în mod voluntar și înainte de descoperirea faptelor, astfel încât consumarea să poată
fi împiedicată
 Condiții:
o Să pună în executare intenția de a comite o infracțiune
 Să execute toate actele specifice formei tip a infracțiunii, necesare
 Posibilă doar la tentativa perfectă
o Împiedicarea voluntară a producerii rezultatului prin una dintre cele două forme: personală sau prin
încunoștințarea autorităților
 Nu e suficientă simpla încunoștințare, ci este necesar ca acestea să fi intervenit și reușit să
împiedice în concret producerea rezultatului, deci dacă ele nu intervin în timp util, nu e
cauză de nepedepsire
 Nu se confundă cu înlăturarea consecințelor infracțiunii, care are natura unei circumstanțe
atenuante
 Nu se poate decât printr-o acțiune (nu și prin omisiune)
 Nu sub imperiul unei constrângeri sau alt eveniment exterior
 Nu prezintă importanță mobilul
o Împiedicarea să aibă lor anterior descoperirii faptei
 Descoperire = orice persoană, indiferent dacă autorul rămâne necunoscut

o Urmarea socialmente periculoasă să nu se fi produs
 Urmarea nu se produce datorită actelor de împiedicare ale făptuitorului
 Deci trebuie să fie eficace (eficientă)
 Poate avea loc numai în cazul infracțiunilor de rezultat.
 Nu poate avea loc în cazul infracțiunilor de rezultat care nu sunt susceptibile de
tentativă perfectă (Ex: furt, viol ) – în cazul acestora doar desistarea este posibilă
 Producerea rezultatului să fie întotdeauna ulterioară realizării actelor de executare
ale infracțiunii

 coautorat – e necesar ca toți coautorii să se fi desistat. Dacă numai unul s-a desistat, doar acesta va beneficia
de cauza de nepedepsire
 doar autorul beneficiază de cauza de nepedepsire nu și complicii și instigatorii, deoarece cauza de
nepedepsire are caracter PERSONAL:
o participanții – art. 51 împiedicarea consumării infracțiunii
 actele îndeplinite – elemente constitutive ale altei infracțiuni = răspunde pentru aceea (acte de executare
calificate)

29
 INFRACȚIUNEA FAPT CONSUMAT

 consumarea infracțiunii – momentul în care fapta concretă corespunde modelului-tip abstract din norma de
incriminare, deci întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii
 infracțiuni de rezultat = producerea rezultatului prevăzut de lege
 infracțiuni de pericol abstract = producerea pericolului concret prevăzut de lege
 infracțiuni de pericol abstract = momentul acțiunii/inacțiunii infracționale
 Relevanță:
o Legea aplicabilă, momentul de început al termenului de prescripție a răspunderii penale

INFRACȚIUNEA FAPT EPUIZAT

 Pt. infracțiunile simple - momentul consumării = momentul epuizării

 Epuizarea = momentul plasat în timp după consumarea infracțiunii când se produc ultimele urmări ale
infracțiunii, datorită continuării activității infracționale sau augmentării rezultatului
 Infracțiunile cu durată de consumare:
o Infracțiunea continuată
o Infracțiunea continuă
o Infracțiunea de obicei
o Infracțiunea progresivă
 În cazul infracțiunilor cu durată de consumare, momentul epuizării are următoarea relevanță:
o Aplicarea legii în timp,
o Legea grațierii și amnistiei
o Prescripție
 Excepție: infracțiunea progresivă – revine la regulă.

30
 UNITATEA DE INFRACȚIUNE

1. UNITATEA NATURALĂ

INFRACȚIUNEA SIMPLĂ

 O singură acțiune/inacțiune
 O singură urmare imediată
 O singură rezoluție infracțională
 Un singur subiect activ și un singur subiect pasiv
 Un singur obiect juridic
 Poate fi realizată prin mai multe acte de executare
 Orice formă de vinovăție
 Unitatea naturală colectivă: o singură acțiune/ inacțiune:
o Mai multe acte de executare
o De aceeași natură
o Același subiect activ
o Același subiect pasiv
o Aceeași rezoluție infracțională
o Proces execuțional unic – același loc, fără întreruperi anormale
o Aceeași finalitate urmărită
o Elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni
o Chiar dacă sunt mai multe variante alternative ale aceleiași infracțiuni
o Chiar dacă se produc mai multe rezultate alternative prevăzute de norma de incriminare (ex:
neglijență în serviciu – produce atât o pagubă în patrimoniul persoanei fizice cât și o vătămare a
intereselor legitime ale unei persoane juridice)

INFRACȚIUNEA CONTINUĂ

 O singură acțiune/inacțiune care se prelungește în timp, după momentul consumării, pâbă la intervenția unei
manifestări contrare de voință sau a unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitivă
 Deci poate fi atât comisivă cât și omisivă
 Infracțiune de rezultat sau de pericol
 Participația este posibilă în toate formele ei
 Clasificare în funcție de modul de realizare:
o Permanentă – prin natura sa, există o desfășurare fără întrerupere a actului de executare. Existența
unor întreruperi rupe unitatea și se reține concurs
o Succesivă – prin natura sa, există întreruperi firești care nu afectează unitatea
 Distincții de infracțiunea continuată:
o Rezoluția infracțională poate fi nedeterminată: Nu este de esența ei prefigurarea activității infr., deci
e relativ determinată
o Prelungirea în timp se datorează naturii infracțiunii, iar nu voinței făptuitorului
 Condiții:
o Existența unității de subiect activ
o Existența unității de rezoluție infracțională
o Acțiunea sau inacțiunea care constituie element materiale al infracțiunii trebuie să își păstreze
unitatea pe tot parcursul ei - prelungira în timp
 Săvârșirea:
o Consumare = mom întrunirii elem cst. ale infr
o Epuizare = încetarea activității
o Minori:
 Activitatea anterior 14 ani nu va fi avută în vedere (dacă epuizarea e după 14 ani)
 Dacă s-a consumat între 14-18 ani și epuizat 18 ani – întreaga unitate i se va aplica regimul
de la majori
o Aplicarea în spațiu: ajunge un singur act pe teritoriul Ro pentru principiul teritorialității
o Epuizarea. Relevanță:
 Legea în timp, amnistie, grațiere antecondamnatorie, răspunderea penală la minor,
prescripția, recidiva.
o Consumarea. Relevanță:

31
  Recidivă postcondamnatorie, dacă se consumă după răm def, dar anterior executării sau
considerării ca executată și se epuizează după sau dacă s-a consumat în termenul de
încercare al grațierii condiționate și se epuizează după.
o Poate fi săvârșită în formă continuată
o Pedeapsa – nu are regim special. Individualizare art. 74

INFRACȚIUNEA DEVIATĂ

 Aberratio ictus = a acționat împotriva unei persoane/lucru, dar din cauza modului defectuos de punere în
executare sau ca urmare a unui eveniment neprevăzut, acțiunea infracțională a fost deviată către alt subiect
pasiv, având un rezultat de aceeași natură (eroare care intervine în momentul desfășurării activității)
o Va răspunde penal pentru o singură infracțiune intenționată, prin raportare la persoana sau obiectul
efectiv lezat
 Error in rem sau in personam = din eroare se îndreaptă asupra altei persoane/obiect având drept rezultat
asupra altei pers/ob decât cel în reprezentarea făptuitorului
o Va răspunde pentru o singură infracțiune intenționată ( în formă de bază sau agravată dc. Efectul
agravant va exista ex: omor cu premeditare)

32
 2. UNITATEA LEGALĂ DE INFRACȚIUNE

 Unică prin voința legiuitorului

INFRACȚIUNEA CONTINUATĂ

CONDIȚII

a) Unitate de subiect activ

a. Indiferent: autor, coautor, complice, instigator
b. Pot fi o parte comise în calitate de coautor, iar altele în calitate de complice concomitent sau altceva
c. Participant la un singur act – se va reține pentru acela forma continuată numai dacă a prevăzut sau
cunoscut săv în formă continuată de restul
b) Unitate de conținut al infracțiunii
a. Omogentitatea juridică
b. Fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni (ex: NU continuată dacă există o parte furturi, o parte
tâlhării)
c. Spre deosebire de unitatea naturală colectivă unde există o singură acțiune/inacțiune formată din mai
multe acte de executare, aici există mai multe acțiuni/inacțiuni
d. Există chiar dacă sunt săvârșite în forme alternative ale infracțiunilor cu conținut alternativ sau cu
conținuturi alternative
e. Chiar dacă unele acte îmbracă forma agravată, iar altele forma de bază – va fi întraga infracțiune
agravată
f. Chiar dacă unele sunt consumate, altele tentativă - dacă cel puțin una e consumată, întreaga infr va
fi consumată
g. Dacă am o tentativă, iar ulterior aceeași infr e consumată = avem o singură infracțiune tentativa
fiind absorbită natural in forma consumată
h. Dacă toate au rămas in forma tentativei – avem tentativă la infr continuată
c) Unitate de rezoluție infracțională
a. Să aibă reprezentarea concretă a ansamblului activităților
b. Să dorească să realizeze în timp acțiunile sau inacțiunileâ
c. Să se mențină pe toată durata
d. Numai intentie directă sau indirectă
e. Criterii: specializarea într-un anumit domeniu infracțional, durata de timp, conținutul concret, scop
urmărit, mijloace etc.
f. O nouă rezoluție - concurs
d) Pluralitate de acțiuni sau inacțiuni infracționale săvârșite la diferite intervale de timp
a. Intervalele de timp să fie mai mari decât întreruperile firești – UNC
b. Intervalele de timp prea mari pot conduce la concluzia ruperii rezolutiei infracționale – concurs

Infracțiuni ce nu pot fi săvârșite în formă continuată:

a) Infracțiunea din culpă

b) Infracțiunile praeterintenționate (dacă primul act produce praeterint un rezultat mai grav, iar la al doilea act
prevede rez mai grav se va reține intenția indirectă, iar nu praeterintenția ca formă de vinovăție – în acest caz
lipsește unitatea de conținut
c) Infracțiunile cu rezultat ireversibil
d) Infracțiunile de obicei

Data săvârșirii

 Se consumă – momentul săvârșirii celei de-a doua actiuni/inactiuni

 Epuizare – ultima
o Epuizarea. Relevanță:
 Legea în timp, amnistie, grațiere antecondamnatorie, răspunderea penală la minor,
prescripția, recidiva.
o Consumarea. Relevanță:

33
  Recidivă postcondamnatorie, dacă se consumă după răm def, dar anterior executării sau
considerării ca executată și se epuizează după sau dacă s-a consumat în termenul de
încercare al grațierii condiționate și se epuizează după.

Pedeapsa pentru infracțiunea continuată

 O singură etapă
 Dacă se dovedesc numai o parte din acțiunile/inacțiunile din structura infractiunii continuate – nu se va
dispune achitarea!! Ci va fi condamnat pt infr, iar la individualizare se va ține cont
 Art. 585 – modificare

INFRACȚIUNEA COMPLEXĂ

 Art. 35 alin. 2
 În structura unei infracțiuni complexe, poate intra altă infracțiune complexă
 2 forme:

a) infracțiunea complexă – formă de bază = intră ca element constitutiv o acțiune/inacțiune care este în mod
distinct prev de norma de incriminare

 prin reunire:
o 2 sau mai multe fapte prv de lege, care își pierd autonomia infracțională
o ne bis in idem -
 prin absorbție
o forma tip constituie prin ea însăși o infracțiune prin adăugarea unor condiții suplimentare devine
complexă
 este necesar ca infr. absorbantă să nu poată fi comisă niciodată în lipsa infr. Absorbite
 infr. absorbantă să aibă un maxim special mai mare

b) infracțiunea complexă – forma agravată = ca element circ. Agravant

 există și o complexitate naturală – ex: vătămare corporală absoarbe loviri

Structura

 obiectul juridic:
o 2 valori sociale de aceeași natură sau natură diferită
o dacă avem naturi diferite – există un ob juridic principal și unul secundar
o dacă avem aceeași natură – vom avea o pluralitate de subiecți pasivi
 subiecții:
o se poate și participanți
o participație la infracțiuni complexe praeterintenționate: este necesar ca poziția subiectivă a
complicelui și instigatorului să fie aceeași cu cea a autorului pentru a răspunde pentru rezultatul mai
grav produs din culpă.
o De regulă există un subiect pasiv principal și unul secundar
 Latura obiectivă:
o Elementul material: acțiunile/inacțiunile coresp faptelor absorbite sau reunite
o Comisivă sau omisivă (proprie impropie)
o Poate fi săv și printr-o singură acțiune/inacțiune
o Dacă e săv prin 2 sau mai multe acte de executare, nu e necesară să existe între ele o conexitate
etiologică sau convențională
 Urmarea imediată:
o Unică sau multiplă
 Latura subiectivă:
o Orice formă de vinovăție
o O infracțiune din culpă nu poate să absoarbă o infracțiune cu intenție
 Forme:
o Consumare – momentul producerii rezultatului acțiunii principale

34
 o Pot fi săv în formă continuată
o Pot fi în formă de tentativă
o Pot fi și progresive
 Pedeapsa: norma de incriminare
 Art. 36 alin 3
 Art. 37 – recalcularea pedepsei

35
INFRACȚIUNEA PROGRESIVĂ

 Infracțiunea a cărei urmare imediată se agravează prin amplificarea urmării inițiale sau prin producerea altor
urmări
 Nu are o reglementare explicită
 Pot fi simple sau complexe
 Orice formă de participație
 Acțiune sau inacțiune
 Orice formă de vinovăție – nu există deci identitate între infracțiunea progresivă și cea cu intenție depășită
 Există unele infr. progresive care întotdeauna intenție depășită
 Rezultatul mai grav determină încadrarea juridică
 Autorul va răspunde pentru rezultatul mai grav
 Pedeapsa- norma de incriminare
 Contează momentul consumării (activitatea infracțională):
o Legea aplicabilă în timp
o Reținerea concurs ori recidivă postcondamnatorie sau între Rpc și Epe

INFRACȚIUNEA DE OBICEI

 Infracțiunea al cărei element material se realizează prin repetarea faptei prv. De norma de incriminare de un
număr suficient de ori incât să indice obișnuința
 Nu are o reglementare explicită
 Fiecare act privit singur nu are relevanță infracțională (spre deosebire de continuată)
 Este necesar să rezulte obișnuința
 Unitate de subiect activ și pasiv
 Participația este posibilă în toate formele
 NU prin inacțiune, doar prin acțiune
 Numai cu intenție directă sau indirectă
 Infracțiunea de simplă repetare – nr. determinat de repetări. Se consumă la săvârșirea celui de-al doilea act de
executare, fără a dovedi obișnuința
 Consum – într-un timp sufiecente acte încât să exprime obișnuința
o Epuizarea. Relevanță:
 Legea în timp, amnistie, grațiere antecondamnatorie, răspunderea penală la minor,
prescripția, recidiva.
o Consumarea. Relevanță:
 Recidivă postcondamnatorie, dacă se consumă după răm def, dar anterior executării sau
considerării ca executată și se epuizează după sau dacă s-a consumat în termenul de
încercare al grațierii condiționate și se epuizează după.

36
 PLURALITATEA DE INFRACTORI

 Are un aspect obiectiv ( săvârșirea împreună) și un aspect subiectiv (legătura subiectivă anterioară sau
concomitentă)

Forme:

 Pluralitate naturală (necesară):

o Din natura faptei: infracțiunile bilaterale – incest, bigamie
o Fiecare e autor
o Nu e necesar ca toți să actioneze cu vinovatia ceruta de norma de incrim sau să răspundă penal
 Pluralitatea constituită:
o Asocierea mai multor persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni at. 409 și constituirea unui grup
infracțional organizat art. 367
o Minim trei persoane
o Un plan de săvârșire
o Structură ierarhică
o Pe o anumită perioadă de timp
o Fiecare e autor
o Nu e necesar ca toți să actioneze cu vinovatia ceruta de norma de incrim sau să răspundă penal
 Pluralitatea ocazională = participația penală

PARTICIPAȚIA PENALĂ

 Formă a pluralității de infractori constând în aceea că aceeași faptă prevăzută de legea penală este săvârșită
de mai multe persoane decât era necesar față de natura ei, care acționează cu voință comună
 Se raportează la contriuția fiecăruia (nu e necesar să fie și imputabilă)
 Cel puțin fapta unuia să constituie infracțiune (consumat, tentativă)
 Să existe o legătură subiectivă stabilite anterior sau concomitent
 Data și locul săvârșirii – în funcție de momentul săvârșirii de către autor
 Participanții la o faptă principală nu pot fi autori, complici sau instigatori la favorizarea făptuitorului –
autofavorizarea nu constituie o faptă tipică de favorizare, dar poate fi influentarea declarațiilor art. 272
 Este posibilă participație la pluralitate constituită
 Participația penală reprezintă o ipoteză de reunire a cauzelor art. 43 alin. 2 lit. b

FELURI

 În funcție de atitudinea psihică a participanților:

o Participație proprie – propriu zisă sau tipică
 Cu aceeași formă de vinovăție
o Participație improprie – imperfectă, atipică
 Modalitatea intenție – culpă
 Modalitatea intenție și lipsă de vinovăție
 De fapt aici există o cauză de neimputabilitate pentru autor. Dacă ceea ce lipsea
este tipicitatea subiectivă – se va reține modalitatea intenție –culpă, da achitare pe
motiv că nu e incriminată din culpă.
 Toate cauzele de neimputabilitate, cu excepția cazului fortuit deoarece în acest
caz, operează in rem deci se răsfrânge asupra participanților care nu vor răspunde
nici ei.
 Poate exista pentru coautorat, complicitate, instigare. Nu se poate reține participația
improprie în modalitatea promisiunii de tăinuire sau de favorizare a făptuitorului:
 Autorul acționează din culpă/fără vinovăție, iar instigatorul sau complicele va
acționa cu intenție/praeterintenție
 Se poate participație improprie și la pluralitate naturală (ex: instigare la incest a unor
minori sub 14 ani).
 Participația proprie în concurs cu participația improprie: real sau ideal
 În funcție de momentul coeziunii psihice:
o Spontană – fără înțelegere anterioară, intervine la momentul comiterii faptei
o Preordinată – leg subiectivă anterioară
 În funcție de momentul contribuției:
o Anterioară

37
 o Concomitentă
 Calitatea în care făptuitorii participă:
o Simplă – toți sunt coautori
o Eterogenă (complexă) – unii autori alții instigatori sau complici
 Importanța contribuției:
o Principală: coautori
o Secundară: instigatori, complici.
 Observație: coautoratul absoarbe celelalte forme. Instigarea absoarbe complicitatea.

AUTORUL

 ART. 46 ALIN 1
 Participație improprie – autorul săvârșește fapta din culpă sau fără vinovăție
 Autor calificat (subiect activ nemijlocit special) – legea cere o anumită calitate la momentul săvârșirii faptei.
Dacă pierde ulterior calitatea nu are consecințe, dacă o dobâdește ulterior nu duce la reținerea ei retroactivă
 Autor exclusiv (în persoană proprie( - doar de o singură persoană (ex: mărturia mincinoasă) – se mai numește
subiect activ unic sau autor unic.

COAUTORII

 Art. 46 alin 2
 Participație proprie – să săvârșească fapta cu aceeași formă de vinovăție
 Nu este necesar ca actele fiecăruia privite individual să producă urmarea
 Dacă lipsește legătura subiectivă – fiecare răspunde în calitate de autor
 Subiect activ calificat – este necesar ca toți coautorii să aibă acea calitate
 Infracțiuni cu mobil sau scop special – toți să acționeze în considerarea acelui scop/mobil
 Infracțiuni complexe: este posibil ca fiecare să săvârșrească o parte din structura infracțiunii
 Infracțiuni continue: actele pot interveni pe tot parcursul, până la epuizarea infr
 Infracțiune continuată: nu e necesar ca toate să fie în coautorat, participația poate să existe doar pentru o parte
 Este posibil la:
o Infr de obicei
o Infr. omisive improprii
 Nu este posibil la:
o Infracțiuni cu autor exclusiv
o Infracțiuni omisive proprii
o Pluralitate naturală sau pluralitate constituită (toți sunt autori)

INSTIGAREA

 Persoana care determină, cu intenție, o altă persoană să săv o faptă prv de legea penală, înainte ca aceasta din
urmă să se fi decis să comită și să fi început executarea
 Este posibilă la toate infracțiunile
 Nu va fi luat în calcul la reținerea circumstanței agravante art. 77 lit. a

 Realizată numai cu intenție directă sau indirectă

 Indiferent de scop sau mobil
 Să existe o activitate de determinare anterioară a autorului
 Dacă a luat anterior decizia, se va reține complicitatea morală

 Să aibă efect și să fie urmată de realizarea de către cel instigat a cel puțin unei tentative pedepsibile
 Se va reține și atunci când autorul se desistă sau împiedică
producerea rezultatului

 Coinstigare = mai multe persoane care conlucrează

 Concurs de instigări = mai multe persoane, fără a cunoaște
 Instigări în concurs real sau ideal – o persoană determină mai multe persoane

38
  E absorbită de coautorat sau de autorat
 Instigare la complicitate: o persoană determină o altă persoană să îl ajute pe autor
 Complicitate la instigare: o persoană predă instigatorului instrumente ce pot fi folosite pentru a pătrunde prin
efracție cu scopul de a fi date autorului).
 Autorul săvârșește o faptă mai gravă – instigatorul răspunde pentru fapta pentru care a efectuat actele de
determinare, cu excepția situației în care a prevăzut și a acceptat săvârșirea unei fapte mai grave
 Autorul săvârșește o faptă mai puțin gravă – instigatorul răspunde pt fapta concret săvârșită
 Dacă ulterior tăinuiește bunurile – răspunde doar pentru instigare
 Dacă instigarea la mărturie mincinoasă e săv prin modalitățile art. 272 – răspunde doar pentru influențarea
declarațiilor

Formele instigării:

 După nr. de persoane instigate:

o Individuală – pers determinată
o Publică (colectivă) – infr. de sine stătătoare, nu e o formă de participație art. 368
 Modul de stabilire a infracțiunii:
o Determinată – o anumită infracțiune
o Nedeterminată - infracțiune, indiferent
 Modul de determinare a instigatului:
o Imediată (directă) – nemijlocit asupra autorului
o Mediată (indirectă) – prin altă persoană care săvârșește instigarea directă (este necesar ca actele
instigatorului mediat să fie eficiente, altfel e doar o complicitate)

OBS: nu mai există incriminată instigarea neurmată de executare.

1. În cazul instigării neurmate de executare sau urmate de o tentativă nepedepsibilă:
 Niciun act de executare – instigatorul nu răspunde (doar dacă e incriminată autonom, spre exemplu
influențarea declarațiilor)
 Tentativă nepedepsibilă – instigatorul nu răspunde
 Autorul se desistă sau împiedică producerea rezultatului – instigatorul răspunde pentru instigare la tentativă
la infracțiunea respectivă (in personam)

COMPLICITATEA

2. Art. 48 definiție
3. Înlesnire = complicitate anterioară
4. Ajutor = complicitate concomitentă
5. Dacă e sub forma promisiunii de tăinuire – neîndeplinirea promisiunii nu are nicio
relevanță, se va reține complicitatea
6. Activitatea să îi servească efectiv autorului la săvârșirea faptei tipice (tentativa la
complicitate nu este prevăzută de legea penală). Însă uneori poate fi considerată o
complicitate morală
7. Nu este necear ca acțiunile/inacțiunile complicelui să fie prev de legea penală
8. Nu e necesar ca autorul să săv in formă consumată
9. Complicele să acționeze cu intenție (directă sau indirectă) sau praeterintenție
 În cazul praeterintenției – complicele să aibă aceeași atitudine subiectivă cu cea a autorului raportat la
rezultatul mai grav
 Nu prezintă importanță scopul sau mobilul
10. Infracțiuni cu sub activ nemijlocit calificat – nu e necesar ca complicele să aibă
11. Doar complicele concomitent se numără la art. 77 lit. a
12. Absorbită de instigare și coautorat/autorat
13. Autorul săvârșește o faptă mai gravă – complicele răspunde pentru fapta pentru
care a efectuat actele de determinare, cu excepția situației în care a prevăzut și a
acceptat săvârșirea unei fapte mai grave
14. Autorul săvârșește o faptă mai puțin gravă – complicele răspunde pt fapta concret
săvârșită
15. Promisiunea de tăinuire – legătura subiectivă să existe anterior sau concomitent,
nu ulterior
 Nu se poate reține concurs ideal între complicitate la infracțiune și tăinuirea pt acea infracțiune

39
 16. Existența unui prim act de tăinuire urmat de promisiunea de tăinuire – tăinuire în
concurs real cu complicitate la infracțiunea, indiferent dacă se tine sau nu de
promisiune
17. Complicitate –favorizare – leg subiectivă. Nu se poate reține concurs ideal
18. Promisiunea că nu va denunța făcută anterior sau concomitent este complicitate
morală

Formele complicității

 în funcție de natura actelor de ajutare sau înlesnire:

o complicitate materială (fizică) – necesar ca autorul să se folosească de acele acte
o complicitate morală – constând în activitatea de ajutare sau sprijinire ci intervine pe linia cauzalității
psihice
 există și atunci când complicele pune la disp autorului instrumentele necesare, dar autorul
comite fapta utilizând alte obiecte sau mijloace
 actele de complicitate sporesc încrederea, încurajează, spre deosebire de instigare care
determină
 actele de instigare intervin anterior săv infracțiunii, în timp ce cele de complicitate pot fi și
concomitente și nu sunt pedepsite dacă autorul nu trece la executarea faptei
 în funcție de momentul la care este realizată:
o complicitate anterioară
o complicitate concomitentă
 în funcție de modul de realizare a acitivății:
o complicitate nemijlocită – direct
o complicite mijlocită – activitatea de ajutare, înlesnire, sprijinire dacă de complice autorului prin
intermediul altui participant:
 complicitate la complicitate
 complicitate la instigare
 instigarea la complicitate!!
Observații:
 autorul nu realizează niciun act – complicele nu răspunde
 autorul realizează o tentativă nepedepsibilă – complicele nu răspunde
 autorul se desistă sau împiedică producerea rezultatului – complicele răspunde pentru complicitate la
tentativă a infracțiunii respective (efect in personam al cauzelor de nepedepsire)

PEDEAPSA ÎN CAZUL PARTICIPANȚILOR

 principiul parificării pedepsei – participație proprie

 principiul diversificării pedepsei - participație improprie
 participație proprie – pedeapsa prevăzută pentru autor:
o limitele speciale, nu neapărat aceeași pedeapsă
o individualizarea art. 74
o dacă e închisoare alternativ cu amenda – pot primi diferite (unii amendă, alții închisoare)
o dacă sunt și infractori minori – ei vor primi doar ME
 participație improprie:
o modalitatea intenție-culpă:
 coautorul, instigatorul și complicele răspund pentru forma intenționată
 autorul răspunde pentru culpă
 dacă nu e incriminată din culpă – achitat pentru lipsa tipicității subiective: în acest
caz nu e modalitatea intentie –lipsă vinovăție, ci această modalitate
o modalitatea intenție-lipsă de vinovăție:
 coautorul, instigatorul, complicele – pedeapsa pentru fapta săv
 autorul achitat (poate să îi aplice MS).

circumstanțele:
 personale (subiective - forma de vinovăție, mobil și scop, cauzele de neimputabilitate etc. și de
individualizare – calitatea specială cerută de lege, antecedente penale, situație familială): NU se răsfrâng
asupra celorlalți participanți
o excepție: în cazul unor circumstanțe ab inito personale, dacă participantul le-a cunoscut sau
prevăzut, devin reale și se răsfrâng asupra acestuia (ex: premeditarea la omor)

40
 o ex: art. 200 alin 1 pruncuiderea – participanții (instig, complici) vor răspunde pentru
instigare/complicitate la omor. Dacă mama e instigatorul, ea va răspunde pentru instigare la
pruncucidere, iar autorul va răspunde pt omor.
 reale (privitoare la fapte):
o caracter de agravare – se răsfrâng doar dacă le-a cunoscut sau prevăzut
o atenuante reale – se răsgrâng asupra participanților
o cauzele justificative sunt circumstanțe reale care se răsfrâng asupra participanților
o cazul fortuit se răsfrânge asupra participanților

41
ÎMPIEDICAREA DE CĂTRE PARTICIPANT A SĂVÂRȘIRII INFRACȚIUNII

 cauză generală de nepedepsire de care beneficiază participantul care, înainte de descoperirea faptei, denunță
astfel încât consumarea să poată fi împiedicată sau împiedică el însuși producerea rezultatului, efectiv art. 51
 este o cauză personală de nepedespire (nu se răsfrânge asupra celorlalți) pentru forma tentată
 este o împiedicare a săv infracțiunii și nu a faptei prv de lg penală (dc. presupune săv unei fapte prv de lg
penală, nejustificată și imputabilă)
 poate interveni:
o în cursul executării ei
o după executare, înainte de producerea rezultatului (la infr. de rezultat)
 2 ipoteze:
o după începerea executării și înainte de descoperire, participantul (coautor, instigator sau complice)
împiedică personal și efectiv producerea rezultatului
o după începerea executării și înainte de descoperire participantul (coautor, instigator sau complice) o
denunță autorităților, iar ca urmare a acestui denunț, este efectiv împiedicată producerea rezultatului
 denuntul nu trebuie să îndeplin cond de fond și formă a denuntului cpp
 condiții:
o să fie începută executarea infracțiunii de autor
o actiunea participantului de împiedicare sau denunțare să aibă loc înainte de descoperea infr
o să conducă la împiedicarea efectivă a consumării infracțiunii
o nu poate fi reținută în cazul infr. continue sau continuate – dacă acțiunea participantului a intervenit
după consumare, dar înainte de epuizare !
 spre deosebire de cauza de nepedepsire art. 34 pt. autor (care poate fi desistare sau împiedicare) participanții
nu se pot desista și are efect doar dacă impedică efectiv producerea rezultatului
 există o cauză specială de nepedepsire a participantului art. 367 alin. 4
 dacă unii dintre coautori/instigatori/complici împiedică – ceilalți răspund pentru tentativă la infracțiunea
respectivă, dacă e incriminată.
 dacă actele constituie o altă infr – răspunde pentru aceea art. 51 alin. 2

42
 INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR

 individualizarea legală a pedepselor

 individualizarea judiciară a pedepselor
 individualizarea administrativă a pedepselor

Art. 74 alin 1 cp: Criteriile generale de individualizare:

o Împrejurările și modul de comitere, mijloacele folosite
 Loc și timp, modul de pregătire și executare
 Pot releva un pericol social sporit
o Starea de pricol creată pentru valoarea ocrotită
 În general la infracțiunile de pericol sau tentativă
o Natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii
 Infracțiuni de rezultat și a celor materiale
 Rezultatul direct produs, dar și alte urmări indirecte
o Motivul și scopul: mobilul și scopul din structura laturii subiective
o Natura și fecvența: specializarea infractorului, intervalul de timp, pluralit de infract
o Conduita după: autodenuntare, incercare de a impedica producerea rezultatului, restiutire bun,
recunoașterea, acord de recunoaștere, încercare de ainfluena martorii etc.
o Nivelul de educatie, varsta, sanatate, stare familială și socială
 Criteriile sunt obligatorii și trebuie avute în vedere împreună
 La amendă: criteriile art. 74 alin. 1 se au în vedere la stabilirea numărului de zile-amendă (iar valoarea unei
zile amendă se va ține cont de criteriile art. 137 alin. 3 teza II și art. 61
 Principiul proporționalității cu gradul de pericol social al faptei

Criteriile speciale de individualizare:

 Participanți: se va ține cont de contribuția fiecărui participant, precum și art. 74
 Amendă persoana fizică: nr. de zile amendă art. 74, valoarea unei zile amendă în funcție de situația materială
și obligațiile persoanei art. 61 alin. 3 teza II. Dacă amenda însoțește închisoarea: art. 62 alin 3 - în funcție de
valoarea folosului patrimonial obținut
 Amenda persoanei juridice: cuantumul unei zile amendă în funcție de cifra de afaceri/valoarea activului
patrimonial și de obligații art. 137 alin. 3 teza II
 Pedeapsa complementară: art. 67 alin1: în funcție de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și
persoana infractorului.

43
 CIRCUMSTANȚELE ATENUANTE ȘI AGRAVANTE

 Circumstanțele de atenuare și agravare = Fapte sau împrejurări anterioare, concomitente sau ulterioare
săvârșirii infracțiunii care nu intră în conținutul constitutiv aal infracțiunii și pot contribui la determinarea
gradului de pericol social al infracțiunii concrete și periculozității infractorului.
 Cauzele de atenuare și agravare = tentativa, recidiva, concurs, continuată, acord de recunoastere, procedura
simplificată etc.
o Circumstanțele sunt cauze de atenuare sau agravare
 Diferența: cauzele de atenuare și agravare produc efecte fiecare în parte, se cumulează. Reținerea mai multor
circumstanțe atenuante sau agravante are efect unic.

Clasificări ale circumstanțelor

 Agravante și atenuante
 Legale sau judiciare
 Reale sau personale:
o Reale: se răsfrâng asupra participanților dacă le-au cunoscut sau prevăzut
o Personale: nu se răsfrâng asupra participanților
 Excepție: devin reale dacă participanții le-au cunoscut sau prevăzut
 Anterioare, concomitente și posterioare

CIRCUMSTANȚELE ATENUANTE

 Exterioare conținutului infracțiunii

 Caracter întâmplător (nu însoțesc orice faptă infracțională și Nu privesc orice infractor)
 Circ atenuante legale : odată îndeplinită condiția, instanța e obligată să le rețină și să dea efect atenuant.

Circumstanțele atenuante legale generale

1. PROVOCAREA
 Persoană fizică – niciodată nu persoană juridică
Condiții:

Actul de provocare:
1. Să fie realizat prin violență fizică sau psihică, atingere gravă adusă demnității sau altă acțiune ilicită gravă
a. Orice formă de vinovăție:
i. Act comis din culpă sau persoană fără vinovăție: este necesar ca cel care ripostează să
perceapă ca fiind intentionat/cu vinovăție
b. Nu neapărat faptă prv de legea penală, poate fi acțiune ilicită gravă
2. Să fie îndreptat împotriva făptuitorului sau a altei persoane
3. Să nu fie imputabil celui care a comis fapta în stare de provocare
a. Să nu fie precedat de o provocare din partea calui care a comis fapta
4. Să determine o stare de puternică tulburare sau emoție
a. Apreciată in concreto
b. Există și dacă nu a fost prezent, dar a luat cunoștință despre actul de provocare

Riposta:
1. Comisă față de persoana care a efectuat actul de provocare
a. Dacă e altă persoană – eventual în condițiile erorii
2. Săvârșită cu intenție directă sau indirectă sau praeterintenție
3. Să fie determinată de actul de provocare
a. Antecedența cauzală a infracțiunii săvârșite

4. Să fie concomitentă sau posterioară actului de provocare

a. Concomitent cu consuarea provocării sau imediat după
b. Un interval prea mare de timp poate estompa legătura cauzală
c. Spre deosebire de LA și exces neimpuabil de LA:
i. unde atacul e anterior consumării, la provocare, atacul este în principiu consumat

44
 ii. atacul nu trebuie să fie neapărat material
iii. să producă o stare de tulburare sau emoție
d. incompatibil cu reținerea excesului neimputabil care presupune un atac iminent sau depășirea limitei
legitimei apărări

2. DEPĂȘIREA LIMITELOR LEGITIMEI APĂRĂRI (excesul scuzabil)

 Condițiile atacului și apărării de la LA

o Excepție: proporționalitatea
 Depășirea limitelor să nu se datoreze nu stări de tulburare sau temere
 Dacă oup răstoarnă prezumția relativă a LA prezumate – nu se poate reține nici această circumstantă
atenuantă
 Persoană fizică sau juridică
 Circumstanță atenuantă personală

3. DEPĂȘIREA LIMITELOR STĂRII DE NECESITATE

 Condițiile de la SN
o Excepție: proporționalitatea
 Pricinuiește în mod conștient urmări vădit mai grave:
o Este necesar ca disproporția să fie reală, iar nu să se dovedească ulterior că era putativă – adică
credea doar că urmările sunt vădit mai grave dar in concret nu sunt)
 Poate să constea într-o infracțiune săvârșită cu intentie directă sau indirectă, praeterintenție sau culpă cu
prevedere (ușurința)
 Persoană fizică sau juridică
 Circumstanță personală
4. Acoperirea integrală a prejudiciului material
a. Să nu fie una dintre infracțiunile strict și limitativ enumerate
i. Atitudinea inculpatului în cazul acestora art. 74
b. Cauza să fie în faza de UP, CP, judecată la primul termen cu procedura legală
c. Inculpatul să fi acoperit prejudiciul integral și doar cel material
i. Nu se poate reține dacă era const PC doar pentru prejudicul moral
ii. Nu se poate reține dacă s-a produc doar prejudiciu moral
iii. Este îndeplinită condiția dacă a acoperit o parte din prejudiciul material (deci s-a constituit
PC pt mai mult) și ulterior se dovedește că acoperea integral.
d. Să nu mai fi beneficiat de acesta în ultimii 5 ani anterior de la data comiterii faptei – termen de
regresiune

CIRCUMSTANȚELE ATENUANTE JUDICIARE

 Sunt limitate la cele două 2 situații

1. căința activă:
o Urmările s-au produs și el încearcă să le înlăture ori să le diminueze
o Să nu fie desistare sau împiedicarea producerii rezultatului
 În acest caz, se va putea reține circ at. față de actele de executare calificată care pot
constitui ele însele altă infracțiune
 Împrejurări legate de fapta comisă
o Caracter general, dar numai cu privire la faptă, nu la persoană (cele referitoare la persoană nu mai
pot fi circ atenuante judiciare, spre deosebire de vechiul cod, acestea putând fi valorificate doar pe
temeiul art. 74).
 Reținerea lor este facultativă

EFECTELE CIRCUMSTANȚELOR ATENUANTE

 Efect unic
 Numai cu privire la pedeapsa principală
o Nu are efect asupra PC, MS, PA – nici măcar la persoana juridică
 Art. 186 alin 2 și 3 – modul de calcul
 La amendă – doar cu privire la numărul de zile-amendă

CIRCUMSTANȚELE AGRAVANTE

45
 Sunt întodeauna legale, nu există judiciare
 Reținerea lor nu e condiționată de consumarea infracțiunii

1. Săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună

 autori, coautori și complici concomitenți
o nu complici anteriori sau instigatori
o nu pluralitate naturală sau constituită (zic eu constituită)
 este necesar ca cel puțin unul să poată fi tras la răspundere, nefiind important ca toți să săv o faptă
antijuridică și imputabilă
 mai multe fapte împotriva unor victime diferite în aceeași împrejurare – este necesar ca la fiecare să fi
participat cel puti 3 persoane pt a se reține pt toate 3 această circumstanta
 doar la infractiunile cu intentie sau prateterintentie, chiar tentativa
 se retine si dacă doar la unul dintre actele din structura din infr continuată au participat 3 sau mai multe
persoane
 să nu reprezintă o circumstanta agravanta specială (ex: viol) sau un element obligatoriu (pluralitate naturală
sau constituită)
 persoane fizice sau juridice
 circumstantă reală

2. prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante

 mijloace sau procedee feroce care depășesc în intensitate pe cele proprii actiunii de a ucide, cauzează mari
suferinte fizice și psihice, prelungite in timp, produc oroare sau revoltă in psihicul celor care i-au la
cunoștință
 tratamente degradante – umilesc victima provocând suferinte fizice sau psihice
 infractorul să acționeze cu intentie directă sau indirectă
 să nu fie o circ agravantă specială (ex: omor calificat)
 circumstanță reală

3. prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri
 să fie susceptibile să pună în pericol viața, integritarea corporală, sănătatea altor persoane sau a unor bunuri
 faptuitorul să cunoască sau să prevadă ce metodele folosite sunt apte prin ele însele ori din cauza unor
imprejurări concrete ori sunt de natură să pună în pericol
 nu e necesar ca starea de pericol să se fi produs efectiv
 să nu fie o circ agravantă specială (ex: distrugere)
 persoane fizice sau juridice
 omor: este necesar ca urmarea acestrei fapte să fie moartea unei singure persoane. Dacă se produce decesul a
mai multe persoane, va fi omor calificat fără a se putea reține această circumstanta agravantă
 circumstanță reală

4. de major, dacă a fost comisă împreună cu un minor

 participație penală proprie sau improprie
o coautorat, instigare, complicitate concomitentă !!
 pluralitate naturală sau constiuită
 3 sau mai multe persoane împreună – se rețin ambele
 poate fi reținută și în cazul infr. de act sexual cu un minor (dacă e săv. Împreună cu un alt minor)
 indiferentă vârsta minorului (el poate să fie sub 14 ani și să nu răspundă penal)
 infractorul să fi știut că e minor – dacă e în eroare de fapt sub acest aspect, nu se va reține
 este aplicabil numai majorului nu și minorului care răspunde penal
 circumstanță reală

5. profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate

 să se afle într-o stare de vădită vulnerabilitate fizică sau psihică datorată (.... )
 infractorul să profite de ea
o presupune să fi cunoscut și profitat de ea
 starea să nu fie creată de infractor, el doar profită de ea
 există și în cazul existenței un disproporții vădite de forțe
 să nu constituie un element constitutiv al infracțiunii sau circ agravantă specială

46
  pruncucidere – nu poate fi reținută
 circumstanță reală

6. intoxicație voluntară cu alcool sau alte substanțe psihoactive când fost provocată în vederea comiterii
infracțiunii

 completă sau incompletă

 premeditarea să nu constituie o circ specială agravantă (omor calificat)
 personală

7. profitând de situația prilejuită de o calamitate, urgență, asediu

 să cunoască și să profite
 circumstanță reală

8. din motive de rasă, naționalitate etc.

 să nu fie prevăzut drept mobil al formei tip a infracțiunii
 persoană fizică sau juridică
 circumstanță personală
9. există și circumstanțe speciale agravante legale prevăzute în legi speciale

EFECTELE

 agravarea pedepsei este facultativă

 nu poate conduce la înlocuirea amenzii cu închisoarea
 art. 62 – majorarea poate avea loc doar cu privire la pedeapsa închisorii
 nu au efect asupra DPV, PC, PA, MS
 concurs de circumstanțe – o singură dată
 amendă – efect doar asupra zilelor-amendă

47
 CONCURSUL ÎNTRE CAUZE DE AGRAVARE ȘI DE ATENUARE

 în cazul infracțiunilor comise în minorat: art. 128:

o cauzele de atenuare și de agravare (tentativa, circumstante, continuată, concurs) vor fi avute în
vedere de instanță numai la determinarea categoriei de ME aplicabile și la alegerea unei anumite
ME
o produc efecte între limitele speciale prevăzute de lege pentru fiecare ME
 ordinea de la art. 79 cp.
o Dar să se respecte limitele generale ale pedepsei
o Procedura abreviată reprezintă o cauză specială de atenuare – aceasta va fi valorificată ultima în
raport cu alte cauze speciale
o În cazul în care există recidivă postexecutorie ordinea este:
 Circumstanțe agravante
 Infracțiune continuată
 Recidiva postexecutorie
 Concurs
 Recidiva postcondamnatorie
o Ordinea are caracter obligatoriu

48
 MĂSURILE DE SIGURANȚĂ

REGULI GENERALE

 Sunt imprescriptibile
 Sunt de regulă revocabile. Excepție: confiscarea specială și extinsă sunt irevocabile
 Presupune o faptă prevăzută de legea penală și nejustificată, deci:
o Nu e necesară si fie infracțiune
o Poate să lipsească caracterul imputabil, dar să fie tipică și antijuridică
o Deci nu se poate dispune MS în cazul reținerii unei cauze justificative
o Se poate dispune MS față de o persoană care nu răspunde penal dc există o cauză de
neimputabilitate sau o cauză de nepedepsire
 Poate fi luată față de inculpatul față de care s-a dispus:
o Condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei,amânarea aplicării pedepsei, încetarea procesului penal
sau achitarea.
o ME, dc față de minor se poate dispune MS
o Chiar și în cazul în care minorul e sub 14 ani se poate lua MS
 Interzicerea de a se afla in anumite localități, expulzarea și interzicerea revenirii în locuința familiei au
devenit PC

1. OBLIGAREA LA TRATAMENT MEDICAL

 Art. 109 alin. 1

 Facultativă (excepție: infr. de contaminare venerică 353)
 Obligația de a se prezenta regulat la tratament medical
 Supravegherea executării MS revine instanței de executare dacă unitatea sanitară se află în circum acesteia,
precum și obligația de prezentare la tratament, respectiv judecătoriei în a cărei circum se află unitatea sanitară
dacă se află în altă circum decât inst de executare.
 Poate fi dispusă și în mod provizoriu în cursul procesului penal
 Soluție de clasare/renunțare la UP – procurorul poate sesiza instanța cu propunere de luare, iar dacă a fost
luată deja, obligatoriu sesizează JCP în vederea menținerii, înlocuirii sau încetării măsurii.
 Durata – nedeterminată vezi cod
 Înlocuirea sau încetarea obligării la tratament medical: cod

2. INTERNAREA MEDICALĂ
 Art. 110
 Substanțe psihoactive art. 241 lpa
 Soluție de clasare/renunțare la UP – procurorul poate sesiza instanța cu propunere de luare, iar dacă a fost
luată deja, obligatoriu sesizează JCP în vederea menținerii, înlocuirii sau încetării măsurii.
 Durata – nedeterminată vezi cod
 Înlocuirea sau încetarea obligării la tratament medical: cod

3. INTERZICEREA OCUPĂRII UNEI FUNCȚII SAU EXERCITĂRII UNEI PROFESII

 Datorită unei incapacități, nepregătiri sau alte cauze care îl fac inapt pentru ocuparea acelei funcții ori pentru
exercitarea respectivei meserii, profesii sau activități art. 111 alin. 1
 Facultativă
 Se poate dispune alături de PC cu același conținut art. 66 lit. g
 Meseria/profesia/activitatea nu este exercitată abuziv
 Nerespectarea – infracțiune art. 288 alin 1 sau poate fi in concurs cu uzurpare de calități oficiale art. 258 sau
cu exercitarea fără drept a unei profesii sau activități art. 348
 Durata – vezi cod
 Revocarea -vezi cod

4. CONFISCAREA SPECIALĂ

 Trecerea în patrimoniul statului

 Sancțiune penală – (CEDO – pedeapsă)
 Caracter PERSONAL:
o Nu pot fi confiscate în echivalent de la moștenitori

49
 o Privește bunurile aparținând celui care a săv fapta tipică și antijuridică
 Caracter imprescriptibil
 Caracter irevocabil
 Principiul proporționalității sancțiunii cu scopul urmărit, necesar în societate democrativă și prevăzut de lege
 Pot fi confiscate chiar dacă sunt bunuri ce fac parte din mijloacele necesare, de trebuință zilnice

a. bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală

 Se confiscă și bunurile obținute din exploatarea bunurilor

 Dacă nu se mai găsesc sau au fost distruse, NU pot fi confiscate în echivalent.
 Dacă sunt înstrăinate:
o dobânditor de rea-credință:
 bunul se confiscă
 cu titlu oneros: se confiscă și banii obținuți din vânzare
o dobânditor de bună-credință:
 deținere interzisă de lege: se confiscă
 cu titlu oneros: se confiscă și banii obținuți din vânzare
 deținere permisă de lege: Nu se confiscă!
 cu titlu oneros: se confiscă suma de bani obținută din vânzare

b. folosite în orice mod sau destinate a fi folosite, dacă sunt ale făptuitorului sau altă persoană care a cunoscut scopul
folosirii lor.

 să fie săvârșită o faptă prv de legea penală cu intenție sau praeterintenție

 bunurile să fi fost folosite, în orice mod, destinate a fi folosite la săv.
o Nu neapărat folosite in concreto
o Include și bunurile produse, modificate, adaptate în scopul săv. faptei, dacă au fost folosite efectiv
(pe vechiul cod era separat această ipoteză)
o Nu infracțiuni prin presă
 Bunurile să fi fost proprietatea făptuitorului la momentul săv faptei sau proprietarul să fi cunoscut
o Coproprietate
o Să aparțină autor, coautor, complice, instigator
o Este complice și persoana care a incredințat bunul autorului în vederea sav
o Bunurile înstrăinate:
 Dacă dobânditorul e de bună credință NU se confiscă bunul în natură, ci se va confisca în
echivalent bănesc de la făptuitor
o bunurile produse, modificate, adaptate în scopul săv. faptei, dacă au fost folosite efectiv – se
confiscă dacă modificarea a fost efectuată de proprietar ori de făptuitor cu știința proprietarului
(proprietarul este complice în acest caz)
o proprietarul a cunoscut – se confiscă
o dacă proprietarul nu a cunoscut – se confiscă în echivalent de la făptuitor
 bunurile folosite/destinate a fi folosite să fi fost găsite
o altfel prin echivalent
 valoarea să nu fie vădit disproporționată față de natura și gravitatea faptei

c. bunurile folosite, imediat după săv. faptei cu intenție sau praeterintenție, pentru a asigura scăparea
sau păstrarea folosului ori a produsului obținut, dacă sunt ale făptuitorului sau altă persoană care a
cunoscut scopul folosirii lor.
 Faptă prv de legea penală, nejustificată
 Bunurile folosite efectiv, în orice mod, imediat după, pentru a asigura scăparea sau păstrarea folosului ori a
produsului obținut
o Bunurile pot fi folosite de făptuitor, participant, favorizator
o Efectiv folosite – doar pregătite în acest scop și nefolosite în concret NU
o Indiferent dacă scopul e sau nu e atins
o Dacă e același cu cel folosit la săv faptei – pe litera A
 Bunurile să fi fost proprietatea făptuitorului la momentul comiterii sau altă persoană care a cunoscut
o Coproprietate
o A participanților
o Înstrăinat:

50
  Dobânditor de bună –credință: se dispune confiscarea în echivalent
 Bunurile să fi fost găsite
o Altfel, în echivalent
 Valoarea să nu fie vădit disproporționată

d. Bunurile date pentru a determina săv sau pentru a răsplăti pe făptuitor

 Nu doar promise sau oferite ci date

 Remiterea să fie voluntară, nu constrângere
 Indiferent dacă autorul comite o altă infracțiune decât cea pentru care au fost remise
 Se confiscă și cele obținute din exploatarea lor
 Dacă nu se găsesc – se confiscă prin echivalent

e. Bunurile dobândite prin săv faptei, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu
servesc la despăgubirea acesteia
 Dobândirea lor este deobicei urmărită de făptuitor
 Se confiscă și bunurile obținute din exploatarea lor
 Dacă nu se găsesc – se confiscă în echivalent
 Dacă servesc la despăgubirea persoanei vătămate (ex: este restituit în natură acesteia sau este restituit în
echivalent bănesc) nu se mai confiscă! În concluzie, atâta timp cât obligi inculpatul la plata sumei
reprezentând echivalentul bunului, nu poți să mai confiști bunul în echivalent. În acest caz, nu mai poți
confisca nici banii obținuți din eventuala vânzare a bunului.
 Se confiscă în parte, de la fiecare inculpat, niciodată în solidar
 Decizie de speță:
o Bunuri sustrase și ulterior înstrăinate – dacă se găsesc, se ridică și se restituie PV, chiar și de la
terțul de bună credință. în acest caz, terțul se poate constitui parte civilă pentru prețul plătit. În acest
caz, banii obținuți din exploatare nu se mai confiscă.
 Niciodată în solidar (nici PRC)

 Se confiscă bunuri dobândite în mod vădit și care nu sunt restituie și în măsura în care nu servesc la
despăgubirea persoanei vătămate – în acest caz, confiscarea este subsidiară măsurii de reparație a persoanei
vătămate. Deci:
o Dacă PV nu se constituie PC :
 Bunul se găsește: se confiscă
 Bunul nu se găsește:
 Distrus/dispărut: se confiscă în echivalent
 Înstrăinat:
o Cump. de rea credință: bunul se confiscă.
 Cu titlu oneros: se confiscă și prețul
o Cump. de bună credință: bunul nu se confiscă
 Cu titlu oneros: se confiscă prețul
o Dacă PV se constituie PC:
 Bunul se găsește la inculpat: se restituie PV. Nu se confiscă nimic.
 Bunul nu se găsește:
 E distrus/dispărut: oferă o despăgubire PV. NU se confiscă în echivalent.
 E înstrăinat:
o Cump. de rea credință: bunul se ridică și se restituie PV
 se confiscă prețul plătit
o Cump. de bună credință: bunul nu se ridică
 Se oferă o despăgubire în schimb
 Nu se mai confiscă nimic.
 în cazul de speță spunea că se restiuite PV întotdeauna, chiar
dacă terțul e de bună-credință. eu am dubii aici deoarece
intervine posesia de bună credință a bunurilor mobile, deci
terțul e protejat.

 Infracțiuni de dare de mită - confiscarea în baza art. 290 alin. 5

o Promise (chiar neacceptate)
o Date
o NU promise

51
 f. Bunurile a căror deținere este interzisă de lege
 Chiar și atunci când lipsește autorizația prevăzută de lege
 Se confiscă și bunuri obținute din exploatarea lor
 Nu se confiscă în echivalent – deși udroiu, din greșeală banuiesc, a zis ca da

g. Obiectul luării de mită, dacă nu se restiuie mituitorului

 Art. 289 alin.3
 Primite (remise efectiv)
o În echivalent
 Orice bun poate fi confiscat
 Participație – de la fiecare participant va fi confiscat profitul efectiv
 Nu bunurile pretinse ori cele ce fac obiectul unei promisiuni acceptate, dacă nu au fost remise efectiv
 Mituitor constrâns sau care a beneficiat de cauza de nepedepsire specială – nu pot fi confiscați
o Dar se confiscă dacă au fost date de mituitor înainte de realizarea denunțului, chiar dacă beneficiază
de cauza specială de nepedepsire
 Nici pt realizarea flagrantului

h. Trafic de inluență
 Art. 291 alin 2 – la fel

52
CONFISCAREA EXTINSĂ

 Caracter personal
 Irevocabil
 Imprescriptibil
 Consecutiv dispunerii unei condamnări

1. Infracțiune dintre cele expres și limitativ enumerate

a. Obligatoriu infracțiune, nu e suficient fapta prv de legea penală, nejustificată

2. Legea 4 ani sau mai mare

a. Indiferent de pedeapsa concret aplicată
3. Condamnarea pentru una dintre acele infracțiuni
a. NU: clasare, renunțare UP, achitare, incetare proces, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea
aplicării pedepsei
b. Doar condamnare cu executare cu suspendare
4. Infracțiunea concretă să fie susceptibilă să îi procure un folos material
a. Nu doar câștiguri financiare ci orice avantaj de natură patrimonială
5. Valoarea bunurilor într-o perioadă de 5 ani atenrior și dacă e cazul după mom săv infractiunii, pana la data
emiterii actului de sesizare, să depășească în mod vădit veniturile obținute de acesta în mod licit (criteriul
temporal și proporțional)
a. Se pornește de la emiterea actului de sesizare (rechiz, încheiere JCP, acord) și termen de regres 5 ani
b. Se ține cont și de valoarea bunurilor transferate la membri de familie și la pj deținute
i. Atât transferuri reale cât și transferuri fictive
c. Valoarea bunurilor de la data dobânirii lor
d. Cheltuielile făcute de persoana condamnată sau de un membru de familie ori pj deținute: (întrebare
Udroiu: are în vedere cheltuielile făcut cu bunurile sau și alte cheltuieli car epot fi acoperite din
sumele ilicite, deobicei extravagante?) ar părea că doar cheltuielile cu bunurile dobândite, deși este
foarte probabil ca o parte din profitul ilicit să fie cheltuit și nu investit în bun.
e. Bunurile care au făcut obiectul confiscării speciale nu vor fi avute în vedere la calcularea valorii
bunurilor ilicite
6. Să existe o stare de pericol prin lăsarea în circulație a acestor bunuri, iar prin luarea MS să poată fi înlăturată
a. De regulă nu se poate reține o leg de cauzalitate directă

 CCR: 356/2014 – pe vechiul cod

 CCR 11/2015 -noul cod
o Nu pot fi confiscate bunuri dobândite anterior intrării în vigoare a legii nr. 63/2012 (22 aprilie
2012), dacă infracțiunea a fost comisă după 22 aprilie 2012.

53
 CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (trăsăturile esențiale ale infracțiunii)
 Cauzele justificative
 Cauzele de neimputabilitate
Cauzele care înlătură răspunderea penală (fapta este infracțiune, dar inculpatul nu va răspunde penal)
 Amnistia antecondamnatorie
 Prescripția răspunderii penale
 Lipsa plângerii prealabile
 Retragerea plângerii prealabile
 Împăcarea
 Acordul de mediere
 Imunitatea de drept material
Cauzele care înlătură pedeapsa (cauze generale sau speciale de nepedepsire):

 Vezi conspect scris

54
 APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAȚIU

1. PRINCIPIUL TERITORIALITĂȚII art. 8 cp

 Expresie a suveranității statului

 Nu contează cetățenia infractorului ori calitatea de apatrid sau domiciliul său
 În cazul străinilor, nu e necesară dubla incriminare și este lipsit de relevanță dacă legea străină e mai
favorabilă
 Este necesar ca tratele la care România e parte să nu prevadă altfel
 Se aplică infracțiunilor săvârșite de persoane fizice și persoane juridice
 Art. 8 – teritoriul:
o Teritoriul misiunilor diplomatice ale României în străinătate Nu face parte din teritoriul României
o Zonele libere din porturi și aeroporturi și la frontiere fac parte din teritoriul Ro
 „Infracțiune săvârșită pe teritoriul României” - definiția art. 8 alin. 3: principiul ubicuității:
o infracțiune consumată sau tentativă
o acte ale autorului, instigatorului sale a complicelui
 Extinderea principiului ubicuității: deși navele și aeronavele sub pavilion românesc nu sunt considerate
teritoriul Ro, infracțiunile săv. pe acestea sunt considerate săvârșite pe teritoriul României.
o dacă nava/aeronava se afla pe teritoriul Ro, e principiul teritorialității.
 Principiul ubicuității = se consideră săvârșită pe teritoriul românesc dacă :
o S-a efectuat numai un act de executare
 chiar tentativă
 suficient un singur act al infracțiunii continue, continuate sau complexe să fie pe teritoriul
românesc (indiferent unde s-a consumat și unde s-a epuizat)
 infracțiune de obicei – din actele de pe teritoriul ro să rezulte obiceiul
 Nu doar simple acte de pregătire. Doar dacă sunt considerate complicitate anterioară
 Infr. progresive – activitatea sau rezultatul mai grav pe teritoriul Ro
 Omisive - activitatea prin omisiune s-a realizat în Ro, indiferent unde s-a produs rezultatul
 Infracțiuni comise în spațiul virtual – fiecare stat unde s-a produs cel puțin o stare de
pericol e competent în temeiul acestui principiu
o S-a efectuat un act de instigare sau de complicitate (chiar dacă actele de executare și rezultatul s-
au produs în străinătate)
o S-a produs, chiar în parte, rezultatul infracțiunii (material sau starea de pericol)
 Art. 73 cp: Udroiu: acest articol vine în conflict cu art. 50 din Cartă care extinde principiul ne bis in idem la
nivelul UE – statele își recunosc hotărârile.

Excepții de la principiul teritorialității

Legea română nu se aplică în baza principiului teritorialității:
1. Infracțiunilor săvârșite:
a. De reprezentanții diplomatici ai statelor străine
b. De alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaționale, nu sunt supuse jurisdicției penale
române
i. Imunitatea de jurisdicție ce decurge din imunitatea diplomatică
2. Infracțiunile săvârșite în sediile misiunilor diplomatice străine din România
a. Chiar dacă e teritoriul românesc
3. Infracțiunile săvârșite de personalul armatelor străine aflate în trecere sau staționate pe teritoriul Ro
4. Infracțiuni săvârșite la bordul nave/aeronave militare sau guvernamentale străine în Ro
5. Infracțiuni la bordul unei nave străine folosite în scopuri comerciale care trece prin marea teritorială română.
Cu excepții

2. PRINCIPIUL PERSONALITĂȚII LEGII PENALE ART. 9

Condiții:

1. Infracțiunea să fie săvârșită în întregime în afara teritoriului României

2. La momentul săvârșirii infracțiunii, făptuitorul (autor, coautor, instigator, complice) să fie cetățean
român sau o persoană juridică română
 Poate să aibă și altă cetățenie

55
 Indiferent dacă se află sau nu pe teritoriul României
 Indiferent cine e persoana vătămată
 Dacă dobândește cetățenia ulterior săvârșirii faptei nu se aplică în temeiul acestui principiu
3. Pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracțiunea săvârșită să fie detențiunea pe viață sau
închisoare mai mare de 10 ani, chiar dacă fapta nu este prevăzută ca infracțiune de legea statului unde
a fost săvârșită
 Pentru infracțiunile grave nu e necesară dubla incriminare în general
 Dacă e ped închisorii de 10 ani sau mai mică ori amenda: aplicarea legii penale române în temeiul acestui
principiu se poate realiza numai dacă fapta este prevăzută ca infracțiune și de legea unde a fost săvârșită –
dubla incriminare
 Dacă a fost comisă într-un loc fără jurisdicție - nu trebuie dubla incriminare
 Lipsa dublei incriminări – lipsește tipicitatea obiectivă deci art. 16 lit. b tez I
 Nu se poate aplica LPF dintre cele două
4. Tratatele sau convențiile internaționale să nu conțină prevederi contrare

56
Autorizația prealabilă punerii în mișcare a acțiunii penale

 Cerință suplimentară de procedibilitate

 Nu este necesară încă de la debutul investigațiilor, ci numai înainte de pmap
 Dacă există un concurs – pentru fiecare infracțiune trebuie autorizație
 Este necesară și când se dispune extinderea AP (chiar dacă inițial exista)
 Procurorul competent să emită autorizația trebuie să evalueze oportunitatea tragerii la răspundere penală
(probațiune, cheltuieli, judecata in absentia etc.)
 Odată dată, nu trebuie prelungită.
 Lipsa autorizației:
o Nelegalitatea ordonanței de pmap/extindere AP
o Neregularitatea actului de sesizare – restiuirea cauzei la parchet in CP
o Dacă trece de CP – judecătorul trebuie să dispună încetarea procesului în temeiul art. 16 lit. e

Ne bis in idem

 ART. 73 – Udroiu: vine în conflict cu acest principiu

 Deci asigurarea principiului ne bis in idem impune reținerea impedimentului art. 16 lit. i și deci o soluție de
clasare sau încetare a procesului penal:
o Deci nu se poate dispune în temeiul art. 73, desfășurarea unui proces în România pentru aceeași
faptă pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă asupra fondului în străinătate, urmată de
deducerea perioadelor de privare de libertate în străinătate.

3. PRINCIPIUL REALITĂȚII ART. 10

Condiții

1. Infracțiunea să fie săvârșită în întregime în afara teritoriului României

 Atât teritoriul cât și teritoriul asimilat
 Dacă s-a produs un act de executare/ complicitate/instigare ori s-a produs în parte rezultatul, se aplică
principiul teritorialității
2. Infracțiunea să fie comisă contra statului român sau contra unui cetățean român ori persoană juridică
română
 Infracțiuni contra persoanei sau alte infracțiuni
 Nu este necesar să aibă doar cetățenia română
 Nu e necesar ca persoana vătămată să se afle pe teritoriul român
 Să nu fie străin sau apatrid, chiar dacă domiciliază în Ro
 Dacă pierde ulterior cetățenia, nu se va mai putea aplica legea română în baza acestui principiu
 Nu trebuie condiția dublei incriminări
3. Infracțiunea să fie săvârșită de un cetățean străin sau de un apatrid, indiferent dacă aceștia
domiciliază sau nu pe teritoriul țării
 Nu e o condiție ca făptuitorul să se afle benevol pe teritoriul românesc
 Dacă după săv faptei, autorul dobândește cetățenia română, legea ro se aplică în baza principiului realității,
iar nu personalității
 NU se aplică dacă e săvârșită în calitate de autor de o persoană juridică română sau străină
 Nu se aplică infracțiunilor săvârșite de reprezentanții diplomatici ai statelor străine sau alte persoane care nu
sunt supuse jurisdicției statului român în baza tratelor internaționale (art 13)
4. Tratele sau convențiile internaționale la care Ro e parte să nu conțină prevederi contrare

Autorizația prealabilă punerii în mișcare a AP

 Cerință suplimentară de procedibilitate

 Nu este necesară încă de la debutul investigațiilor, ci numai înainte de pmap
 Dacă există un concurs – pentru fiecare infracțiune trebuie autorizație
 Este necesară și când se dispune extinderea AP (chiar dacă inițial exista)
 Procurorul competent să emită autorizația trebuie să evalueze oportunitatea tragerii la răspundere penală
(probațiune, cheltuieli, judecata in absentia etc.)
 Odată dată, nu trebuie prelungită.
 Lipsa autorizației:
o Nelegalitatea ordonanței de pmap/extindere AP
o Neregularitatea actului de sesizare – restiuirea cauzei la parchet in CP

57
 o Dacă trece de CP – judecătorul trebuie să dispună încetarea procesului în temeiul art. 16 lit. e

Ne bis in idem
 ART. 73 – Udroiu: vine în conflict cu acest principiu
 Deci asigurarea principiului ne bis in idem impune reținerea impedimentului art. 16 lit. i și deci o soluție de
clasare sau încetare a procesului penal:
o Deci nu se poate dispune în temeiul art. 73, desfășurarea unui proces în România pentru aceeași
faptă pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă asupra fondului în străinătate, urmată de
deducerea perioadelor de privare de libertate în străinătate.

5. PRINCIPIUL UNIVERSALITĂȚII ART. 11

Condiții:
1. Să fie săvârșită în întregime în afara teritoriului României o infracțiune, alta decât cele contra statului
român sau a unui cetățean român ori a unei persoane juridice române
a. Nu e necesară dubla incriminare (dar să fie incriminată în Ro)
b. Trebuie avut în vedere teritoriul și teritoriul asimilat art. 8
c. Să nu fie împotriva statului român, cetățean român sau persoană juridică română – deci să nu cadă
sub incidența principiului realității
d. Dacă s-a produs un act de executare/ complicitate/instigare ori s-a produs în parte rezultatul, se
aplică principiul teritorialității

2. Infracțiunea să fie săv de un cetățean străin sau de un apatrid, indiferent dacă aceștia domiciliază sau
nu pe teritoriul țării, care se află de benevol în România
a. Aflat benevol în România (nu pe o navă / aeronavă sub pavilion românesc /înmatriculată în
România
b. Nu ca urmare a extrădării ori predării
c. Art. 237 LPA – se interpretează în sensul aflării de bună voie pe teritoriul României la momentul
dispunerii de către oj a unei măsuri privative de libertate sau restricitive de libertate în considerarea
infracțiunii care atrage incidența principiului universalității
d. Legea penală nu se aplică în temeiul principiului universalității, infracțiunilor săvârșite de persoane
juridice române sau străine
e. Nu se aplică infracțiunilor săvârșite de reprezentanții diplomatici ai statelor străine sau alte persoane
care nu sunt supuse jurisdicției statului român în baza tratelor internaționale (art 13)

3. Statul român să își fi asumat în temeiul unui tratat internațional obligația de a reprima infracțiunea
săvârșită în străinătate sau să se fi cerut extrădarea sau predarea infractorului aflat pe teritoriul Ro
pentru infracțiunea săvârșită în străinătate și aceasta să fi fost refuzată
a. Competența universală:
 Pp că statul român și-a asumat
 dubla incriminare nu este o condiție
 se aplică principiul universalității în baza competenței universale, indiferent dacă există sau un impediment în
acel stat la pmap sau exercitarea AP sau chiar dacă a fost pronunțată o soluție de condamnare în acel stat

b. competența substitutivă:
 să se fi cerut extrădarea sau predarea infractorului aflat pe teritoriul Ro pentru infracțiunea
săvârșită în străinătate și aceasta să fi fost refuzată
 infracțiunile care nu sunt acoperite de competența universală și presupune că statul se poate
substitui oj din statul în care a fost comisă infracțiunea sau care are competența.
 este o extindere a competenței funcționale ale oj române în cazul în care a fost respinsă
extrădarea/predarea infractorului
 nu se poate aplica legea în baza acestui principiu dacă există vreun impediment la pmap
sau exercitarea AP ori la executarea pedepsei
 s-a arătat în doctrină că trebuie dubla incriminare – lipsa dublei incriminări duce la
reținerea lipsei tipicității cu consecința clasării/achitării pe art. 16 lit. b teza I
 dacă a fost condamnat în statul străin în baza principiului teritorialității, este necesar ca
pedeapsa aplicată să nu fi fost executată sau considerată ca executată. – dacă nu a fost
executată integral, se procedează la recunoașterea hot străine.
 aceste impedimente nu sunt prevăzute și pentru competența universală dc în acel caz
România și-a asumat printr-un tratat internațional obligația de a reprima infracțiunea, deci
se aplică principiul universalității indiferent dacă există sau un impediment în .acel stat la
pmap sau exercitarea AP sau chiar dacă a fost pronunțată o soluție de condamnare în acel
stat

58
 4. Tratele sau convențiile internaționale la care Ro e parte să nu conțină prevederi contrare
*ne bis in idem – aceleași observații referitoare la art. 73 cp

59