CAPITOLUL III

CONTRACTUL DE DONAŢIE
Subcapitolul I

Noţiunea şi condiţiile de validitate ale contractului de donaţie

Secţiunea I
Noţiunea contractului de donaţie 1

1. Definiţie. Donaţia este un contract solemn, unilateral şi cu titlu gratuit prin care una din părţi, numită
donator, cu intenţie liberala îşi micşorează în mod actual şi irevocabil patrimoniul său cu un drept (real sau de
creanţă), mărind patrimoniul celeilalte părţi, numită donatar, cu acelaşi drept, fără a urmări să primească ceva în
schimb (art.801 şi 803 C.civ.)2.
După cum rezultă din această definiţie, ceea ce caracterizează
donaţia este trecerea unor valori dintr-un patrimoniu în altul fără
echivalent, cu intenţia de a face o donaţie (animus donandi). Această
intenţie, concretizată în încheierea contractului în forma şi în condiţiile prevăzute de lege, justifică mărirea unui
patrimoniu în detrimentul altuia, constituind cauza ei.
1 Pentru delimitarea contractelor de sponsorizare şi mecenat de cel de donaţie, corelaţia dintre cele trei
contracte şi aplicabilitatea regulilor specifice donaţiei (incapacităţi, reducţiune, revocare etc.) contractelor de
sponsorizare şi mecenatului, vz. Fl.Ţuca, Donaţie, sponsorizare, mecenat, în Revista de drept comercial
nr.9,1998,p.95-lll.
2 Am precizat şi caracterele juridice ale contractului pentru că - deşi este o problemă elementară de drept - în
practică se mai fac unele greşeli, ceea ce trebuie evitat chiar dacă greşeala nu are, în cazul dat, incidenţă asupra
soluţiei în fond. De ex., într-o decizie se arată cu privire la donaţie: "deşi este un act unilateral, sub aspectul
numărului de voinţe este un contract bilateral..." (TMB, s.IV-a civ., dec.nr.1406/1992, în Culegere...l992, p.150).
în realitate, donaţia nu este nici "act unilateral" şi nici "contract bilateral", ci dimpotrivă, este un act bilateral
fiindcă necesită realizarea acordului de voinţă între părţi şi este un contract unilateral, dat fiind că creează obligaţii
numai pentru una din părţi. (Pentru donaţia cu sarcini vz. infra nr.5).
 Precizăm, de asemenea, că donaţia - ca varietate a contractelor
cu
titlul gratuit - reprezintă o liberalitate. deoarece are ca efect
micşorarea
patrimoniului donatorului cu bunul donat, spre deosebire de
contractele
dezinteresate (de exemplu, comodatul, mandatul sau depozitul cu
titlu
gratuit etc), prin care nu se micşorează patrimoniul celui care
procură
altuia un folos, motiv pentru care acestea din urmă nu sunt supuse
regulilor de fond și de formă pentru donaţii.
2. Interpretarea contractului. Codul civil nu prevede reguli
speciale de interpretare a clauzelor de donaţie. în
consecinţă, se aplică regulile generale de interpretare a contractelor
(art.
977-985). Se impune însă o precizare; dacă nu există certitudinea că
părțile au încheiat un contract de donație (o
liberalitate), deci interpretarea este necesară chiar pentru calificarea
juridică a contractului
(donaţie sau un alt contract, de exemplu, de întreţinere, de
locaţiune,
de comodat etc), atunci interpretarea urmează să se facă în sensul
aplicării regulilor care guvernează actele cu titlu oneros - care sunt
reguli de drept comun -, iar nu a regulilor prevăzute pentru
liberalităţi
care, fiind excepţionale, sunt supuse unei interpretări restrictive.
Concluzia privind încheierea între părţi a unui contract de donaţie
trebuie să fie temeinic ancorată în elementele convenţiei între părţi 3.
Precizăm că, în nici un caz, executarea unei obligaţii civile imper-
fecte (naturale) nu poate ti calificată drept o liberalitate (de exemplu,
executarea unei obligaţii prescrise, repararea pagubei cauzate deşi
condiţiile răspunderii civile nu sunt întrunite, întreţinerea unei rude
faţă 3 în practică, înstrăinarea unui bun (de regulă, imobil) în schimbul întreţinerii este
calificată frecvent "donaţie cu clauză de întreţinere" (vz., de ex., cauza soluţionată de
TMB, s. a IV-a civ., dec.nr.406/1985, în RRD nr.9, 1985, p.69), cu toate că din elementele
contractului nu rezultă intenţia liberală, mai ales că în cazul contractului de întreţinere
echivalenţa prestaţiilor este puternic influenţată de elementul "alea", iar termenii folosiţi
de care nu exista obligaţie legală de întreţinere etc)4. Nici premiile sau
cadourile ori recompensele oferite (în scopuri publicitare) de un
comerciant clienţilor nu constituie donaţii, nefiind făcute în activitatea
sa profesională comerciantul nu poate fi operele de binefacere nu
urmează regulile prevăzute pentru donaţii 6.

Secţiunea a II-a Condiţiile de validitate ale contractului

de donaţie

1. Obiectul contractului

3.Condiţii. Potrivit dreptului comun, bunul (dreptul) care formează

obiectul contractului trebuie să fie în circuitul civil (art.963 C.civ.)7,
să fie determinat sau determinabil (art.948 şi 964 C.civ.), posibil,
licit8 şi să existe sau să poată exista în viitor (de exemplu, recolta
viitoare). Dintre bunurile viitoare9 numai succesiunile nedeschise nu
pot forma
4 Executarea unei obligaţii naturale este un domeniu limitrof, dar distinct, dacă nu de
actele cu titlu gratuit (acte dezinteresate), în orice caz de liberalităţi. Vz.G.Marty,
P.Raynaud, Droit civil, vol.I, Paris, 1961, p.414, nr.278.
4 Ele nu reprezintă nici contracte de joc (vz.infra, cap.XIII, subcap.V) înscriindu-se,
după părerea noastră, în categoria actului juridic unilateral (promisiune publică de
recompensă) ca izvor de obligaţii civile.
5 Vz. Ph.Malaurie, L.Aynes, Cours de droit civil. Les succesions. Les liberalites par
Ph.Malaurie, Paris, 1989, p.172. Pentru liberalitatea făcută unei fundaţii vz. infra, nr.43
(nota de subsol).
6 Pentru amănunte vz. supra capi, nr.l3.
7 De exemplu, este nulă, având o cauză ilicită, donaţia făcută în scopul sustragerii
imobilului de la o urmărire silită iminentă. TJ Hunedoara, dec.civ. nr. 1147/1986, în RRD
nr.9,1987, p.76.
de moartea donatorului. Pentru instituţia contractuala vz D.Alexandresco, Principiile
dreptului civil român, Bucureşti, 1926, p.246-247 şi 335-337; M.Eliescu, op.cit., p.304-
307. Pentru practica judiciară vz. C . c i v adnotat, vol.II, p.187 nr.3 şi 5, p.222 nr.3 şi p.239
nr.l.
obiectul donației (art.702 şi 965 C.civ.). După deschiderea
moştenirii moștenitorul poate înstrăina universalitatea dobândită,
respectiv cota-parte indiviză, nu numai cu titlu oneros 10, dar şi cu
titlu gratuit deci prin donaţie. În nici un caz, bunurile viitoare nu
pot constitui obiectul darului manualu.

Dacă bunul donat este individual determinat donatorul trebuie să

aibă calitatea de proprietar (fie şi sub condiţie). Dacă contractul are
ca obiect lucrul altuia donaţia este nulă absolut în toate cazurile
(indiferent de soluţia ce se admite în materia vânzării lucrului altuia
12) întrucât donatorul se poate abţine să dobândească proprietatea
lucrului altuia şi deci donaţia contravine principiului
irevocabilitaţii13.
Dacă încheierea contractului de donaţie este însoţită, precedată
sau urmată de încheierea unui alt contract (cu participarea unei
alte persoane, străine de donaţie), trebuie să se stabilească corect
ce se donează(quid donat), adică obiectul donaţiei, pentru ca
soluţionarea problemelor de drept specifice contractului de donaţie
(capacitatea, revocarea,reducţiunea etc.) să nu se răsfrângă asupra
celuilalt contract cu privire la care reglementările în materie de
donaţie nu sunt incidente. Problema se pune în practică în cazul
finanţării cumpărării sau construirii unei case: obiectul donaţiei
este suma de bani sau casa? Regula este că, în cazul prestării unei
sume de bani în vederea achiziționării unui imobil, obiectul
donaţiei este suma de bani14. Tot astfel,dăcă donaţia se realizează
prin transcrierea dreptului de proprietate asupra (sau şi asupra)
altei persoane decât aceea care plăteşte preţul imobilului, ceea ce
se donează este preţul (parte din preţ), iar nu imobilul, dar numai
dacă donația este concomitentă cu plata prețului către vânzător. În
schimb, dacă transcrierea se face după încheierea vânzării şi plata
preţului la care donatarul n-a luat parte, obiectul donaţiei îl
formează imobilul15.
10 Pentru vânzarea moştenirii vz. supra., cap.I, nr.52-53.
11 Vz. infra nr.34.
12 V z . supra., cap.I,nr.l6.
Drept consecinţă, dacă obiectul donaţiei este suma de bani, nulitatea contractului de
donaţie sau reducţiunea, raportul ori revocarea donaţiei nu va afecta dreptul de
proprietate al dobânditorului donatarului) asupra imobilului. În schimb, dacă
donaţia a avut ca obiect imobilul, toate consecinţele arătate se vor răsfrânge asupra
lui.

S2. Condiţii de formă

4. Între persoane prezente. Conform art.813 C.civ. toate donaţiile se fac prin act
autentic. Deci contractul produce efecte juridice numai dacă consimțămîntul
ambelor părți este manifestat în formă autentică 16. Nerespectarea acestei
forme se sancţionează cu nulitatea absolută a contractuluil7, indiferent de persoana
donatorului sau donatarului (persoană fizică sau juridică, de drept public sau
privat).

Forma autentică este o măsură de protecţie a voinţei donatorului, care dispune în

mod actual18 şi irevocabil de un drept în favoarea unei alte persoane, fără ca acel
element activ să fie înlocuit în patrimoniul său printr-o valoare echivalentă.

întrucât cerinţa formei este prevăzută în mod imperativ, sub sancţiunea nulităţii
absolute, deci ad validatem, dovada existenţei unei donații nu poate fi făcută cu
martori, chiar dacă ar exista un început de dovadă scrisă19. 16. Dacă momentul
luării consimțămîntului părților în vederea autentificării actului și momentul
autentificării propriu-zise nu coincid (de ex., din pricina nefiscalizării), validitatea
actului este condiţionată de existența consimțămîntului în chiar momentul
autentificării, ea neproducând efecte retroactive (TS, col.civ., dec.nr.2237/1956, în
CD, 1956, p.147).17 Dacă contractul se încheie printr-un mandatar (al
donatorului sau donatarului), procura trebuie să fie autentică (vz deciziile publicate
Nulitatea donaţiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocată de orice persoană
interesata sau de instanţă din oficiu şi nu poate fi înlăturată în nici un fel. Astfel, de
exemplu, nu poate fi validată printr-un act confirmativ al donatorului (quod
nullum est confirmari nequit)20 și nici acoperită printr-un proces-verbal încheiat
cu prilejul transcrierii imobilului 21 ori prin alte acte oficiale ulterioare
manifestării de voinţă, dacă actul juridic iniţial este nul.
Precizăm, de asemenea, că înzestrarea unui copil în vederea încheiem căsătoriei,
având caracterul unei donații, nu poate fi făcută decât tot prin înscris autentic22.
întrucât părinţii nu au o obligaţie civila imperfectă (naturală) de a-şi înzestra
copiii, nici executarea benevolă a donaţiei în scop de înzestrare, nu poate acoperi
nulitatea23 şi deci se poate cere restituirea prestaţiei efectuate în baza actului
nul24, ca donaţie, iar nu valabilă ca act de plată făcută în executarea unei obligaţii
civile imperfecte.
Pentru ca donaţia nulă pentru vicii de formă să producă efecte juridice, ea trebuie
să fie refăcută în întregime cu respectarea-formei cerute de lege (art.1168 C.civ.).
în schimb, după moartea donatorului, nulitatea unei donaţii pentru vicii de formă,
cât şi în privinţa oricărei alte excepţii, poate fi acoperită prin confirmarea,
ratificarea sau executarea voluntară a donaţiei de
Vz. TS, dec.nr.800/1963, cit. supra.; TS, s.civ., dec.nr.1809/1971, dec.nr.344/1973
si dec.nr.407/1972, în Repertoriu... 1969-1975, p.135.
Vz. TS, col.civ., dec.nr.747/1955, în CD, 1955, p.74.
22 TS, dec nr.800/1963, dec.nr. 1809/1971 şi dec.nr.407/1972 cit.supra.;
Cas.I,dec. nr 441/1914, în C.civ.adn.,vol.II,p.229 nr.41. Pentru darurile manuale
vz. însă infra nr.31-37 şi D.Chirică, Drept civil Contracte speciale, Edit.Lumina
Lex,

23 TS, dec.nr.1809/1971 şi dec.nr.407/1972 cit. supra şi dec.nr.2396/1972, în

Repertoriu... 1969-1975 p. 135.
24 Astfel de ex., darea în folosinţă a unor imobile fără respectarea formei
autentice nu poate fi calificată altfel decât ca o simplă îngăduinţă, care poate fi
revocată (TS, dec.nr.2396/1972, cit.supra). Donaţia făcuta în scop de ”înzestrare”
dar nulă potrivit art.813C.civ. și altor legi în vigoare la data încheierii contractului,
nu are cum să fie raportabilă. (Vz. TJ Teleorman, dec.civ. nr.295/1993, cu Notă de
M.Enache, în Dreptul nr.1, 1994 p.98-103). În cazul în care o asemenea "donație"
ar aduce atingere rezervei succesorale s-ar putea cere de asemenea constatarea
nulității absolute (totale) a contractului, iar nu numai reducțiunea liberalității în
măsura în care ar depăşi calitatea disponibilă.
către moștenitorii sau reprezentanții25 donatorului (art.1167 alin.3 C.civ.) dacă confirmarea,
ratificarea sau executarea este benevolă și făcută în deplină cunoștință de cauză. Renunțarea la
efectele nulității este opozabilă și creditorilor, dacă nu este frauduloasă.

Pentru a explica această dispoziţie, se spune că în persoana succesorilor donatorului nulitatea

pentru nerespectarea formei devine relativă în înţelesul că ei pot în mod valabil să confirme
donația autorului lor lovită de nulitate de formă şi, bineînţeles, nulitatea poate fi invocată numai
de către ei. Alţii spun că, în realitate, ne aflăm în prezenţa unei nulităţi absolute care excepţional
poate sa fie acoperită. Împărtăşim părerea potrivit căreia donaţia nulă absolută pentru vicii de
formă lasă în persoana succesorilor o obligaţie civilă imperfectă (naturală) care, fiind executată
sau confirmată de bunăvoie şi în deplină cunoştinţă a cauzei de nulitate, nu dă loc la repetiţie (art.
1092 alin2 C.civ.)26. Bineînţeles, confirmarea sau ratificarea produce efecte numai faţă de
succesorii care au consimţit.
în sfârşit, precizăm că şi sarcinile sau condiţiile donaţiei trebuie să fie prevăzute în formă
solemnă.

5. Între absenţi. în cazul în care contractul de donaţie se încheie între absenţi, prin ofertă şi
acceptare separate27, atât oferta de a dărui, cât şi acceptarea trebuie să fie făcută în formă
autentică28, altfel nu vor produce efecte juridice, fiind nule absolut cu toate consecinţele
şi regulile de mai sus arătate (art.814 alin.l C.civ.).
Pentru validitatea donaţiei acceptată printr-un înscris separat, se mai cere ca acceptarea să aibă
loc în timpul vieții donatorului (art.814 alin.2 C.civ.). În caz de moarte a donatorului mai înainte
de acceptare (cu care se echivalează situaţia când acesta devine incapabil), oferta devine caducă.
Se au în vedere succesorii universali sau cu titlu universal ai donatorului, alţii decât moştenitorii
legali, care reprezintă şi ei drepturile lui.
Vz M.B.Cantacuzino, Curs de drept civil, ediţia a II-a, Craiova, p.390.
în toate cazurile, donaţia se poate realiza numai cu acordul donatarului; non potest liberalitas
nolenti acquiri. În legătură cu stipulația pentru altul vz. infra, nr.30.
Forma autentica trebuie să fie respectată si de către ocrotitorul legal care accepta sau
încuviințează donația făcută minorului ori interzisului (vz. și infra, nr.13) sau de către organul de
stat care este competent - potrivit Decretului nr.478/1974 (vz. infra nr.15.1) - să accepte donația
făcută statului. (TMB s.a IV-a civ., dec.nr.1820/ 1997, în Culegere TBMB 1993-1997, p.25-26.
Vz. și idem dec.nr.618/1997, ibidem p.19-22).
Bineînțeles, și donatarul trebuie să fie în viață în momentul acceptării, când se realizează acordul de
voință necesar în vederea încheierii contractului. Dacă donatarul încetează din viață înainte de
acceptare, moștenitorii săi nu pot accepta donația deoarece autorul lor nu le-a putut transmite nici un
drept, iar oferta de donație s-a făcut intuitu personae. Cu atât mai puternic cuvânt, creditorii nu ar
putea accepta donația (nici în timpul vieții donatarului) pe calea acțiunii oblice (dreptul de a accepta
fiind exvlusiv personal, implicând aprecieri de ordin moral) și nici ataca refuzul acceptării donației
pe calea acțiunii pauliene, pentru că donatarul nu-și micșorează patrimoniul, ci pierde numai ocazia
de a-l mări.

Pe lângă aceste condiții, pentru ca donația acceptată prin înscris separat să producă efecte, se mai
cere ca actul de acceptare să fie comunicat (notificat) donatorului29, în timpul vieții lui (art.814
alin.2 C.civ.) și înainte de a fi devenit incapabil30. Până în momentul primirii comunicării donatorul
poate revoca donaţia (oferta de donaţie). Revocarea poate fi nu numai expresă, ci şi tacita31, Astfel,
faptul ca, înainte de comunicarea actului de acceptare, donatorul vinde lucrul care urmează să facă
obiectul donaţiei, constituie o revocare tacită. (Revocarea nu trebuie să fie notificată donatarului).
întrucât prin acceptare se realizează, în fapt, acordul de voinţă -numai ”efectele" donaţiei (art.814
alin.2 C.civ.) fiind amânate până la comunicare - nu excludem posibilitatea notificării acceptării de
către succesorii sau creditorii donatarului, căci notificarea nu mai presupune aprecieri de odin
moral32.
29 Dacă Ministerul de Finanţe nu a acceptat printr-un act autentic şi nu le-a comunicat donatorilor
actul de acceptare, donaţia a rămas fără efect (TMB, s.IV-a civ., dec.nr. 1406/1992, în
Culegere...1992, p.150-151; vz. şi dec.nr. 1820/1997, cit. în nota de subsol precedentă). Acceptarea
autentică trebuie să fie comunicată donatorului în timpul vierii lui, altfel donaţia devine caducă (Vz.
dec.nr.618/1997 citată în nota de subsol precedentă).
30 Vz. D. Alexandresco, op. cit., p.304-305.
31 Vz. CHamangiu, LRosetti Bălănescu, Al.Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol.III,
Bucureşti, 1928, p.767.
32 Soarta donaţiei dinainte de comunicare ar putea fi asemănată (fără a fi identificată) cu o
obligaţie (contractată intuitu personae) sub o condiţie suspensivă, care afectează perfectarea"
obligaţiei (art. 1004 şi 1017 C.civ.) de îndeplinirea evenimentului (in ipoteza dată comunicarea
acceptării autentice donatorului, în timpul vieţii lui şi înainte ca acesta să fi devenit incapabil sau să
fi revocat oferta de donaţie) şi care permite luarea măsurilor conservatorii de către creditori (art.
1016 C.civ.) şi, cu atât mai mult, de către succesori.
6. Statul estimativ. Dacă donaţia are ca obiect bunuri mobiie corporale sau incorporale, pe lângă
condiţiile examinate se mai cere ca obiectele mobile donate să fie trecujejry^mstat estimativ semnat I
de donator şi donatar şi care să'cuprindă descrierea şi evaluarea, cel e puţin globală^jilujamfe mobile
dăruite (art.827 C.civ.).
Starul estimativ poate să fie cuprins în chiar corrSul înscrisului de. donaţie, dar părţile pot întocmi şi
un înscris separat sub semnătură privată33, nefiind necesară redactarea lui în formă autentică; însă
»înscrisuLtrebuie să fie semnat de ambele părţi.
Art.827 C.civ. prevede necesitatea statului estimativ pentru "valabilitatea" donaţiei de bunuri mobile
făcută prin act (autentic). în schimb, art.772 C.civ prevede posibilitatea evaluării bunurilor mobile
donate, "în lipsa acestui stat" estimativ, prin (^p^rjtiza?) ceea cp. înseamnă, cel puţin implicit,
recunoaşterea validităţii darului. Astfel fiind, se poate admite că lipsa statului estimativ nu atrage
nulitatea (absoluta sau relativă) a donaţiei, fiind cerut nurnaj/zrfprobationem^.
Darurile manuale şi donaţiile indirecte sunt scutite de formalitatea statului estimativ.
7. Donaţia de imobile. Dacă donaţia are ca obiect un imobil,
I cerinţele de formă trebuie să fie respectate în toate cazurile iar nu
o numai în cazul te^ejmrilor_(art.2 alin.l din Legea nr 54/1998) în
schimb, dreptiiidepreer^ (art.48-49)nu^sj^aplicabilîncazul
donaţiei. —
' In ceea ce priveşte publicitatea imobiliară, precizăm că înscrierea
m Cflrtfta funciara mufecteaza_validiiatea r.nnfrgţjŢ^p5-

33 Vz.şiD.Alexandrescc-op.df. n295H p*t \* , t»

de droit civil, vol.IV, Paris, 1963, p.H3C> nr H55 ^aze*ud, j.Mazeaud, Lecons
tracte, Universitatea "AlJ.Cuza" Iaşi 1982 n 68 ir Dnptcivil Con~
instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor na £V ■ 9ontractele civile
p.156; D.Chirică, op.cit., p.158. cetale™or, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 1978,
34 Vz. M.B.Cantacuzino, op.cit, p 398-39Q- în o i -
este prescris ad sollemnitatem vz si' D Al* a 115111 ca statul estimativ nu sancţiunea nulităţii
absolute vz. C Hamanp^ t p ??-CS',0/?CI'r' P296- Pentru op.cii.,p.769-770;D.Oiirică,op.cit p 15 f
iRosetu-Balănescu, Al.Băicoianu,
35 Pentru unele reguli speciale în materie vz. infra nr.35
§3. Capacitatea părţilor

Legislaţia noastră conţine anumite dispoziţii speciale (derogatorii

de la reguhle generale) cu privire la capacitatea părţilor contraS
stabtlind anumite incapacităţi speciale de a dispune şi de a primi prin
intermediul contractului de donaţie36 v
■
-

A. Incapacităţi de a disyuneV *
8. Minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească^
nu pot încheia contract de donaţie, în calitate de donatori, nici prin reprezentanţu legali (părinţi sau tutor)
şi nici personal cu încuviinţarea ocrotitorului legal (şi chiar dacă s-ar obţine autorizaţia autorităţii
i^nV ^V1"1*1"3 şi arU33 alin'3 comb- cu arU05 alin-3 §i 14/ L.ram.)^. Jn practică se recunoaşte însă
validitatea darurilor
obişnuite făcute de minor sau, în numele său, de ocrotitorul legal (de
36 în ceea ce priveşte problema viciilor de consimţământ, în materia actelor cu
titlu gratuit se aplica regulile dreptului comun. Precizăm numai, că în materie de
liberalitaţi dolul se poate manifesta sub forma captaţiei şi sugestiei, exercitate prin
manopere şi mijloace dolosive, frauduloase, care au drept rezultat alterarea voinţei
dispunatorului, în sensul că fără exercitarea acestor manopere n-ar fi făcut actul de
liberalitate (TS, s.civ., dec.nr. 1436/1979, în CD, 1979, p.126-127: vz si decnr
1031/1973 în RRD nr.3, 1974, p.145; MEliescu, op.cii, p.178-179). MaWreTe
dolosive, daca au fost determinante, pot fi reţinute în această materie, chiar dacă
emană de la o terţă persoană. Mai mult decât atât, simpla reticenţă (omiterea voită
trecerea sub tăcere a unor fapte determinante în formarea voinţei de a gratifica)
poate fi calificată ca element constitutiv de doi.
Iar eroarea asupra persoanei poate fi reţinută nu numai atunci când se referă la identitatea donatarului
(contractul încheindu-se intuitu personae), dar şi atunci când se referă la calităţile lui esenţiale,
determinante pentru facerea liberalităţii (cinste, curaj etc.).
în principiu, încheierea contractului de donaţie în calitate de donator, reprezintă un act de dispoziţie
asupra patrimoniului.
Pentru incapacitatea naturală a donatorului nepus sub interdicţie vz. RPerju, Sinteză teoretică a
jurisprudenţei instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Suceava, în Dreptul nr.7, 1998, p.68-69 nr.13;
CBoroi, Drept civil. Teoria generală, Ed.AH, Bucureşti, 1997, p.109; Fr. Deak, Tratat de drept succesoral,
Editura ACTAMI, Bucureşti, 1999, p.93-96.
Prin articolele citate din C.fam. a fost modificat implicit art.806 C.civ. care a prevăzut incapacitatea de a
dispune numai pentru "minorul mai mic de 16 ani".
exemplu, cu ocazia unor aniversări, de ziua femeii etc.) dacă sunt potrivite cu
posibilităţile celui ocrotit40. în aceste condiţii se recunoaşte validitatea darului, chiar
dacă minorul a acţionat singur; lipsa mcuvjjnţării sau-autorizaţiei nu poate.fi
invocată.
"9. în favoarea tutorelui, minorul nu poate dispune prin donaţie nici după ce a ajuns la
majorat, cât timp autoritatea tutelară n-a dat tutorelui descărcare penţru_gestiunea sa
(art.809 C.civ. şi art. 141 C.fam.). De la această regulă face excepţie situaţia când
tutorele este • ascendentul minorului.

B. Incapacităţi de a primi

10. Persoanele fizice neconcepute şi organizaţiile care n-au do-

bândit personalitatea juridică nu au capacitatea de a primi donaţii.
Copuulconceput (infans conceptus) poate fi gratificat (art.808 Clciv.).
Persoanele neconcepute pot fi gratificate numai indirect, d> exemplu, prin liberalităţi
cu sarcini, făcute unor terţe persoane capabile41. Iar organizaţiile (entităţile) care n-au
dobândit personalitatea juridică vor putea primi donaţii în cursul constimirii (de la data
actului de înfiinţare) "dar numai întrucât acestea sunt cerute pentru ca persoana juridică
să ia fiinţă, în mod valabil" (art.33 alin.3 din Decretul nr.31/ 1954). Astfel, dacă donaţia
se face în vederea alcătuirii patrimomului propriu necesar pentru dobândirea
personalităţii juridice. După dobândirea personalităţii juridice, unitatea poate primi
donaţii cu respectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă 42.
11. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot primi donaţii având ca obiect
dreptul de propnetate asupra terenurilor fart.41 alin.2 din Constituţie)43.
infra, n^36enem1, °bi§nuite" nu sunt suPuse regimului liberalităţilor. Vz.
41 Vz. infra nr.30 in fine.
41 Vz. infra, nr.15.
42 Vz. şi^C.Hamangiu, I.Rosetti Bălănescu, Al Băicoiami nn rit n 796 727 şi supra cap.I,
u, ru. ndicoiami, op.cit., p.T^b- U t
nr.10.9.
 12. Medicii şi farmaciştii, inclusiv persoanele care practică ilegal medicma^,
care au tratat pe o persoană în boala din care moare (aceea boala fund cauza
morţii), nu pot primi donaţiile ce bolnavul a făcut in favoarea lor în cursul acestei
boli45. Această dispoziţie se aplică şi preoţilor care ău asistat pe donator din punct
de vedere religios în cursul ultimei boli (art.810 alin. 1 şi 3 C.civ.).
Observăm că ceea ce interesează este nu calitatea de medic, farmacist sau
preot, ci asistenţa cu caracter repetat 46 sau de continuitate acordată bolnavului în
calităţile vizate de lege. Prin urmare, bolnavul poate gratifica un prieten medic,
dacă nu 1-a tratat în cursul ultimei boli.
Sunt exceptate de la interdicţia vizată, şi deoi sunt valabile, donaţiile
remuneratorii, dacă sunt potrivite cu starea materială a donatoru-ui şi cu serviciile
prestate de donatar (art.810 alin.2 C.civ.)4?. în literatura de specialitate se
recunoaşte şi validitatea donaţiei făcută medicului de către bolnavul care este
soţul lui48.
44 Vz. M.Eliescu, op.cit., p. 167. Personalul medical ajutător, de ex., persoana care a fost o
permanentă şi devotată infirmieră" (TS, s.civ., dec.nr. 1515/1986, în CD, 1986, p.96), nu intră sub
incidenţa textului, decât dacă, cu depăşirea abilitării legale, acordă tratament medical.
45 întrucât prohibiţia se întemeiază pe o prezumţie absoluta de captaţie şi sugestie, nu se admite dovada
că liberalitatea este opera unei voinţe libere (TS s.civ., dec.nr.875/1969, în RRD nr.12, 1969, p.175), de ex.,
medicul curant nu ar putea dovedi că nu a abuzat de influenţa pe care o avea asupra bolnavului
46 Vz. Cas.I, dec.nr. 103/1919, în C.civ.adnotat, p.214 nr.4.
47 Dacă între bunul donat şi serviciul prestat (de medic, de preot sau de alte persoane pentru care nu
sunt prevăzute incapacităţi speciale, de ex., salariatul casnic) există o disproporţie prea mare, vădită,
donaţia remuneratorie este supusă regulilor de formă (act autentic, dacă nu se realizează în modalitatea
darului manual sau a donaţiei indirecte) şi de fond prevăzute pentru donaţii (capacitate, raport, reducţiune,
revocare).
48 Vz. M.Eliescu, op.cit., p.168; Mazeaud, op.cit., p.1057 nr.1358. Art.810 alin.2, pct.2 C.civ.
permite şi "dispoziţiile universale" făcute de bolnav în favoarea medicului care este rudă până la al IV-lea
grad inclusiv (dacă este rudă colaterală, cu condiţia suplimentară ca bolnavul să nu aibă moştenitori rude
în linie directă). Textul vizează liberalităţile făcute morţiş causa (ceea ce rezultă şi din referirea la
"erezi"). Actele inter yivos prin care se dispune în mod actual (cum este donaţia) nu pot avea ca obiect
patrimoniul bolnavului (universalitatea sau cotă-parte de universalitate). Nu excludem totuşi posibilitatea
extinderii excepţiei şi Ia cazul donaţiei (ori legatului) cu titlu particular; qui potest plus (universalitate),
potest minus (liberalitate cu titlu particular). Este adevărat că în cazul donaţiei se dispune în mod
actual,.dar în ipoteza vizată este vorba de un act încheiat în cursul ultimei boli, deci cu efecte mai mult
post mortem.
 13. Minorii şi interzişii au dreptul de a primi donaţii, dar nu au exerciţiul acestui
drept. în principiu, donaţia făcută unui incapabil sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă
se acceptă prin reprezentanţii săi legali sau cu încuviinţarea prevăzută de lege. Art.815
C.civ. conţine însă o protecţie specială în favoarea minorilor şi interzişilor, permiţând ca
donaţiile făcute lor să fie acceptate şi de către ascendenţii lor de orice_grad, chiar dacă
nu sunt tutorii lor şi părinţii s-ar <? afla în viaţă şi ar refuza să accepte.
în cazul minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă art.815 C. civ. trebuie să fie
interpretat - după părerea noastră - în sensul că nu numai tutorele sau părinţii, dar şi
ascendenţii minorului pot încuviinţa acceptarea. Dar dacă donaţia conţine şi element
oneros (donaţie cu sarcini sau sub condiţie), deci acceptarea constituie un act de dis-
poziţie, ea trebuie să fie, în toate cazurile, autorizată în prealabil de
autoritoţ^ajmelarăf9.
14ţ§^^^mS3)carejm_şli£^ăLscrie nu poate accepta o donaţie
decât cu asistarea unmxuratarsr^ (art.
816 C.civ. comb. cuartÎ32^l39Cram.), care va avea rolul de inter-
pre£al^yi2inîej_sjn^^ (surdului sau mutului)50 în sensul art.61
alin.2 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995.
15. ^g^iâej^^ţCŞiîn legătură cu capacitatea de a accepta o donaţie^ se impune să
facem unele precizări privitor la acceptarea ofertelor de donaţie făcute în favoarea
persoanelor juridice. Am văzut că, în principiu, persoanele juridice pot primi donaţii
dacă dreptul, care formează obiectul_dorjaţiei, corespunde scopului stabiht_prin
lege^actul de înfiinţare sau statut (art.34 din Decretul nr.31/1954 şi art.l din Decretul
nr.478/1954 privitor la donaţiile făcute statului).
15.1. Donaţiile făcute statului (organelor de stat, instituţiilor buge-
tare, unităţilor adrninistrativ-teritoriale, regiilor autonome sau societăţi-
lor comerciale cu capital majoritar de stat) urmează să fie acceptate
după cum urmează51:________________________
49 Vz. şi TJ Timiş, dec.civ.nr.493/1984, în RRD nr.4, 1985, p.61.
50 Vz.şiD.ChMcă,o/>.rir.,p.l41-142.
51 Acceptarea trebuie să ne autentificată, prin organele abilitate, potrivit art.813 C.civ.
(TMB, s. aIV-a civ., dec.nr. 1820/1997, în Culegere TMB 1993-1997, p.25-26. Vz. şi supra
nr.5. Regulile acceptării sunt identice indiferent că bunurile sunt destinate domeniului public
sau privat; după încheierea contractului se va aplica, evident, reglementarea corespunzătoare.
 ^donaţiile oferite mmisterel^tor^^ Garederjmd^recţ dejjuvern,
precum şi unităţilor bugetare care fac parte din sistemul acestora
seacc^rjtiulejnjr^^ conducătorul organuhn_or^
- donaţiile oferite unităţilor administrativ-teritoriale se acceptă,
dupa caz, dejC£nşilm^
**- donaţiile oferite regiilor autonome sau societăţilor comerciale
cu capital majoritar de stat se acceptă de conducătorii acestora însă,
dacă simtjejiiteres-naţional, cu autorizaţia prealabilă a organului
tutelar, iar daca sunt de interes local, cu autorizaţia consiliului
judeţean sau al municipiului Bucureşti, după caz.
% Dacă obiectul donaţiei este un teren agricol se cere şi avizul
Ministerului Agriculturii, iar dacă este un imobil situat într-o
localitate, avizul Departamentului pentru Adriiinistraţia Publică
Locală.
în toate cazurile, bunurile grevate cu sarcini sau pentru care
există restanţe de impozite sau taxe pot fi acceptate numai cu avizul
Ministerului Finanţelor (art.2-4 din Decretul nr.478/1954).
Dacă bunul care formează obiectul donaţiei (sau legatului făcut
prin testament) urmează să intre în domeniul public al statului sau
unităţii administrativ-teritoriale, dreptul de proprietate publică se
dobândeşte prin acceptarea HlseralMîifefe Guvern, de consiliul
judeţean sau de consiliul local, după caz (art.7 din Legea
nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al
acesteia).
15.2. Cât priveşte persoanele juridice care nu sunt de stat,
acceptarea donaţiilor (inclusiv a darurilor manuale)
ofe^^ociapilqrsau^n-dafiilor_fam_şcop patrimonial se poate face numai
cu autorizaţie prelabflaşi avizul guvernului (art. 10 al Legii
nr.21/1924 pentru per-52 Donaţiile (şi legatele) de bunuri cu sarcini pot fi
acceptate numai cu aprobarea consiliului local sau, după caz, judeţean, cu votul a două
treimi din numărul membrilor acestuia (art.47 alin.3 din Legea administraţiei publice
locale).
 soanele iuridice cu modificările ulterioare)53, cu excepţia contribu-
iniţiale necesare pentru alcătuirea patrimoniului
S^c££i de folosinţă anticipată), a cotizaţiilor periodice Ş1 a
sPubvenţnlor din partea statului, unităţilor administrativ- teritoriale
şi, în general, a persoanelor juridice de drept public, pentru care nu
este necesară nici o autorizaţie (art.32.)
15.3. în schimb, persoanele juridice care nu sunt de stat dar
urmăresc ur ^mp patrimonial precum şi sindicatele^4, pot accepta
donaţiile, prin organele lor, fără^aiilonzaţig .prealabila. De exemplu,
donaţiile (ca şi legatele) făcute baroului de avocaţi sau Uniunii
Avocaţilor - ca persoane juridice - se acceptă de consiliul baroului,
respectiv de comisia_permanentă a Uruuriii^art.48 Htr. şi art.60 lit.h
din Legea nr.51/1995). \
■

53 A nu se confunda condiţiile de acceptare a donaţiei, cu condiţiile (mai

lesnicioase) de dobândire a personalităţii juridice, pentru care se cere numai avizul
ministeruluiŞ competent
8 şi ascultarea de către instanţă a concluziilor ministerului
?oooC-(a£3 1 T 9 d?^21/^)- Vz- şi CSJ' s-com-' dec.nr.46/1993 şi nr.259/ 1992, in Dreptul
nr.9,1993, p.77 şiJp.79-80 şi în Deciziile CSJ 1990-1992 D 492-
MK^ A PPS 199 p 242 243 CSJ
| - ; i, ' SX m
° - *«^20/1995, în Drepullm. li
1995, p.84, E.Popa, Regimul juridic privind înfiinţarea de persoane juridice cu
scop nepatnmonialsau nelucrativ, m Dreptulnr.9,1993, p.37-39: Ş Beligrădeanu
^to/^com^^^^^v^ h personalitatea juriâcă a asociaţiilor,
frndapihrjederaţiilorşiconfederaţii^ 19fa p 70.71 (cuSe
1 Wtan^ competenta vz. şi CSJ, s.com., dec.nr.345/1994, ^DreptuK P^Wte
^amorjifundaţiilor, în Dt^tX^ 994
p5 6; CA Clu
1995, în Dreptul nr 12 1995 1S v , ! ■ ™ \ " J> decxiv.nr.33/
Jiirispm^nţaCSJl^'D29S w J'-7 I CSi' Scom" dec.nr.645/1994, în 1996? p.333-335 ' p293"295
* ^ dec.nr.251/1996, în Jurispmdenţa CSJ

r^rsoSfS
fără scop patrimonial. accc taie a
^ donaţiilor de către asociaţiile şi fundaţiile
54 Vz.art.23alin.ldinLnr54 / i Q Q i . ,

1924 „efiind aplicabile sindicatele,ProfeSte;»la^ate(dispozitmeL .nr.21/

 C. Momentul când capacitatea este cerută

16. Reguli aplicabile. în ceea ce priveşte momentul la care

trebuie sa ne raportăm pentru a aprecia capacitatea părţilor, nu se
pun probleme daca donaţia se realizează printr-un singur act.
Dacă donaţia se încheie prin acte separate (între absenţi),
donatorul trebuie să fie capabil în momentul facerii ofertei (când îşi
manifestă voinţa de a dona), în momentul acceptării ei de către
donatar (când se realizează acordul de voinţe) şi în momentul
primirii comunicării acţujiiLxle^aeiieritaxe, căci donaţia produce
efecte numai din acest moment (art.814 alin.2 C.civ.).
Cât priveşte pe donatar, el trebuie să fie capabil în momentul
accenfării. în momentul facerii ofertei (deşi problema este
controver-sată53) considerăm că donatarul nu trebuie să fie capabil,
întrucât oferta este un act unilateral al donatorului. Iar în momentul
receptării notificării de către donator problema capacităţii
donatarului nu se pune; deşi art.814 alin.2 C.civ. român - referitor
la efectele donaţiei - a eliminat cuvintele "a l'egard du donateur"
(art.932 alin.2 C.civ francez), totuşi vizează 'iumai comunicarea
actului de acceptare în timpul vieţii "donato* urni", "a celui ce
dăruieşte"56.

D. Sancţiunea incapacităţilor speciale de a face

şi de a primi donaţii57

17. Nulitatea contractului. Potrivit art.812 C.Civ., "dispoziţiile în

favoarea unui incapabil sunt nule...". Cu toate că formularea
sugerează sancţiunea nulităţii absolute, se admite că nerespectarea
incapacităţilor - atât de a face^cât^i_deaprir^ donaţii - se sancţio-
nează, de regulă, numai cu^uîiiâtea^laţiva^. contractului, nulitatea
55 Vz. Mazeaud, op.cit., p.1063 nr.1372; M.Eliescu, op.cit., p.163.
56 Cu privire la capacitatea părţilor în cazul donaţiei indirecte realizate prin
stipulaţie pentru altul vz. şi infra nr.30.
57 Cu privire la regulile speciale (de anulare sau de valorificare a creanţelor),
aplicabile donaţiilor (actelor cu titlu gratuit) încheiate de comerciant înainte de
deschiderea procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară vz. L.nr.64/1995, art.40
lit.a, art.41-45 şi art.108 pct.2.
 1

putând fi invocată de_cel ocrotit (prin ocrotitorul legal, dacă este

cazul) saude^succesprii săi în drepturi58.
în unele cazuri însă, când incapacităţile sunt dictate de interese de
ordine publică, sancţiunea esteJ2^gg55Kg/M^) a contractului. ' Astfel,
donaţiile făcute persoanelor juridice, dacă n-au fost acceptate în
condiţiile prevăzute de lege59. Tot astfel, donaţia având ca obiect
dreptul de proprietate asupra terenului de orice fel, daca Ldona^arrjhni
este cetăţean român (art.41 alin.2 din Constituţie)60.
Controversată este problema sancţiunii aplicabile în cazul dona-
ţiilor făcute medicilor, farmaciştilor sau preoţilor. Considerăm că
sancţiunea nulităţii absolute îşi poate găsi justificarea şi în acest
caz6*, deoarece interdicţia este concepută în art.810 C.civ. ca o
dispoziţie prohibitivă (nu numai de ocrotire), ca o regulă generală de
apărare a prestigiului profesiei de medic sau de preot. Iar în cazul
persoanelor care practică ilegal medicina, faptă ce constituie
infracţiune, în orice caz se impune sancţiunea nulităţii absolute.
Donaţia va fi nulă, respectiv anulabilă, chiar dacă părţile - pentru
a ocoli dispoziţiile privind incapacităţile speciale - au recurs la
deghizare sau la interpunere de persoane, căci actul care sincer
încheiat ar fi nul, rămâne nul şi dacă a fost simulat62.
 §4. Principiul irevocabilităţii donaţiilor
•

18. Noţiune. Liberalităţile între vii sunt, prin esenţa lor, irevoca-
bile. Aceasta ireyocabihtate, reglementată prin texte speciale
(art.801
şi 822-824 C.civ.), care acţionează descurajam pentru donator şi
contribuie la ş^gurar^irouitului civil, nu este cea prevăzută pentru
toate contractele (arI95^C.civ.) şi care rezultă din principiul că,
odată
încheiat, contractul are forţă obligatorie între părţile contractante
(este
"legea părţilor") şi nu poate fi revocat (desfăcut, desfiinţat sau
modifi-
cat) prin^DJriţajine^ (irevocabilitate de gradul 1).
Evident,/
forţa obligatorie a oricămi contract acţionează şi în cazul contractului
de donaţie, în sensul că - odată încheiat - nu poate fi desfiinţat prin
voinţa uneia dintre părţi, fie şi donatarul63.
Dar irevocabilitatea donaţiilor are un caracter special,
particular64, mai accentuat decât forţa obligatorie a oricărui contract,
în sensul că în materie de donaţii (indiferent dacă s-au realizat în
formă autentică, deghizată, indirectă sau dar manual)
irevocabihtatea priveşte nu numai „ efectele, ci însăşi esenţa
contractului, fiind o condiţie dp, valid^taTP pentru formarea
lupirevocabilitltede gradiiLII)65. Astfel fiind, orice clauză sau
condiţie a cărei mdeplirnre atârnă de_y^ţa_dcmtorului şi care i-ar
da posibiUtatea de a zădărnici sau micşora, dfecf: sau indirect,
foloasele gratuite pe care contractul le creează pentru donatar sunt
63 După cum s-a subliniat, simpla renunţare a donatarului nu poate reinvesti
pe donator cu proprietatea bunului donat; reîntoarcerea cu tidu gratuit urmează a
se face potrivit regulilor prevăzute pentru donaţii (Cas.I, 1909, în Cav. adnotat,
p 187-188 nr 6) Pentru anihilarea liberalităţii şi reîntoarcerea bunurilor mpatrimo-
niul donatorului trebuie respectate condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru
încheierea donaţiei (formă autentică, capacitate etc.) în lipsa unei asemenea
convenţii (donaţie inversă), contractul poate fi desfiinţat numai m cazurile şi in
convenţii ^oonauc uivc i a j , r toea sarcuiii m caz de predeces
condiţiile prevăzute de lege, de ex., pemru HCCA^ UUU r"'• -t art Rş<r r _ i v al
donatarului dacă s-a prevăzut remţoarcerea ^o^ta^Cm-etc. Vz. şi TJ Neamţ,
dec.civ.nr.270/1985, cu Note de A.D.Craciunescu, L.Mihai,
în RRD nr.4,1986, p.49-54. . ,n
64 Vz., de exemplu, FUMUm •JgJ^ÎSS ^«31,tarcop#»
65 Cupriv^larevocabil^
la modul în care acţionează principiul iwvo&MWWlm
♦incompatibile cu esenţa donaţiilor, atrăgând nulitatea lor absolută
(art. 822 C.civ.)66.
Sancţiunea nulităţii loveşte contractul în mtregime, iar nu numai
clauza incompatibilă cu principiul irevocabilităţu 67 şi chiar dacă
această clauză nu a fost cauza deterrninantă şi impulsivă a
liberalităţii. Cu toate acestea, dacă donaţia este divizibilă şi clauza o
afectează numai în parte, pentru rest efectele contractului se menţin.
Iar dacă, după moartea donatorului, succesorii săi în drepturi - în
cunoştinţă de cauză - confirmă sau execută donaţia, nu mai pot
invoca nulitatea pentru a cere restituirea bunului donat (art. 1167
alin.3 C.civ.)68.
(K) Clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii. aHTondinile
votestative. Cu toate că dreptul trarismis prin donaţie poate, în
principiu, să fie condiţional, adică supus unei condiţii suspensive sau
rezolutorii69, cazuale ori mixte, totuşi caracterul de irevocabi-litate nu
permite stipularea unei condiţii suspensive sau rezolutorii potestative
din partea donatorului (art.822 C.civ.). Astfel, o donaţie este nulă nu
numai când este făcută sub condiţie pur potestativă (a cărei realizare
depinde exclusiv de voinţa donatorului), ci se admite că ea este nulă
chiar dacă este făcută sub o condiţie simplă potestativă din
66 Vz. de ex., C.Hamangiu, LRosetti Bălănescu, Al.Băicoianu, op.cit., p.783-794;
Mazeaud, op.cit., p.1162-1170. Potrivit unei alte păreri, pe care - de lege lata, în prezenţa
articolelor citate din C.civ. - nu o putem împărtăşi, "principiul irevocabilităţii nu-i decât o
consecinţă, o formă de manifestare a principiului forţei obligatorii. Invers, principiul
irevocabilităţii este o mtărire a principiului forţei obligatorii a actului juridic". (A.Pop,
Gh.Beleiu, Drept civilTeoria generală a dreptului civil, Univ. din Bucureşti, 1980, p.308).
în această concepţie principiul irevocabilităţii se defineşte - cu luarea în consideraţie numai
a art.969 C.civ. - "ca regulă de drept potrivit căreia actului bilateral nu i se poate pune
capăt prin voinţa numai a uneia dintre părţi..." (Gh.Beleiu, Drept civil român. Introducere
în dreptul civil Subiectele dreptului civil, Ed. Şansa, Bucureşti, 1998, p.183). Se vizează
deci, numai efectele contractului încheiat, nu şi condiţiile de vahditate pentru formarea lui
Se recunoaşte însă că "irevocabilitaţea donaţiilor este mai energică decât cea a celorlalte
contracte" (A.Pop, GLBeleiu, op.cit., p.309).
67 In literatura franceză principiul irevocabilităţii donaţiilor este sintetizat în adagiul
cutumiar donner et retenir ne vaut".
68 Vz. şi supra nr.4.
. 69 Donaţia poate fi afectată şi de o dublă condiţie, una suspensivă şi alta rezolutorie. De
ex., donaţia făcuta sub condiţia suspensivă ca donatarul să se căsătorească
condiţia rezolutorie a desfacerii căsătoriei din vina exclusivă a
soţului donatar. Vz. TS, col.civ., dec.nr.396/1952, în CD, 1952-1954 voi I p 51-54.
 partea donatorului™ a care. realizare, pe lângă voinţa lui, depinde şi de circumstanţe
exterioare care însă nu pot acţiona în afara voinţei lui Aceasta spre deosebire de
contractele cu titlu oneros, care, fiind valabil afectate de condiţii potestative simple
(art.1006), sunt nule, conform art.1010 C.civ., numai dacă sunt afectate de o condiţie pur
potestativă din partea celui ce se obligă.
b) Plata datoriilorMiWarejiedetarmmnţP Este nulă donaţia care impune donatarului
platâdatoriilor pe care donatorul le-ar contracta în viitor şi a căror valparen-a fost
specificată prin_actul de donaţie (art.823 C.civ/), întrucât donatorul ar fi liber să revoce
donaţia contractând datorii până la concurenţa valorii bunurilor donate (chiar dacă, în
fapt, nu contractează datorii).
c) Drepţulde a dispune de bunul donat Conform art.824 C.civ., în cazul în care
donatorul şi-a rezervat dreptul de a dispune de un bun sau de o sumă determinată din
bunurilejjăpjuJe, donaţia_eşţejiulă_cu priyjrgla acel bun_sau suma, chiar dacă
donatorafniolnefară a fi dispus deele; bunul sau suma se transmite moştenitorilor
donatorului. Dacă rezerva dreptului de a dispune este generală şi se întinde asupra întregii
donaţii, ea este nulă în totalitate. O asemenea clauză este de fapt o condiţie rezolutorie
pur potestativă (art.1010 C.civ.), care atrage nulitatea oricărei convenţii.
d) Dreptul de denunţare unilatera)£j|j^r^nf£^ l.
(luJCjauze permise. întrucât enumerarea clauzelor incompatibile
cu principiul irevocabilităţii, conţinute în C.civ., nu este limitativă, este necesar să facem
unele favoarea
în precizări şi donatorului
cu privire la sau^clauzele acare sunt
unui permise,
terţ, pentru
este a delimita
permisă, maiobiectul
bine
câmpul demaplicaţie
cffltmctjilu^ al principiului irevocabilităţii. Sunt compatibile cu acest principiu
modjr^yricabil.
Desigur,
următoarelepoate forma obiectul contractului şi un drept de uzufruct,'-doţ^r^păşţrând jiuda proprietate.
clauze:
a) Întrucât transmisiunea irevocabilă a dreptului donat nu implică
o predare imediată a bunului, donaţia poate f j cu termen, pentru că
termenul - ca
§5. Revocabilitatea modalitate
donaţiilor între soţi a actului juridic - nu afectează dobândirea
*dreptului
.. transmis,
■* ci numai exerciţiul acelui drept.
b) După
21. Reguli speciale. în ceea ce priveşte cum am
contractul văzut, încheiat
de donaţie donaţiaîntre
poate
soţifi(deci
afectată de ocăsătoriei),
în timpul condiţie
poate avea
70 Vz sicaD.Chirică,
obiect numai
op.cit,bunurile proprii ale soţului
p. 145; Ph.Malaurie, op.cit, donatnr77 §i ^în^evin
p.216 nr.432. sensulastfel bunuri
că art.822 proprii
Cciv. ale numai
vizează soţului
condiţiile pur potestative,
donatar, dacă vz. G.Boroi,
nu s-a stipulat intrareaop.cit
lor înp.145
comunitate, "ceea ce înseamnă prefacerea dreptului de proprietate
exclusivă a soţului donator înrt-un drept Teoria
71 Vz C Stătescu, C.Bîrsan, Drept civil. generala devălmaşe
de proprietate a obligaţiilor, fcdit. ALL
a ambilor Bucureşti,
soţi"78. 1992, donatorul
Evident, p.61. Cu
privire la reîntoarcerea
poate dona convenţionala,
şi cota-parte ideală ce-ivz.aparţine
infra, nr.20'lit.d, iar pentru
din dreptul donaţia lucrului
de proprietate altuia
asupra vz. bun
unui supra,
cenr.3.
nu formează
obiectul comunităţii sau dreptul asupra unei. moştenM-deschise-Xuniversahtate sau cotă-parte indiviză
asupra universahtăţii), care este bun propriu al soţului-moştenitor (art.31 litb din C.fam.).
Referitor la donaţiile dintre soţi, Codul civil prevede anumite reguli speciale, derogatorii de la regulile
generale aplicabile donaţiilor. Cea mai importantă regulă specială (celelalte fiind subsecvente) vizează
derogarea de la principiul irevocabiutăţii donaţiilor Potrivit art.937 f alin.l C.civ., "orice donatiune făcută
între soţi în timpul maritalului5 r este revocabilă".
Revocarea se poate realiza prin voinţa unilaterală a soţului donator (ad nutum) oricare ar fi forma de
realizare a donaţiei (act autentic, donaţie indirectă sau dar manual)79. Soţul donator (si numai el personal, nu
şi creditorii sau moştenitorului) are oreptujjearevoca
76^ Vz. de ex, TJ Timiş, dec.civ.nr.40/1987, în RRD m.5/1987, p.67.
Comunitatea de bunuri nu poate fi micşorată pe această cale (art.30 alin.2 Cfam.).
 . cazuală sau mixtă. Depinzând de hazard (art. 1005 C.civ.), respectiv I
şi de voinţa unei alte persoane (determinate sau nedeterminate * art.
1007 C.civ.) decât donatorul, ele nu contravin principiului irevo-
cabilităţii donaţiilor.
c) Tot astfel, poate fi stipulată plata datoriilor prezente (cu data
certă anterioară donaţiei) ale donatorului, precum şi cele viitoare
dacă, în acest din urmă caz, sunt sperifiratejncontractul de donaţie
(art.823 C.civ.). *
d) Art.825 C.civ. prevede expres posibilitatea stipulării
reîntoarcerii convenţionale a bunurilor dăruite pentru cazul când
donatarul ar muri
i înainte de donator, chiar dacă lasă descendenţi, sau pentru cazul de 0
predeces al donatarului şi al descendenţilor lui (donatarul decedat fără
posteritate). O asemenea stipulaţie este o confliţiecazuală rezolutorip
expresă care, în caz de realizare, produce efecte retroactive (art. 1615
şi 1019) 72. în materie de imobile însă, pentru opozabilitatea faţă de
terţi, clauza de reîntoarcere esţesupuşă publicităţii.
Precizăm însă că reîntoarcerea nu poate fi stipulată în favoarea
unei alte persoane decâţ^naţprjilJnsuşi (nici chiar în favoarea
moştenitorilor săi), întrucât ar constitui o substituţie fideicomisară
condiţională prohibită de lege73.
e) în cazul depunerii unei sume de bani la CEC sau alte unităţi
bancare, pe numele altei persoane animus donandi, deponentul poate
mserajnjihiE^^ pe seama sa. fără a
contraveni
3 pnncipiului irevocabilităţii, deoarece va acţiona în baza clauzei ca un
mandatar al titularului de libret74.
f) Nici cljoizeieja^Jriahenabilita^mai frecvente în materie (te
liberalităţi, în măsura în care sunt recunoscute valabile 75 nu contra-
vin principiului irevocabilităţii.
_ g) fa sfârşit, fără a epuiza enumerarea clauzelor permise, menţio-
nam ca donaţia cu rezerva uzufructului (sau a adeptului de abitaţie),
72 Vz. şi P.Perju, toc.rif., p.69 nr. 14.
^îî.^
în^nitTTn • de sub stitu ie
. t fideicomisară şi sancţiunea aplicabilă,
S m CaZUl Hberalitătilor tCSta
^ o ".cS"
1 1

74
—
Pentm amănunte vz T.Menesi(I), M.Georgescu, ALOproiuOI) Cu
-
privire la
depunerea unor sume de bani pe librete de iamomU CJScSimmMTotei persoane decât
depunătorul, înRRDnr.5, 1985 p 38-43
74 Vz.stt/?ra,cap.I,nr.l3.4. '
 1

donaţia oricând, fie în timpul căsătoriei, fie dupa încetarea eiş! chiar
după decesul soţului donatar, nripotriyju^^ Rezultă
* că această donaţie devine definitivă şi irevocabila numai dm momen-
7 tul6 morţii donatorului.
21.1. Dreptul de revocare fiind de esenţa donaţiilor dintre soţi, nu
este necesar să fie stipulat în actul de donaţie81 şi nu poate fi înlăturat,
printr-o stipulaţie contrară. Aceste donaţii sunt valabile chiar dacă
s-au făcut sub condiţie potestativă, chiar dacă se impune donatarului
obligaţia de a plăti datoriile netoegminate ale donatoraM-si chiar dacă
donatorul şi-a rezervat dreptnl de a dispune de bunurile dăruite (art.826
C.civ.). Nici reîntoarcerea convenţională nu este aplicabilă; în caz de
predeces al donatarului (şi descendenţilor lui), cu sau fără această clauză,
oricum donatorul poate revoca donaţia. Tot astfel, donaţiile între soţi nu se
revocă de drept pentru survenientă de copil (art.937 alin.3 C.civ.)82.In
timpul vieţii donatorului nu este cazul a se aplica nici regulile privitoare
la revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii sau pentru
ingratitudine; el o poate revoca ad nutum şi fără a invoca cauzele
prevăzute de lege83. în schimb, după moartea donatorului, când donaţia
devine irevocabilă, moştenitorii | lui pot cere revocarea pentru
neexecutarea sarcinilor sau pentru A ingratitudine potrivîFregulilor pentru
aceste cauze legale de revocare. 'Dm cele arătate rezulta că donaţia dintre
soţi derogă nu numai de la principiul irevocabilităţii donaţiilor
(irevocabilitate de gradul II) -în sensul că se pot stipula, la încheierea
contractului, clauze incompatibile cu acest principiu (de ex., condiţii
potestative simple) - dar j chiar şi de la forţa obligatorie a oricărui
contract (irevocabilitate de gradul 1), în sensul că una dintre părţi poate,
prin voinţa sa unilaterală, să revoce donaţia (foloasele gratuite procurate
celeilalte părţi). 21.2. Cât priveşte modurile de revocare, ea nu trebuie să
îmbrace ţ forma unei acţiuni în justiţie şi poaţejjatât expresă (de ex., prin
act hTSnotarial sau prin
49/1955 testament), cât sLtarrită. implic constând într-un
IQ ™ ^ TofnTn!£
COldV
' CD, 1955,p.82-83;s.civ.,dec.nr.551/ 1970, in Repertoriu...
511
1969-1975, p.134-135
81 Vz. dec.nr.551/1970 citsupra.
81 Vz. w/ra, nr.46.
IM. 7Z' TS
Si^frT^f Ş ' sciUl
- ?T X., dec.nr.659/1988, în RRD nr.l, 1989, p.66. Pentru cauzele
de a cere revocarea pentru neexecutarea
sarcinii (in timpul vieţii donatorului) vz. infra, nr.4l şi 44-45
 act ulterior al donatorului din
donaţia8* (de exemplu bEX r
bunul donat, făcut
!î
ux •
lta ^^^tuia de a revoca
1 având Ca obiect

lea). Este însă m ^SSSîS^ PreVed*' 6XpreS'revoca" format obiectul ^^^^^

*** -re a
soţ^

Ssătorie^ care
deterrnină desfacerea

pe care 0 avea
dhtre soîi
SSS^^.SS
^
rfiS ^£«2^
^SS^Ş
m^esoţiflcutemacelasAacţg7 (art.938 Cxrv
88
legea inter-

a
^^EES^g5£JLBgSa^ chiar dacăroS^^
itirmducl^JM£S^ ?I 1988 Clt
i - ^ ?' r De ex
"> P 0
Judiciară dată pentru introducerea
rocură

acţiunii in anulare a actului de donaţie cu privire la un anumit Lobii poate fi

considerata ca un act de revocare a donatei, chiar dacă acea procură nu a fost
valorificata efecUv pnn introducerea acţiunii, de vreme ce donatorul şi-a niamfestat
voinţa de a revoca donaţia (dec.nr.551/1970 citsupra)
85 Vz.dec.nr.551/1970cit..sw/>ra.
86 fosergulnulităţiiabsolute,dec.public.înC.civ. adnotat,voUI,p.370-371,nr.7-ll
87 \Ym~ăonaţii mutuqle\S2L\i reciproce (numite uneori şi conjunctive) legea are
m vedere
rm^dojuajonajirr^^ simple făcute între aceleaşi persoane (şi care - mai
ales dacă sunt cuprinse în acelaşi act - ar reprezenta un contract cu titlu oneros), ci
o dublă donatie condiţipnală. ambeleatârnând de un smgur tgeniment viitor şi
nesigur (de ex., predecesul uneia dintre părţi) la realizarea căruia devine efectiva
numaruna dintre donaţii (cea în. favoarea donatarului supravieţuitor). în principiu,
oasemenea donaţie este valabilă dacă condiţia nu contravine principiului irevocabi-
lităţii. îh schimb, între soţi legea interzice donaţiile mutuale deoarece, aparent,
contravin prmcipiuluirevocabihtătii. în literatura de specialitate această interdicţie •
a fost criticată (iar în franţa chiar abrogată din 1963; vz. Malaurie Ph. op.cit., p.338
nr.710), deoarece oricare dintre soţi poate revoca prin act unilateral donaţia făcută.
în dreptul nostru, în prezenţa textului, pot fi recunoscute valabile, cel mult, donaţiile
mutuale indirecte. De ex., în materia asigurărilor de persoane, desemnarea terţului
beneficiar poate fi şi reciprocă între soţi, chiar dacă contractul se încheie printr-un
singur act (Vz. Mazeaud, op.cit., p. 1203 nr. 1547).
88 Caracterul deghizat al donaţiei între soţi poate fi dovedit de orice persoană
interesată (nu numai de către moştenitorii rezervatari) şi prin orice mijloc de dovadă
deoarece sancţiunea deghizării este nulitatea absolută. Vz-. dec. publicate în
Jurisprudenţa... p.179-180 nr.1-4; Curtea Buci, dec.nr.277/1967, în JN nr.3-4,
1949, p.420; TR Ploieşti, dec.civ. nr.277/1967, în RRD nr.10,1967, p.152.
25
 .cnmle fort 940 alin.2 C.civ.), prezumându-se^că Sţlm

* directă şi până la gradul IV S) fajădej^^^

ejnpîuTparînteTe soţului donatar este prezumât persoana interpusă, nu si bunicul, faţă de care - dacă părintele este în viaţă - soţul nu are vocaţie (chemare) succesorală. Iar dacă
 - Subcapitolul H
Donaţiile simulate, indirecte şi
darurile manuale

oecfiunea I
Donaţiile simulate
22. Feluri. Simulaţia în materie de donaţii se întâlneşte sub
forma donaţiei deghizate, ascunsă sub aparenţa unui contract cu
titlu oneros, şi sub forma interpunerii de persoane, prin care se
ascunde persoana adevăratului beneficiar al liberalităţii.
Deoarece metodele de simulaţie folosite în cele două ipoteze
sunt diferite, problemele de drept care se pun sunt şi ele, în parte,
diferite, în rest se aplică regulile care guvernează simulaţia în
materia actelor juridice (art. 1175 C.civ.).
■■

§1. Donaţiile deghizate

23. Noţiune. Reguli aplicabile. Donaţia .este deghizată-cind

conform actului public apare încadrată înu*-o operaţiune juridica
cu titlu oneros Deci în acest caz, actul public este simulat,
neadevărat, şi ascunde o donaţie (deghizare totală, prin care se
ascunde natura gratuită a contractului secret). De exemplu,
vânzare-cumpărare în care preţul nu este datorat (contraprestaţie
simulată); recunoaşterea unei datorii care nu există în realitate etc.
Donaţiile deghizate, ascunse sub aparenţa unui contract cu titlu
oneros, sunt, în^cipiu^ajabik; deghizarea - simulaţia în general
- nu estelancnoi^^ u™1^* dom^a deZhlzaîa>
' 90 Vz CStătescu CBÎrsan, op.cit, p./8. în materie de vânzare-cumpărare
siim! lareapr^S K^SS^S^^^

Vz. supra, cap.I, nr.20.1.

 care întruneşte condiţiile generale de validitate ale contractelor - în
special se pune problema cauzei licite91 - este-yalabilă92.
Având însă în vedere faptul că donaţia deghizată constituie o
adevărată donaţie, ea este supusă şi regulilor de fond prevăzute special
pentru donaţii (capacitate, irevocabihtate de gradul n, reducţiune,
raport, revocare în cazurile prevăzute de lege). Deci pentru donaţia fe
deghizată se aplică aceleaşi reguli de fond care s-ar aplica şi dacă
donaţia ar fi aparentă.
24. Forma. Controversată este problema ce formă trebuie sa
îmbrace aceste contracte; forma autentică cerută de lege pentru
vahditatea donaţiilor sub sancţiunea nulităţii absolute sau forma
contractului care deghizează donaţia, cerută de lege, de regulă, numai
ad probationeml De exemplu, contractul prin care se transmite cu titlu
gratuit dreptul de superficie asupra unei case sub aparenţa unei
vânzări-cumpărări urmează să fie încheiat în formă autentică
(prevăzută de lege pentru donaţii) sau poate fi încheiat sub forma unui
act sub semnătură privată, ştiut fiind că pentru înstrăinarea cu titlu
oneros a construcţiilor (fără înstrăinarea terenului aferent) legea nu
prevede cerinţa formei autentice?
Potrivit unei soluţii adoptate constant în practica judiciară 93, pentru
validitatea acestor donaţii nu se cere respectarea formei autentice, :ci
numai a formeLprevăzută de lege pentru contractul care
deghiz^a^ldopajia^4. Darnerespectarea acelei forme se sancţionează
91 De ex., donaţia este nulă absolut pentru cauză imorală dacă se dovedeşte că are drept
scop stabilirea, continuarea ori remunerarea unor relaţii de concubinaj, reprezentând preţuim
stupii (stuprum, s.n. ruşine, infamie). Pentru amănunte şi practica judecătorească în materie
de donaţii între concubini vz. D.Radu, Examen teoretic al practicii judiciare privind unele
9 J
probleme de drept civil si al familiei, în RRD nr.9, 1984, p.48-49, pct.2.
92 Pentru donaţiile deghizate între soţi (art. 940 Cciv.) vz. supra nr. 21.3 şi supra cap.I,
nr. 10.1.
93 Vz., de ex., deciziile citate în C.civ. adnotat, vol.n, p.229 nr.38.
94 Vz. şi LZinveliu, opcit., p. 158; D.Chirică, op cit., p. 153-154; M.Georgescu,
Al.Oproiu, hc.cit., p.41. Autorii din urmă consideră că fac excepţie de la forma solemnă şi
"donaţiile... remuneratorii, oneroase, mutuale, cele făcute în achitarea unei obligaţiuni civile
imperfecte (naturale).." (ibidem). în realitate, donaţiile remuneratorii şi mutuale sunt scutite
numai dacă reprezintă daruri manuale (vz. infra nr.31-37). Tot astfel şi cele "oneroase", dacă
se are în vedere donaţia cu sarcină. Iar prestaţia făcută în executarea unei obligaţii civile
imperfecte nu reprezintă niciodată o donaţie (vz. supra nr. 2).
li^^^^^ba^'l^ aceea
fonnă este fmpfumută de la contractul care
,e cuvmte fo
deghizLăVn , ' ™a se «.re se aplică este - de1regulă - ceea „,! ~ -
' sancţiunea Veritatea doctrinei Uică sotaS^T "^^-jTei nu vrea
onatla lar
(cri,ică de
să audă)97, soHclffiS^?*^ Tonaliilor- în orice caz,
melaUte ticea
considerăm cSntl?' ?

a cum s-a spus, "faţa de o

dispoziţie atat de imperativa, nu este cu putinţă a se admite
validitatea unor donaţiuni efectuate prin procedee, cari au tocmai
de scop să ocolească formele strict impuse de lege în materie de
donaţiuni între vii; validarea donaţiunilor deghizate ar echivala cu
desfiinţarea de fapt a formelor solemne"98.
25. Dovada. Cât priveşte proba deghizării (indiferent de forma
în care s-a încheiat actul aparent), se aplică regulile din
rnateriasimulaţiei, deci părţile şi succesorii lor universali ori cu
tiţţn universal (art. 1175 C.civ.) o pot dovedi prin contraînscris sau
început de dovadă scrisă-art. 1197 C.civ. - care poate fi
completată cu martori şi rpezumţn99
95 De ex., donaţia deghizată sub forma recunoaşterii unei datorii inexistente se
sancţionează cu nulitatea dacă nu se repectă forma înscrisului sub semnătură privată sau a
formulei "bun şi aprobat" (art 1180 C.civ.). Vz. Ph. Malaurie, op.cit, p.207 nr.410.
96 Vz., de ex., D. Alexandresco, op.cit., p.311-313; Mazeaud, op.cit., p.1149-1150
nr.1481; E. Safta-Romano, op.cit.,p.165-166.
97 Vz totuşi Ceru adnotat, p.22l-222nr.2 şip.227nr.21.
98 r Hamaneiu I Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, op.cit., p.773 Precizam câlore c^Sâ
^tru respect formei ^S^faS materie de doririi au în vedere autentificarea actului ^-«2*
care - potrivit voinţei părţilor - trebuie sa ramana^d^ . ( următor)
contraTcrisul - care serveşte părţilor f^^^^^^^Jt
nu trebuie să fie autentificat; pentru dovada «JJ^J ^semnătură privată se
nu se cere o simetrie de forma (deex..P™*"™este datorat, vânzarea
Poate dovedi că preţul prevăzut în actul aparent autentic nu esie
fiind, în realitate, o donaţie deghizata)..,. \.;; ^ m care actul s-a făcut
99 Proba testimonială şi prezumţiile se admi£ S, în Jurisprudenţa CSJ

dec.nr.1407/1983. în Repertoriu... 1980-1985, f . W-

(potrivit regulilor de dovadă a contractelor), în schimb terţii (incl USiv
succesorii cu titlu particular şi creditorii chirografari ai părţilor) p^
oricejnijloj^^ Reamintim că, în această materie,
moştenitor^
rezervatan sunt terţi, pentru că se prezintă în apărarea unui drept
propriu, iar nu dobândit prin moştenire de la defunct, acţionând deci
nu ca succesori universali.
Pentru a uşura dovada deghizării, legea (art.845 C.civ.) prevede
în favoarea moştenitorilor rezervatari o prezumţie relativă 100 potrivit
căreia îristrăinarea cu titlu oneros făcută unui succesibil în lini e
dreaptă (rudă în linie directă descendentă sau ascendentă, inclusiv
rudenia civilă rezultând din adopţie) reprezintă o donaţie deghizata
(supusă reducţiunii101), dar numai dacă înstrăinarea s-a făcut cu
rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere 102, iar deghi-
zarea nu este invocată de un moştenitor în linie dreaptă care sa fi
consimţit la încheierea actului.
' ■; ■ '-

§2. Donaţiile prin interpunere de persoane

26. Noţiune. Reguli aplicabile. în cazul donaţiei prin interpunere

de persoane simulaţia nu vizează natura gratuită a contractului, ci
persoana adevăratului donatar. ,Se recurge la această formă a simu-
laţiei, de exemplu, în cazul în care adevăratul donatar este incapabil
să primească liberalităţi de la donator sau gratificarea sa ar provoca
ecouri nefavorabile în familia donatorului. Din aceasta cauză, con-
Cu privirese
100 aparent
tractul la încheie
caracterul relativ
cu o alpersoană
prezumţiei interpusă, dec Jir
vz. TS col civprin 1833/ 1960, în
contraînscris,
CD, 1960, p. 242-244.
precizându-se
101 Raportul persoana adevăratului
menţionat şi el în art. 845 C.civ.,donatar.
poate fi cerut numai dacă se dovedeşte că,
prin deghizarea caracterului gratuit al actului, donatorul (defunctul) nu a urmărit să-1
scutească de raport pe donatar, ci alte scopuri. Dovada în acest sens este admisibilă, scutirea
de raport (prezumată datorită deghizării liberalităţii sub forma unui act cu titlu oneros)
depinzând de interpretarea voinţei donatorului.
102 Vz. şi TS, s. civ., dec. nr. 1150/1984, în CD, 1984, p.81-82. Pentru amănunte şi
practica judiciară în materie, vz. şi Fr.Deak, op.cit., 1999, p.372-374 nr.220.3.
■ - ' * - ' '--.1*1 t J X :
'■' ''• , . ■ ■ ■ vi
 în aceasta varietate a simulaţiei nu se pun probleme în legătură
cu forma contractului; deoarece contractul care se încheie cu
persoana mterpusa este o donaţie, neîndoielnic trebuie să fie
încheiat în formă autentica, reahzandu-se astfel scopul ocrotirii
donatorului şi a familiei sale. Sunt aplicabile, evident, şi condiţiile
de fond prevăzute pentru donaţii, care urmează să fie apreciate şi
avute în vedere în raport cu adevăratul donatar (capacitatea,
revocarea pentru cauzele prevăzute de lege, reducţiunea etc).
Datorită dificultăţilor de dovadă a simulaţiei Ga care se recurge
mai ales pentru a ocoli ^capacităţile speciale prevăzute în materie
de donaţii) legea (art812 C.civ.) jprezwnă absolut că sunt persoane
interpuse părinţii, descendenţii şi soţul persoanei incapabile (de
exemplu, a tutorelui, medicului, cetăţeanului străin etc.) şi care
devin - prin intermediul prezumţiei - persoane incapabile de a primi
donaţii de la donatorM

~ 103 Cu privire la prezumţia de interpunere de persoane în materia donaţiilor între soţi vz.
supra nr. 21.3.
 27. Noţiune. Condiţii de fond şi de formă. "Donaţiile" indirecte sunt
acte juridice încheiate (nesimulat) Secţiunea
cu intenţiaa Iha
de a gratificat (de aceea
sunt supuse regulilor de fondDonaţiile
prevăzuteindirecte
pentru hberalităţi10^ dar
înfăptuite pe calea unui act juridic diferit de contractul de donaţie. Rin
urmare, spre deosebire de donaţia deghizată - care este o adevărata
donaţie deoarece contractul aparent nu are o existenţă reală, nu
corespunde voinţei reale a părţilor în cazul "donaţiei" indirecte actul
care se încheie (altul decât donaţia) este real, voit.de părţi, darjprin
intermediul lui se realizează indirect o gratificare, o liberalitateţ0^.
Pentru această categorie de acte juridice, în care aparenţa este
conformă cu realitatea, nu se cere respectarea formei autentice dat fiind
că nu sunt contracte de donaţie, ci liberalităţi efectuate pe calea altor
acte juridice pentru care, de regulă107, nu se prevede această cerinţă de
formă. Caracteristic în această privinţă este, de exemplu, art. 1642 alin.2
C.civ. care precizează că dacă renta viageră s-a constituit în favoarea
unei terţe persoane (stipulaţie pentru altul făcută cu intenţia de a 104
Intenţia de a gratifica poate fi dovedita prin orice mijloc de orobă fiind

în favoarea unui tert cazul asigurărilor de persoane încheiate

^S^^^^^^^
ca m este supusă reducţiunii, raportul s-ar putea
admitere! muîf ?ni' * ?° ^ "^ctă. Reducţiunea sau asi^ratului.
n e
g şi
îS^Aîfflf de le e (SSSSS^
în schimb cele degSte sau SSSSfcmdirecte ^ soţi sunt valabile,
^lOT^Prin0CdV''VZ"^^ş?2eiP3Unere dCperSOane C™^)sunt
intenţie liberaT -l^ ut ^cî jurifeSS^If m°ţtenire"
aferent cu sau rara
§^ ^^^Ccilc^ nr.2'79*

32
 Rezulta ca "donaţiile" indirecte sunt «„«„«T 11 ,

căruia se realizează indu-ect hberahtatea trebuie să fie încheiat cu

respectarea condiţiilor de formă (dacă este cazul) şi de fond^
prevăzute de lege pentru acel act.
h cazul acestor acte nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art.814
C.civ. referitoare la acceptarea donaţiei făcută prin act separat. în
măsura in care acceptarea este necesară pentru realizarea donaţiei
indirecte11U, ea urmează regulile prevăzute pentru actul care-i ser-
veşte drept suport juridic.
Actele cele mai întrebuinţate pentru realizarea unei "donaţii"
indirecte sunt: renunţarea la un drept, remiterea de datorie şi
stipulaţia
în folosul altuia111. '* V k
108 Iertarea (remiterea) de datorie inter vivos poate fi făcută în orice formă, chiar
şi tacit. (Vz. CSJ, s.civ., dec.nr.1/1990, în Dreptul nr.7-8, 1991, p.126-127;
nr.1741/1990, în Deciziile CSJ 1990-1992, p.41-44). Donaţia indirectă "are a fi
considerată ca un accesoriu, care urmează soarta contractului principal şi deci, chiar
dacă acel contract este constatat printr-un act sub semnătură privată, liberalitatea este
totuşi valabilă" (Cas.I, dec.nr.385/1904, în C.civ. adnotat, vol.IV, p.107, nr.3. Vz. şi
nr.4 şi voi. II, p. 222-223, nr.304).
109 întrucât liberalitatea este inclusă într-un alt act juridic, condiţiile de fond se
dublează; trebuie să fie îndeplinite cele prevăzute pentru actul care se încheie (de ex.,
vânzarea-cumpărarea unui bun) şi cele prevăzute pentru liberalitatea pe care o cuprinde
(stipularea preţului în favoarea unei terţe persoane). De fapt, toate donaţiile indirecte se
pot descompune, mintal, în două acte juridice, cel de al doilea fiind liberalitatea (de
ex., remiterea de datorie este egală cu o plată urmată de donarea sumei care urma să fie
primită).
110 Pentru particularităţile acceptării donaţiilor indirecte realizate pe calea
renunţării la un drept şi a stipulaţiei pentru altul vz. infra nr. 28 şi 30.
111 "Donaţia" indirectă se poate realiza şi în cadrul unui act cu titlu oneros, când
una dintre părţi, cu intenţie liberală, încheie contractul în parte cu titlu oneros, iar în
parte cu titlu gratuit De ex., vinde un bun, stipulând un preţ redus faţă de valoarea lui.
(Vz. şi Mazeaud, op.cit., p. 1146, pct. 1475). Dacă preţul real este parţial ascuns în
actul public în scopul diminuării taxei fiscale (vz., de ex., cauza soluţionată prin dec.
TS, completul de 7 jud., nr. 9/1986, cu Note de A. Chira (I) şi V. Stoica, MRonea (H),
în Dreptul nr.2-3, 1991, p. 41-52 şi supra cap I nr.201), evident că nu avem nici o
liberalitate (donaţie indirecta sau deghizata). Donaţia "Hfoectă se mai poate realiza şi
prin plata datoriei altuia, făcuta cu intenţia de a-1 gratifica pe debitor (de ex., un părinte
plăteşte datona copilului).
 28. Renunţarea la un drept nu este, prin ea însăşi, o liberalitate
(poate fi şi cu titlu oneros). Dar dacă renunţarea este făcută cu
intenţia de a gratifica (ex animo donandi), atunci are ca rezultat
facerea unei liberalităţi112. Prin urmare, numai existenţa intenţiei de a
gratifica dă naştere imei donaţii indirecte. Donaţia este de fapt
urj^ta^qe^cdu. al operaţiei principale care este renunţarea şi de care
va profita persoana chemată în puterea legii de a beneficia de dreptul
respectiv (de exemplu, renunţarea la o moştenire de care va profita
comoşte-nitorul ori moştenitorul subsecvent; renunţarea la uzufruct
de care va profita nudul proprietar; renunţarea la legat de care va
profita colegatarul sau moştenitorul grevat de executarea legatului
etc).
Subliniem că, fără intenţie liberală, prin renunţarea la un drept nu
se realizează o donaţie indirectă (de exemplu, dacă moştenitorul
renunţa la moştenire pentru a nu suporta sarcinile şi datoriile
succesiunii). In acest sens se spune că renunţareajaun drept
estej^^ij^idKm^rui pentru a o califica drept donaţie indirectă se cere
stabilnealntenţiei de a_gratiiica. Această intenţie poate fi dovedită
prin orice mijloace de probă, fiind vorba de interpretarea unei voinţe
juridice.
Trebuie precizat, de asemenea, că renunţările gratuite sunt scutite
de forma prevăzută pentru donaţii numai dacă sunt pur abdicaîive de
drepturi, iar nu translative, cum sunt cele făcute in favorem. De
exemplu, renunţarea la o moştenire în favoarea unei persoane, con-
stituie o acceptare urmată de o transmitere cu titlu gratuit, care este
supusă neîndoielnic condiţiilor prevăzute de art.813 şi 814 C.civ.113.
112 Vz. C.Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu, ALBăicoianu, op.cit., p.777.
113 Vz. Cas. I, decnr. 134/1920, în C. civ. adnotat, vol.II, p.233 nr.9; vz. şi p.228
nr.28. După o altă părere, donaţia indirectă există numai dacă renunţarea este in favorem
(vz., de ex., Mazeaud, op.cit., p.l 146 nr.1475; Ph.Malaurie, op.cit, p.211-212 nr.416). în
lumina acestei concepţii, renunţarea pură şi simplă nu ar constitui niciodată o liberalitate.
Astfel fiind, de ex., în cazul renunţării la moştenire a unuia dintre cei doi copii ai
defunctului, moştenitorii rezervatari ai renunţătorului (decedat ulterior) nu ar putea cere
reducţiunea, chiar dacă ar putea dovedi intenţia liberala a părintelui lor (moştenirea la care
acesta a renunţat fiind şi foarte solvabilă), numai pentru motivul că renunţarea a fost pur
abdicativă. Pentru amănunte vz. şi Fr.Deak, op.cit., nr.273.2, lit.b.
29. Remiterea de datorie, prin care un creditor - cu acordul
debitorului - renunţă, total sau parţial^Lyţlu^uit114 la valorificarea
unui ^Ue^creanţă (art. 1138-1142 C.civ.) constituie o donaţie
indirectă, în acest caz, debitorul realizează un folos gratuit, b
îmbogăţire, care corespunde cu valoarea creanţei ce ar fi trebuit să
plătească crejiilojului.
30. Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane, făcută cu
intenţia de gratifica (donandi causa), reprezintă tot o donaţie
indirectă scutită de formele prevăzute pentru donaţiile
Donaţia indirectă realizată pe calea stipulaţiei pentru altul
prezintă însă şi alte particularităţi faţă de regulile generale ale
donaţiilor.
Această donaţie se realizează independent de acceptarea
donaţiei de către donaţar_(terţul beneficiar) şi de notificarea
acceptării donato-rahn-stipulant, întrucât dreptul stipulat în
favoarea terţului beneficiar (donatar) se naşte direct şi nemijlocit
în patrimoniul sau din momentul încheierii contractului între
stipulantul-donator şi promitent116.
- Acceptarea donaţiei - având drept efect numai consolidarea
(iar nu naşterea) dreptului în patrimoniul terţului - beneficiar
(donatar) -poate fi făcută nu numai de către donatar, dar şi de
către succesorii săi în drepturi, şi nujmrnai în timpul vieţii, dar si
după moartea dcoiatoniiui (ori după ce a devenit incapabil).
^Donaţia devine irevocabilă numai din momentul acceptării117.
Până Ta cdnsolidareTprinlacceptare a dreptului în patrimoniul
114^z si C. Stătescu, C. Bîrsan, op.cit., p.J«. Dacă creditorul renunţă la creanţa sa cu titlu
oneros, urmărind un avantaj patrimonial, actul juridic mi mai Poate fi caimcafremitere
de datorie, ci dare în plată sau novaţie prin schimbare de

° ss^fe
causa sau
credendi
IS^S^^ dec.nr.889/1942, în

Jurisprudenţă... p. 442. acceDtat. stipulantul poate revoca

w. «Atât ^^JS^SS^^SS&dU^ h •»*» lui

uispozma tăcuta şi sa IHUBIJ»*.,^w"rtw'.,;jontn\ n 442I In cazurile prevăzute însuşi". (Cas. dec
nr. iWl ^.ţS^-jJ^S ex., & materia de fge stipulaţia nu devine irevocabila m^«^^S
donatarului, donatorul-stipulant (nu şi succesorii săi în drepturi)
poate revoca donaţia ad nwtam. înseamnă că până la acceptare nu
operează forţa obligatorie a contractului (irevocabilitatea de gradul
I) H 8 schimb, principiul irevocabilităţii donaţiilor (irevocabilitatea
de gradul II) trebuie să fie respectat; dreptul stipulat în favoarea
donatarului se naşte valabil în patrimoniul său din momentul
încheierii contractului între stipulant şi promitent numai dacă
stipulaţia nu conţine clauze incompatibile cu principiul
irevocabilităţii donaţiilor119.
în sfârşit, precizăm că dacă donaţia indirectă (stipulaţia făcută
donandi causa) este prevăzută în cadrul unei donaţii directe
(donaţie cu sarcini) - donaţie dublă făcută printr-un singur act
juridic donaţia directă va fi guvernată, evident, de regulile
aplicabile donaţiilor (formă autentică sau dar manual, principiul
irevocabilităţii, acceptarea de către donatarul direct şi notificarea
acceptării etc). Numai în privinţa sarcinii stipulate, care este o
donaţie indirectă grefată pe o donaţie directă, se aplică regulile
specifice stipulaţiei pentru altul.
în ceea ce priveşte capacitatea de a face şi de a primi donaţii,
urmează a fi examinată, în acest caz, atât_mrarjprturile dintre
părţile donaţiei directe (stipulant şi promitent), cat şi în raporturile
dintre donatorul-stipulant şi donatarul-terţ beneficiar. In schimb, în
raporturile dintre promitentul-donatar direct şi terţul beneficiar-
donatar indirect - fiind vorba de executarea unei obligaţii -
problema capacităţii de a face sau de a primi donaţii nu se pune.
De exemplu, medicul curant al promiten-tului poate cere
executarea sarcinii stipulate în favoarea sa (dacă nu este medicul
curant al stipulantului-donator).
Prin excepţie de la regula necesităţii capacităţii donatarului-terţ
beneficiar de a primi donaţii, se recunoaşte validitatea sarcinii
stipu-
late în favoarea unei persoane viitoare (neconcepute), cu condiţia
existenţei ei lâ data executării sarcinii, de exemplu, sarcina
stipulată
în favoarea copilului care se va naşte din căsătoria pe care o va
 Secţiunea a III-a
Parurile manuale

31. Noţiune. Darul manual reprezintă o categoriespecială de

fonflţiejjentru_vajiditatea căreia se_cer două elemente^^ac^dul 4e
/jg\'trgdiţiunea, preafoeîierectlva^^
Deoarece darul manual este un act (iar nu fapt) juridic, acordul
părţilor constituie temeiul juridic al transferării valorii din
patrimoniul donatorului în patrimoniul donatarului. Iar
"fradiţiunea" este exteriorizarea acordului, înlocuind (după unii
autori reprezentând) forma solemnă prevăzută de lege pentru
donaţii şi de natură a atrage atenţia donatorului asupra gravităţii
contractului pe care îl încheie.
Observăm că singura condiţie specială ce trebuie îndeplinită în
cazul darurilor manuale este predarea, tradiţiunea reală a bunului
{de mânu admanum), fiind deci contracte reale. Desigur, nici
acceptarea unui dar manual nu este supusă unei forme speciale, ci
ea constă în primirea (preluarea) bunului dăruit.
Validitatea darurilor manuale este consacrată prin art. 644
C.civ. care, la modurile de dobândire a proprietăţii (prin excepţie
de la art. 971 C.civ.)., prevede şi tradiţiunea.
32. Reprezentarea în cazul darului manual^ Darurile manuale
făcute persoanelor care au capacitatea de a primi o donaţie, însă
nu au
120
exerciţiul acestui drept , sunt valabile prin tradiţiunea bunurilor
făcute reprezern^lorJorifigaU, respectiv cu încuviinţarea
ocrotiton-
loTjEfJă^ac^^_________________________________autorităţii tutelare.
Preoarea-primirea se poate face şi printr-un reprezentant
convenţional,
mandatar, căci posesiunea se poate transmite sau dobândi prin
înter-
mediul altuia121.___________________
121 Sttmtam primirea se faceprin mandatar; prin derogare de la regula
mandatului dat pentru încheierea donaţiei în formă autentica (vz. supra nr 4 innota -
J
mandatarul m/are nevoie de procură autentica, fiindcă toi manual mi este contrac solenin,ci
Avlndmvede&
care urmează să fie încheiat prin mandatar (vz. infra cap.VEI, nr.3) încheierea
33. Reguli de fond aplicabile. Darul manual derogă de la regulii de
formă ale donaţiilor, însă este supus acejgraşj reguli de fond ca
celelalte_donajii (liberalităţi)122, inclusiv princiţmil rrevocabilitaţgnl1
Darul manual poate fi însoţit şi de clauze accesorii; sarcini ori condiţii
scutire de raport etc. '
34. Obiectul darului manual. Datorită faptului că tradiţiunea reală
este un element esenţial al darului manual, numai bunurilernh • bile
corporale susceptibile de tradiţiune pot forma foHÎPrfiiI Hangg"
manuale. Nici imobilele, nici mobilele incorporale (drepturi de
creanţă, drepturi de creaţie intelectuală, fond de comerţ etc.) nu pot
forma obiectul unui dar manual, pentru că nu sunt susceptibile de a fi
transferate şi dobândite printr-o predare şi prirriire efectivă.
Fac excepţie tiţlurileja^urtător - asimilate mobilelor corporale -
şi biletele de bancă, pentru că tarnsmiterea acestora are loc de la
mână
la mână1Z4. ~-------------
Evident, nu pot forma obiectul darului manual nici bunurile
viitoare, deoarece predarea presupune deţinerea materială (corpus) a
bunului, deci existenţa lui actuală125.
35. Noţiunea de "tradiţiune". Tradiţiunea reală este un element
esenţial al darului manual, iar nu un mod de executare a contractului.
Astfel, o simplă ofertă verbala sau chiar constatată prin înscrissub
sem-
nătură privată a unui dar manual, acceptată - fie şi în scris - de
donatar,
nu constituie un dar manual. O asemenea înţelegere este nulă absolut
(continuare din pag. anterioară) în toate cazurile însă, tradiţiunea lucrului
dăruit trebuie să aibă loc în timpul vieţii donatorului (vz. Cas. S. Unite, dec. din 30
oct 1911, în C.civ. adnotat, vol.n, p.228nr.32 şi supra nr.5), donaţia'fiind un act
între vii. Problema se pune în cazul încheierii darului manual "între absenţi", prin
reprezentant, de ex., mandatar. Donatarul (reprezentantul său) trebuie să preia
bunul dăruit de la mandatarul donatorului înainte de moartea acestuia.
122 Pentru o excepţie, vizând darurile obişnuite, vz. infra nr. 36.
123 Credem că principiul irevocabilităţii a fost avut în vedere şi de instanţa supremă
atunci când a statutat în sensul că "darurile manuale, odată făcute, devin irevocabile..."
(TS, s. civ., dec. nr. 1291/1978, în RRD nr. 2,1979, p. 60).
124 Vz. TS, s. civ., dec. nr. 1349/1972, în CD, 1972, p. 113.
125 Vz. FI. Baias, în legătură cu depunerea unei sume de bani în cont curent per- sonal
ca donaţie (din lipsa formei autentice)1*) iar rin - -
s„au făcut în fromă autentică suntem în ^ şi accePtarea
având ca obiect de exemplu, un wtoCf ^??f obi^e
Ptinurmare, darul manual ş^noate reali™ T ? de dar manual. I
S obiectele pe^e^t^ Daca'
^^don^i (de exemplu,3rdîdSlf ^** t a sălej^că,^^
stanţa suprema a mai precizat că prin "tradiţiunea" bunului nu
trebuie sa se înţeleagă neapărat o deplasare fizică a bunului, cum ar
fi
preluarea dm mana donatorului, efectele sale juridice putând fi
realizate
şi £ir£şjr ^ji^^ de exemplu, atunci când donatorul
ar
înmâm^ ori a ^1 ^ DEPOZIT CARE GE

află luaurpradmo longa mânu) sau cheile de contact ale

autoturismului128, în mei un caz dăruirea autovehiculului nu se
poate realiza prin predarea numai JI cărţii de identitate
(certificatului de înmatricu-
126 Ea nu poate fi calificată nici antecontract (promisiune unilaterală sau bilaterală)
de dar manual, fiindcă darul manual nu este susceptibil de un antecontract (vz. infra
cap.DC, nr.1.1 în notă); promisiunea de dar manual este nulă (vz. PhMalaurie, op.cit.,
p.199). Subliniem însă, că înţelegerea verbală sau sub semnătură privată atrage
nulitatea darului manual numai dacă predarea-primirea s-a făcut în executarea con-
tractului de donaţie încheiat cu nerespectarea formei autentice. în schimb, darul manual
este valabil dacă predarea-primirea s-a făcut cu titlu autonom şi separat, iar actul sub
semnătură privată - indiferent de momentul încheierii - serveşte numai ca dovadă a
darului manual (vz. Ph.Malaurie, op.cit., p.2G2 nr.402). Nu împărtăşim soluţia nulităţii
donaţiei dacă tradiţiunea este precedată sau însoţită de întocmirea unui înscris sub
semnătură privată (vz. E.Safui-Romano,o^,p.l67).
_
127 TS, s.civ., dec.nr.580/1971, în Repertoriu... 1969-1975 p.134. Este insa
discutabilă soluţia după care o tradiţiune implicita s-ar realiza şi prin identificarea unui
tablou pe care donatorul şi-a manifestat în mod neechivoc voinţa de a-1 transmite fîră a
fi dat ios de pe perete" (ibidem). O asemenea "manifestare de

autovehicule (vz. supra cap.I, m-2A)>™e^^

modalitatea daruluimanual nu este
zute de lege în materie de vehicule
ŞgS«^SSd
W&^S^^SL
«S de idenState a
în cazul donaţiei (spre
vehiculului). însă pe plan ^mm^ţ^^^^e de notar (vz.
deosebire de vânzare-cumpărare), respecta ^ finanţelor şi transpor- 39
 lare) a vehiculului, acesta nefiind un titlu reprezentativ al bunul '12
Deci predarea actului trebuie să fie însoţită, pe baza acordului reaT
9
"
de pr^arcnchejlpr, încât donatarul să poată intra în posesiunea *f
1Zat
>
dete
a'vehicuTulut ctivă
De asemenea, predarea imei sume de bani - direct sau prin vira
- unităţii care construieşte sau vinde donatarului o locuinţă116111
caracterul unuj dar manual pentru a cărui validitate nu este nec ^
forma autentică™ şi nicTînmănarea efectivă a sumei hT^ff^
m mau
donataruluil31. ule
* Constituie dar manual şi depunerea unei sume de bani la CEC f
altă unitate bancară) pe_jiumele unei ajţe^pejşoanp dacă ace™-
depunere nu s-afifcuţ cu alt titlu (plata i^gdtoiirtESm ^gaS
mipnmiutetc.)132. m

Tot astfel, poate constitui dar manual depunerea de către Dărinti

* uneisume de bani la CEC pe numele copilului lor minor (sau B
(chiar daca m Ubret s-a prevăzut o clauză delm^SeT^
unma dmtre parmţi) - nu mai fac parte din bunurile comune ale
soulo
şi nu formează obiectul partajului la încetarea comunitjrt 133 1^
Repe 0riU
ian Mal

}ll l £
13«/197l,'toS: ?9e72"p.na/,974> m
1975
'P- dec.«
" -
aurie, op.cit., p.200.

- "S m Civ dec

- -' ;
1969
774 198
-
/ 8.
în RRD nr. 2,1989 p 63

nr7iai984Vp .24-25 * ""°r persome decăt tunătorul, în RRD

deci mi^t^^^f^c * ^
nr6 1980 o 59 • TnwH« M 1978 p64 TS sciv
* '
.1024/1979,
'
' ?67'.TJ Su<*ava, dec.civ. nr
* '
în RRD

deK «S2
£l™ 'îf" ^P-50'nr22- Cu rivirela
w " VK fi Ş1 P
^rvefata unele

<fe W& &2ri ^,PftUlea'M,tera * e

f<xMe Juridice ale actelor de depunere
deS™epmăTS \eC™°mii CEC întocmite Pe numele altor persoane
SS2 nr-5,1982, p.12-14; D.Chirică, o/,dr., p.150-151.
Daca 1 d
SBăSSSSiă?
coSSafcVrn ° J ?l8MKtească
bl ?P^
fiat
ea
' comunităţii,partea uiDuuva a celuilalt.
m de
- <*tie unul dintre soti fără acordul
Iaîncetarea
TJ Cluj, dec.nr.282/1989, în RRD nr.7, 1989, p.67.
40
 num ai daca se dovedeşte ca depunerea pe numele copilului nu s-a făcut cu
intenţia ca suma m cauza să iasă din patrimoniul Lm3soS
m
SSW C°Pllului134- Prin urmare, sarcina probeSe celui care
contesta m^rea sumei în patrimoniul copilului (minor sau major).
Pana la dovada contrară, caracterul de liberalitate (donaţie) a
depunem se prezuma, copilul fiind titiu^DiIiibreţuiui
Retragerea unei sume de bani de pe carnet CEC şi transferarea ei pe
carnet CEC al altei persoane, fiind recunoscută ca donaţie valabilă .
chiar daca se săvârşeşte doar prin comunicare telegrafică între agenţii 135
- se justifică tot prin ideea de dar manual într-o accepţiune^ nouă_a
noţiunilor de lucru corporaLşi de tradiţiune, accepţiune care* are în
vedere realitatea unor procedee curente de transferare rapidă şi sigură a
bunurilor mobile, a sumelor de bani în special136.
Prin urmare, producându-se o aşa-numită "dematerializare" a
tradi-ţiunii bunurilor, darul manual se poate realiza prin forme
moderne, care nu implică o predare efectivă, materială a bunului
donat, dar asigură totuşi transferul efectiv al valorilor dintr-un
patrimoniu în altul.
JJI schimb, nu constituie dar manual (şi, bmernţeles, nici donaţie
în general) predarea unui libret nominalizat pe numele donatorului
ori a altei persoane, dar netransferat pe numele donatarului, pentru că
simpla predare a unui titlu nominativ nu implică transferul dreptului
asupra sumelor131, Dreptul nu poate fi considerat transmis câtă vreme
donatarul nu are nici o posibilitate legală să dispună de sumele
înscrise în libret._____________________
134 "Dacă soni depunători şi-au propus să depună economule la CEC pe
numele copiilor lor minori doar în credinţa că sunt şanse mai mari ca sa iasă
numele copiuor iuii eratificarea minorilor, sumele de bani depuse
SLtapfttooSr™ Dacă însă soţii depunători an avut mtenria de
n-au îesitciin pamiiiuiiiu „nsfituie Har manual şi deci sumele depuse la CEC
a gratifica copul, actul lor consMme ^r c*mpietu] de 7 jud., dec.nr.132/
aparun, de la data respecriv^^°^^^^s^ e ^ămms^
1991, în Dreptul nr. 6 992, p. 84) JW ^unSta (dar manual sau nu). TS,
probelor necesare stabilmi «J ^T^n?. Pentru ipoteza în care nu se
s. civ., dec. nr. 1466/iyoz, in K A J , > r_ 22
pot prezenta probe lămuritoare vz. infra cap Ai, nr. .
135 TS, sxiv., decxiv. nr. Wm
136 Vz. O.Gheorghiu, Notate dec sxwv| i
^^A7/i969 cit. supra, ibidem

P.152; TS s.civ., dec.nr.1515198 ^n CD % m RRD nr. 12,

137 Vz. T. Menesi, Nota la dec.civ. a u om
1979, p. 40-41.
Nici predarea unui libret nominativ, in care primitorul este înscri
KrfnurntP^nWtcaă, nu constituie dar manual, pentru că drepturi,!!
sale - în calitate de legatar, iar nu de donatar - se vor naşte numai
nJsârleaJjtularu]uiikJibret. în schimb, dacă primitorul este înscris
clauza de împuternicire, poate fi vorba de un dar manual dar*
înscrierea clauzei şi predarea-primirea libretului s-au făcut cu intent'
de a face şi de a primi o liberalitate. Darul manual se poate realiza"
acest caz prin simplă predare, deoarece donatarul poate dispune T
sumele înscrise în libret138. 1 v de
36. Problema darurilor de nuntă. O precizare se mai impune î legătură cu aşa-numitele
"daruri de nuntă" (noţiune neprevăzută în 1 gislaţie), dar care reprezintă aplicaţii
relativ frecvente ale darului manulT
In legătura cu aceste daruri de nuntă, s-a decis că ele urmează afi considerate bunuri
comune alejoţilorîn cote egale, chiar dacă au fo

tonHuTca ele sa devmlcon^î^

pannţu unuia dintre soţi) nu cu ocazia serbării nunţii, ci ulterior bunu
se considera ca fiind propriu14!. ""cnor, nunul
de l£sSffiîS "S"at ^ Că" £ Pdndpiu " bunurUe dobândite ae către soţi in impui
căsătoriei prin donaţie sunt bunuri proprii afara
numai daca dispunătorul a arătat (expres sau cel puSXnS neechivoc) ca a înţeles să
gratifice pe ambii soţi"! P * P t J^f lUtl0nar5a a^tei Probleme controversate,
considerăm că
d&£TeriW mVed?e(numaidispoziţiilelegaleexistenteşinumai Qiierenţierile cuprinse in
texte.
xff 23*24™* ^ daUZa tCStamentară * clauza de împuternicire vz. infra cap.
a 139 nlh£?x*'TS>cohciv-' dec.nr.1545/1963,înJN nr9 1964 n 151-sciv dec.nr.79/1973,
în Repertoriu... 1969-1975, p. 19- dec nr 6/1979 în RRn nr 5*
P' !ln H2^C*nr37/1989'm nr-9"12> 1989, p.126-127
I.Filipescu,o/?.af.,p.94. <,
Pentru amănunte vz. ibidem.
KmH&ţ TS^Sf^ dec-nrl778/1974, în RRD nr.5, 1975, p.65; dec Jir.
2078/1977 in RRD nr.5,1978, p.56; dec.nr. 1289/1978, în RRX), nr.3, 1979, p.52;
^™W9*}&!P' &158; CSJ' S- civ-> 2351/1990, l Dreptul
nr. 7-8, 1991, p. 123. Vz. şi E. Safta-Romano, op.cit., p.170.
 Astfel, prin derogare de la regula comnni.a,;- u de către oricare
dintre soţi în timpul căsăto^UartTn^°r/0bândfe calificatebunun
propn^lejjecărujsoţ "bunuri ^ £ fam>> s"« cSjtofeipnn^^^
c£eiIor|Iomune'' fe^TTîT^îS^^^I^^it
Observăm că legea exceptează de la reoni. ma distinge
după formator T^S^'T*
simulată sau indirectă ori dar manual) Tot asrfi. . dona ie
t
funcţie de momentul realizării donaţiei r, „ '■ ? ge nu dlstin e
8 &>N
la o altă dată (dar, evident, în fiSn"^ T# *
face excepţie (de la excepţie) penS^S *"
excepta * darunle făcute cu ocazia «SSÎ5&î(n*î
5 lonei
un an, la nunta de argint sau de aur etr ^ î« ^ « lae ex., la
nU diStinge
în funcţie de persoana ckM ^ZS^^ ^
sau mai îndepărtate în grad ^^^J^^^^^
_ 0n PerSOane
Tară legătură de rudenii cu unZS^
Rezultă că asemenea diferenţieri nu se justifică în drept, câci^
lexnondistingmt, necnos distinguere debemus. Astfel fiind
bunurile dşJMggtejnn^^ - mclusiv danmle_de nuntă - devin biSri
proprii ale fie^Tsoţ, dară dispurJrSgl^ c^une, După cum s-a
subliniat mai receiruln^raaica Curţii Supreme de Justiţie, bunurile
dobândite prin donaţie sunt proprii, pentru a fi respectată voinţa
donatorului, care, dacă nu a dispus altfel, nu poate fi presupus că
a înţeles să avantajeze şi soţul celui gratificat"143.
Pronunţându-ne împotriva diferenţierilor arătate, neprevăzute
de lege, se impune însă să avem în vedere o distincţie care este
prevăzută de lege; darurile, obişnuite. Potrivit art.759 C.civ.,
"prezenturile (darurile - n.ns.) obişnuite nu sunt supuse
raportului". Unii autori consideră că aceste daruri (făcute nu
numai la nunţi, dar şi cu alte ocazii, de exemplu, aniversări,
botezuri etc.) nu sunt supuse, rapnrpdiii fiind™ "nu alcătuiesc
donaţii"144 Alţi autori consideră că şi darurile obişnuite IePIgzintă
donaţii, dar nu surit supuse regimului liberalităţilor145. Ori-
J43 Dec. s. civ. nr.2351/1990 cit. supra.
14
4 M.Eliescu, Transmisiunea şi' împărţeala; moştenirii, Ed. Academiei,
bucureşti, 1966, p.248.
145 Vz. Mazeaud, op.cit., p, 1202 nr. 1546 şi 1279 nr. 1647; Ph.Malaurie, op.cit.,
Pn8 .l79nr.361.
cum, ele sunt exceptate de la raport. Mai mult, se admite unariirn,
că aceste daruri obişnuite, nesupuse raportului, nu intră nici în
alcătuirea masei de calcul în vederea stabilirii liberalităţilor
excesive supuse reducţiuniî în caz de încălcare a rezervei
succesorale146. Iar dacă, în materie de moştenire, aceste daruri
obişnuite nu sunt supuse regimului donaţiilor (liberalităţilor), nu
pot fi supuse regimului donaţiilor nici în materia raporturilor
patrimoniale dintre soţi. .
în concluzie, numai darurile obişnuite^- indiferent de forma sau
momentul realizării ori de persoana aoriătorului - nu intră subjn-
cidenţa excepţiei prevăzută de art.31 liţ1bdip Codul familiei, ci devin
buîiuri comune potrivit regulii prevăzute deart3Q-Ciăm. (dacă nu
există alte motive legale pentru care ele să devină bunuri proprii
ale unuia dintre soţi, de ex., voinţa neechivocă a donatorului în
acest sens.) fa schimb, toate celelalte donaţii, care nu sunt daruri
obişnuite (sume mari de bani, autoturisme sau alte bunuri de mare
valoare14?), devyi bunuri^rgoiprii potrivit art.31 lit.b, chiar dacă
sunt făcute cu ocazia serbării nunţii şi de către persoane care nu
sunt părinţii (alte rude apropiate) unuia dintre soţi, afară numai
dacă dispunătorul a prevăzut ca bunurile donate să devină comune.
37. Dovada darului manual. Cu toate că darul manual se
perfectează prin faptul predării şi, ca atare, fiind o chestiune de
fapt poate fi dovedită pnn_orice mijloace de probă, pentru donator
şi succesorii săi, în vederea dovedirii actului juridic al darului
manual, ad probationem se cere existenţa unui înscris sau început
de dovadă scrisă care poate fi completată cu martori sau prezumţii,
conform regulilor generale in materie de probe (art. 1191 şi urm.
C.civ.)148.
146 Vz. M.Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei, Ed. Academiei, Bucureşti,
1966, p.356; Mazeaud, op.cit, p.739 nr.290; StCărpenaru, Dreptul de moştenire, în
Drept civil. Contractele speciale, Dreptul de autor. Dreptul de moştenire, Universitatea
din Bucureşti, 1983, p.475, nota 46; R.Popescu, Limitele dreptului de a dispune prin
acte juridice de bunurile moştenirii, în Moştenirea testamentara-Transmisiunea şi
împărţeala moştenirii, de C.Toader, L.Stanciulescu, R.Popescu, V.Stoica. Editura
ACTAMI, Bucureşti, 1994, p.73. Vz. şi FnDeak, op.cit, nr.220.2.
147 In nici un caz imobilele - indiferent de valoare - nu pot intra în categona
"darurilor obişnuite".
146 Reamintim că darurile manuale sunt scutite de formalitatea statului estimativ.
Astfel, daca donatorul cere revocarea pentru neexecutarea sarcinii
149 g pentru mgratttudtne sau dacă intervine revoca survenienţă de
copil şi se cere restituirea bunului donatIafflS uccesorii sai in
drepturi cer revocarea donaţiei. în schimb cică Ostenitorii
rezervatan sau ce,^îndreptăţiţi la raport cer r^iun ori raportul
donaţiei, prezentodu-se cu un drept propriu^, iaj 21
calitate de
succesori in drepturi, ei pot dovedi darul manşa]Lw^ ^jlc^PiobâJn
fel ca şi once-alţiiejţT
Donatarul posesor, fiind prezumat proprietar în baza art 1909
Cciv., nu are nevoie de dovadă scrisă. Dar persoanele interesate
(de exemplu, moştemtoni) pot_dovedi_c^ce mijloc de probă fie că
l^prnhui a fost donat, cijfo&fura^ori pierdut de către proprietar,
fie caracjerţilechivac151 ori viciileposesiei, lie, în condiţiile
art.H9l"şi urm. C.civ., contractul din care rezultă natura precară a
detenţiunii152.

149 Este de principiu că darul manual ca formă de realizare a donaţiei poate fi

afectat de sarcini, în caz de neexecutare donatorul având dreptul să ceară fie
executarea sarcinilor, fie rezoluţiunea donaţiei. TS, s.civ., dec.nr. 1349/1972, in CD,
1972, p.114-115. Vz.şiz'n/ranr.41.
150 Moştenitorii sunt terţi nu numai în cazul atingem^ aduse rezervei succesorale,
dar şi în cazul când au dreptul la raportul donaţiei. Vz. M.Eliescu, op.cit.,
p242; Fr.Deak, op.cit., nr.233. •. , . . r CfSfACri1
151 Cu privire la problema caracterului echivoc al posesiei yz- CStat^cu, CBîrsan,
Drept civil. Drepturile reale, Universitatea din Bucureşti, 1988, p. ZJi, Mazeaud,
op.cit., p. 1136-1138 nr. 1468. M M t a u * darului
152 Dacă «Amatorul sau moştenitorii săi^ n u «SS "■anual, sarcina probei le
incumbă, ei urmând » ţ^?^a toS". ta obiectul sau că aceste a ajims în posesia
fraudu^^^
(TS, s.civ., dec.nr.1515/1986, în CD, 1986,p.95). Iar tec*s-a^edj
f detenţiunii, dovada mtervertirii tidului (de ex fi^^W £ urm.
^Prumutat etc.) îi revine donatarului potrivit dreptului comun (art.
L.ciy.).
 Subcapitolul III Efectele contractului
de donaţie

Secţiunea I Efecte
între părţi

§1. Reguli generale

■

38. Efectul translativ al contractului. Ca efect al donaţiei, dreptul

care formează obiectul contractului se transmite din patrimoniul
donatorului în patrimoniu donatarului. Donaţia poate avea ca efect şi
stingerea unui drept şi a obligaţiei corelative (remitere de datorie).
_ Dacă dreptul transferat este o creanţă, operaţia intervenită între
părţi se analizează ca o cesiune de creanţă cu titlu gratuit, aplicându-
se regulile corespunzătoarte (art. 1391 şi urm. C.civ.), cu derogările
care rezultă din natura gratuită a transferului.
Cel mai frecvent, obiectul contractului îl constituie un drept real In
acest caz, ca şi în materie de vânzare, transmiterea sau constituirea
dreptului operează prin efectul realizării acordului de voinţă 153
(art.971C.ciy.) în forma prevăzută de lege (forma autentică sau forma
actului[juridic care realizează indirect donaţia, în această din urmă
ipoteza, de regula, solo consensu), dar necondiţionat de predarea
bunului care formează obiectul donaţiei, cu excepţia darurilor
manuale care se realizează prin traditiune.

m
^M^MM^ffM - ?6/1958 <în CD' 1958> P- H7-119) în care se ^ctnu
esteînlaturatniciprin eventualitatea reducerii donaţiei -până
m^^r ^S^ avoar
1 ţ ^1616 moştenitorilor rezervatari. Numai că,din
^SS ^Ste ^^^ ei
' se
Pfoduce r
^Hiunea dreptului de
^J
nu afecu v' că nici existen a
&
î Raţiei raport al donajiei
nu alertează caracterul translaUv de proprietate al contractului.
 c-? Obligaţiile donatorului

39..0bligatia de predare După încheierea contractului donatorul

obligat sa predea bunul danul potrivit clauzelor stabilite si s™
pâstreze pana la predare răspunzând de pieirea sau deteriorarea lui
Lvenită din culpa sa. în cazul darului manual, evident, problema
obligaPei de predare nu se pune. v

în care există. Spre deosebire de vânzător, m pmcipm donatorul nu

datorează garanţie pentru evicţiune (art.828 alin.l C.civ) şi nici
pentru vicii ascunse, deoarece contractul este cu titlu gratuit154. Prin
excepţie, donatorul datorează garanţie în următoarele cazuri: . Dacă
a promis expres garanţia pentru evicţiune1^ (art.828 alin.2 Cciv.)
sau pentru vicii, lipsa garanţiei nefiind o regulă imperativă, e Dacă
evicţiunea provine din faptul său personal (art.828 alin.3 C.civ.), de
exemplu, vinde imobilul donat înainte de efectuarea formelor de
publicitate sau vinde şi predă lucrul mobil cumpărătorului, dăruit
anterior prin act autentic, fapte care contravin obligaţiei
contractuale.
r fa caz de doi (intenţie sau culpă gravă asimilată dolului)
donatorul răspunde de pagubele rezultând din viciile ascunse,
cunoscute de el şi necomunicate, care au cauzat (direct sau
indirect) un prejudiciu donatarului, căci dolul strămută
problema răspunderii de pe teren contractual, pe teren
delictual (art. 998 C.civ.).
* fa sfârşit, dacă donaţia nu este pur gratuită (donaţie cu sarcini)
donatorul răspunde de evicţiune în limita valorii sarcinilor, (art N
828 alin. 3 C.civ.). Deşi legea nu prevede expres, donatorul
răspunde ca un vânzător şi pentru vicii ascunse, căci în limita
sarcinilor (respectiv, a preţului plătit pentru o parte din valoarea
bunului) donaţia este un contract cu titlu oneros şi sinalagmatic.
154
Donatarul poate însă exercita împotriva autorilor donatorului acţiunea în garanţie
ce ar fi pututporni însuşi donatorul, deoarece acesta a transmis donatarului,
Wjj cu bunul dăruit, toate drepturile legate de.acest bun. Vz. supra capi, nr.27. 9i a/i«
De e x
> ^ bunul nu este grevat de sarcini sau servituti. Vz. TMB, dec.nr. ^8/1990, în
Culegere... pe anul 1990, p.63. Pentru amănunte privind garanţia
arului contra evicţiunii vz. C.Toader, op.cit, p, 149-150.
 §3. Obligaţiile donatarului

41. Regula. Donaţia cu sarcini. Când donaţia este pur gratuită

donatarul nuare_nici o obligaţie, ci numai o îndatorire denurmţ^
trao^ionăT{tcrel^unosting care, în cazurile anume determinat^^e
lege^este sancţionată prin posibilitatea dată donatorului de a revrya
donaţia pentru cau^ă de ingratitudine156.
Altfel se pune problema d^dgn^i^^cţ^aj^^ (sub mod0y După cum se ştie,
sarcina este o obligaţie impusă donatarului care -după acceptarea
donaţiei - este ţinut s-o execute. Deşi sarcina se aseamănă cu o
condiţie rezolutorie (Întrucât nici una, nici alta nu afectează naşterea
dreptului şi în caz de realizare a condiţiei sau de revocare a donaţiei
pentru neexecutarea sarcinii efectele sunt retroactive), ele nu trebuie
să fie confundate, deoarece regimul lor juridic este diferit, cel puţin
sub două aspecte157:
>a~în cazul condiţiei rezolutorii, chiar dacă este potestativă din
partea donatarului158, nu se creează nici o obligaţie pentru el fiind
hbCTşă acţioneze cum doreşte, fără riscul de a-şi vedea angajată
răspunderea, căci condiţia (rezolutorie) este numai o modalitate care
m caz de realizare, defiinţează dreptul afectat de ea". în"schimb sarcini
obliga pe donatar, în caz de neexecutare putându-se recurge la măsuri
de executare, creditorul având dreptul la acţiunea în_exec^rp:
156 Vz. infra nr.44-45 Precizăm că, în lipsă de stipulaţie contrară, donatarul au este
obligat sa plătească datoriile donatorului, fiindcă el este un succesor cu titlu particular. Dar
daca donaţia a cauzat sau mărit insolvabilitatea donatorului creditorii lui o pot ataca cu
acţiunea pauliană (revocatorie), fără a fi obligaţi să dovedească complicitatea donatarului
la frauda debitorului- donator (vz C Stătescu C Bîrsan op.cit., 1992, p.318) căci
reclamantul creditor certat de damno vitando iar donatarul certat tantum quod lucro
captando. Dacă donatarul este solvabil şi s-a obligat sa plătească (în limitele permise de
principiul irevocabilităţii donaţiilor)
iir eJ?onato mlul' MEliescu
inia. «S^îSSîS?^ ¥
nr.1405; PhMalaune, op.cit., p.180-182.
>
&BM* pauliană urmează să fie respinsă ca lipsită de interes.
°PP18? urm.; Mazeaud, op.cit., p. 1089-1090
158 Condiţia potestativă contravine principiului irevocabilităţii numai dacă este dm
partea donatorului.
 „ condiţia operează de drept (art. 1019), în schimb revocarea
^rezoluţiunea) donaţiei pentru neexecutarea sarcinii trebuie să fie
rutiS^el (art* C-Clv-)159. C?lScSTca & condiîia> nu trebuie să fie imposibilă,
ilicită sau 1-mora!alpomvit regulilor generale. Ea poaleTîprevazuîarîe
înfavoarea d0^wmIuT(?e exemplu, plata unei datorii), fie în favoarea
unei terţe oersoane (când se analizează ca o stipulaţie pentru altul
reprezentând o donaţie indirectă grefată pe o donaţie directă, dacă
stipulaţia este făcută donandi causa), fie în favoarea donatarului însuşi
(de exemplu, efectuarea unei călătorii de studiu), ih acest din
urmacaz, obligaţia se justifică numai dacă donatorul are vreun
interes, cel puţin moral, la executarea sarcinii. Altfel obligaţia
donatarului faţă de el însuşi nu ar putea avea o existenţă juridică
(decât, eventual, ca o condiţie), in cazul sarcinii stipulate în favoarea
donatarului însuşi, donaţia este de fapt pur gratuită, însă cu
posibilitatea revocării pentru neexecutare. Numai în cazul sarcinii
stipulate în favoarea donatorului sau a unui terţ donaţia încetează să
fie liberalitate în măsura sarcinii.
întrucât donaţia cu sarcini este, în limita sarcinii, un contract sina-
lagmatic160 (şi cu titlu oneros), în caz de neexecutare intervin efectele
specifice contractelor sinalagmatice. Astfel, se poate cere
mdepliriirea pre^ţieicare formează obiectul sarcinii cu daune-interese
şi donatarul nii ar putea, rara^onsimţămâritul donatorului, deci fără
un nou contract, să"se libereze de sarcină, abandonând bunurile
dăruite.
159 Dispoziţia art. 832 C.civ., în sensul că revocarea este judiciară, nu este însă
imperativă. Părţile pot stipula în contract un pact comisoriu expres, prevăzând revocarea
(rezoluţiunea) de drept în cazul neexecutării sarcinii. în lipsa clauzei de revocare de drept,
potrivit dreptului comun instanţa poate acorda termen de graţie. yas-I, dec.nr.363/1912, în
C.civ. adnotat, vol.II, p.247 nr.4; dec.nr.484/1942, în ^^"Ja...p.l81rml7.
A w
ţ In măsura sarcinilor stipulate donaţia oneroasă este un adevărat contract (TS, s.civ.,
dec.nr.1573/1971, în Repertoriu... 1969-1975, p.135. Vz. pW^t °a' °P c i t > P-162;
G.Boroi, op.cit., p.152). în toate cazurile, pentru a fi în nu ah Uunei donaîii> sarcina nu trebuie
oarbe f
să fie principalul, ci accesoriul, adică să d ona?f °loasele gratuite, anihilând
liberalitatea. (Pentru delimitarea dintre în se^ ţ sarcina întreţinerii şi contractul de
u

întreţinere vz. infra cap. XIII, nr. 67). dar cm,? Ca donatia.cu sarcini este un contract cu titlu
oneros în limita sarcinilor, fanea ?actsinalagmatic indiferent demtinderea sarcinilor, vz.
Ş zil ie re a
V.Stoica, Rezolu-loc.cit lZ contractelor civile, Ed.AII, Bucureşti, 1997, p.73;
Fl.Ţuca,
 Dar se poate alege şi o altă cale; revocarea (rezoluţiunea) donaţiei
pejrtnuie^xecjijt^^ în caz de neexecutare parţială
sau
executare cu întârziere instanţa este chemată să aprecieze gravitatea
nerespectării obligaţiilor de către debitor şi, în funcţie de împrejurări,
poate dispune rezoluţiunea contractului (în cazuri temeinic justificate
rezoluţiunea parţială), eventual cu acordarea unui termeri^lftj^ţie
în caz de admitere a acţiunii, revocarea produce efecte retroactive
atât împotriva donatarului şi succesorilor lui în drepturi, cât şi împo-
triva terţilor, drepturile constituite în favoarea lor fiind desfiinţate
(art.830 C.civ.) potrivit regulilor aplicabile rezoluţiunii pentru neexe-
cutare (artJ020-1021 C.civ.)162.
Acţiunea în executare sau în revocare poate fi intentată de către
donator sau succesorii săi în drepturi (cum ar fi moştenitorii săi legali
ori testamentari care beneficiază de efectele revocării)163, inclusiv
161 TS, s.civ., dec.nr.1573/1971 cit. supra. Dacă executarea sarcinii de către donatar a
devenit imposibilă din culpa donatorului (care 1-a ucis pe donatar), donatorul nu poate,
invocând propria sa culpă, să ceară revocarea donaţiei (TR Banat, col. civ., dec. nr.
3189/1965, în RRD nr. 3,1966, p. 121). De asemenea, dacă donatorul 1-a izgonit pe donatar
din casa sa în care trebuia să locuiască şi să-1 îngrijească. (Cas. I, dec. nr. 954/1937 în
Jurisprudenţa... p. 180 nr. 8). Tot astfel, acţiunea în revocare (rezoluţiune) este inadmisibilă
şi în cazul în care mdeplinirea sarcinii (cu caracter aleatoriu) a devenit imposibilă fără ca
vreuna din părţi să fie în culpă (de ex., beneficiarul dreptului de folosinţă în cadrul locuinţei
construite cu banii donaţi a decedat). Pentru o analiză aprofundată a problemei vz. L Mihai
Nota niadec.civ.aTJAradnr.851/1981,înRRDm. 12,1982, p. 42-48. în jurisprudenţa franceză
revocarea se admite chiar dacă neexecutarea este fortuită, cu condiţia ca sarcina să fi fost
cauza determinantă a liberalităţii. (Vz. Mazeaud, op.cit., p. 1186 nr.1526). Problema care se
pune în aceste cazuri este, în realitate, problema suportării riscului contractului. (Vz. C.
Stătescu, C. Bîrsan, op.cit., p. 86; Mazeaud, op.cit., voi. II, p. 919-920 nr. 1097). Menţionăm
că revocarea este posibilă şi în cazul în care sarcina neexecutată este o rentă viageră
constituită cu tidu gratuit, grefată pe o donaţie directă a cărei revocare se cere. în cazul rentei
constituite cu titlu gratuit nu se aplică art. 1646-1647 C.civ., care interzice rezoluţiunea
pentru neplata rentei înfiinţate "cu titlu oneros". Vz. Mazeaud, op.cit., p. 1185 nr. 1525 şi
infra, cap. XIII, nr. 58.3 şi nr, 61.
161 în legătura cu redobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent
construcţiei^donate, trecut, în proprietatea statului în temeiul art.30 din L.nr.58/1974
(abrogată prin Decretul-lege.nr.l/1989,pct.3) vz. supra cap.I, nr.41 (notă de subsol).
162 Acţiunea în rezoluţiunea unei donaţii pentru neîndeplinirea sarcinilor este
tranşrnisibilăprin deces, întocmai ca orice alt drept patrimonial, moştenitorii putând să
exercite direct, şi nu doar să continue dacă ar fi fost introdusă de autorul lor. TS, s. civ., dec.
nr. 733/1972, în Repertoriu... 1969-1975, p. 116. Dacă există mai mulţi
 gffitipulate In favoâteTunui te« SSfl ^ă). în cazul
CW e
iSarea
j obligaţiei,
el dar nu poate Se 1°**
*
fiSĂife--64' '«vaarulmanual,poate
■

Secţiunea a H-a Opozabilitatea efectelor contractului

faţă de terţi

42. Reguli aplicabile. Ca şi în materie de vânzare, opozabilitatea

faţă de terţi este îngrădită; în privinţa bunurilor mobile prin excepţia
trasă din art. 1909-1910 C.civ. (combinat cu art.972 C.civ.) prevăzută
în fayoareajejjuluj dobânditor de bună-credintă si posesor al lucrului
dâruît; în ce priveşte transferul gratuit al unui drept de creanţă prin
fonnam^ga notificării sau acceptării conform regulilor de la materia
cesiunii de creanţe165, iar în privinţa traTismkiimifor gratuite de imo-
bile prin formalitatea înscrierii dreptului în cartea funciară (art.22 şi
urm., art.61 şi 72 din Legea nr.7/1996).
fa principiu, se aplică deci regulile generale. In privinţa publicităţii
imobiliare operează însă şi anumite dispoziţii speciale (art.819
C.civ.):
(I Astfel, - spre deosebire de actele cu titlu oneros, ale: căror
poSbilitate din cauza neînscrierii m cartea funciara este
^^^Z
neînscrierea în cartea tociara^dreptului real imobihar dobândi
^M^^
totfgto
^-^\^7 ^m
moştenitori care nu se fiS55 revocarea separat, pentru partea sa de
m0
C.civ.). Vz. oricare dintre ei poate cere revoc^
pentou {*Ll*> CHamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al- ^amv °P:«fa pp
ll4.115; TJ Braşov, , 1*4 Vz. TS, s. civ., deanr. 1349/1972, 70 P^ntro donaţia între soţi vz.
supra dec.civ. nr. 993/1984, în RRD nr. 7,1985, p. iv> fw»
nr.21.1 ■ ■ - " X y y \ . ... _ t i m D mai mare de 3 ain,
165 Dacă cesiuneaareca c *^^«^^S^
înscris în cartea funciara (art. i •
L.nr.7/1996). actul trebuie să fie

166 Vz. supra cap. I, nr. 2.6. §

 prin donaţie poate fi invocată "de orice persoane au interes la ac
(art.819 C.civ.), inclusiv jobânditorul cu titlu gratuit carp a fnT e?sta"
. cererea de înscriere mai intai_s_i creditorul chirogrăT^~Tr--^1?rat
I donaţia neinscnsa in cartea funciară este opozabillTnu . că
contractante şi succesorilor lor universali şi cu titlu un Porţilor
r
succesorilor cu titlu particular sau creditorilor chir 1V6?al (nu Şi
Pr
urmare, în această materie se lărgeşte cercul terţilor- su Ces T?^ril in u
particular şi creditorii chirografari nu au calitatea de a. .? .p
titlu
a
{habentes caiisam), ci aceea de terţi. vanzu săi
cauză
Mai mult decât atât, donaţia - chiar înscrisă ît, ^ c este opozabilă
dobânditorului anterior cu titlu nn , funciară - nu neînscris în cartea
funciară, care poitec^lr^r^^^HÎăial acorde înscrierii salTTang preferenţial
S^ţe7J^toi^
vatmdo, iar donatarul numai de lucm rnZ I L Certat de ^mno
chi^««ItaAigS» ^ctic donatarul! de efectele publicităţii
imobiliare nSS S " bUCUră P6

m
^^^mm^jl^^fe.
^e^eldTi^l^iîf^^
peroanele ctteTSS^Ş
™ faSasă termen
^j"*», restricţie cu
alin.2)
privire la
regulilor generaleraTa1SSf^a (şl cu toate
potrivit
su^uşUinişeaj^ rnopozabilitatea), nu
acele peS^
şi succesorii lor universali sau cStfl?^ Ca 0 cd ă d
P ^^Kp5Ef ^r^-
r^^PK I DŞ temenea, ascen-

ce/c^rothf vnrT626^ ^0rululsau interzisului au neglijat să ceară înscrierea, cei

ocrotiţi vor avea acUune in daune împotriva lor (art. 820 C.civ.). Fiind vorba de acte de
conservare, şi minorul (chiar sub 14 ani) sau interzisul poate cere înscrierea.
 Subcapitolul IV Cauzele legale de revocare
a do„atiiIor

43. Precizări prealabile. După cum am văz,,, . ., î„ contract - cu

:!.°!r
respectarea principiului ireS^ clauze (condiţii) care pot duce la
P0t sti
Itta
P^
desfiintare î" - anumite
Indexe"* de aceste clauze prevă^e?xnr t?CtUluL Part Ie contra
ta„te, legea prevede trei cauze de revocare n,,St ' <=-
revocare, deoarece operează fără a fi prevăzute în ° « & aUze le ale

pentru neexecutarea sarcinii, pentru insratitudwT3^revocarea

oienîă de copil168. gratitudine ŞI pentru surve-
Aceste trei cauze nu contravin nrinrini,.i,.i ■
Ş J ded
M reprezintă excepţii de la ac^SS ZT^
primelor două cauze nu depind de

StS" reabza
,
.oare condiţie, rezolutom cazuale), iar ceea de a treia
numai cu concursul unei terţe peisoane, fiind asemănătoare

Dintre cele trei cauze legale de revocare, numai revocarea

pentru survemenţa de copil operează de drept; în caz de litigiu
dintre părţi instanţa constată numai mdeplinirea condiţiilor
revocării. în schimb in celelalte două cazuri,
T ^yos^^^Jumsia; revocarea se pronunţa
numai la cererea persoanelor îndreptăţite a introduce acţiunea Şi
numai în baza aprecierii de către instanţă a faptelor de
ingratitudine săvârşite de donatar, respectiv de neexecutare a
sarcinii de către donatar ori succesorii săi în drepturi^.

re
^areVaZUl "Etăţii făcute în scopul consutuirii unei fundaţii cauzele^de 169 V u
°?erează (art.,70 din Legea ru121/1924 pentru persoanele junto). Cu Pnvire la revocarea
pentru neexecutarea sarcinii vz. supra nr. 41.
 Secţiunea I Revocarea pentru
ingratitudine

44. Cauze. Ele sunt limitativ enumerate de art. 831 C.civ.:

a) atentat la viaţa donatorului. Nu se cere o condamnare penală,
este suficient să se stabilească intenţia de a ucide, intenţia
manifestă a autorului de a curma viaţa donatorului 170. Uciderea din
culpă nu este cauză de revocare;
b) delicte, cruzimi sau injurii grave. Gravitatea faptelor se
apreciază de instanţă171. Se cere însă ca fapta să fi fost săvârşită cu
intenţie;
c) refuzul de alimente, ceea ce presupune că donatorul a avut
nevoie şi a cerut alimente de la donatar, care - având posibilitatea
-a refuzat să dea (a refuzat "fără cuvânt")172. Refuzul nu este
I sancţionat m rpVnCarpa da ^ă rhnat™-"1 avpa (sau alte persoane) \
obligate şi în situaţia dp a-i aco rda întreţinere. în ceea ce priveşte
cuantumul, alimentele nu trebuie să treacă peste valoarea daruluişi,
în consecinţă, dacă acesta piere fortuit donatarul poate refuza acor-
darea lor173. în toate cazurile, refuzul nejustificat de alimente este
sancţionat numai prin posibilitatea revocării donaţiei; donatorul nu
are acţiune în justiţie pentru a cere întreţinere de la donatar. Tot astfel
- asemănător obligaţiei civile imperfecte (naturale) - nici donatarul
mu are acţiunejnj-estitairea (prin echivalent) a prestaţiilor efectuate
»de^bţmăyme (art.1092 alin.2 C.civ.), chiar dacă existau persoane în
stare şi obligate la întreţinere potrivit legii. Spre deosebire însă de
obligaţiile naturale, atitudinea negativă a donatarului constând în
170 Dacă donatarul a acţionat fără discernământ donaţia nu se revocă. TJ Mureş,
refuzulnr.365/1982
dec.civ. de alimente aredeo N.Pleşan
(cu Note sancţiune specifică;
şi VPătulea), acţiunea
în RRD în p.46-52.
nr.9,1983, revocarea
donaţiei
171 Simplele certuri între părţi sau împrejurarea pentru 1-a
că donatarul ingratitudine.
ameninţat pe
soţul donatoarei nu atrage revocarea. TJ Hunedoara, dec.civ. nr. 877/1983, în RRD
nr.3, 1984, p.69. Vz. şi TMB, s. a EI-a civ., dec.nr.846/1995, în Culegere TMB
1993-1997, p.22-25.
172 Evident, dacă donatorul refuză alimentele oferite de donatar, nu poate cere
revocarea donaţiei. TS, col.civ., decnr. 1572/1968, în RRD nr.4,1969, p.178.
173 în acest sens, s-a observat că alimentele sunt datorate, într-un fel oarecare,
propterrem. Vz. Ph.Malaurie, op.cit., p.227 nr.459.
 45. Acţiunea în revocare^ pentru ingratitudine este o pedeapsă
civila175 şi se caracterizează prin următoarele:
a) Este o acţiune strict personală şi deci poate fi intentată numai
de
persoana împotriva căreia faptele au fost săvârşite, adică numai de
către
donator. Implicând dezlegarea unei probleme morale de vinovăţie şi
de iertare sau de aplicare a pedepsei, acţiunea nu poate fi exercitată
nici
de către creditorii donatorului, pe calea acţiunii oblice (art.974
C.civ.),
şi nici de către moştenitorii lui (deşi acţiunea are caracter
patrimonial).
In mod excepţional, moştenitorii devin titularii acţiunii în revocare: -
dacă a fost intentată de donator, dar acesta a decedat înainte de
terminarea procesului;
>■*- dacă donatorul a decedat înainte de expirarea termenului în
care acţiunea putea fi intentată (art.833 alin.2 C.civ.).
b) Fiind vorba de aplicarea unei pedepse, ceea ce nu se produce
niciodată de drept (art.832 C.civ.), titularul acţiunii (donatorul sau,
în
condiţiile arătate, moştenitorul lui) - cunoscând faptul de ingratitu-
dine - îl poate ierta pe donatar (dar nu poate renunţa la acţiunea în
revocare cu anticipaţie, înainte de producerea actelor sau faptelor de
ingratitudine, de exemplu, în contractul de donaţie).
Iertarea se prezumă (tară a fi admisă proba contrară) dacă a trecut
174 Pe cale de excepţie nu se poate obţine revocarea donaţiilor pentru ingratitudine.
TJ Bihor, dec.civ. nr. 178/1979, în RRD nr. 12/1979, p. 40.
175 Vz. şi D.Chirică, op.cit., p. 167.
176 în schimb, iertarea nu poate avea loc sub forma renunţării la efectele hotărârii
judecătoreşti de revocare a donaţiei, dacă hotărârea a fost executată în fapt de părţi, de
bunăvoie sau silit. în asemenea situaţie renunţarea echivalează cu o nouă transmisiune
de bunuri către foştii donatari şi necesită încheierea unui nou contract de donaţie. TS,
col. civ., dec. nr. 719/1955, cit. supra.
este supus cauzelor de întrerupere şi de suspendare stabilite m
materie de prescripţie^. în cazul în care faptele de mgmtitudme sunt
repetate, termenul se calculează în raport de ultima™
c) Acţiunea nu se poate intenta decât în contraautorului faptului
de
ingratitudine. Dacă el moare fără ca acţiunea sa fi fost intentata sau
terminată ea se stinge, adică nu poate fi pornita dar nici măcar conti-
nuată împotriva moştenitorilor donatarului (art.833 alin.2 Cciv.)^.
Dacă sunt mai mulţi donatari, acţiunea în revocare nu poate fi
admisa
decât împotriva acelora care s-au făcut vmovaţi de mgratimdine1^.
d) Deoarece acţiunea în revocare pentru ingratitudine nu este o
acţiune în rezoluţiune (cum este revocarea pentru neexecutarea sar-
cinii) sau în constatarea desfiinţării de drept a contractului (ca in
cazul
revocării pentru survenienţă de copil), ci o acţiune in restituire cu
caracter de pedeapsă - deci esenţialmente personala - admiterea
acţiunii nu produce efecte retroactive faţă de terţi, înseamnă ca
drepturile dobândite de terţi (fie şi cu titlu gratuit) înainte de
mtentarea
acţiunii sau, în cazul imobilelor, înainte de efectuarea publicităţii
cererii de revocare rămân neatinse (art.834 alin.l C.civ.)18 .
177 După expirarea anului acţiunea se respinge ca. tardiv formulată. TJ Hunedoara,
dec.civ. nr.429/1988, în RRD nr.5,1989, p.61.
178 în cazul refuzului de alimente, deoarece îndatorirea este contmuMermenul de un
an nu se aplică (TS, col.civ., dec.nr. 1572/1968 în RRD nr.4 1969, p 17g). Dar dacă
nevoia donatorului în acordarea alimentelor a mcetat (de exemplu a primit o moştenire
care îi asigură întreţinerea), termenul de un an devine aplicabil si începe a curge din ziua
imediat următoare încetam nevoii alimentare. (Vz L Mihai A Kolischer, Termenul
revocării donaţiei pentru ingratitudine, in SU nr3 1985 p 248-249). Iar dacă îndatorirea
alimentară a încetat prin moartea donktorului, acţiunea în revocarea donaţiei pentru
neexecutarea în trecut poate ti introdusă de moştenitorii lui în termen de un an de la
deces.
179 Vz. CHamangiu, LRosettiBalanescu, Al.Baicoianu, op.cit p.809. Solutia
imposibilităţii continuării acţiunii (intentată contra donatarului) împotriva m%tenitorilor
lui este totuşi discutabilă. Vz. Mazeaud op.cit P-1189, nnl532.
WO Face excepţie ipoteza când contractul cuprinde o clauza conform care a actele
dS£3£££ Urnise de unul dintre donatari duce la revocarea lui şi faţa deceilalti TS
col.civ., dec.nr.681/1955, în CD, 1955, p.81-82.
 Dar, din partea donatarului restituirea trebuie să fie integrală, adică
să cuprindă sau bunul dăruit (dacă n-a fost înstrăinat) cu toate
accesorile sale, despăgubindu-1 pe reclamant de sarcinile constituie în
folosul terţelor persoane (ipotecă, uzufruct etc.) sau paloarea fntP ^rala a
bunului (dacă a fost înstrăinat) apreciată din momentul pronunţării
hotărârii de revocare. în ambele cazuri se va ţine seama în plus sau în
minus, de sporul de valoare sau de degradările provenite * din faptul
donatarului sau al terţilor.
în privinţa fructelor, legea (art. 834 alin. 2 C.civ.) prevede că ele se
restituie numai de,la daţa_cererii de revocare (deşi de la comiterea
faptului, donatarul ar trebui să fie tratat ca un posesor de rea-credinţă
Dispoziţia se explică numai prin faptul că până în momentul introduce-
ni cerem nu se ştie care va fi atitudinea donatorului: îl va ierta sau nu).
Toate donaţiile (făcute prin act autentic, dar manual etc.) sunt supuse
revocam pein^cauză^eângiatimdme182.

182 Cu privire la donaţia între soţi vz. supra nr. 21.1, iar pentru donaţiile făcute de terţi
viitorilor soţi, vz. art.835 C.civ.
 Secţiunea a H-a Revocarea pentru
survenienţă de copil

46. Domeniu de aplicare. Donaţia se revocă de drept în cazul în

care domatorul nu avea nici un copil sau alt descendent în
momentul încheierii contractului de donaţie şi posterior i se naşte
("dobândeşte") un copil din căsătorie sau din afara căsătoriei (copil
legitim sau natural, în terminologia C.civ., art. 836). Revocarea se
produce oricare ar fi felul sau valoarea donaţiei183 (directă, indirectă,
dar manual etc). Face excepţie donaţia între soţi, care - fiind
revocabilă prin voinţa soţului-donator - nu este supusă revocării de
drept pentru naştere de copil (art. 937 alin.3 C.civ.)1^.
47. Natura juridică. Revocarea pentru naşterea unui copil ope-
rează de drept<{art.836 C.civ.). Deoarece această revocare se
produce mai mult în interesul copilului, ea nu poate fi înlăturată
prrntr-o clauza contrară din contractul de donaţie sau printr-un act de
renunţare ulterior naşterii copilului, expresă ori tacită, sau de
confirmare din partea donatorului (art.839 C.civ.). Evident, există
posibilitatea refacerii donaţiei după naşterea copilului, dar cu
respectarea condiţiilor prevăzute de lege (formă autentică, dar
manual cu traditio brevi mânu
e etc), donaţie care nu va mai fi revocabilă pentru survenienţă de copil.
Deoarece revocarea se produce de drept, în caz de litigiu instanţa nu
pronunţă, ci numai constată revocarea, dacă condiţiile prevăzute de
lege sunt mdeplinite. Pe de altă parte, datorită revocării de drept,
acţiunea în restituire poate fi intentată nu numai de către donator,
dar şi de către succesorii săi în drepturi, inclusiv creditorii pe calea
* acţiunii oblice._______________
183 în legătură cu darurile obişnuite (vz. supra nr. 36) nu se pune problema în
practică. Pentru donaţiile remuneratorii vz. supra nr.12 (în notă).
184 Donaţia între soţi face excepţie întrucât soţul donator a putut să prevadă
posibilitatea naşterii copilului din căsătorie (vz. Mazeaud, op.cit., p.1024, nr.1548). Dar
dacă copilul soţului donator se naşte din afara căsătoriei, deci soţul donatar nu este
părintele copilului? Nu excludem posibilitatea interpretării art.937 alin.3 în sensul că
exceptează de la revocarea de drept ipoteza copilului născut din căsătoria încheiată între
donator şi donatar şi deci, copilul din afara căsătoriei o poate invoca, chiar dacă donatorul
a decedat, tară să fi cerut revocarea (restituirea).
 Potrivit legii (art. 840 C.civ. coroborat cu art 2 1 din rv . i
nr.167/1958), acţiunea în restituire a bunului donat -proprietaTeaS
redobândită de drept»35 se prescrie dBagOde
copilului-186. Dupa expirarea termenului dT^ri^xIuS donatarul continua
^gg^
sa deţină bunul în această calitate (nu dobândea o altă calitate), cu
consecinţa aplicării regulilor de fond ale donaţiei (raport şi reducţmne)
187. Nu excludem nici posibilitatea revocări donaţiei, dar, evident, pe
alte temeiuri decât naşterea copilului (Z exemplu, pentru
ingratitudine) şi cu regimul juridic corespunzător
- i ,'• (r.onîlltli- Pa f^. ca revocarea să se producă trebuie să fie îndeplinite
doua condiţii.
48.1, în_primid_rând^e cere ca donatorul să nu aibă vreun copil
dsap^istenţa unu, copil conceputîn l^rnihluT^X^ împiedica revocarea de
plin drept prin naşterea copilulu dZ încheierea contractului (art.837
C.civ), căci copilul conceput este considerat născut (infans conceptus pro
nato habetur)^^ cateon este vorba de interesele (avantajele, drepturile)
JefeSS de commodis eius agitur - art.7 din Decretul nr 31/1954) or taacZ caz nu
este m interesul său să fie considerat născuiL
Daca donatorul avea în momentul încheierii contrart,,1„; „„ ™„-i
declarat dispărut - deşi acest copil este socotii fiSliof Decr.nr.31/1954)
- naşterea ulterioară a unTc^pil atagel™ pentru ca revocarea să nu opereze
art.836 C.civ cereTa do^.?^ -un copil "existent" în timpul facerii
donaţiei^ S ^
- deşi prezumat a fi în viaţă - este, prin defmifie ^ ^
existenţă este puţin probabilă, ceea ceTpoÎStermST * ^
facă donaţia. Pe de altă parte, dispărutul StxSTîf ^ ™
£ de regulă, prezumţia operetă în interesau in 3^
Pwzumpa aroperaîn detrimentul lui. Bineînţeles dacă s .
l^jUd^Torească n^^ui^ŞŞ^^^

l»o In cazul copilului din afara căsătoriei termenul o~ , ,

^Ştere, indiferent de momentul stabihni fi!iade? Cai calcule
«ă tot de la
P CasI dec
Junsprudenţa..P.182nr.l8. > - nr-195/1940, în
Î!Z 7rz- Ph- Malaurie, op.cit., p.230 nr.464. Vz. şi
E. Safta-Romano, op.cit., p. 184.
 48.2. A doua condiţie este ca donatorului să i se nască un copil,
fie şi postum (după moarte)189. Condiţia este îndeplinită, după cum
am văzut, dacă copilul născut după încheierea contractului a fost
conceput la aceea dată190. Durata vieţii copilului este indiferentă;
revocarea se produce de drept prin naştere, chiar dacă el moare
înainte
de intentarea acţiunii în restituire. _
De asemenea, este indiferent dacă copilul născut după încheierea
contractului de donaţie este din căsătorie sau din afara căsătoriei
(art.63 C.fam.). în acest din urmă caz, evident, filiaţia trebuie sa fie
stabilită pe căile legale, dar ceea ce interesează este nu data
stabilirii filiaţiei, ci data naşterii copilului. înseamnă că stabilirea
filiaţiei unui copil născut după încheierea contractului atrage
revocarea donaţiei, în schimb, stabilirea filiaţiei (după încheierea
contractului) ţaţa de un copil născut anterior nu atrage revocarea,
aşa cum - in acest caz - nici naşterea unui alt copil, fie şi din
căsătorie, după încheierea contractului, nu are ca efect revocarea
donaţiei, nefiind îndeplmita prima condiţie a revocării.
49. Problema adopţiei. în legătură cu condiţiile revocării pentru
survenienţă de copil se mai pune problema ce efecte produce, in
această materie, adopţia'! Problema este controversată. ^
a) Potrivit unei păreri, existenţa unui copil adoptat "mipiedica
revocarea donaţiei, deoarece este asimilat copilului din
căsătorie"iy i . Autorul are în vedere faptul că raporturile
adoptatorului cu copilul adoptat (şi descendenţii săi) sunt asimilate
cu legăturile de rudenie rezultând din filiaţia firească, şi aceasta
indiferent dacă adopţia a fost cu toate efectele unei filiaţii fireşti
(cu efecte depline) sau cu efecte restrânse (art.75 şi 79 C.fam.,
articole abrogate pentru viitor prin
189 Inclusiv naşterea unui nepot după facerea donaţiei (dacă tatăl acestui copil -
fiul donatorului - a fost decedat în momentul încheierii contractului de donaţie).
190 Nu excludem nici posibilitatea ca un copil declarat mort prin hotărâre
judecătorească (inexistent deci în momentul facerii donaţiei), în cazul reapariţiei să fie
considerat copil "dobândit" în urma donaţiei, cu efecte revocatorii. Tot astfel, în cazul
reapariţiei copilului declarat dispărut înainte de încheierea contractului (dacă se admite
că el n-a "existat" în momentul facerii donaţiei).
0UG nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, modificată
prin Legea nr.M //1998 pentru aprobarea OUG nr.25/1996)192
fa consecinţă, potrivit acestei păreri, dacă donatorul avea un copil
adoptat în momentul donaţiei, naşterea sau adoptarea unui alt copil
după încheierea contactului nu atrage revocarea. Iar dacă donatorul n.a
avut met un copil in momentul contractării, adoptarea unui copil după
momentul donaţiei are drept efect revocarea donaţiei
:b) în practica judecătorească s-a admis soluţia contrară; revocarea
în cazul în care
donatorul, "Jţejior^^ din c^tQ^ sm

din afara căsătoriei, SiT^^g^ adoptat

-nule
include m enumerarea - Umitativă - a textului art. 836 C.civ."193
Intr-adevar, art. 836 Cxiv. vizează numai filiaţia firească şi textul
este de stricta interpretare. Pe de altă parte, revocarea prin adopţie ar
contraveni principiului irevocabilităţii, adopţia depinzând,
în prin cipal, de voinţa adoptatorului^
O dată ce se admite că adoptarea unui copil după încheierea
contractului de donaţie nu atrage revocarea, înseamnă că nici exis-
tenţa unui copil adoptat anterior donaţiei nu împiedică revocarea^
in cazul naşterii unui copil ulterior încheierii contractului 196 Copilul
adoptat nu este "copil sau descendent" în sensul art. 836 C civ ■
copilul
adoptat nu este vizat de text 197, •'uopimi
A}92
* PentrU amUza ef C telor adoptiei
f , P reglementări vz I Filinescu Adopţia şi protecţia
otrivit noii
copilului aflat în dificultate, Ed.All, Buc 1997 ti50
Pentru neretroactivitatea noii reglementări în privinţa adopţiilor cu efecte nlu^e
mcuvimţate în trecut, vz. Fr.Deak, op.cit., nr.46.3 lit b restrânse
193 TJ Vâlcea, dec.civ nr.1384/1981, în RRD nr.ll, 1982 p62 Această
soluţie, adoptată în practică este menţionată în literatura de speciahtate Sre
deosebirile existente între rudenia firească şi rudenia civilă creată prin adootieVz
I. Fihpescu, op.cit, p. 411; D. Chirică, op.cit, p. 168. * pnn aoopţie. Vz.
rr19^ cSubliniem însă» că solu& neasimilării copilului adoptat cu cornii din iiliapa firească poate fi
admisă numai în această materie specială si nu n o a t i r extinsa la alte domenii (cum ar fi,
de ex., materia moştenirii aegnizare sau de mterpunere de persoane prevăzute de lege
chiar în matM-ia donaţiilor, art. 812, 845 şi 941 C.civ. etc. Vz. supra nr. 21.3) Difer?
n£reaS nmh^a CateK .?S^ C°pii $ P°atf ^iiusme^ - mai ales ^ lmn^a f e piuiui u-evocabihtaţii -
g e

numai in materia revocării pentru survenienţă r™;;;

195 Vz. şi C. Apel Buc, s. I, dec. nr. 101/1919, în C.civ. adnofat p 25? m 6
196
op.cit, p. 1180, nr.1517.
Vz. şimMazeaud,
' 9/
' P ' °A

197 Ph. Malaurie, op.cit, p. 229-230.

■
 în sfârşit, se mai pune problema (cel puţin teoretic), ce efecte
produce adopţia - în materia analizată - în raport cu părintele firesc
al copilului adoptat de altul? Soluţia depinde de felul adopţiei.
-•-Dacă adopţia este cu efecte depline, de la data încuviinţării ei
încetează legăturile de rudenie dintre părintele firesc şi copilul
adoptat (art.79 C.fam. şi art.1 şi 21 din OUG nr.25/1997). în
consecinţă, dacă acest părinte face o donaţie după această dată şi
ulterior i se naşte un copil, donaţia se revocă în condiţiile art.836
C.civ. (ca şi cum donatorul ar fi avut un copil decedat - deci
inexistent - la data donaţiei).
r— Dacă adopţia a fost cu efecte restrânse (încuviinţată înainte de
intrarea în vigoare a OUG nr.25/1997), legăturile de rudenie dintre
părintele firesc şi copilul adoptat se păstrează (art.75 C.fam.). în
consecinţă, pentru părintele firesc copilul adoptat este "existent";
donaţia făcută de el nu_se revocă pentru naşterea unuLalLcopjL
50. Efecte. Revocarea pentru survenienţă de copil produce efecte
retroactive de la data încheierii contractului de donaţie 198. Deoarece
donaţia se desfiinţează retroactiv, revocarea produce efecte nu
numai împotriva donatarului şi succesorilor săi (universali, cu titlu
universal sau cu titlu particular) care au dobândit mortis causa, dar
şi în privinţa terţilor dobânditori prin acte între vii ai bunurilor
dăruite; resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis^. însă,
potrivit regulilor generale, în cazul mobilelor terţul dobânditor de
bună credinţă va putea opune excepţia prevăzută de art. 1909-1910
C.civ., iar în cazul imobilelor uzucapiunea de 10-20 ani. Posesorul
care nu îndeplineşte condiţiile necesare poate invoca numai
uzucapiunea de 30 de ani.
Dacă donaţia revocată pentru survenienţă de copil era cu
sarcini, revocarea nu se produce decât în limita folosului pur
gratuit procurat donatarului.
Fructele bunului sunt supuse restituirii numai din ziua când s-a
notificat donatarului naşterea copilului (art. 838 C.civ.).
198 După cum s-a observat, retroactivitatea este atât de completă, încât bunul
donat statului reintră în patrimoniul donatorului, chiar dacă a fost incorporat în
domeniul public (de ex., tabloul donat a devenit obiect de muzeu public). Vz.
Mazeaud, op.cit., p.1181, nr.1518 şi p.1191-1193.
199 Cu privire la redobândirea de către donator a dreptului de proprietate asupra
terenului trecut în proprietatea statului ca urmare a donării construcţiei sub incidenţa
art. 30 dinL. nr. 58/1974 (astăzi abrogată) vz. supra cap. I,nr. 41 (înnotă de subsol).