Drept civil. Teoria generală Conf.univ.dr.

Violeta Slavu – Facultatea de Drept, UTM

CURSUL NR.7

Teoria actului juridic civil

Definiţia actului juridic civil. Accepţiuni

Actul juridic civil reprezintă manifestarea de voinţă, expresă sau tacită, făcută cu intenţia de a produce efecte
juridice în sensul de a da naştere, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
Expresia act juridic este susceptibilă de două înţelesuri:
– negotium juris, caz în care exprimă operaţiunea juridică (ex. vânzare, donaţie, închiriere, împrumut etc.);
– instrumentum probationes, caz în care semnifică înscrisul constatator, suportul material care fixează
operaţiunea juridică.

Clasificarea actelor juridice civile – criterii

Actele juridice civile se clasifică în raport de mai multe criterii, astfel:

1.În funcţie de numărul părţilor distingem între actele juridice civile unilaterale, actele juridice civile bilaterale şi
actele juridice civile multilaterale;
– actul juridic civil unilateral reprezintă actul juridic civil care se naşte în mod valabil prin exprimarea unei
singure voinţe, al unei singure părţi (testamentul, renunţarea la un drept, oferta);
– actul juridic civil bilateral reprezintă rezultatul acordului de voinţă a două părţi (contractul de vânzare,
contractul de locaţiune, contractul de mandat, contractul de întreţinere etc.);
– actul juridic civil multilateral este rezultatul acordului de voinţă a trei sau mai multe persoane (contractul de
societate civilă dacă a fost încheiat de cel puţin trei asociaţi, convenţia de împărţeală atunci când sunt trei
sau mai mulţi copărtaşi etc.).
Precizări:
– noţiunea de parte nu este totuna cu noţiunea de persoană, în sensul că o parte poate fi formată din una
sau mai multe persoane. De exemplu, soţii A şi B înstrăinează un imobil lui C. În acest caz, identificăm că
este vorba de un contract de vânzare (adică act juridic civil bilateral) format prin exprimarea voinţei a
două părţi (vânzătorii şi cumpărătorul). Observăm aşadar că partea din contract care înstrăinează
(vânzătorul) este format din două persoane (soţii A şi B) care însă formează o singură parte;

– clasificarea actelor juridice în unilaterale şi bilaterale (după criteriul numărului părţilor) nu trebuie
confundată cu clasificarea contractelor în unilaterale (contractul de împrumut, donaţia fără sarcini etc.)
şi bilaterale, criteriul în acest caz fiind conţinutul lor. Toate contractele, deci şi cele unilaterale sunt acte
juridice bilaterale, în schimb actele juridice unilaterale nu sunt contracte, deoarece nu sunt rezultatul
unui acord de voinţă ci rezultatul manifestării unilaterale de voinţă. Contractul unilateral reprezintă actul
juridic civil bilateral care dă naştere la obligaţii în sarcina doar a uneia dintre părţi. Contractul bilateral,
numit şi sinalagmatic reprezintă actul juridic civil bilateral care dă naştere la drepturi subiective civile şi
obligaţii civile în favoarea respectiv, sarcina ambelor părţi. Astfel, în contractul de vânzare, vânzătorul
este creditorul dreptului de a primi preţul, dar şi debitorul obligaţiei de a da, adică de a transmite dreptul
de proprietate şi al obligaţiei de a face, care este obligaţia de a preda bunul, în timp ce cumpărătorul

1
Drept civil. Teoria generală Conf.univ.dr. Violeta Slavu – Facultatea de Drept, UTM

este titularul dreptului de a primi dreptul de proprietate, precum şi de a primi bunul şi în acelaşi timp
este şi debitorul obligaţiei de a plăti preţul (obligaţie de a face).
Clasificarea prezintă importanţă practică sub următoarele aspecte:
– regimul juridic al viciilor de consimţământ este diferenţiat. Astfel, elementul obiectiv al dolului, când
acesta constă într-un fapt comisiv, în materia liberalităţilor (inclusiv testament care după cum deja ştim
este un act juridic civil unilateral) poate îmbrăca forma captaţiei sau sugestiei, înţelegând prin acestea o
formă de manipulare a afecţiunii sau pasiunii unei persoane pentru a o determina să facă un legat. Mai
mult decât atât, lipsa discernământului şi dolul sub forma captaţiei se exclud datorită incompatibilităţii
lor;
– actele juridice civile bilaterale şi multilaterale pot fi revocate de comun acord de către părţi, printr-un
act simetric celui de constituire (mutuus consensus – mutuus dissensus), în timp ce asupra actelor juridice
civile unilaterale nu se poate reveni prin manifestarea de voinţă în sens contrar a autorului actului, decât
în cazurile prevăzute expres de lege;
– pentru stabilirea valabilităţii unui act juridic civil, în cazul actelor juridice civile unilaterale se cercetează
valabilitatea voinţei unice a autorului actului care este necesară dar şi suficientă pentru naşterea actului,
în timp ce în cazul actelor juridice civile bilaterale sau multilaterale se cercetează valabilitatea voinţei
fiecărui participant la încheierea actului juridic civil.
2.După scopul urmărit de părţi la încheierea lor, deosebim între acte juridice civile cu titlu oneros şi acte juridice
civile cu titlu gratuit, astfel:
– actele juridice civile cu titlu oneros sunt actele juridice civile prin care, în schimbul folosului patrimonial
procurat de o parte celeilalte părţi, se urmăreşte obţinerea altui folos patrimonial. Acestea, la rândul lor se
împart în acte juridice civile comutative (acte juridice civile cu titlu oneros în care părţile cunosc sau pot să
cunoască, din chiar momentul încheierii lor, existenţa şi întinderea obligaţiilor ce le revin, cum ar fi, de
exemplu, contractul de vânzare1, contractul de locaţiune2, contractul de depozit3 etc.) şi acte juridice civile
aleatorii (sunt acte juridice civile cu titlu oneros în care părţile au în vedere posibilitatea unui câştig şi riscul
unei pierderi, datorită unei împrejurări viitoare şi incerte, de care depinde întinderea sau chiar existenţa
obligaţiilor lor, cum ar fi, de exemplu, contractul de rentă viageră 4, contractul de asigurare5 etc.). Importanţa
distincţiei între aceste două categorii de acte juridice cu titlu oneros constă în următoarele: resciziunea
pentru leziune îşi găseşte aplicabilitatea numai în cazul actelor juridice civile comutative; „actele juridice

1 Art. 1650 alin. (1) C. civ. dispune: „Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să
transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ, pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească” (s.n.);
pentru dezvoltări a se vedea M. TĂBĂRAŞ, Contracte speciale. Sinteze. Modele de contracte. Teste grilă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,
2013, p. 1-6.
2 Art. 1777 C. civ. dispune: „Locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi,
numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie” (s.n.); pentru dezvoltări a
se vedea M. TĂBĂRAŞ, op. cit., p. 120-133.
3 Art. 2103 alin. (1) C. civ. dispune: „Depozitul este contractul prin care depozitarul primeşte de la deponent un bun mobil, cu
obligaţia de a-l păstra pentru o perioadă de timp şi de a-l restitui în natură” (s.n.); pentru dezvoltări a se vedea M. TĂBĂRAŞ, op. cit.,
Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 207-214.
4 Art. 2242 C. civ. dispune: „(1) Prin contractul de rentă viageră o parte, numită debirentier, se obligă să efectueze în folosul
unei persoane, numită credirentier, prestaţii periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile. (2) Renta viageră se
constituie pe durata vieţii credirentierului dacă părţile nu au stipulat, constituirea acesteia pe durata vieţii debirentierului sau a
unei persoane determinate” (s.n.); pentru dezvoltări a se vedea M. TĂBĂRAŞ, op. cit., p. 238-247.
5 Art. 2199 C. civ. alin. (1) dispune: „Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească
o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după
caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit”.

2
Drept civil. Teoria generală Conf.univ.dr. Violeta Slavu – Facultatea de Drept, UTM

civile aleatorii care se referă la jocuri de noroc interzise de lege, sunt lovite de nulitate absolută pentru cauză
ilicită”6.
– actele juridice civile cu titlu gratuit sunt acele acte juridice civile prin care se procură un folos patrimonial
fără a se urmări obţinerea altui folos patrimonial în schimb. Acestea se clasifică la rândul lor în acte
dezinteresate şi liberalităţi. Actele dezinteresate sunt acele acte juridice civile cu titlu gratuit prin care
dispunătorul procură un avantaj patrimonial altei persoane, fără să-şi micşoreze patrimoniul cum ar fi de
exemplu contractul de mandat gratuit7, contractul de comodat8, contractul de depozit neremunerat
ş.a. Prin liberalităţi se înţeleg acele acte juridice civile cu titlu gratuit, prin care dispunătorul îşi micşorează
patrimoniul cu folosul patrimonial procurat gratificatului cum ar fi de exemplu legatul 9, contractul de
donaţie10, contractul de mecenat11 ş.a. Importanţa distincţiei între aceste două categorii de acte juridice
civile cu titlu gratuit constă în următoarele: condiţiile de fond sunt mai restrictive în privinţa liberalităţilor
astfel în cazul încălcări rezervei succesorale12 sunt supuse reducţiunii13 numai liberalităţile nu şi actele
dezinteresate. De asemenea, în materie succesorală, succesorii sunt obligaţi să raporteze donaţiile 14 (nu şi
actele dezinteresate) dispuse de către de cuius în favoarea lor.
Importanţa practică a clasificării actelor juridice civile în acte juridice civile cu titlu oneros şi acte acte juridice
civile cu titlu gratuit priveşte următoarele aspecte:
– regim juridic diferit din punctul de vedere al capacităţii de a încheia acte juridice civile. Astfel, legea
impune condiţii mai restrictive în cazul actelor juridice civile cu titlu gratuit în sensul că aceste acte
juridice civile nu pot fi încheiate de persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de

6 G. BOROI, C.A. ANGHELESCU, op. cit., p. 110.

7 Art. 2009 C. civ. dispune: „Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai
multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant.” (s.n.), iar potrivit art. 2010 C. civ. mandatul poate fi cu titlu gratuit
sau cu titlu oneros. De asemenea, prin aceleaşi dispoziţii, legiuitorul a instituit prezumpţia de gratuitate a mandatului cu excepţia
actelor de exercitare a unei activităţi profesionale, caz în care mandatul se prezumă a fi cu titlu oneros.
8 Art. 2146 C. civ. dispune: Împrumutul de folosinţă (contract de comodat – n.a.) este contractul cu titlu gratuit prin care o
parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu
obligaţia de a-l restitui după un anumit timp.
9 Art. 986 C. civ. dispune: „Legatul este dispoziţia testamentară prin care testatorul stipulează ca, la decesul său, unul sau mai
mulţi legatari să dobândească întregul său patrimoniu, o fracţiune din acesta sau anumite bunuri determinate” (s.n.).
10 Art. 985 C. civ. dispune: „Donaţia este contractul prin care, cu intenţia de a gratifica, o parte, numită donator, dispune în
mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părţi, numită donatar” (s.n.).
11 Potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, publicată în M. Of. nr. 129 din 25 mai 1994, „Mecenatul
este un act de liberalitate prin care o persoană fizică sau juridică, numită mecena, transferă, fără obligaţie de contrapartidă directă
sau indirectă, dreptul său de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare către o persoană fizică, ca activitate
filantropică cu caracter umanitar, pentru desfăşurarea unor activităţi în domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau ştiinţific,
cercetare fundamentală şi aplicată”.
12 Rezerva succesorală reprezintă jumătate din cota legală. Cota legală reprezintă partea din moştenire la care au dreptul, în
virtutea legii, moştenitorii rezervatari. Aşadar, beneficiarii rezervei succesorale sunt moştenitorii rezervatari. Aceştia sunt, potrivit
art. 1087 C. civ., soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului.
13 Reducţiunea liberalităţilor excesive reprezintă o sancţiune de drept civil ce constă în reducerea liberalităţilor excesive
(donaţii şi legate instituite de către de cuius) peste limitele cotităţii disponibile. Cotitatea disponibilă reprezintă partea
patrimoniului succesoral al unei persoane care depăşeşte rezerva succesorală asupra căreia se poate dispune prin liberalităţi, fără
a exista riscul ca acestea să fie supuse reducţiunii. Cota disponibilă reprezintă aşadar ceea ce rămâne după scăderea din masa
succesorală a rezervei succesorale.
14 Art. 1146 alin. (1) C. civ. dispune: „Raportul donaţiilor este obligaţia pe care a au între ei soţul supravieţuitor şi descendenţii
defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală de a readuce la moştenire bunurile care le-au fost donate fără scutire
de raport de către cel ce lasă moştenirea” (s.n.).

3
Drept civil. Teoria generală Conf.univ.dr. Violeta Slavu – Facultatea de Drept, UTM

exerciţiu restrânsă şi nici prin reprezentare sau după caz, nici cu autorizarea prealabilă a ocrotitorului
legal;
– regim juridic diferit privind condiţiile de valabilitate a consimţământul. Astfel, în cazul actelor juridice
civile cu titlu gratuit leziunea, ca viciu de consimţământ nu poate fi invocată;
– garanţia pentru evicţiune15 este de regulă întâlnită în categoria actelor juridice civile cu titlu oneros şi
numai în mod excepţional, în categoria actelor juridice civile cu titlu gratuit.
3.După efectul lor deosebim: acte juridice civile constitutive, acte juridice civile translative şi acte juridice civile
declarative, astfel:
– actele juridice civile constitutive sunt acele acte juridice civile care dau naştere unor drepturi subiective
civile care nu au existat anterior cum ar fi de exemplu actul juridic civil prin care se constituie un drept de
gaj sau o ipotecă;
– actele juridice civile translative sunt acele acte juridice civile care au ca efect strămutarea unui drept
subiectiv din patrimoniul unei persoane în patrimoniul altei persoane cum ar fi de exemplu contractul de
vânzare, contractul de donaţie ş.a.;
– actele juridice civile declarative sunt acele acte juridice civile care au ca efect consolidarea unui drept
subiectiv civil preexistent cum ar fi de exemplu tranzacţia16 sau partajul17.
Importanţa acestei clasificări se manifestă sub următoarele aspecte:
– efectele lor se produc diferit în sensul că, în timp ce actele juridice civile constitutive şi cele translative
îşi produc efectele numai pentru viitor (ex nunc), în cazul actelor juridice civile declarative efectele
acestora se produc şi pentru trecut (ex tunc);
– condiţia publicităţii imobiliare priveşte, de regulă, numai actele juridice civile constitutive şi translative
de drepturi ce poartă asupra unor bunuri imobile;
– sancţiunea rezoluţiuni, pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei de către una dintre părţi, intervine
numai în categoria actelor juridice civile constitutive sau translative cu executare uno ictu.
4.În funcţie de importanţa lor deosebim între acte juridice civile de conser-vare, acte juridice civile de
administrare şi acte juridice civile de dispoziţie, astfel:
– actele juridice civile de conservare sunt acelea prin care se urmăreşte preîntâmpinarea pierderii unui drept
subiectiv civil. Includem în această categorie întreruperea unei prescripţii, înscrierea unei ipoteci, somaţia 18
ş.a. Actul de conservare necesită, de regulă, cheltuieli mult mai mici raportat la valoarea dreptului salvat
printr-un astfel de act, motiv pentru care este întotdeauna avantajos pentru autorul său;
– actele juridice civile de administrare sunt actele juridice civile prin care se urmăreşte să se realizeze o
normală punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. Totuşi, actul juridic civil de administrare a unui bun
privit ut singuli se deosebeşte de actul juridic de administrare a unui patrimoniu, deoarece dacă în cazul
celui dintâi punerea în valoare a bunului nu necesită înstrăinarea lui, în cazul celuilalt, poate fi şi un act de

15 Evicţiunea constă în pierderea în tot sau în parte, de către cumpărător a dreptului de proprietate asupra bunului cumpărat
ca urmare a valorificării de către vânzător sau un terţ a unui drept asupra bunului ce face obiectul contractului de vânzare.
16 Art. 2267 alin. (1) C. civ. dispune: Tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza
executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă”
(s.n.). Pentru dezvoltări a se vedea M. TĂBĂRAŞ, op. cit., p. 264-270, F. MOŢIU, Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2015, p. 317-323.
17 Partajul reprezintă operaţiunea juridică prin care încetează starea de coproprietate sau de indiviziune prin împărţirea
materială a bunului sau bunurilor comune între coproprietari/coindivizari. Prin partaj, proprietatea comună se transformă în
proprietate exclusivă.
18 Somaţia reprezintă comunicarea scrisă prin care creditorul solicită debitorului să-şi execute obligaţia.

4
Drept civil. Teoria generală Conf.univ.dr. Violeta Slavu – Facultatea de Drept, UTM

înstrăinare (raportat la operaţiunea juridică însă raportat la patrimoniu rămâne act de administrare). De
exemplu, închirierea unui imobil reprezintă un act de administrare singular, deoarece asigură o normală
punere în valoare a imobilului. Dacă însă imobilul raportat la patrimoniu reprezintă o povară, deoarece
costurile cu întreţinerea sunt mult prea ridicate (iar chiria încasată nu acoperă aceste cheltuieli), acesta
poate fi înstrăinat, actul de înstrăinare având semnificaţia unui act de administrare raportat la patrimoniu,
deşi în fapt îmbracă forma unui act de dispoziţie. Actele juridice civile de administrare nu trebuie
confundate cu actele juridice administrative, acestea din urmă sunt acte ce emană de la autorităţi ale
administraţiei publice centrale sau locale;
– actele juridice civile de dispoziţie sunt actele juridice civile care au ca rezultat fie ieşirea din patrimoniu a
unui drept subiectiv civil cum ar fi de exemplu vânzarea, donaţia, fie grevarea cu sarcini a unui bun cum ar,
de exemplu, constituirea unei ipoteci.
Această clasificare prezintă importanţă sub următoarele aspecte:
– capacitatea de a încheia acte juridice civile se manifestă diferit raportat la cele trei categorii de
acte. Astfel, actele juridice civile de dispoziţie pot fi încheiate de persoana cu deplină capacitate de
exerciţiu (majorul/persoana care a împlinit 18 ani) şi de persoana cu capacitate restrânsă de exerciţiu
(minorul cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani), însă în acest ultim caz, numai cu încuviinţarea prealabilă
a ocrotitorului legal şi cu autorizarea instanţei de tutelă. Persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu
(minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani) pot încheia acte juridice civile de dispoziţie numai prin
reprezentantul legal şi cu autorizarea instanţei de tutelă. Totuşi, actele mărunte de dispoziţie pot fi
încheiate şi de minor cum ar fi de exemplu cumpărături mărunte. Actele de conservare pot fi încheiate
şi de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu iar actele de administrare, în măsura în care nu sunt
lezionare, pot fi încheiate de minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă fără încuviinţarea prealabilă a
ocrotitorului legal, iar pentru cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu, actele de administrare se încheie de
reprezentantul lor legal;

– în condiţiile unui mandat general, mandatarul poate încheia numai acte de conservare şi de
administrare, pentru actele de dispoziţie fiind necesar un mandat special;
– în materie succesorală, actele de conservare şi actele de administrare cu caracter urgent nu pot fi
considerate acte de acceptare tacită a moştenirii, în timp ce actele de administrare care nu au caracter
urgent şi angajează viitorul, precum şi actele de dispoziţie pot fi considerate acte de acceptare tacită a
moştenirii.
5.În funcţie de modul de formare deosebim între acte juridice civile consensuale, acte juridice civile solemne
(formale) şi acte juridice civile reale, astfel:
– actele juridice civile consensuale sunt actele juridice civile care iau naştere în mod valabil prin simpla
manifestare de voinţă a părţii sau a părţilor, nefiind necesară îndeplinirea vreunei formalităţi. Fac parte din
această categorie majoritatea actelor juridice civile. Cu titlu de exemplu amintim contractul de vânzare,
contractul de locaţiune ş.a.;
– actele juridice civile solemne (formale) sunt actele juridice civile care pentru formarea lor valabilă presupun
pe lângă manifestarea de voinţă şi îndeplinirea unei anumite forme prescrisă de lege, cum ar fi, de exemplu,
forma autentificată la notarul public în cazul contractului de donaţie, contractului de ipotecă, contractului
de vânzare având ca obiect un imobil ş.a.;

5
Drept civil. Teoria generală Conf.univ.dr. Violeta Slavu – Facultatea de Drept, UTM

– actele juridice civile reale sunt actele juridice civile care nu se pot forma valabil decât dacă manifestarea de
voinţă este însoţită şi de remiterea (predarea) bunului, cum ar fi de exemplu contractul de comodat, darul
manual19, gajul cu deposedare20 ş.a.
Această clasificare prezintă importanţă sub următoarele aspecte:
– în cazul actelor juridice civile solemne, nerespectarea formei ad validitatem stabilită de lege se
sancţionează cu nulitatea absolută;

– în cazul actului juridic civil solemn încheiat prin reprezentare, este necesar ca şi procura să îmbrace
forma solemnă;
– modificarea actului juridic civil solemn nu se poate face decât tot prin forma solemnă cerută de lege
pentru actul juridic civil solemn la care ne referim;
6.În funcţie de conţinutul lor deosebim între acte juridice civile patrimoniale şi nepatrimoniale, astfel:
– actele juridice civile patrimoniale sunt actele juridice civile care au un conţinut evaluabil în bani, cum ar fi
de exemplu contractul de vânzare, contractul de locaţiune, contractul de donaţie ş.a.;
– actele juridice civile nepatrimoniale sunt acelea al căror conţinut nu poate fi evaluat în bani, cum ar fi, de
exemplu, înţelegerea viitorilor soţi să poarte după căsătorie numele lor reunite;
Această clasificare prezintă importanţă sub următoarele aspecte:
– în cazul anulării unui act juridic civil nepatrimonial nu se pune problema restituirii prestaţiilor;
– simulaţia priveşte numai actele juridice civile patrimoniale;
– şi altele.
7.În funcţie de momentul de la care îşi produc efectele deosebim între acte juridice civile între vii (inter vivos) şi
acte juridice civile pentru cauză de moarte (mortis causa), astfel:
– actele juridice civile între vii (inter vivos) sunt actele juridice civile care se nasc, se modifică sau se sting
necondiţionat de moartea autorului sau autorilor lor. Includem în această categorie majoritatea actelor
juridice civile;
– actele juridice civile pentru cauză de moarte (mortis causa) sunt actele juridice civile care se încheie în timpul
vieţii autorului lor dar îşi produc efectele după moartea acestuia. Includem în această categorie
testamentul. Testamentul este conceput înainte de moarte, dar îşi va produce efectele numai după moartea
testatorului.
Clasificarea actelor juridice civile în acte inter vivos şi acte mortis causa prezintă importanţă sub următoarele
aspecte:
– actele juridice civile mortis causa sunt mai puţine, în timp ce actele juridice civile inter vivos sunt mai
numeroase. De asemenea, reglementările în materia actelor juridice pentru cauză de moarte sunt mai
complexe acoperind orice situaţii posibile, în timp ce nu toate actele juridice între vii se bucură de o
asemenea reglementare (cum ar fi, de exemplu, actele juridice nenumite care în ultimul rând pot fi
guvernate de normele juridice care reglementează actul juridic civil cu care se aseamănă cel mai mult);
– actele juridice mortis causa nu pot fi decât cele prevăzute de lege, prin urmare nu includem în această
categorie actele juridice civile nenumite. În schimb, din categoria actelor juridice civile inter vivos fac
parte şi actele juridice nenumite;

19 Art. 1011 alin. (4) C. civ. dispune: „Bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar
manual, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Darul manual se încheie valabil prin acordul de voinţă al părţilor, însoţit de
tradiţiunea bunului”.
20 Potrivit art. 2481 alin. (1) teza I C. civ., în măsura în care gajul se constituie prin remiterea bunului mobil sau titlului
negociabil emis în formă materializată, către creditor, suntem în prezenţa unui gaj cu deposedare.

6
Drept civil. Teoria generală Conf.univ.dr. Violeta Slavu – Facultatea de Drept, UTM

– în timp ce actele juridice civile mortis causa sunt acte juridice solemne, actele juridice civile inter vivos
pot fi consensuale, reale şi în mod excepţional solemne.
8.În raport de rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutului lor deosebim între acte juridice civile subiective şi
acte juridice civile condiţie, astfel:
– actele juridice civile subiective sunt actele juridice civile al căror conţinut este determinat prin voinţa
autorului sau autorilor lor. Fac parte din această categorie majoritatea actelor juridice civile;
– actele juridice civile condiţie sunt actele juridice civile la a căror încheiere părţile îşi exprimă voinţa numai în
privinţa naşterii actului juridic civil, deoarece conţinutul acestuia este predeterminat de norma juridică de la
care părţile nu pot deroga (ex. căsătoria). Contractul de adeziune21 se deosebeşte atât de actele juridice civile
subiective, cât şi de actele juridice civile condiţie, deoarece conţinutul lor este prestabilit de către una dintre
părţi (deci nu poate fi act juridic condiţie, în cazul căruia aşa cum deja am arătat, conţinutul este stabilit de
norma juridică, fiind însuşit de părţi), conţinut însuşit şi de cealaltă parte prin exprimarea acordului său (deci
nu poate fi nici act juridic civil subiectiv, deoarece pentru una dintre părţi conţinutul său este prestabilit, ori
aşa cum deja am arătat în cazul actelor juridice civile subiective conţinutul actului este stabilit de părţile
acestuia, potrivit propriilor lor voinţe).
Clasificarea actelor juridice civile în acte juridice civile subiective şi acte juridice civile condiţie prezintă
importanţă sub următoarele aspecte:
– aprecierea condiţiilor lor de valabilitate. Astfel, conţinutul actului juridic condiţie este stabilit prin norme
juridice imperative, ceea ce face imposibilă modificarea acestuia de către părţi, în timp ce în cazul actelor
juridice subiective, guvernate şi de norme juridice dispozitive care permit părţilor derogarea,
valabilitatea acestora se apreciază în limite mai largi;
– actele juridice civile condiţie sunt întotdeauna numite, dat fiind faptul că legea este cea care determină
conţinutul lor, în timp ce în categoria actelor juridice civile subiective se includ şi actele juridice
nenumite;
– problema clauzelor abuzive22 este mai frecventă în categoria contractelor de adeziune, ceea ce nu
exclude prezenţa acestora şi în cazul celorlalte categorii de acte juridice civile, fie că este vorba de un
act juridic civil subiectiv23 sau dimpotrivă un act juridic civil condiţie (în cazul celor din urmă frecvenţa

21 Sunt contracte de adeziune, contractele încheiate cu furnizorii de servicii bancare, energie electrică, gaze etc.
22 Art. 1203 C. civ. dispune: „Clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de
a denunţa unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părţi decăderea
din drepturi ori beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepţii, restrângerea libertăţii de a contracta cu alte
persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare
la competenţa instanţelor judecătoreşti nu produc afecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă
parte”. Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori
dispune: „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerate abuzivă dacă, prin ea însăşi sau
împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un
dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor” (s.n.).
23 În cazul actelor juridice civile, clauzele contrare legii sunt considerate clauze nescrise. Am putea spune că legiuitorul „a
numit” clauzele considerate nescrise şi toate celelalte clauze „nenumite” care ar atrage ineficacitatea actului juridic. Sunt cauze
de nulitate, afirmaţie care se poate baza pe dispoziţiile art. 1255 alin. (1) C. civ. şi care precizează: „clauzele contrare legii, ordinii
publice sau bunelor moravuri şi care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său (…)”; iar în alineatul
(2) se menţionează că numai „clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile”. Aceasta ar presupune că, în
privinţa clauzelor considerate nescrise nu se poate pune problema înlocuirii lor cu dispoziţiile legale aplicabile pentru că actul
juridic, în această situaţie pur şi simplu nu există ab initio clauzele considerate nescrise şi ca atare nu pot fi analizate şi ca fiind
nule. Expresia „clauze considerate nescrise” nu poate fi echivalentă cu cea „nule şi neavenite”, „nule de drept”, „lovite de nulitate
absolută” ci mai degrabă cu „sunt considerate inexistente”. Acest lucru şi pentru simplul fapt că, dacă în cazul nulităţii este
necesară intervenţia instanţei de judecată, în situaţia clauzelor considerate nescrise, această intervenţie nu are loc. Din toată

7
Drept civil. Teoria generală Conf.univ.dr. Violeta Slavu – Facultatea de Drept, UTM

acestora practic ar fi inexistentă în măsura în care legea stabileşte conţinutul lor şi se prezumă că nu
încurajează astfel de clauze, totuşi legea este perfectibilă şi în măsura în care se impune poate fi
modificată ori de câte ori, dispoziţiile ei permit „strecurarea” unor astfel de clauze).
9.În funcţie de legătura lor cu modalităţile (termen, condiţie, sarcină) distingem între acte juridice civile pure şi
simple şi acte juridice civile afectate de modalităţi, astfel:
– actele juridice civile pure şi simple sunt actele juridice civile care nu conţin o modalitate, fie că este vorba de
un termen, o condiţie sau o sarcină. Din această categorie fac parte şi actele juridice civile, care prin natura
lor şi în concordanţă cu normele juridice care le reglementează sunt incompatibile cu modalităţile. Sunt, de
exemplu, acte juridice civile pure şi simple incompatibile cu modalităţile, actul de opţiune succesorală
indiferent de forma pe care o îmbracă (acceptare sau renunţare la moştenire), actul de recunoaştere a
filiaţiei ş.a.;
– actele juridice civile afectate de modalităţi sunt actele juridice civile care sunt afectate de o modalitate
(conţin o modalitate/sunt afectate de o modalitate). În cadrul acestei categorii de acte juridice civile există
însă şi acte juridice civile care prin natura lor sunt întotdeauna afectate de modalităţi cum ar fi contractul de
împrumut (termen), contractul de donaţie cu sarcină ş.a.
Această clasificare prezintă importanţă sub următoarele aspecte:

– valabilitatea actului juridic civil, în sensul că lipsa modalităţii în cazul unui act juridic civil care, prin natura
sa, este afectat întotdeauna de o modalitate, atrage ineficacitatea acestuia;

– producerea efectelor. Astfel în cazul actelor juridice civile afectate de un termen de exemplu, efectele
sunt diferite după cum termenul este suspensiv sau extinctiv. La fel şi în cazul actului juridic civil afectat
de o condiţie suspensivă sau rezolutorie, în cazul acestora existând şi posibilitatea nerealizării condiţiei.

10.În funcţie de raportul dintre ele distingem între acte juridice civile principale şi acte juridice civile accesorii,
astfel:

– actele juridice civile principale sunt actele juridice civile care au o existenţă de sine stătătoare, în sensul că
soarta lor juridică nu depinde de soarta unui alt act juridic civil. Fac parte din această categorie, majoritatea
actelor juridice civile;

– actele juridice civile accesorii sunt actele juridice civile care nu au o exis­tenţă de sine stătătoare, soarta lor
juridică depinzând de soarta altor acte juridice civile principale. Sunt acte juridice civile accesorii: clauza
penală24, arvuna25, clauzele referitoare la dobânzi ş.a. Actul juridic civil accesoriu poate fi încheiat în acelaşi
timp cu actul juridic civil principal sau ulterior acestui moment. De asemenea, el poate fi un act juridic civil
separat sau poate fi inclus sub forma unei clauze, în actul juridic civil principal.

economia textelor din Codul civil care tratează clauzele considerate nescrise, nu reiese nevoia intervenţiei instanţei de judecată
sau posibilitatea părţilor de a se pronunţa asupra acestor clauze, posibilitate pe care o conferă numai în cazul nulităţii. Ca o
concluzie, autorul consideră că aceste clauze considerate nescrise de Codul civil sunt cauze de ineficacitate ab initio, distincte de
nulitate, iar consecinţa existenţei lor atrage inexistenţa actului juridic.”, a se vedea T. IONAŞCU, Natura juridică a clauzelor
considerate nescrise, Analele Universităţii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, nr. 4/2011, p. 35.
24 Potrivit art. 1538 alin. (1) C. civ., clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită
prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale.
25 Arvuna (penalizatoare) reprezintă o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile plătită la încheierea actului juridic
civil de către o parte, care fie va fi restituită îndoit dacă cealaltă parte nu-si execute obligaţiile, fie este reţinută de cealaltă parte
dacă partea care a plătit arvuna nu-şi execută obligaţiile (art. 1545 C. civ.). Art. 1544 C. civ. se referă la arvuna confirmatorie, care,
în caz de executare trebuie imputată asupra prestaţiei datorate sau, după caz, restituită.

8
Drept civil. Teoria generală Conf.univ.dr. Violeta Slavu – Facultatea de Drept, UTM

Această clasificare prezintă importanţă sub aspectul aprecierii valabilităţii şi eficacităţii actelor juridice civile,
astfel:

– valabilitatea şi eficacitatea unui act juridic civil principal se apreciază strict în funcţie de elementele
acestuia, în timp ce valabilitatea şi eficacitatea unui act juridic civil accesoriu se apreciază nu numai în
funcţie de elementele sale ci şi de elementele actului juridic civil principal, dată fiind legătura dintre ele.

– raportul dintre actul juridic civil accesoriu şi actul juridic civil principal este guvernat de adagiul
accesorium sequitur principale (soarta actului accesoriu depinde de soarta actului principal, în sensul că
desfiinţarea actului juridic civil principal atrage desfiinţarea şi a actului juridic civil accesoriu). De
exemplu, în cazul unui contract de împrumut cu dobândă, restituirea sumei împrumutate atrage şi
stingerea dreptului de a pretinde dobânda astfel cum este prevăzut în clauza accesorie referitoare la
dobândă, stipulată prin contractul de împrumut.

11.În funcţie de legătura actului juridic civil cu cauza (scopul actului) deosebim între acte juridice civile cauzale
şi acte juridice civile abstracte (necauzale), astfel:

– actele juridice civile cauzale sunt actele juridice civile a căror valabilitate implică cu necesitate, analiza cauzei
ori scopului lor. Dacă scopul este imoral, ilicit sau lipseşte, actul juridic civil este sancţionat cu nulitatea. Fac
parte din această categorie, majoritatea actelor juridice civile;

– actele juridice civile abstracte (necauzale) sunt actele juridice civile a căror valabilitate nu implică analiza
cauzei. De exemplu, titlurile de valoare, care pot fi puse în executare fără o analiză a cauzei sau scopului. Ele
pot fi la purtător, nominative sau la ordin.

Această clasificare prezintă importanţă sub aspectul valabilităţii actelor juridice civile.

12.În raport de modalitatea încheierii lor, deosebim între acte juridice civile strict personale şi acte juridice civile
ce pot fi încheiate prin reprezentare, astfel:

– actele juridice civile strict personale sunt actele juridice civile care pot fi încheiate numai personal, nu şi prin
reprezentare (ex. testamentul);

– actele juridice civile ce pot fi încheiate prin reprezentare 26 sunt actele juridice civile care pot fi încheiate şi
personal şi prin intermediul unui reprezentant. Majoritatea actelor juridice civile pot fi încheiate prin
reprezentare, excepţie fac doar actele juridice civile care, potrivit legii pot fi încheiate numai personal.

Această clasificare prezintă importanţă sub următoarele aspecte:

– prin prisma faptului că actele juridice civile strict personale reprezintă excepţia, normele juridice care le
reglementează sunt de strictă interpretare şi aplicare;

– actele juridice civile strict personale emană numai de la persoanele fizice nu şi de la persoanele juridice;

– în cazul actelor juridice civile strict personale, valabilitatea acestora se apreciază numai în funcţie de
persoana/persoanele de la care emană în timp ce în cazul actelor juridice civile încheiate prin
reprezentare, valabilitatea acestora poate avea în vedere şi persoana reprezentantului27.

26 Reprezentarea constituie procedeul prin care o persoană numită reprezentant încheie un act juridic civil în numele şi pe
seama altei persoane, numită reprezentat.
27 Pentru exemplu, a se vedea G. BOROI, C.A. ANGHELESCU, op. cit., p. 119.

9
Drept civil. Teoria generală Conf.univ.dr. Violeta Slavu – Facultatea de Drept, UTM

13.În funcţie de reglementarea sau denumirea lor legală, deosebim între acte juridice civile numite (tipice) şi
acte juridice civile nenumite (atipice), astfel:

– actele juridice civile numite (tipice) sunt actele juridice civile care au o denumire stabilită de legea civilă,
precum şi o reglementare proprie. Fac parte din această categorie, de exemplu, testamentul, toate
contractele speciale prevăzute în Codul civil, şi anume: contractul de donaţie, contractul de vânzare,
contractul de schimb, contractul de furnizare28, contractul de report29, contractul de locaţiune, contractul de
antrepriză, contractul de societate30, contractul de transport31, contractul de mandat, contractul de
agenţie32, contractul de intermediere33, contractul de depozit, contractul de împrumut, contractul de cont
curent34, contul bancar curent şi alte contracte bancare, contractul de asigurare, contractul de rentă viageră,
contractul de întreţinere35, jocul şi pariul36, tranzacţia37, precum şi alte contracte reglementate prin legi

28 Art. 1766 alin. (1) C. civ. dispune: „Contractul de furnizare este acela prin care o parte, denumită furnizor, se obligă să
transmită proprietatea asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi să le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare
încheierii contractului ori în mod continuu sau să presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod
continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor şi să plătească
preţul lor” (s.n.).
29 Art. 1772 alin. (1) C. civ. dispune: „Contractul de report este acela prin care reportatorul cumpără de la reportat cu plata
imediată titluri de credit şi valori mobiliare circulând în comerţ şi se obligă, în acelaşi timp, să revândă reportatului titluri sau
valori mobiliare de aceeaşi specie, la o anumită scadenţă, în schimbul unei sume determinate” (s.n.).
30 Art. 1881 alin. (1) C. civ. dispune: „Prin contractul de societate două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze
pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la aceasta prin aporturi băneşti, în bunuri, în cunoştinţe specifice sau prestaţii,
cu scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta” (s.n.).
31 Art. 1955 C. civ. dispune: „Prin contractul de transport, o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să
transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preţ pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se
obligă să îl plătească la timpul şi locul convenite” (s.n.).
32 Art. 2072 C. civ. dispune: „(1) Prin contractul de agenţie comitentul îl împuterniceşte în mod statornic pe agent fie să
negocieze, fie atât să negocieze, cât şi să încheie contracte, în numele şi pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, în
una sau în mai multe regiuni determinate. (2) Agentul este un intermediar independent care acţionează cu titlu profesional. El nu
poate fi în acelaşi timp prepusul comitentului” (s.n.).
33 Art. 2096 C. civ. dispune: „(1) Intermedierea este contractul prin care intermediarul se obligă faţă de client să îl pună în
legătură cu un terţ, în vederea încheierii unui contract. (2) Intermediarul nu este prepusul părţilor intermediare şi este
independent faţă de acestea în executarea obligaţiilor sale” (s.n.).
34 Art. 2171 alin. (1) C. civ. dispune: „Contractul de cont curent este acela prin care părţile, denumite curentişti, se obligă să
înscrie într-un cont creanţele decurgând din remiteri reciproce, considerându-le neexigibile şi indisponibile până la închiderea
contului” (s.n.).
35 Contractul de întreţinere reprezintă acel contract prin care o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al
unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită perioadă.
36 Jocul şi pariul sunt reglementate prin dispoziţiile art. 2264-2266 C. civ.
37 Tranzacţia reprezintă contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza de executare silită, prin concesii
ori renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă (art. 2267 C. civ.).

10
Drept civil. Teoria generală Conf.univ.dr. Violeta Slavu – Facultatea de Drept, UTM

speciale cum ar fi: contractul de concesiune de bunuri proprietate publică 38, contractul de sponsorizare 39,
mecenatul, contractul de franciză40 ş.a.;

– actele juridice civile nenumite (atipice) sunt acelea care nu au o denumire şi reglementare proprie. Până la
adoptarea noului Cod civil, contractul de întreţinere era un contract nenumit. Apariţia actelor juridice
nenumite este o consecinţă a evoluţiei relaţiilor sociale care duc la naşterea unor acte juridice care nu se
regăsesc în cele deja reglementate.

Importanţa acestei clasificări se manifestă în ceea ce priveşte determinarea regulilor aplicabile actelor juridice
nenumite. Astfel actele juridice nenumite vor fi guvernate de regulile stabilite de părţi, iar pentru aspectele la care
părţile nu au făcut referiri se vor aplica dispoziţiile generale din materia obligaţiilor, iar dacă acestea nu sunt
suficiente se vor aplica regulile speciale care reglementează actul juridic civil cu care se aseamănă cel mai mult.

14.În funcţie de modul de executare, deosebim între acte juridice civile cu executare dintr-o dată (uno ictu, numit
şi act cu executare instantanee) şi acte juridice civile cu executare succesivă, astfel:

– actele juridice civile cu executare dintr-o dată (uno ictu sau act cu executare instantanee) sunt actele juridice
civile a căror executare presupune o singură prestaţie din partea debitorului (ex. darul manual);

– actele juridice civile cu executare succesivă sunt actele juridice civile a căror executare presupune mai multe
prestaţii succesive (ex. contractul de locaţiune).

Importanţa acestei clasificări priveşte următoarele aspecte:

– consecinţele neexecutării culpabile a obligaţiilor de către una dintre părţile contractante poate atrage
rezoluţiunea (desfiinţarea) contractului dacă este cu executare uno ictu sau rezilierea (desfiinţarea)
acestuia dacă este cu executare succesivă;

– denunţarea unilaterală a contractului se manifestă diferit în cadrul celor două categorii de acte juridice
civile;

– denunţarea unilaterală care poate interveni potrivit art. 1277 C. civ., în categoria contractelor cu durata
nedeterminată, îşi găseşte aplicabilitatea numai în cazul contractelor cu executare succesivă;

– suspendarea executării pentru cauză de forţă majoră este aplicabilă numai în cazul actelor juridice civile
cu executare succesivă;

– pentru actele juridice cu executare succesivă se naşte un drept la acţiune în sens material pentru fiecare
prestaţie, astfel încât este posibil ca în privinţa neexecutării obligaţiilor succesive, pentru unele dintre
acestea să poată fi opusă prescripţia dreptului la acţiune, în timp ce pentru altele (cele mai apropiate de

38 Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică, este acel contract încheiat în forma scrisă prin care o autoritate
publică, denumită concedent, transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane, denumită concesionar, care acţionează pe
riscul şi răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei redevenţe [art. 1 alin. (2)
din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de bunuri proprietate publică, publicată în M. Of. nr. 569 din 30 iunie 2006].
39 Sponsorizarea reprezintă activitatea care se desfăşoară pe baza unui contract între sponsor şi beneficiar, care consimt
asupra mijloacelor financiare şi a bunurilor materiale care se acordă ca sprijin, precum şi a duratei sponsorizării (art. 1 din Legea
nr. 32/1994 privind sponsorizarea, publicată în M. Of. nr. 129 din 25 mai 1994).
40 Contractul de franciză reprezintă contractul prin care o persoană numită francizor se obligă faţă de o altă persoană, numită
beneficiar, să transmită în schimbul unei redevenţe, un know-how, folosinţa mărcii sale, iar beneficiarul se obligă să exploateze
know-how-ul şi să utilizeze marca. Acest contract este reglementat prin O.G. nr. 52/1997 aprobată prin Legea nr. 79/1998
publicată în M. Of. nr. 147 din 13 aprilie 1998, republicată în M. Of. nr. 180 din 14 mai 1998.

11
Drept civil. Teoria generală Conf.univ.dr. Violeta Slavu – Facultatea de Drept, UTM

data promovării acţiunii, prin care creditorul urmăreşte obligarea debitorului la executare) să nu se
poată opune prescripţia deoarece nu s-a împlinit termenul de prescripţie. Într-un astfel de caz, instanţa
va dispune obligarea debitorului-pârât la executarea doar a obligaţiilor pentru care dreptul la acţiune al
creditorului nu s-a prescris.

Aplicaţii

Întrebări de verificare a cunoştinţelor

1. Definiţi actul juridic civil prin prisma celor două accepţiuni.

2. Clasificaţi actele juridice în funcţie de numărul părţilor; exemplificaţi. Arătaţi importanţa acestei clasificări.
3. Analizaţi comparativ actul juridic civil unilateral şi contractul unilateral.
4. Analizaţi comparativ contractul unilateral şi contractul bilateral şi calificaţi-le în funcţie de numărul părţilor.
5. Clasificaţi actele juridice civile în funcţie de scopul urmărit la încheierea lor; exemplificaţi. De ce este
importantă această clasificare?
6. Clasificaţi actele juridice civile în funcţie de efectul lor; exemplificaţi. Arătaţi importanţa acestei clasificări.
7. Clasificaţi actele juridice civile în funcţie de importanţa lor; exemplificaţi. În ce constă importanţe acestei
clasificări?
8. Clasificaţi actele juridice civile în funcţie de modul de formare; exemplificaţi. În ce constă importanţa acestei
clasificări?
9. Clasificaţi actele juridice civile în funcţie de conţinutul lor; exemplificaţi. În ce constă importanţa acestei
clasificări?
10. Clasificaţi actele juridice civile în funcţie de momentul de la care îşi produc efectele; exemplificaţi. În ce
constă importanţa acestei clasificări?
11. Clasificaţi actele juridice civile în funcţie de rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutului lor;
exemplificaţi. În ce constă importanţa acestei clasificări?
12. Clasificaţi actele juridice civile în funcţie de legătura lor cu modalităţile; exemplificaţi. În ce constă
importanţa acestei clasificări?
13. Clasificaţi actele juridice civile în funcţie de raportul dintre ele; exemplificaţi. În ce constă importanţa acestei
clasificări?
14. Clasificaţi actele juridice civile în funcţie de legătura cu cauza; exemplificaţi. În ce constă importanţa acestei
clasificări?
15. Clasificaţi actele juridice civile în funcţie de modalitatea încheierii lor; exemplificaţi. În ce constă importanţa
acestei clasificări?
16. Clasificaţi actele juridice civile în funcţie de reglementarea sau denumirea lor legală. În ce constă importanţa
acestei clasificări?
17. Clasificaţi actele juridice civile în funcţie de modul de executare; exemplificaţi. În ce constă importanţa
acestei clasificări?

12