TITLUL III.

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

CAPITOLUL VIII. ACTUL JURIDIC CIVIL

8.1. NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE CIVILE

8.1.1. Noţiune

Cunoaşterea actului juridic civil este nu numai utilă, dar şi necesară pentru o

corectă aplicare a legii, întrucât actul juridic civil este un instrument principal prin care se

realizează dinamica circuitului civil şi prin aceasta a circuitului economic. Actul juridic

este un act de voinţă, o acţiune săvârşită cu intenţia precisă de a produce anumite efecte

juridice, dorite de persoana care a săvârşit actul.

Actul juridic civil poate fi definit ca fiind manifestarea de voinţă făcută cu

intenţia de a produce efecte juridice, respectiv de a naşte, a modifica ori stinge raporturi

juridice civile.

Din această definiţie rezultă că elementele caracteristice ale actului juridic civil sunt

următoarele:

 prezenţa unei manifestări de voinţă care poate proveni de la una sau mai multe

persoane fizice sau juridice;

 intenţia de a produce efecte juridice;

 efectele juridice urmărite pot consta în a da naştere, a modifica sau a stinge un

raport juridic concret.

Termenul “act juridic” are o dublă semnificaţie. Într-un prim sens, acest termen

desemnează operaţiunea juridică, adică manifestarea de voinţă făcută cu scopul de a

produce efecte juridice (negotium juris). Într-un al doilea sens, termenul de act juridic are

semnificaţie de înscris constatator al operaţiunii juridice, adică mijlocul probator al

operaţiei juridice (instrumentum probationis).

8.1.2. Clasificare

Clasificarea actelor juridice civile se poate face după mai multe criterii. Dintre

aceste criterii reţinem următoarele:

 1. După numărul părţilor, există acte juridice civile unilaterale, bilaterale şi

multilaterale (plurilaterale).

Actul juridic unilateral este actul juridic care presupune numai manifestarea de

voinţă a autorului său (art. 1324 Cod civil). Nu trebuie pus semnul egalităţii între noţiunile

de parte a actului juridic civil şi de persoană, întrucât o parte poate fi formată şi din două

sau mai multe persoane. De exemplu, dacă doi coproprietari fac o ofertă de vânzare

suntem în prezenţa unui act juridic unilateral, deoarece deşi este vorba de două persoane

ele formează o singură parte.

Categoria actelor juridice unilaterale include: testamentul, acceptarea unei

moşteniri, renunţarea la un drept (inclusiv renunţarea la o moştenire), recunoaşterea

filiaţiei unui copil din afara căsătoriei, promisiunea publică de recompensă, denunţarea

unui contract de către una din părţi, confirmarea unui act juridic anulabil, etc.

Actul bilateral este acel act juridic civil care reprezintă voinţa concordantă a două

părţi, adică constă în manifestarea de voinţă a două părţi (acordul de voinţe). Exemplul

tipic de act juridic civil bilateral este contractul civil (contractul de vânzare-cumpărare,

contractul de schimb, contractul de donaţie, contractul de mandat etc.).

Caracteristic pentru actele juridice civile bilaterale, deci pentru contracte este faptul

că fiecare parte urmăreşte realizarea unui scop propriu diferit de cel urmărit de cealaltă

parte. De exemplu, într-un contract de vânzare-cumpărare, vânzătorul transmite dreptul

de proprietate asupra unui bun pentru ca în schimbul acestuia să primească preţul, iar

cumpărătorul plăteşte preţul pentru ca în schimbul acestuia să obţină de la vânzător

dreptul de proprietate asupra bunului ce constituie obiectul contractului.

Clasificarea actelor juridice civile în unilaterale şi bilaterale nu trebuie confundată

cu clasificarea contractelor unilaterale şi bilaterale (sau sinalagmatice). La actele juridice

clasificarea priveşte numărul părţilor care îşi manifestă voinţa de a încheia actul, în timp

ce la contracte, clasificarea are în vedere criteriul conţinutului lor, numărul părţilor care se

obligă. Toate contractele, deci şi cele unilaterale, fac parte din categoria actelor juridice

bilaterale sau multilaterale. Contractele unilaterale presupun acordul de voinţă a ambelor

părţi, deşi se nasc obligaţii numai pentru o parte (de exemplu: contractul de donaţie,

contractul de comodat), pe când contractele bilaterale sau sinalagmatice dau naştere la

obligaţii pentru ambele părţi (de exemplu: contractul de vânzare-cumpărare, contractul de

schimb, contractul de locaţiune).

Actul juridic multilateral (plurilateral) este acel act civil care este rezultatul acordului

de voinţă a trei sau mai multe părţi (de exemplu: contractul de societate civilă).

2. După scopul urmărit de părţi la încheierea actului juridic, distingem acte cu titlu

oneros şi cu titlu gratuit.

Actul juridic cu titlu oneros este acel act juridic prin care fiecare parte urmăreşte să

îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate (art. 1172 alin. 1 Cod civil). Sunt

acte cu titlu oneros: contractul de vânzare-cumpărare, contractul de antrepriză, contractul

de locaţiune, contractul de schimb, contractul de transport etc.

Actul juridic cu titlu gratuit este acel act juridic prin care una dintre părţi urmăreşte

să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj (art. 1172

alin. 2 Cod civil). Astfel de acte sunt donaţia, comodatul (împrumutul de folosinţă),

legatul, mandatul gratuit etc.

La rândul lor, actele juridice civile cu titlu oneros se subclasifică în acte comutative

şi acte aleatorii.

Actele comutative sunt acele acte juridice civile cu titlu oneros în care, la momentul

încheierii lor, existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora

este determinată sau determinabilă (de exemplu, în contractul de vânzare-cumpărare,

vânzătorul ştie exact suma pe care o va primi drept preţ, iar cumpărătorul ştie exact ce

bunuri va primi în schimbul acelui preţ). Mai sunt comutative, spre exemplu, contractul

de antrepriză, contractul de închiriere.

Actele aleatorii sunt acele acte juridice civile care, prin natura lor sau prin voinţa

părţilor, oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul

unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert (de exemplu: contractul de rentă

viageră, contractul de întreţinere, contractul de asigurare).

Actele cu titlu gratuit se subdivid în acte dezinteresate şi liberalităţi.

Liberalităţile sunt acte juridice civile cu titlu gratuit prin care dispunătorul îşi

micşorează patrimoniul prin folosul patrimonial procurat gratificatului. Astfel de acte

sunt donaţiile şi legatele.

 Actele dezinteresate sunt acele acte juridice civile cu titlu gratuit prin care se procură

un avantaj patrimonial celeilalte părţi, fără ca dispunătorul să-şi diminueze patrimoniul

(de exemplu: depozitul gratuit, mandatul gratuit, împrumutul de folosinţă).

3. După felul şi natura efectelor pe care le produc, actele juridice civile pot fi:

constitutive, translative şi declarative;

Actele constitutive sunt acele acte juridice civile care dau naştere unor drepturi

subiective civile care n-au existat anterior. Prin încheierea lor se stabilesc deci între părţi

raporturi juridice civile având în conţinut drepturi şi obligaţii noi, care nu au existat

anterior. Ca exemplu de acte juridice constitutive putem menţiona: ipoteca, instituirea

unui uzufruct, gajul, convenţia de partaj.

Actele translative sunt acele acte prin care se strămută un drept dintr-un patrimoniu

în altul (de exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, donaţia, schimbul).

Actele declarative sunt acele acte juridice civile prin care părţile îşi recunosc, îşi

confirmă, îşi definitivează ori consolidează anumite drepturi care au existat anterior

momentului încheierii actului. Fac parte din această categorie: tranzacţia, actul

confirmativ.

4. După importanţa lor, distingem acte juridice civile de conservare, de

administrare şi de dispoziţie;

Actele de conservare sunt acelea prin care se urmăreşte păstrarea unui drept în

patrimoniul persoanei, preîntâmpinarea pierderii lui şi comportă cheltuieli reduse în

raport cu valoarea dreptului conservat (întreruperea prescripţiei extinctive, înscrierea unei

ipoteci, somaţia).

Actele de administrare sunt acele acte juridice civile prin care se urmăreşte să se

realizeze o normală punere în valoare a unui bun sau a unui patrimoniu, de exemplu:

închirierea unui bun, perceperea fructelor sau veniturilor sale, efectuarea unor reparaţii de

întreţinere, asigurarea unui bun.

Actele de dispoziţie sunt acele acte care au ca rezultat ieşirea unui bun din

patrimoniul părţii care încheie actul sau grevarea lui cu sarcini reale. Pot fi incluse în

această categorie contractul de vânzare-cumpărare, donaţia, constituirea unei ipoteci, a

unui gaj, uzufructul, renunţarea la un drept.

 5. După modul sau forma de încheiere, actele juridice civile se împart în:

consensuale, solemne (formale) şi reale;

Actul juridic consensual este acela care se poate încheia valabil prin simpla

manifestare a voinţei părţilor, indiferent de forma ei de exprimare. Actul juridic

consensual reprezintă principiul faţă de actele solemne şi reale, care reprezintă excepţia.

Actul juridic solemn este acel act pentru care legea cere expres redactarea într-o

formă determinată, adică validitatea sa este supusă unor formalităţi prevăzute de lege.

Nerespectarea acestor formalităţi atrage nulitatea absolută a actului. Sunt acte juridice

solemne: donaţia, testamentul, convenţia matrimonială, contractul de ipotecă, etc.

Actul juridic real este acel act juridic civil a cărui încheiere valabilă presupune pe

lângă manifestarea de voinţă şi remiterea (predarea) efectivă a bunului. Astfel de acte

sunt: comodatul, împrumutul de consumaţie, darul manual, depozitul.

6. După modul lor de executare, actele juridice civile pot fi cu executare dintr-o

dată (uno ictu) şi acte cu executare succesivă.

Actele cu executare dintr-o dată se execută prin săvârşirea unei singure prestaţii, din

partea debitorului (de exemplu, contractul de donaţie, darul manual).

Actele cu executare succesivă se execută fie prin mai multe prestaţii succesive, fie

printr-o prestaţie continuă. Pot fi incluse în această categorie: contractul de locaţiune,

contractul de arendare.