Actul juridic

1. Notiune si clasificare 2. Caracteristici ale actului juridic in dreptul privat 3. Caracteristici ale actului juridic in dreptul public si in dreptul international Notiune si clasificare. Drepturile subiective ca elemente de continut ale raportului juridic au doua surse de creatie: actele juridice si faptele juridice. In ceea ce priveste actele juridice, spre deosebire de alte modele legislative cum ar fi Codul Civil german, care reglementeaza o teorie generala a actului juridic, legiuitorul romn a preluat modelul francez, astfel ca Noul Cod Civil romn, intrat in vigoare la 1 octombrie 2011 se ocupa doar de materia contractelor, insa dispozitiile privitoare la contracte sunt aplicabile si in cazul actelor juridice. In Noul Cod Civil sunt 6 articole, de la 1324 la 1329, privitoare la actul juridic unilateral, unde intalnim definitia acestuia si precizarea ca dispozitiile legale privitoare la contracte se aplica in mod corespunzator si actelor unilaterale (art. 1325 NCCv). Intr-o definitie simpla, actul juridic reprezinta manifestarea de vointa a unei persoane in scopul de a produce efecte juridice. Din aceasta definitie rezulta doua elemente esentiale: Actul juridic este un act de vointa al uneia sau mai multor persoane, un act dorit de om Actul juridic produce efecte juridice, de aceea se numeste juridic . Efectele pe care le produce sunt prevazute de lege. In general, aceste efecte constau in crearea unui drept subiectiv sau constatarea, transmiterea sau stingerea unui drept. In cazul actului juridic civil, efectele juridice constau in a da nastere, a modifica sau stinge un raport juridic. Este ceea ce distinge actul civil de altele din alte ramuri, de exemplu din dreptul administrativ. Concret, efectele juridice inseamna ca fie se intentioneaza vanzarea-cumpararea unui bun, fie donatia, inchirierea lui sau prestarea unui serviciu public sau efectuarea de lucrari publice sau efectuarea unei concesiuni.

Efectul de drept este ceea ce urmareste, doreste in deplina libertate si in mod constient autorul actului. Efectul juridic nu este doar obiectul actului, ci scopul pe care il cauta autorul actului, nu doar constiinta obiectiva a actului, ci finalitatea urmarita de autor. In cazul actelor juridice efectele se produc cu intentie, pe cand in cazul faptelor juridice efectele se pot produce si fara intentia omului. Actul juridic este intotdeauna un act intentional. Efectele juridice sunt cunoscute, sunt urmarite, sunt dorite, sunt cautate a se produce prin anticipatie. Notiunea de act juridic comporta o distinctie intre negotium, adica operatiunea in sine pe care o persoana doreste sa o faca si din care rezulta consecinte sau efecte juridice in baza legii si instrumentum, adica documentul scris propriuzis care cuprinde negotium operatiunea juridica dorita si care ajuta la proba lui negotium.

In teoria generala a dreptului, actele juridice se pot clasifica dupa 3 mari criterii: a. Dupa numarul partilor b. Dupa gravitatea efectelor pe care le produc c. Dupa scopul sau efectul urmarit a. Dupa numarul partilor, actele se impart in unilaterale sau bilaterale. Actele unilaterale confrunta manifestarea de vointa a unei singure persoane, sunt rezultatul unei singure vointe. In dreptul public exista numeroase acte unilaterale, adica acte care emana de la o singura autoritate administrativa, cum ar fi: decizii de numire intr-o functie publica sau decrete prezidentiale de numire, diverse autorizatii cum ar fi certificatul de urbanism, permisul de construire. In dreptul privat actele unilaterale sunt, de asemenea, numeroase: testamentul, recunoasterea unui copil, oferta de vanzare sau cumparare a unui bun. Sunt acele contracte in care exista obligatii numai pentru o parte. Actele bilaterale sunt rezultatul de vointa a mai multor persoane. Sunt contracte sau conventii. Sunt acele contracte in care ambele parti au si drepturi si obligatii. In general au efecte inter partes, au caracter individual. Exista si contracte normative al caror continut este reglementat de lege fie total, fie partial: contractele de licitatie publica.
b. Dupa gravitatea efectelor, actele juridice se impart in acte de conservare, administrare si

dispozitie. Actele de conservare sunt actele de mentinere, de consolidare si de prevenire a pierderii unui bun. De exemplu intreruperea cursului lui prescriptio. Actele de administrare sunt
actele de gestionare concreta. Intra in aceasta categorie: incasarea chiriei bunului, adaugarea de imbunatatiri. Actele de dispozitie sunt cele mai grave acte pentru ca afecteaza viitorul patrimoniului pentru ca au ca efect fie scoaterea bunului din patrimoniu, fie grevarea lui cu o sarcina reala. Prin urmare, actele de dispozitie nu sunt legate obligatoriu de alienarea bunului. Acte de dispozitie sunt vanzarea-cumpararea sau predarea cu ipoteca (gaj bunuri mobile) a bunurilor.

c. Dupa scopul urmarii, actele juridice pot fi cu titlu oneros si cu titlu gratuit. Acest criteriu in literatura franceza se mai numeste si criteriul economiei generale, adica a operatiunii realizate de autorul actului. Este vorba de interesul urmarit de partile actului juridic. Sunt acte cu titlu oneros acele acte in care ambele parti urmaresc obtinerea unui folos patrimonial, de exemplu vanzarea-cumpararea unui bun. Vanzatorul urmareste sa primeasca pretul, iar cumparatorul urmareste sa primeasca proprietatea bunului. La fel contractul de inchiriere, de renta viagera. Sunt acte cu titlu gratuit actele in care doar una din parti primeste un folos patrimonial fara a i se oferi celeilalte nimic in schimb. Actele juridice se intalnesc in toate ramurile juridice si vom discuta despre caracteristicile lor in dreptul privat. Noul Cod Civil prevede in articolul 1179 patru conditii esentiale pentru incheierea unui contract si, deci, a unui act juridic, in general: capacitatea juridica, consimtamantul partilor, obiectul determinat si licit si o cauza licita si morala.

Capacitatea juridica inseamna aptitudinea unui subiect de drept de a incheia acte juridice de drept privat. Capacitatea de exercitiu se imparte in deplina si restransa. Exista 2 categorii de persoane care nu au capacitate juridica si care nu pot incheia acte juridice: minorii sub 14 ani si interzisul judecatoresc. Minorii de la 14 la 18 ani pot incheia acte juridice cu incuviintarea parintilor sau a tutorelui, cum ar fi acte de conservare, administrare si de dispozitie simple care nu angajeaza viitorul patrimoniului. Consimtamantul partilor reprezinta hotararea unei parti de a incheia un act juridic, hotarare manifestata in exterior. Consimtamantul trebuie sa existe, sa fie exprimat de catre o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, sa fie adus la cunostiinta celorlalti si sa fie integru, adica sa nu fie viciat. Consimtamantul trebuie sa aiba o existenta reala si nu presupusa, trebuie sa provina de la o persoana cu capacitate deplina de exercitiu. Minorii cu capacitate restransa de exercitiu au discernamant in formare. Minorii sub 14 ani nu au discernamant. Consimtamantul produce efecte juridice ca o consecinta a manifestarii de vointa de a-si asuma rezultatele actului juridic incheiat. Consimtamantul nu produce efecte juridice daca este exprimat in gluma - jocandi causa, sub conditie protestativa (ma oblig daca vreau), daca manifestarea de vointa a fost vaga (slaba) si daca s-a facut cu o anumita rezerva psihologica reservatio mentalis, adica se incheie un act fictiv. Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. Exteriorizarea nu poate sa fie tacita. Partile au deplina autonomie de vointa sa-si stabileasca actul juridic pe care vor sa-l incheie, adica sa determine continutul si forma acestuia. Este vorba de principiul consensualismului, in conformitate cu care partile sunt libere sa-si aleaga forma de exteriorizare a manifestarii de vointa. Actele pot fi consensuale atunci cand incheierea lor valabila are loc prin simpla manifestare de vointa sau prin realizarea acordului de vointa. De asemenea, pot fi solemne atunci cand incheierea lor valabila este supusa indeplinirii conditiei formei autentice (donatia) si sunt reale, caz in care este ceruta remiterea lucrului sau a bunului. In cazul actelor solemne, manifestarea de vointa trebuie sa fie expresa. Manifestarea tacita de vointa rezulta din anumite fapte neindoielnice ale partii, de exemplu acte de conservare a succesiunii arata acceptarea mostenirii. Exteriorizarea pote fi facuta verbal, in scris sau prin fapte neindoielnice. In literatura de specialitate s-a pus problema daca tacerea poate avea valoare juridica. S-a ajuns la concluzia ca nu. Exista 3 exceptii: atunci cand legea prevede expres ca tacerea are valoare juridica, potrivit obiceiului locului si daca partile inteleg sa atribuie tacerii o anumita semnificatie juridica. Consimtamantul trebuie sa fie neviciat. Sunt considerate vicii urmatoarele: Eroarea Dolul sau viclenia Violenta Leziunea

Eroarea este falsa reprezentare a realitatii cu ocazia incheierii unui act juridic. Se clasifica in:

Error in substantiam poarta asupra calitatilor substantiale esentiale ale obiectului actului Error in personam poarta asupra calitatilor persoanei contractante Eroare de fapt asupra unei imprejurari de fapt, existente la incheierea actului Eroare de drept aupra continutului unei norme juridice

Dolul inseamna determinarea unei persoane de a incheia un act juridic prin folosirea unor mijloace viclene sau dolozive. Persoana este indusa in eroare la incheierea actului. Dolul poate fi principal atunci cand priveste elemente importante pentru incheierea actului si secundar sau incidental atunci cand poarta asupra unor elemente nedeterminate. Violenta inseamna amenintarea cu un rau care poate consta intr-o constrangere fizica sau psihica a unei persoane, amenintare care produce o temere ce o determina sa incheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. Violenta poate fi fizica atunci cand poarta asupra integritatii persoanei sau bunurilor acesteia. Poate fi psihica sau morala cand amenintarea priveste onoarea sau demnitatea acesteia sau a familiei acesteia. Leziunea inseamna disproportia vadita de valoare intre doua contraprestatii cu ocazia incheierii actului juridic. Concret, ea inseamna un prejudiciu material pe care il sufera o parte contractanta din cauza valorii disproportionate a contraprestatiilor din cadrul actului juridic, existente in momentul incheierii acestuia. Viciile de consimtamant se sanctioneaza cu anularea sau nulitatea absoluta, dupa caz. Obiectul actului reprezinta conduita partilor, adica actiunile sau inactiunile care rezulta din actul juridic pe care l-au incheiat. Obiectul, potrivit NCCiv trebuie sa indeplineasca cateva conditii reglementate in art. 1225: obiectul trebuie sa existe, sa fie determinat sau determinabil si sa fie licit. Cauza actului juridic sau scopul reprezinta obiectivul urmarit de parti la incheierea actului. Conditiile cauzei sunt urmatoarele: sa existe, sa fie licita si morala (art. 1235 NCCiv). Cele 4 conditii trebuie indeplinite cumulativ, astfel absenta uneia atrage nevalabilitatea actului. Sanctiunea este nulitatea relativa (cand este incalcat un interes privat) si nulitatea absoluta (atunci cand este incalcat un interes general). Caracteristicile actului juridic in dreptul public si dreptul privat Pot fi acte administrative si cele emise de organisme private care presteaza un serviciu public, de exemplu actele emise de federatii sportive sau culturale. Actele administrative pot fi individuale si normative (erga omnes). Actele normative dau expresie vointei generale manifestate intr-o norma de drept si concretizate intr-o lege. Actele normative au ca principal scop executarea legii secundum legem. Atunci cand sunt emise de o singura autoritate sunt acte unilaterale sau individuale (numite asa de autori francezi). Exemplu: actele primarului, actele prefectului, ordinul unui ministru. Exista si acte administrative colective, atunci cand sunt emise de mai multe autoritati. Administratia publica nu are drept de optiune intre actele individuale si contractele administrative. Actele unilaterale se numesc decrete ale presedintelui, ordine ale prefectilor. Adoptarea actelor administrative este caracterizata

de absenta formalismului in sensul ca nu este ceruta nici o forma sau procedura. Contractele administrative pot fi bilaterale sau multilaterale, au ca obiect realizarea de lucrari publice, de concesiuni, prestarea de servicii publice. Tot printr-un contract, administratia publica poate delega prestarea unui serviciu public, de exemplu catre o persoana privata, astfel o persoana privata poate sa distribuie apa potabila sau sa gestioneze echipamente sportive. In dreptul international public, actele juridice au forma tratatelor internationale incheiate intre doua sau mai multe state, obiectul lor il reprezinta stabilirea de relatii bilaterale sau multilaterale, stabilirea de reguli intre state, dar si crearea de organizatii internationale, crearea unei ordini juridice speciale. Tratatele internationale se mai numesc acorduri, conventii, charta. Mai sunt si tratate bilaterale care se incheie ca acord intre 2 state si tratate multilaterale. In cazul Uniunii Europene sunt tratatele constitutive (cele 3) care au fost modificate, ajungandu-se la forma actuala. Tratatele constitutive au creat o noua ramura de drept: dreptul comunitar originar, care a dat nastere dreptului comunitar derivat. Acesta din urma cuprinde o serie de acte juridice internationale emise de institutiile europene: regulamente (sunt direct aplicabile in dreptul intern) directive (trebuie transpuse printr-o lege in dreptul national)

In dreptul international public exista si acte juridice unilaterale, de exemplu notificarea din partea unui stat a ruperii relatiilor diplomatice.