Sunteți pe pagina 1din 9

Referat

Actul juridic civil

1
1. Notiune, clasificare

Actul juridic reprezinta manifestarea de vointa, expresa sau tacita, facuta cu intentia de a
produce efecte juridice, adica de a crea, modifica, transmite ori stinge raporturi juridice civile
concrete.

Termenul de act este utilizat in doua sensuri: acela de manifestare de vointa (negotium juris)
producatoare de efecte juridice si acela de inscris (instrumentum), adica suportul care fixeaza
continutul operatiei juridice.

Actul juridic este cel mai important izvor de drepturi si obligatii, el fiind modul natural si necesar
de implicare a persoanei in viata juridica.

Actul juridic exprima vointa subiectului de a participa liber la raporturile juridice.

Clasificarea actelor juridice se face dupa diferite criterii, precum: partile, scopul, modul de
incheiere, efectele, continutul etc.

1). Dupa numarul partilor (dupa cum vointa este unitara sau comuna) actele juridice civile sunt:
unilaterale, bilaterale si multilaterale.

2). Dupa scopul urmarit de parti la incheierea lor, actele juridice civile sunt: cu titlu gratuit si cu
titlu oneros.

Actul cu titlu oneros este acela prin care procura alteia un folos patrimonial in schimbul unui
echivalent patrimonial (contractul de vanzare-cumparare, contractul de antrepriza; contractul de
renta viagera etc.).

Actele cu titlu gratuit se impart in: liberalitati, care micsoreaza patrimoniul dispunatorului
(donatie, legat), si acte dezinteresate, prin care se procura un avantaj fara micsorarea
patrimoniului (mandat gratuit; imprumut (camodat)gratuit.

3. Dupa modul de formare, actele civile sunt: consensuale, solemne (formale) si reale.

Actele consensuale se incheie prin simpla manifestare de vointa (solo consensus); ele reprezinta
principiul. Forma actului juridic este generata de principiul consensualismului.

Actele solemne se incheie cu indeplinirea unor formalitati; solemnitati cerute de lege ad


validitatem, (donatie, art.813 Cod civil, ipoteca, art.1746 Cod civil, vanzare imobiliara.).

Actele reale se incheie valabil prin manifestarea de vointa si remiterea (predarea) bunului
(imprumutul, depozitul etc).

4). Dupa efectul lor, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative.

Actele constitutive dau nastere la drepturi subiective noi care n-au existat anterior (ipoteca, gaj);
ele produc efecte pentru viitor (ex nunc).
2
Actele translative au ca efect stramutarea unui drept subiectiv dintr-un patrimoniu in alt
patrimoniu (vanzare-cumparare, donatie); produc efecte ex nunc.

Actele declarative sunt acelea care constata, definitivarea sau consolidarea situatii juridice
preexistente confirmarea actelor anulabile; recunoasterea de datorie, ratificarea, imparteala,
tranzactia ele produc efecte si pentru trecut (ex nunc).

5). Dupa importanta lor asupra patrimoniului , actele juridice civile sunt: de conservare, de
administrare si de dispozitie.

Actele de conservare urmaresc mentinerea, prezervarea, preintampinarea pierderii unor


drepturi (intreruperea unei prescriptii).

Actele de administrare sunt cele de exploatare normala, fireasca a unui patrimoniu; ele
realizeaza o punere in valoare a unui bun din patrimoniu sau a patrimoniului; ele sunt de
evidenta utilitate (incasarea veniturilor; perceperea fructelor; valorificarea unor bunuri
perisabile, efectuarea de reparatii).

Actele de dispozitie sunt acte de instrainare (vanzare-cumparare) sau de grevare a unor bunuri
cu sarcini (ipoteca, gaj).

6). Dupa continutul lor, actele civile sunt : patrimoniale si nepatrimoniale.

Actul civil patrimonial are un continut evaluabil in bani; ca regula, el se refera la drepturile reale
si de creanta (imprumut, donatie, vanzare-cumparare).

Actul civil nepatrimonial are un continut neevaluabil in bani; se refera la drepturi personale
nepatrimoniale (conventia partilor cu privire la numele copilului din afara casatoriei).

7). Dupa modalitatiile care il afecteaza (termen, conditie) distingem: acte pure si simple si acte
afectate de modalitati (termen si conditie).

8). Dupa momentul producerii efectelor, sunt: acte inter vivos (intre vii) si acte motis causa,
pentru o cauza de moarte (testamentul).

9). Dupa raportul dintre ele, sunt: acte principale si acte accesorii, cu aplicarea regulii
(accesorium sequitur principalem.

10). Dupa modul de executare distingem: acte cu executare dintr-o data (uno ictu) si acte cu
executare succesiva (locatiunea, renta viagera).

2. Conditiile esentiale de validitate

Potrivit art. 948 Conditiile esentiale pentru validarea unei conventii sunt: capacitatea de a
contracta; consimtamantul valabil al partii ce se obliga; un obiect determinat; o cauza licita.

Desi art. 948 Cod civil nu prevede, printre conditiile esentiale, forma actelor, totusi in cazul
unor acte solemne (donatie, ipoteca etc.) lipsa formei cerute de lege atrage nulitatea actului
juridic.

3
Conditiile actului juridic civil pot fi: de fond, care privesc continutul actului (capacitatea ,
consimtamantul, cauza, obiectul) sau de forma, care privesc forma juridica in care se exprima
vointa (forma solemna ceruta de lege).

1). Capacitatea de a incheia actul juridic. Potrivit art. 949 Cod civil dispune: Poate contracta
orice persoana ce nu este declarata incapabila prin lege.

Deci incapacitatea de a incheia acte juridice trebuie sa fie expres prevazuta de lege, textele
referitoare fiind de stricta interpretare.

Cu referire la persoanele fizice, principalele incapacitati sunt prevazute in art. 950 C. civ., care
dispune : Necapabili de a contracta sunt: minorii, interzisii, in genere toti cei carora legea le-a
prohibit oarecare contracte.

Cu privire la persoanle juridice, principiul denumit al specialitatii capacitatii de folosinta este


acela ca acestea pot incheia orice acte juridice care corespund scopului pentru care au fost
infiintate (art.34 din Decretul nr.31/1954).

2).Consimtamantul valabil exprimat. Consimtamantul inseamna hotararea de a te obliga


judecatoreste si exteriorizarea acestei manifestari. Vointa interna, neexteriorizata, nu produce
efecte juridice.

Consimtamantul mai are si sensul de acord al partilor.

Pentru a produce efecte, consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) sa emane de la o persoana avand capacitatea de exercitiu si discernamant;

b). sa fie facut cu intentia de a produce efecte juridice, angajare juridica;

c). sa fie serios si nu in gluma (jocandi causa), sau cu rezerva mintala (reservatio mentalis)
cunoscuta de cealalta parte, ori sub conditie potestativa pura;

d). sa fie precis;

e). sa fie manifestat in exterior: prin inscris; prin gesturi; prin orice fapt concludent; prin simbol
etc.

Tacerea, in principiu, nu constituie consimtamant, cu unele exceptii (de exemplu, exceptie: cand
legea prevede expres etc.).

f). sa nu fie alterat de viciile de consimtamant. Potrivit art.953 Cod civil, Consimtamantul nu
este valabil cand este dat prin eroare , smuls prin violenta sau surprins prin dol.

Viciile de consimtamant sunt: eroarea, dolul violenta si leziunea.

a). Eroarea este o falsa imagine, o falsa cunoastere si reprezentare a realitatii concrete pe care si-
o face partea (partile) cu privire la incheierea unui act juridic.

Eroarea in care se poate afla una din parti poate privi substanta obiectului sau persoana cu care
se contracteaza.

4
Eroarea poate fi de fapt (cand priveste o situatie) si de drept. Eroarea de drept inseamna
reprezentarea gresita asupra existentei ori continutului unui act normativ.

In dreptul nostru se admite, in principiu, ca nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii


(nemo censetur ignorare legem), deci nimeni nu poate invoca eroarea asupra dispozitiilor legii.

b). Dolul (viclenia) reprezinta inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace viclene, pentru
a o determina sa incheie un act juridic.

Dolul este compus din doua elemente: un element subiectiv, intentional, care consta in inducerea
in eroare a unei persoane pentru a incheia un act juridic, si un element obiectiv, material, care
consta in folosirea de mijloace viclene, respectiv diferite masinatiuni, siretenii ori diverse
manopere viclene facute cu scopul inducerii in eroare a persoanei.

c). Violenta consta in amenintarea unei persoane cu un rau de asemenea gravitate incat aceasta
amenintare sa ii insufle o temere care sa o determine sa incheie un act juridic pe care, in lipsa
acestei temeri, nu l-ar fi incheiat.

Violenta poate fi psihica sau fizica

Violenta ca viciu de consimtamant atrage nulitatea relativa a actului juridic, iar ca delict civil
poate da nastere la o actiune in raspundere civila.

d). Leziunea reprezinta disproportia vadita dintre prestatiile partilor.

Actiunea in anulare pentru leziune este admisa numai minorilor care au indeplinit 14 ani si care
incheie acte juridice singuri, fara incuviintarea partilor sau tutorelui din categoria acelora pentru
care nu se cere si incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, daca printr-un asemenea act s-a
produs minorului o vatamare.

Cel ce invoca leziunea trebuie sa faca dovada disproportiei de valoare intre cele doua prestatii.

3). Obiectul actului juridic este conduita partilor, respectiv actiunile si inactiunile la care sunt
indreptatite sau la care sunt tinute acestea.

Conduita partilor poate sa se refere la un lucru (un bun), si atunci acesta este privit ca fiind
obiectul derivat (exterior) al actului juridic civil.

Obiectul trebuie sa existe (sau sa poata exista) la incheierea actului juridic, sa fie in circuitul
civil, sa fie determinat sau determinabil, sa fie posibil, licit si moral, sa fie un fapt personal al
celui ce se obliga,

Mentionam ca sunt, de exemplu, in circuitul civil, bunurile apartinand proprietatii publice:


bogatiile de orice natura ale solului, caile de comunicatii, spatiul aerian, apele cu potential
energetic valorificabil si acelea care pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala,
resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental

4). Cauza actului juridic se intelege scopul concret pentru realizarea caruia se incheie un act
juridic.

Pentru a fi valabila cauza actului juridic trebuie: sa existe, sa fie reala, sa fie licita si morala.

5
5). Forma actului juridic este ceruta de lege pentru validitatea actului juridic (alteori, este ceruta
numai pentru probatiunea actului juridic).

Principiul care guverneaza forma este cel al consensualismului. Astfel, vointa de a incheia un act
juridic poate fi exteriorizata in diferite forme, de la un simplu gest pana la inscrisul sub
semnatura privata sau autentic.

Ca exceptie de la principiu, exista acte juridice pentru a caror validitate trebuie respectate, sub
sanctiunea nulitatii, anumite conditii de forma. Aceste acte se numesc acte solemne sau formale.

Sunt acte solemne: testamentul, donatia, ipoteca conventionala etc.

3. Modalitatile actului juridic civil

Actele juridice civile pot fi pure si simple sau afectate de modalitati, adica de anumite
evenimente viitoare, de care depinde existenta sau executarea drepturilor si obligatiilor din
aceste acte.

Modalitatiile actului juridic sunt termenul si conditia.

1.Termenul (dies) este un eveniment viitor si sigur care intarzie producerea efectelor unui act
juridic sau determina stingerea efectelor unui act juridic.

In raport cu efectele sale,termenul este : suspensiv si extinctiv.

Termenul este suspensiv cand la indeplinirea lui se produc efectele actului juridic. Pana la
indeplinirea termenului, exercitiul drepturilor si executarea obligatiilor actului juridic sunt
suspendate.

Termenul este extinctiv cand la indeplinirea lui se sting efectele unui act juridic. La indeplinirea
lui, drepturile si obligatiile partilor din actul juridic se sting.

Prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data implinirii termenului suspensiv.

Termenul extinctiv are ca efect stingerea dreptului subiectiv si a obligatiei corelative.

In functie de izvorul sau, termenul poate fi: conventional (voluntar), stabilit de partile unui act
juridic civil, legal (stabilit de lege), judiciar (acordat debitorului de instanta judecatoreasca).

2. Conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea
sau stingerea) actului juridic.

De mentionat ca, de indeplinirea sau neindeplinirea conditiei depinde insasi existenta sau
inexistenta actului juridic respectiv.

Din punct de vedere al posibilitatii de realizare si al legaturii cu vointa partilor, conditiile sunt
cauzale, mixte si potestative.

Conditia este cauzala cand realitatea ei depinde de hazard, fiind independenta de vointa partilor
(daca voi supravietui fratelui meu art.1005 Cod civil);

6
Conditia este mixta cand realizarea ei depinde de vointa uneia dintre parti si de vointa unei terte
persoane.

Conditia este potestativa cand realizarea ei depinde de vointa partilor. Conditia potestativa este
de doua feluri: potestativa pura si potestativa simpla.

Conditia potestativa pura, cand realizarea ei depinde exclusiv de vointa unei parti ( cumpar daca
voi dori);

Conditia potestativa simpla, cand realizarea ei depinde de vointa uneia din parti si de un fapt
exterior de vointa unei persoane nedeterminate (cumpar daca o sa castig la Loto).

In raport de efectul ce-l produce, conditia este suspensiva si rezolutorie.

Conditia este suspensiva,cand pana la realizarea ei existenta drepturilor si obligatiilor partilor


este suspendata. Conditia este rezolutorie, cand pana la realizarea ei drepturile si obligatiile
partilor sunt considerate ca exista si se executa.

Daca conditia rezolutorie a fost realizata, actul juridic se desfiinteaza retroactiv, ca si cum n-ar fi
fost incheiat niciodata.

Daca conditia rezolutorie nu se realizeaza, actul juridic se consolideaza.

4. Efectele actului juridic civil

Prin efectele actului juridic intelegem drepturile subiective si obligatiile civile nascute,
modificate sau stinse prin actul respectiv.

Intre continutul raportului juridic civil si efectele actului juridic civil exista asemanari, in sensul
ca efectele actului juridic se suprapun continutului raportului juridic civil.

Pentru a cunoaste efectele raportului juridic civil, examinam continutul raportului juridic,
respectiv drepturile si obligatiile partilor din acel raport create, modificate sau stinse prin
modificarea de vointa a acestora.

Efectele actului juridic civil sunt reglementate, in mod general, de Codul civil in capitolul Despre
efectul conventiilor (art.969-985 Cod civil).

Operatia de stabilire a efectelor actului juridic civil presupune: determinarea existentei si


dovedirea actului juridic (negotium iuris) si determinarea efectelor prin interpretarea clauzelor
actului juridic.

Efectele actului juridic sunt guvernate de trei principii de baza:

a). Principiul fortei obligatorii a actului juridic (pacta sunt servanda).

Principiul este consacrat in art.969 Cod civil, care prevede: Conventiile legal facute au putere de
lege intre partile contractante.

7
Partile angajate juridic printr-un contract au obligatia sa respecte clauzele contractului, intocmai
cum au obligatia sa respecte legea.

b). Principiul irevocabilitatii actului juridic.

Irevocabilitatea este consecinta fortei obligatorii si consta in imposibilitatea revocarii


unilaterale, adica una dintre partile actului juridic nu poate prin singura sa vointa sa
desfiinteze, sa desfaca acest act juridic.

Irevocabilitatea conventiilor este statornicita de art.969 alin.2 Cod civil, potrivit caruia
conventiile nu pot fi revocate prin vointa uneia dintre parti, ci numai prin acordul de vointa al
partilor (mutuo consensu), el poate fi desfacut tot prin acordul de vointa al partilor (mutuo
disensu).

Constituie exceptii de la principiul irevocabilitatii: donatia intre soti, locatiunea incheiata pe


durata nedeterminata etc.

c). Principiul relativitatii efectelor actului juridic (res inter alios acta, aliis neque nocere, neque
prodesse potest).

Actul juridic produce efecte juridice numai intre partile de la care emana; el nu produce efecte
fata de terti (persoane straine de actul juridic), deci efectele actului juridic sunt relative.

Astfel, actele juridice produc efecte numai intre partile care le-au incheiat, neputand sa profite
ori sa dauneze tertilor.

In viata juridica apar persoane care, desi nu participa la incheierea actului juridic precum partile,
sunt totusi asimilate cu acestea in ceea ce priveste efectele actului juridic. Acestea se numesc
avanzi-cauza.

Avanzii-cauza sunt: succesorii universali si cu titlu universal, succesorii particulari, creditorii


chirografari.

a). Succesorii universali si cu titlu universal, sunt persoane care dobandesc un patrimoniu sau o
fractiune dintr-un patrimoniu la decesul cuiva.

Succesorii universali si cu titlu universal sunt mostenitori legali si testamentari.

b). Succesorii cu titlu particular sunt persoane ce dobandesc bunuri determinate individual (ut
singuli). De exemplu cel care mosteneste un autoturism.

c). Creditorii chirografari sunt creditorii obisnuiti, care nu au o garantie reala pentru creanta lor
(ipoteca, gaj, privilegii reale), dar care au un drept de gaj general asupra patrimoniului
debitorului lor.

5. Nulitatea actelor juridice

Nulitatea este sanctioneaza actul juridic nu indeplineste conditiile esentiale de validitate cerute
de lege, lipsindu-l de calitate sa si de efectele in vederea carora a fost incheiat, potrivit regulii
quod nullum est ab inito nullum procit effectum.

8
In dreptul nostru nulitatea nu este considerata o stare organica, ci o sanctiune care intervine
pentru ca o dispozitie legala a fost incalcata cu prilejul incheierii actului.

In conceptia dreptului civil roman contemporan nulitatea este in principiu partiala si


remediabila, nulitatea partiala constituind regula, iar nulitatea totala, exceptia.

Precizam ca in Codul civil nu exista o reglementare sistematica a nulitatii.

Ca institutie de drept civil nulitatea indeplineste atat o functie preventiva, cat si una
sanctionatorie.

In raport cu natura interesului ocrotit de lege si de regimul juridic, nulitatea este de doua feluri:
nulitate absoluta si nulitate relativa.

Nulitatea absoluta este sanctiunea ce intervine in caz de nerespectarea, cu ocazia incheierii unui
act juridic, a unei norme de drept care ocroteste un interes general, public.

Nulitatea relativa este sanctiunea cce intervine in caz de nerespectare, cu ocazia incheierii unui
act juridic, a unei norme de drept care ocroteste un interes particular, privat.

In raport cu intinderea efectelor contrare legii, nulitatea poate fi totala sau partiala.

Nulitatea totala este aceea care desfiinteaza actul juridic in intregime.

Nulitatea partiala este aceea care desfiinteaza numai efectele actului care nesocotesc legea, dar
actul juridic ramane partial in fiinta producand celelalte efecte.

Nulitatea absoluta poate fi invocata de toate persoanele interesate, care pot fi: partile actului
juridic, avanzii-cauza ai partilor, procurorul si chiar instanta din oficiu, este imprescriptibila si nu
poate fi acoperita prin confirmarea actului

Nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana ocrotita de dispozitia legala ce prevede
nulitatea, este supusa prescriptiei extinctive si poate fi acoperita prin confirmare.

In raport cu modul de reglementare, nulitatea este expresa sau virtuala.

Nulitatea expresa (textuala, explicita) este aceea care este prevazuta anume intr-o dispozitie
legala.

Nulitatea virtuala (implicita, tacita) este aceea care rezulta in mod neindoielnic din felul de
exprimare a normei legale sau din scopul acesteia.

Efectul nulitatii consta in desfiintarea actului juridic din momentul incheierii sale, ceea ce
conduce la restabilirea ordinii de drept incalcate.

Actul juridic nul nu poate produce efecte in viitor, iar efectele produse in trecut se desfiinteaza
retroactiv. Deci, nulitatea opereaza nu numai pentru viitor (ex nunc), ci si pentru trecut (ex tunc).
Retroactivitatea este consecinta fireasca a nulitatii actului juridic.