TITLUL II RAPORTUL JURIDIC DE AFACERI

CAPITOLUL I. RAPORTUL JURIDIC CIVIL / RAPORTUL JURIDIC

DE AFACERI
Sectiunea 1. Notiune si caractere juridice
Raportul juridic este o relatie sociala in care conduita persoanelor fizice
sau juridice este reglementata prin norme de drept1.
Raportul juridic civil este o relatie sociala, stabilita prin vointa persoanelor,
fizice sau juridice, aflate pe pozitie de egalitate juridica, intotdeauna reglementata
de o norma de drept civil.
Caracterele juridice juridice ale raportului juridic civil sunt:
a) raportul juridic civil are caracter social deoarece toate raporturile
juridice se stabilesc intre oameni, priviti ca persoane fizice sau ca persoane
juridice. Chiar daca legea vorbeste despre regimul juridic al bunurilor, in
realitate se are in vedere conduita oamenilor (ca atitudine purtatoare de vointa, n.
a.) cu privire la bunuri sau lucruri2;
b) raportul juridic civil are caracter volitional, deoarece, prin vointa lor,
exprimata liber, si care imbraca forma unui acord, se incheie, se modifica sau
se desfiinteaza raportul juridic;
Raportul juridic civil, insa, in concret se transpune in practica sub
forma unui contract (de vanzare, de mandat, de inchiriere, de schimb etc), care
presupune o reglementare in Codul civil, ce reprezinta vointa legiuitorului
exprimata prin norma de drept civil.
Din acest motiv, se poate vorbi de un caracter dublu volitional al raportului
juridic, respectiv, vointa exprimata de legiuitor prin norma de drept civil care
reglementeaza contractul (sau actul juridic civil), spre exemplu Codul civil3 la care
se adauga vointa autorilor contractului (a partilor) exprimata in clauzele
contractuale;
c) Raportul juridic civil se caracterizeaza prin pozitia de egalitate juridica
a partilor (care nu trebuie confundata cu egalitatea cetatenilor in fata legii sau in
A se vedea, G. Boroi, Drept civil. Teoria general. Editura All, Bucureti, 1997, p. 39; Gh. Beleiu,
Drept civil romn. Introducere n dreptul civil. subiectele dreptului civil, ed. a VII -a revzut i adugit
de M. Nicolae i P. Truc, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2001, p. 63.
2
A se vedea, Nicolae Titulescu, Observaiuni asupra reorganizarii facultilor de drept, Bucureti, 1904,
p. 47- 48.
3
A se vedea, Cartea a V- a, Titlul II, Capitolul I, Cod civil.
1

fata autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari, potrivit art. 16 alin. 1 din
Constitutie).
Egalitatea partilor in cadrul raportului juridic se exprima prin
nesubordonarea unei parti fata de cealalta, in ceea ce priveste vointa exprimata, la
incheierea, la modificarea sau la desfiintarea raportului juridic respectiv.
d) raportul juridic civil poate fi patrimonial sau nepatrimonial. In masura
in care raportul juridic civil are un continut economic, evaluabil in bani (exprimat
baneste), raportul juridic civil este patrimonial (spre exemplu, contractul de
vanzare, de schimb, de inchiriere etc.). Daca raportul juridic civil, insa, nu are
continut evaluabil in bani, are caracter nepatrimonial (spre exemplu, conventia
parintilor unui copil nascut in afara casatoriei cu privire la stabilirea numelui de
familie al acestuia).
Sectiunea 2 Structura raportului juridic
Raportul juridic civil cuprinde in structura sa urmatoarele elementele:
partile, continutul si obiectul.
1. Partile, respectiv, subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice
si persoanele juridice, titulare de drepturi si obligatii civile.
Codul civil in art 1 si 3 prevede expres ca acesta se aplica:
raporturilor patrimoniale si cele nepatrimoniale dintre persoane, ca
subiecte de drept civil. Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice si
persoanele juridice (art. 25 Cod civil).
raporturilor dintre profesionisti, participanti la raporturi juridice de
afaceri, precum si
raporturilor dintre profesionisti si orice alte subiecte de drept civil.
2. Continutul raportului juridic cuprinde totalitatea drepturilor subiective si
a obligatiilor civile (corelative drepturilor) pe care le au partile.
3. Obiectul raportului juridic civil consta in prestatiile la care este obligat
subiectul pasiv (debitorul). De regula, astfel de prestatii se concretizeaza, ca
exprimare materiala, in bunuri. Bunurile reprezinta, prin urmare, element de
structura al raportului juridic, ca obiect derivat al acestuia.
Profesionistii confera particularitate raporturilor juridice civile, prin
participarea carora acestea devin raporturi juridice de afaceri.
Prin urmare dreptul afacerilor cuprinde norme ce reglementeaza
2

raporturile dintre profesionisti (comercianti sau necomercianti), precum si

raporturile dintre profesionisti si orice alte subiecte de drept civil, carora li se
aplica dispozitiile Codului civil (potrivit art. 3 alin. 1 si 2 Cod civil).
Raporturile juridice la care participa profesionistii comercianti
(deoarece din spiritul legii4 rezulta ca fiind participanti la raporturile juridice de
afaceri si profesionisi necomercianti, acestia fiind in principiu persoanele care
care exercita profesii liberale5) in vederea desfasurarii activitatii de afaceri se
caracterizeaza prin:
- pozitia de egalitate juridica, in situatiile in care incheie, modifica sau
desfiinteaza raporturi de afaceri (spre exemplu, contracte);
- pozitia de subordonare, in cadrul raporturilor juridice in care
,,cealalta parte,, este statul, prin reprezentarea acestuia (spre exemplu, registrul
comertului, administratia fiscala, Monitorul Oficial etc). Prin
urmare
profesionistul comerciant persoana fizica (persoana fizica autorizata, intreprinzator
individual, intreprindere familiala) sau persoana juridica (societate comerciala) nu
poate sa exploateze legal o intreprindere ori sa inceapa activitatea:
a) fara a se inscrie in prealabil registrul
6
comertului (care este registru public) fie pentru constituirea sa valabila (in cazul
societatii comerciale) fie pentru autorizarea exercitarii comertului (in cazul
persoanelor fizice),
b) fara sa se inregistreze fiscal
(obtinand codul unic de identificare) si sa achite taxele si impozitele generate de
activitatea sa de afaceri;
c) fara sa inregistreze in registrul
comertului toate informatiile si actele necesare incunostintarii tertilor in legatura cu
schimbarile intervenite in statutul sau organic si profesional7;
d)
fara,
ca
societatea
comerciala, sa fie publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
De asemenea, raporturi juridice de subordonare se stabilesc intre anumite
societati comerciale cu statut special si autoritati publice, administrative, de
Din interpretarea Codului civil, i a legislaiei comerciale n vigoare.
Persoane fizice i juridce, cu preponderen, fizice, care i desfoar activitatea n baza unei autorizri
de la un corp profesional, spre exemplu: Consiliul Medierii (pentru mediatori), Corpul Experilor
Contabili i Contabililor aurorizai (pentru experi contabili i contabili autorizai) etc.
6
A se vedea, Legea nr. 26/1990 privind registrul comerului, modificat i republicat, n art. 2, ,,Registrul
comerului este (...) instituie public cu personalitate juridic (...) organizat n subordinea Ministerului
Justiiei.
7
A se vedea, Gh. Piperea, op. cit. p. 43.
4
5

reglementare, supraveghere si control, infiintate in domeniile de specialitate

respecive, spre exemplu:
- Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (C.S.A.), care in cea mai mare
parte a principalelor sale atributii cu referire la societatile comerciale de asigurare
este de a le autoriza si supraveghea activitatea de asigurare, reasigurare, brokeraj
de asigurare. Spre exemplu, ,,Un asigurator nu poate fi inregistrat in registrul
comertului fara avizul prealabil in vederea inregistrarii emis de C.S.A.,, (art. 11
alin. 2 din Legea nr. 32/2000, privind activitatea de asigurare si supravegherea
sigurarilor, modificata si republicata8);
- Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M) este autoritate
competenta in domeniul pietei de capital si care vizeaza activitatea de prestare de
servicii de investitii financiare ale societatilor de servicii de investitii. Aceste
societati denumite S.S.I.F. -uri (societati de servicii de investitii financiare)isi
desfasoara activitatea si functioneaza numai in baza autorizatiei C.N.V.M. (art. 6
din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital)9;
- Banca Nationala a Romaniei acorda autorizatii (insotite de documentatii
necesare) pentru infiintarea institutiilor de credit (art. 10 din O.U.G. 99/2006
privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, modificata10):
CAPITOLUL II
PERSOANA FIZICA. PROFESIONISTUL PERSOANA FIZICA
Sectiunea II. 1. Persoana fizica subiect de drept civil. Notiune.
Capacitatea civila a persoanei fizice
Sbiectele de drept civil, parti ale raporturilor juridice civile sunt persoanele
fizice si persoanele juridice.
Persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi si obligatii
civile (art. 25 alin. 2 Cod civil).
Persoana juridica este orice forma de organizare care, intrunind
conditiile cerute de lege, este titulara de drepturi si obligatii civile,, (art. 25 alin. 1
si 2 Cod civil).
Toate persoanele, fizice si juridice, dispun de capacitate civila.

Ultima modificare a fost prin Legea nr. 304/2007 publicat n M. Of. nr. 784 din19/11/ 2007.
M. Of. Partea I, nr. 571 din 29/06/2004.
10
Modifcat prin Legea nr. 227/2007, publicat n M. Of. nr. 480 din 18/07/2007.
8
9

In structura capacitatii civile intra capacitatea de folosinta si capacitatea de

exercitiu. Astfel, orice persoana are capacitate de folosinta, si cu exceptia
cazurilor prevazute de lege, capacitate de exercitiu (art. art. 28 alin. 2 Cod civil).
Capacitatea civila, privita din perspectiva celor doua laturi ale sale,
capacitatate de folosinta si de exercitiu, are urmatoarele caractere juridice:
- legalitatea, deoarece aceasta capacitate este instituita prin lege;
- universalitatea, deoarece capacitatea civila este recunoscuta tuturor
persoanelor (art. 28 Cod civil). Universalitatea priveste capacitatea de folosinta, iar
cu exceptiile prevazute de lege, si capacitatea de exercitiu a oricarei persoane fizice
(art. 28 alin. 2 Cod civil);
- intangibilitatea, inseamna ca legea interzice orice atingere adusa
capacitatii civile a persoanelor. Astfel ca ,,nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea
de folosinta sau lipsit, in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in
cazurile si conditiile expres prevazute de lege,, (art. 29 alin. 1 Cod civil);
- inalienabilitatea, presupune ca ,,nimeni nu poate renunta, in tot sau in
parte, la capacitatea de folosinta sau de exercitiu,, (art. 29 alin. 2 Cod civil);
- egalitatea, presupune ca toate persoanele sunt egale in fata legii. Acest
caracter se exprima prin aceea ca, ,,rasa, culoarea, nationalitatea, originea etnica,
limba, religia, virsta, sexul sau orientarea sexuala, opinia, convingerile personale,
apartenenta politica, sindicala, la o categorie sociala ori la o categorie defavorizata,
averea, originea sociala, gradul de cultura, precum si orice alta situatie similara, nu
au nici o influenta asupra capacitatii civile (art. 30 Cod civil);
Atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice legea le recunoaste, le
ocroteste si le garanteaza drepturile si libertatile civile (art. 26 Cod civil).
Orice persoana fizica sau persoana juridica este titulara a unui patrimoniu.
Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau afectatiuni, insa numai in cazurile si
conditiile prevazute de lege.
Sectiunea II. 2. Persoana fizica. Capacitatea de folosinta si capacitatea de
exercitiu a persoanei fizice. Clasificare.
Capacitatea de folosinta este aptitudinea persoanei de a avea drepturi
si obligatii (art. 34 Cod civil). Capacitatea de folosinta incepe la nasterea
persoanei (art. 35 Cod civil).

Prin exceptie, capacitatea de folosinta, incepe de la conceptie, numai in

privinta drepturilor, cu conditia ca persoana fizica sa se nasca vie 11. Prin urmare se
recunoaste copilului nenascut, o capacitate anticipata de folosinta, dar numai in
privinta drepturilor.
Capacitatea de folosinta inceteaza la decesul persoanei, dupa cum urmeaza:
- decesul persoanei se constata fizic si se dovedeste prin certificat de deces;
- decesul persoanei, care a disparut, se declara prin hotarare
judecatoreasca, la cererea oricarei persoane interesate, daca au trecut cel putin doi
ani de la data primirii ultimilor informatii sau indicii din care rezulta ca era in
viata.
Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a exercita drepturi
si de a-si asuma obligatii prin faptul incheierii, personal si singur de, acte juridice
civile (art. 37 Cod civil).
Persoanele fizice prin raportare la capacitatea de exercitiu se impart in trei
categorii:
1. persoane lipsite de capacitate de exercitiu, carora le lipseste
discernamantul. Acestea sunt: minorii sub 14 ani si interzisii judecatoresti (alienatii
si debilii mintali).
Pentru cei lipsiti de capacitate de exercitiu, actele juridice se incheie, in
numele acestora, de reprezentantii lor legali, in conditiile prevazute de lege (art.
43 alin. 2 Cod civil).
Persoana lipsita de capacitate de exercitiu poate incheia si singur anumite
acte prevazute de lege, potrivit art. 43 alin. 3 Cod civil, si anume:
- actele de conservare,
- actele de dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se
executa la momentul incheierii lor.
Actele pe care le minorul le poate incheia singur pot fi facute si de
reprezentantul sau legal, afara de cazul in care legea ar dispune altfel sau natura
actului nu i-ar permite acest lucru (art. 43 alin. 4 Cod civil).
Incheierea de catre minor a altor acte decat cele prevazute de lege pentru
aceasta varsta, sau incheierea de catre tutore fara autorizarea instantei de tutela,
atunci cand aceasta autorizare este ceruta de lege, sunt sanctionate de nulitate
relativa, chiar daca nu se dovedeste vreun prejudiciu (art. 44 Cod civil).
11

Timpul legal al concepiunii este reglementat de dispoziiile art. 412 Cod civil.
6

2. persoane cu capacitate de exercitiu restransa, persoane cu varsta intre

14 - 18 ani. Cu privire la acestea Codul civil prevede doua exceptii:
- minorul care se casatoreste de la 16 ani, dobandeste capacitate de exercitiu
deplina (art. 39 alin. 1 Cod civil);
- minorului de 16 ani i se recunoaste capacitate de exercitiu deplina
(aniticipata), de catre instanta de tutela, pentru motive temeinice (art. 40 Cod civil).
Minorul care a implinit 14 ani are dreptul sa incheie:
- acte juridice cu incuviintarea parintilor sau, dupa caz, a tutorelui, iar in
cazurile prevazute de lege, si cu autorizarea instantei de tutela. Incuviintarea sau
autorizarea poate fi data, cel mai tarziu, in momentul incheierii actului (art. 41 alin.
2 Cod civil);
- singur acte juridice de conservare, acte de administrare care nu il
prejudiciaza, precum si acte de dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si
care se executa la data incheierii lor (art. 41 alin. 3 Cod civil).
Daca minorul a implinit 15 ani poate incheia acte juridice referitoare la
munca, la indeletnicirile artistice sau sportive ori la profesia sa, cu incuviintarea
parintilor sau a tutorelui, precum si cu respectarea dispozitiilor legii speciale daca
este cazul.
In acest caz, minorul exercita singur drepturile si executa tot astfel
obligatiile izvorate din aceste acte si poate dispune singur de veniturile dobandite.
3. persoane cu capacitate de exercitiu deplina - majoratul. Persoana
devine majora la implinirea virstei de 18 ani, cu exceptiile referitoare la:
- minorul care se casatoreste la 16 ani, si care devine major la aceasta varsta.
In cazul in care casatoria este anulata, minorul care a fost de buna - credinta la
incheierea casatoriei pastreaza capacitatea deplina de exercitiu (art. 39 alin. 2).
Dupa criteriul cetateniei, persoanele fizice mai pot fi impartite in:
- persoane fizice de cetatenie romana;
- persoane fizice de cetatenie straina; aceste persoane au alta cetatenie
decat cea romana; aici includem si persoanele cu dubla cetatenie, dintre care nici
una nu este romana;
- persoane fizice fara cetatenie, denumiti apatrizi.
Potrivit Codului civil, cetatenii straini si apatrizii sunt asimilati, in conditiile
legii, cu cetatenii romani, in ceea ce priveste drepturile si libertatile civile (art. 27).

Sectiunea II. 3 Identificarea persoanei fizice

Persoana fizica se identifica prin nume, domiciliu, resedinta, stare
civila. Aceste atribute de identificare se dobandesc in conditiile legii (art. 59 Cod
civil).
Numele cuprinde numele de familie si prenumele (art. 83 Cod civil).
Numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei si poate fi modificat
prin efectul schimbarii starii civile (spre exemplu, ca urmare a casatoriei) in
conditiile prevazute de lege.
Prenumele se stabileste la data inregistrarii nasterii, pe baza declaratiei
de nastere.
Cetatenii romani pot obtine, in conditiile legii, schimbarea pe cale
administrativa a numelui de familie si a prenumelui sau numai a unuia dintre ele
(art. 85 Cod civil).
Domiciliul sau resedinta se poate stabili sau schimba, in mod liber, de
catre cetatenii romani, in tara sau in strainatate, cu exceptia anumitor cazuri
prevazute de lege (art. 86 alin. 1 Cod civil).
O persoana fizica nu poate sa aiba in acelasi timp decat un singur domiciliu
si o singura resedinta, chiar si atunci cand detine mai multe locuinte (daca prin lege
nu se prevede altfel, potrivit art. 86 alin. 2 Cod civil).
Domiciliul persoanei fizice este locul unde isi are principala asezare.
Resedinta persoanei fizice este in locul unde isi are locuinta secundara.
Resedinta va fi considerata domiciliu cand acesta nu este cunoscut. In lipsa de
resedinta, persoana fizica etse considerata ca domiciliaza la locul ultimului
domiciliu, iar daca acesta nu se cunoaste, la locul unde acea persoana se gaseste.
Dovada domiciliului si a resedintei se face cu mentiunile cuprinse in cartea
de identitate (art. 91 Cod civil).
Din perspectiva dreptului afacerilor12, domiciliul este profesional si
ales, si anume:
- domiciliul profesional il are persoana care exploateaza o intreprindere,
adica profesionistul. Acesta are domiciliul si la locul intreprinderii respective, in tot
ceea ce priveste obligatiile patrimoniale ce s-au nascut sau urmeaza a se executa in
acel loc (art. 96 Cod civil);
Codul civil reglementeaz domiciliul la custode sau curator (art. 95) i domiciliul persoanei puse sub
curatel (art. 94).
12

- domiciliul ales este acela pe care partile unui act juridic il pot alege in
vederea exerctarii drepturilor sau executarii obligatiilor nascute din acel act (art. 97
Cod civil).
Starea civila este dreptul persoanei de a se individualiza, in familie si
societate, prin calitatile strict personale care decurg din actele si faptele de stare
civila (art. 98 Cod civil).
Starea civila se dovedeste prin actele de nastere, casatorie si deces intocmite
potrivit legii, in registrele de stare civila, precum si prin certificatele de stare civila
eliberate pe baza acestora (art. 99 alin. 1 Cod civil).
Sectiunea II. 4. Profesionistii persoane fizice/persoane juridice clasificare
S. II. 4. 1. Precizari prealabile
Subiectele raporturilor de dreptul afacerilor sunt:
1. profesionistii comercianti, persoane fizice, persoane juridice (in
principiu, societati comerciale),
2. profesionistii necomercianti (in principiu, persoane care
desfasoara activitati liberale) si
3. persoanele de drept civil, fizice si juridice, care nu au calitatea
profesionisti, la care Codul civil in art. 3 alin. 1face referire astfel ,,alte subiecte
de drept civil,,.
1. Profesionistii comercianti, persoane fizice sunt: persoane fizice
autorizate, intreprindei individuale si intreprinderi familiale. Aceste categorii de
persoane - profesionisti - sunt reglementate de Ordonanta de Urgenta a Guvernului
nr. 44/2008, privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice
autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale13;
Profesionistii comercianti, persoane juridice sunt, in principal: societatile
comerciale, companiile nationale, societatile nationale, regiile autonome,
organizatii cooperatiste, societati cooperative, grupurile de interes economic,
societatile europene, grupurile europene de interes economic. Mentionam cateva
acte normative care reglementeaza aceasta categorie de profesionisti: Legea nr.
31/1990 privind societatile comerciale, republicata si modificata 14; Legea nr.
Publicat n M. Of., Partea I nr. 328 din 25. 04. 2008.
Legea afost republicat n M. Of. Partea I, nr. 1066 din 17. 11. 2004. Ulterior a fost modificat. Ultima
modificare a fost prin O.U.G. nr. 2/2012.
13
14

26/1990 privind la registrul comertului, republicata si modificata 15; Legea nr.

85/2006 privind procedura insolventei, modificata 16; Legea nr. 161/2003 privind
unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a
functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,
numai in privinta grupurilor de interes economic comercianti;
2. Profesionistii necomercianti sunt
- persoanele care exercita, in principal, profesii liberale: avocati (cu
cabinet individual), farmacisti, medici (cu cabinet medical individual), experti
contabili, contabili autorizati, executori judecatoresti, mediatori, ziaristi, notari
etc (potrivit art. 1 alin. 2 O.U.G. nr. 44/2008); Aceste categorii de persoane isi
desfasoara activitatea fie:
a) ca persoane fizice autorizate care nu au calitatea de comercianti; fie
b) ca societati simple reglementate de Codul civil, spre exemplu,
societatea civila medicala, societatea civila de avocatura, societatea civila
profesionala de practicieni in insolventa etc;
- unele grupuri de interes economic, deoarece potrivit Legii nr.
161/2003 aceste entitati juridice pot avea sau nu calitatea de comercianti;
- persoanele care desfasoara activitati economice pentru care legea a
instituit un regim juridic special, anumite restrictii de desfasurare sau alte
interdictii (art. 1 alin. 3 O.U.G. nr. 44/2008);
- unele institutii publice, spre exemplu: spitale, universitati, teatre,
autoritati publice de reglementare, supraveghere si control (C.S.A, C.N.V.M.
B.N.R).
- organizatii non- guvernamentale, spre exemplu: asociatii si fundatii
(O.G. 26/2000, Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea O.G. 26/2000), cluburi
sportive, culte religioase.
3. alte persoane de drept civil sunt:
- persoanele fizice, care nu au calitatea de profesionisti,
- persoanele juridice de drept public: statul, unitatile administrativ
teritoriale (oras, judet, comuna), Parlamentul Romaniei (puterea legislativa),
Banca Nationala a Romaniei, Organismele puterii executive (Administratia
Prezidentiala si Presedintele Romaniei, Guvernul Romaniei, Ministerele,
Institutia prefecturii, Institutiile publice, Misiunile diplomatice si consulare),
15
16

Modificat prin Legea nr. 84/2010, Publicat n M. Of., nr. 323 din 17. 05. 2010
Modificat prin O.U.G. nr. 86/2006 publicat n M.Of. din 22. 11. 2006.
10

Organele autoritatii judecatoresti (Inalta Curte de Casatie si Justitie, Consiliul

Superior al Magistraturii, Curtile de Apel, Tribunalele, Ministerul Public), Curtea
Constitutionala, Curtea de Conturi, partidele politice17;
- persoanele juridice de drept privat: asociatii de proprietari18,
sindicatele19, patronatele20.
S. II. 4. 2. Delimitari ale notiunilor
Pornind de la definitia prevazuta de Codul civil (art. 3 alin. 2) cu privire
la notiunea de profesionist ,,sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaza
o intreprindere,,. Rezulta, in principal ca, potrivit Codului civil, distinctia dintre
profesionisti si celelalte persoane de drept civil este faptul ,,exploatarii unei
intreprinderi,,.
Constituie exploatarea unei intreprinderi exercitarea sistematica, de catre
una sau mai multe persoane, a unei activitati organizate, ce consta in
producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau servicii, indiferent
daca are sau nu ca scop obtinerea de profit (art. 3 alin. 3 Cod civil).
Distinctia dintre profesionistii comercianti si profesionistii
necomercianti, este in principal, cerinta inregistrarii la Oficiul registrului
comertului a comerciantilor profesionisti, in timp ce profesionistii
necomerciantii, care, in principal, desfasoara activitati liberale, se autorizeaza la
un corp profesional.
Profesionistii necomercianti sunt, in principal, persoanele care desfasoara
activitati liberale. Formele de exercitare a profesiilor liberale cu drept de libera
practica, se desfasoara:
- in regim independent, prin infiintarea de cabinete individuale, cabinete
asociate, societati simple (civile) profesionale21,
- sau in regim salarial, prin incheierea unor contracte individuale de
munca cu beneficiarul serviciului de liberal.
In vederea desfasurarii acestor activitati economice (liberale) este necesara
indeplinirea unor conditii de pregatire profesionala si/sau de atestare a pregatirii
Legea nr. 14/2003 privind finanarea activitii partidelor politice i a companiilor electorale.
Legea nr. 230/2007 privind nfiinarea, organizarea i funcionarea asociailor de proprietari.
19
Legea nr. 54/2003 privind sindicatele.
20
Legea nr. nr. 356/2001 privind patronatele.
21
Codul civil reglementeaz societile simple n art. 1892, acestea fiind societile civile potrivit
reglementrii anterioare din vechiul cod civil.
17
18

11

profesionale (art. 8 alin. 3 O.U.G. 44/2008).

Atributul organizarii si inregistrarii formelor de exercitare a
profesiunilor
liberale
reprezinta
prerogative
exclusive
ale
organizatiilor/corpurilor profesionale, care, prin mecanisme proprii
profesiunilor pot selecta si autoriza formele de exercitare ale profesiunilor
liberale. De asemenea, raspunderea prestatorului pentru serviciile profesionale
formeaza obiectul conceptului de asigurare de raspundere civila profesionala/
pentru culpa profesionala;
Prin urmare profesionistii care desfasoara activitai liberale se
autorizeaza la un corp profesional, spre exemplu, expertii contabili si contabilii
autorizati la CECCAR (Corpul expertilor contabili si contabililor autorizati),
farmacistii la Colegiul farmacistilor, medicii la Colegiul medicilor, executorii
judecatoresti la Corpul executorilor judecatoresti, psihologii la Colegiul
psihologilor etc.
Corpurile sau organizatiile profesionale sunt foruri profesionale
recunoscute, entitati independente de autoritatile statului, specializate, autorizate
sa functioneze prin legi organice, conduse de catre personalitati unanim
recunoscute ale profesiunii respective, care reglementeaza unitar exercitarea unei
profesiuni (liberale), necomerciale.
Profesionistii necomercianti care desfasoara activitati liberale in regim
independent isi exercita profesia sub forma juridica de:
- persoane fizice autorizate, care se inregistreaza la registrul comertului,
fara a deveni comercianti prin aceasta, deoarece O.U.G. 44/2008 prevede expres
ca PFA poate fi comerciant sau nu, potrivit art. 20,
- societati simple (civile): de avocatura, ale medicilor, de contabili experti,
autorizati etc. Societatile simple se constituie, exclusiv, potrivit Codului civil nu
dobandesc personalitate juridica, decat daca asociatii doresc acest lucru, printr-un
act de modficare a contractului de societate, indicand in mod expres forma
juridica a acesteia punand de acord toate clauzele sale cu dispozitiile legale
aplicabile societatii nou- infiintate. In acest caz societate se inregistreaza la
registrul comertului, iar activitatea liberala ce formeaza obiectul de activitate va
trebui autorizata la un corp profesional.
Referitor la asociatii si fundatii, acestea dobandesc personalitate juridica
prin inscrierea sa la Registrul asociatiilor si fundatiilor aflat la grefa judecatoriei
12

in a carei circumscritie teritoriala isi are sediul (art. 17 alin. 2 O. G. nr. 26/2000)
S. II. 5. Profesionistii comercianti persoane fizice
Profesionistii comercianti sunt:
1. persoane fizice, potrivit art. 4 din O.U.G. nr 44/2008, care pot
desfasura activitatile economice dupa cum urmeaza :
a) individual si independent, ca persoane fizice autorizate. Persoana
fizica autorizata, potrivit art 20 alin. 1, din O.U.G. nr. 44/2008, poate avea, sau
nu, calitatea de comerciant.
b) ca intreprinzatori titulari ai unei intreprinderi individuale;
Intreprinzatorul persoana fizica titular al intreprinderii individuale este
comerciant persoana fizica de la data inregistrarii sale in registrul comertului
c) ca membri ai unei intreprinderi familiale. Intreprindera familiala se
inregistreaza la registrul comertului, data de la care membrii acesteia devin
comercianti persoane fizice.
2. persoane juridice, potrivit art. art 1 alin. 2 din Legea nr. 26/1990,
regiile autonome, societatile comerciale, companiile nationale si societatile
nationale, regiile autonome si organiztiile cooperatiste, respectiv, societatile
cooperative. Sintetizand dispozitiile corespunzatoare din actele normative
enuntate mai sus comerciantii sunt:
- societatile comerciale, companiile natioanle, societatile nationale
(Legea nr. 31/1990 si 26/1990, modificate);
- regiile autonome, infiintate prin reorganizarea unitatilor economice de
stat, potrivit Legii nr. 15/1990 modificata - in ramurile strategice ale economiei
nationale22. Regiile autonome sunt persoane juridice care functioneaza pe baza de
gestiune economica si autonomie financiara;
- organizatiile cooperatiste23, au personalitate juridica si isi desfasoara
activitatea pe baza principiilor gestiunii economice. Organizatiile cooperatiste
desfasoara activitate de producere si desfacere de marfuri si de prestari servicii;
- societatile cooperative, potrivit Legii nr 1/2005 privind organizarea si
functionarea cooperatiei24;
A se vedea, H.G. 266/1993, privind ramurile i domeniile n care funcioneaz regii autonome de
interes naional (M. Of. Partea I, nr. 156/1993); i O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor
autonome (M. Of. Partea I, nr. 125/1997)
23
A se vedea, Legea nr. 566/2004, privind cooperaia agricol (M. Of. Partea I, nr. 1236/2004); O.U.G.
97/2000, privind organizaiile cooperatise de credit (M. Of. Partea I, nr. 330/2000);
24
M. Of. Partea I, nr. 172/2005;
22

13

- grupurile de interes economic reprezinta o asociere de persoane fizice

sau juridice in scopul inlesnirii sau dezvoltarii activitatii economice a membrilor
sai, precum si al imbunatatirii rezultatelor activitatii respective (art. 118 alin. 1
din Legea nr. 161/2003. Grupul de interes economic are personalitate juridica;
poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant.
- persoanele fizice, potrivit O. U. G. nr 44/2008, si anume, persoane fizice
autorizate, intreprinzatori titulari ai unei intreprinderi individuale, membrii ai
unei intreprinderi familiale
S. II. 5.1. Comerciantul persoana fizica autorizata (PFA)
Comerciantul persoana fizica autorizata denumita prescurtat PFA desfasoara orice forma de activitate economica permisa de lege, folosind in
principal forta sa de munca si aptitudinile sale profesionala (art. 2, pct. i si art. 19
alin. 1, din O.U.G. nr. 44/2008).
Activitatea economica este activitatea agricola, industriala, comerciala,
desfasurata pentru obtinerea unor bunuri sau servicii a caror valoare poate fi
exprimata in bani care sunt destinate vanzarii ori schimbului pe pietele organizate
sau unor beneficiari determinati ori determinabili, in scopul obtinerii unui profit
(art. 2 lit. a din O.U. G. nr. 44/2008)
PFA este obligata sa solicite inregistrarea in registrul comertului si autorizarea
functionarii, inainte de inceperea activitatii eonomice.
PFA are urmatoarele prerogative :
poate colabora cu alte persoane fizice autorizate, intreprinzatori persoane
fizice titulari ai unor intreprinderi individuale sau reprezentanti ai unor
intreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea
unei activitati economice, fara ca aceasta sa ii schimbe statutul juridic dobandit
potrivit prezentei sectiuni (art. 16 din O.U.G. nr. 44/2008). Aceasta colaborare
trebuie sa se faca in scopul exercitarii actvitatii pentru care a fost autorizata (art. 16
din O.U.G. nr. 44/2008).
poate cumula calitatea de persoana fizica autorizata cu cea de salariat al
unei terte persoane care functioneaza atat in acelasi domeniu, cat si intr-un alt
domeniu de activitate economica decat cel pentru care PFA este autorizata.
poate cere ulterior schimbarea statutului juridic dobandit si autorizarea
ca intreprinzator persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale.
14

 are dreptul sa angajeze cu contract de munca terte persoane pentru

desfasurarea activitatii pentru care a fost autorizata si nici nu va fi considerata un
angajat al unor terte persoane cu care colaboreaza, in conditiile prevazute de art. 16
din O.U.G. nr. 44/2008, chiar daca colaborarea este exclusiva.
PFA este asigurata in sistemul public de pensii si asigurari si alte drepturi de
asigurari sociale si are dreptul de a fi asigurata in sistemul asigurarilor sociale de
sanatate si al asigurarilor pentru somaj.
PFA ii este interzis sa cumuleze si calitatea de intreprinzator persona
fizica titular al unei intreprinderi individuale.
Raspunderea PFA.
PFA raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune,
daca acesta a fost constituit, si in completare cu intreg patrimoniul sau.
daca are calitatea de comerciant, in caz de insolventa, PFA va fi supusa
procedurii simplificate prevazuta de Legea nr. 85/2006. Orice persoana
interesata pote face dovada calitatiide comerciant in cadrul procedurii insolventei
sau separate, prin actiune in constatare, daca justifica un interes legitim.
daca PFA nu are calitatea de comerciant, creditorii isi vor executa
creantele impotriva acesteia in conditiile dreptului comun.
Incetarea activitatii PFA. Potrivit art. 21 alin. 1, PFA isi inceteaza
activitatea si este radiata din registrul comertului in urmatoarele cazuri:
a) prin deces;
b) prin vointa acesteia;
c) la cererea unei persoane fizice sau juridice prejudiciata ca efect al unei
inmatriculari ori printr-o mentiune in registrul comertului. Radierea inregistrarii
pagubitoare, se cere in tot sau numai cu privire la anumite elelmente ale acesteia,
in cazul in care prin hotarari judecatoresti irevocabile au fost desfiintate in tot sau
in parte sau modificate actele care au stat la baza inregistrarii cu privire la care se
solicita radierea, daca prin hotarare judecatoreasca nu a fost dispusa mentionarea in
registrul comertului (art. 25 alin. 1).
Cererea de radiere, insotita de copia certificata pentru conformitate cu
originalul actelor doveditoare, dupa caz, se depune la oficiul registrului
comertuluide pe langa tribunalul unde isi are sediul profesional, de catre orice
persoana interesata

15

S. II. 5. 2. Comerciantul - intreprinzator persoana fizica titular al

intreprinderi individuale
Intreprinderea individuala este intreprinderea economica, fara
personalitate juridica, organizata de un intreprinzator 25.
Intreprinzatorul persoana fizica titular al intreprinderii individuale este
este comerciant persoana fizica de la dat inregistrarii in registrul comertului.
Prin inregistrarea in registrul comertului intreprinderea individuala nu
dobandeste personalitate juridica.
Prerogativele comerciantului persoana fizica titular al unei
intreprinderi individuale. Intreprinzatorul persoana fizica:
poate angaja terte persoane cu contract individual de munca,
inregistrat la inspectoratul teritorial de munca, in calitate de angajator persoana
fizica, potrivit legii, pentru organizarea si exploatarea intreprinderii sale;
poate colabora cu alte persoane PFA, cu alti intreprinzatori persoane
fizice titulari ai unor intreprinderi individuale sau reprezentanti ai unor
intreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuatrea unei
activitati economice, fara ca aceasta sa ii schimbe statutul juridic dobandit.
Intreprinzatorul persoana fizica titular al intreprinderii individuale nu va fi
considerat un angajat al unor terte persoane cu care colaboreaza, in conditiile
prevazute mai sus chiard aca colaborarea este exclusiva.
poate cumula si calitatea de salariat al unei terte persoane care
functioneaza in acelasi domeniu, ca si intr-un alt domeniu de activitate decat cel in
care si-a organizat intreprinderea individuala.
Intreprinzatorul persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale este
asigurat in sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si are
dreptul de a fi asigurat in sistemul asigurarilor sociale de sanatate si al asigurarilor
pentru somaj.
Raspunderea intreprinzatorului persoana fizica titular al unei
intreprinderi individuale:
raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca
ntreprinderea economic este activitatea economic desfurat n mod organizat, permanent i
sistematic, combinnd resurse financiare, fora de munc atras, materii prime, mijloace logistice i
informaie, pe riscul ntreprinztorului, n cazurile i n condiiile prevzute de lege (art. 2 lit. f. din
O.U.G. nr. 44/2008).
25

16

acesta a fost constituit, si in completare cu intreg patrimoniul sau.

in caz de insolventa, va fi supus procedurii simplificate prevazute de
Legea nr. 85/2006.
Incetarea activitatii intreprinzatorului persoana fizica titular al unei
intreprinderi individuale.
Potrivit art. 27 alin. 1, intreprinzatorul persoana fizica titular al unei
intreprinderi individuale isi inceteaza activitatea si este radiat din registrul
comertului in urmatoarele cazuri:
a) prin deces;
b) prin vointa acesteia
c) la cererea unei persoane fizice sau juridice prejudiciata ca efect al unei
inmatriculari ori printr-o mentiune in registrul comertului. Radierea inregistrarii
pagubitoare, se cere in tot sau numai cu privire la anumite elelmente ale acesteia,
in cazul in care prin hotarari judecatoresti irevocabile au fost desfiintate in tors au
in parte sau modificate actele care au stat la baza inregistrarii cu privire la care se
solicita radierea, daca prin hotarare judecatoreasca nu a fost dispusa mentionarea in
registrul comertului (art. 25 alin. 1).
Cererea de radiere, insotita de copia certificata pentru conformitate cu
originalul a actelor doveditoare, dupa caz, se depune la oficiul registrului
comertului de pe langa tribunalul unde isi are sediul profesional, de catre orice
persoana interesata.
In cazul in care intreprinzatorul decedeaza, mostenitorii pot continua
intreprinderea, daca isi manifesta vointa, printr-o declaratie autentica, in termen de
6 luni de la data dezbaterii succesiunii. Daca sunt mai multi mostenitori, acestia isi
vor desemna un reprezentant, in vederea continuarii activitatii economice ca
intreprindere familiala.
Activitatea va putea fi continuata sub aceeasi firma, cu obligatia de
mentionare in cuprinsul acelei firme a calitatii de succesor.
S. II. 5. 3. Intreprinderea familiala
Intreprinderea familiala este intreprinderea economica, fara personalitate
juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica impreuna cu familia sa (art.
2 lit. h, din O.U.G. nr. 44/2008).
Intreprinderea familiala este constituita din 2 sau mai multi membri ai unei familii.
Familia, este compusa din sotul, sotia, copii acestora care au implinit varsta
17

de 16 ani la data autorizarii intreprinderii familiale, rudele si afinii pana la gradul al

patrulea inclusiv (art. 2 lit. d, din O.U.G. nr. 44/2008).
Constiuirea intreprinderii familiale.
Intreprinderea familiala se constituie in baza unui acord de constituire intre
membrii familiei. Acordul de constituire imbraca forma scrisa, ca o conditie de
valabilitate.
Acordul de constituire trebuie sa cuprinda clauze referitoare la:
numele si prenumele membrilor si a reprezentantului;
data intocmirii acestuia;
participarea fiecarui membru la intreprindere, conditiile participarii;
cotele procentuale in care vor imparti veniturile nete ale intreprinderii;
raporturile dintre membrii intreprinderii familiale;
conditiile de retragere.
Lipsa uneia din stipulatiile prevazute mai sus atrage nulitatea absoluta a
acordului.
Intreprinderea familiala nu are patrimoniu propriu si nu dobandeste
personalitate juridica prin inregistrarea in registrul comertului, dar, prin
acordul de constituire a intreprinderii familiale, membrii acesteia, pot stipula
constituirea unui patrimoniu de afectatiune.
Patrimoniul de afectatiune reprezinta totalitatea bunurilor, drepturilor si
obligatiilor a membrilor intreprinderii familiale (dupa caz, a persoanei fizice
autorizate sau a titularului intreprinderii individuale) afectate scopului exercitarii
unei activitati economice, constituita ca o fractiune distincta a patrimoniului
membrilor intreprinderii familiale (dupa caz, a persoanei fizice autorizate sau a
titularului intreprinderii individuale) separata de gajul general al creditorilor
personali ai acestora.
Prin acordul de constituire sau printr-un act aditional la acesta se vor stabili
cotele de participare a membrilor la constituirea patrimoniului de afectatiune.
Daca membrii intreprinderii convin in unanimitate cotele de participare pot fi
diferite de cele prevazute pentru participarea la veniturile nete sau la piederile
intreprinderii.
Statutul membrilor intreprinderii familiale
Membrii intreprinderii familiale sunt comercianti persoane fizice de la
data inregistrarii acesteia in registrul comertului.
18

Acestia raspund solidar si indivizibil pentru datoriile contractate de

reprezentant in exploatarea intreprinderii cu patrimoniul de afectatiune, daca
acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul, corespunzator
cotelor de participare.
Prerogativele membrilor intreprinderii familiale sunt :
pot fi simultan PFA sau titulari ai unor intreprinderi individuale ;
pot cumula si calitatea de salariat al unei terte persoane care functioneaza
atat in acelasi domeniu, cat si intr-un alt domeniu de activitate economica decat cel
in care si-au organizat intreprinderea familiala.
Actele de dispozitie asupra bunurilor afectate activitatii intreprinderii
familiale se vor lua cu acceptul majoritatii simple a membrilor intreprinderii,
cu conditia ca aceasta majoritate sa includa si acordul proprietarului bunului care
face obiectul actului.
Membrii unei intreprinderi familiale sunt asigurati in sistemul public de
pensii si alte drepturi de asigurari sociale si au dreptul de a fi asigurati in sistemul
asigurarilor sociale de sanatate si al asigurarilor pentru somaj
Interdictii. Intreprinderea familiala nu are dreptul sa angajeze terte
persoane cu contract de munca.
Statutul reprezentantului intreprinderii familiale
Reprezentantul intreprinderii familiale este desemnat prin acordul de
constituire.
Reprezentantul va gestiona interesele intreprinderii familiale si va lua
deciziile privind gestiunea curenta a acesteia in temeiul unei procuri speciale,
sub forma unui inscris sub semnatura privata. Procura speciala se semneaza de toti
membrii intreprinderii care au capacitate de exercitiu si reprezentantii legali ai
celor cu capacitate de exercitiu restransa.
Actele prin care se dobandesc bunuri pentru activitatea intreprinderii
familiale se incheie de reprezentant fara autorizarea prealabila a membrilor,
daca valoarea bunului cu privire la care se incheie actul nu depaseste 50% din
valoarea bunurilor care au fost afectate intreprinderii si a sumelor de bani
aflate la dispozitia intreprinderii la data actului. Bunurile dobandite sunt
coproprietatea membrilor.
Prin reprezentantul sau, intreprinderea familiala, poate colabora cu alte
persoane fizice autorizate ca PFA, intreprinzatori persoane fizice titulari ai unor
19

intreprinderi individuale sau reprezentanti ai unor intreprinderi familiale ori cu alte

persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activitati economice, fara ca
aceasta sa-i schimbe statutul dobandit. Colaborarea se face numai in scopul
exercitarii activitatii pentru care intreprinderea familiala a fost autorizata.
Incetarea activitatii intreprinderii familiale
Intreprinderea familiala isi inceteaza activitatea si este radiata din registrul
comertului in urmatoarele cazuri :
mai mult de jumatate din membrii acesteia au decedat ;
mai mult de jumatate dintre membrii intreprinderii cer incetarea acesteia
sau se retrag din intreprindere;
la cererea unei persoane fizice sau juridice prejudiciata ca efect al unei
inmatriculari ori printr-o mentiune in registrul comertului. Radierea inregistrarii
pagubitoare, se cere in tot sau numai cu privire la anumite elelmente ale acesteia,
in cazul in care prin hotarari judecatoresti irevocabile au fost desfiintate in tot sau
in parte sau modificate actele care au stat la baza inregistrarii cu privire la care se
solicita radierea, daca prin hotarare judecatoreasca nu a fost dispusa mentionarea in
registrul comertului (art. 25 alin. 1).
Cererea de radiere, insotita de copia certificata pentru conformitate cu
originalul a actelor doveditoare, dupa caz, se depune la oficiul registrului
comertului de pe langa tribunalul unde isi are sediul profesional, de catre orice
persoana interesata.
S. II. 6. Conditiile impuse profesionistului persoana fizica in vederea
dobandirii calitatii de comerciant
Conditiile impuse comerciantului persoana fizica sunt de doua feluri:
a) conditii necesare protejarii persoanei interesate in realizarea
activtatilor economice referitoare la capacitate juridica a persoanei
respective;
b) conditii necesare protejarii intereselor generale, care se refera la cauze de
incapacitate sau incompatibilitate;
c) conditii necesare pentru desfasurarea activitatii referitoare la exploatarea
unei intreprinderi.
Conditiile impuse profesionistului comerciant persoana fizica rezulta din
urmatoarele dispozitii legale:
20

1. persoana fizica trebuie sa aiba capacitatea juridica ceruta de lege,

respectiv capacitatea deplina de exercitiu, varsta de 18 ani (art. 8 pct. 1 O.U.G.
44/2008), cu exceptia membrilor intreprinderii familiale carora legea le solicita
varsta de 16 ani la data cererii solicitarii inregistrarii intreprinderii respective;
Potrivit art. 8 pct. 1, lit. a, din O.U.G. nr. 44/2008 pot desfasura activitati
economice in formele prevazute de prezenta ordonanta26, persoanele fizice care au
implinit varsta de 18 ani, respectiv, persoanele fizice care solicita autorizarea
pentru desfasurarea de activitati economice ca PFA, ca intreprinzator titular de
intreprindere individuala si ca reprezentant al intreprinderii familiale. Pentru
membrii intreprinderii familiale legea solicita implinirea varstei de 16 ani la
data solicitarii autorizarii.
Nu au capacitatea de a fi comercianti:
minorul cu capacitatea de exercitiu restransa (14-18 ani). Poate incheia insa
anumite acte juridice, de la varsta de 16 ani pentru care nu are nevoie de
incuviintarea prealabila a reprezentantului legal.
interzisii judecatoresti, deoarece sunt lipsiti de capacitate de exercitiu,
neavand discernamantul faptelor pe care le realizeaza datorita starii de alienatie
mintala.
Prin urmare:
comerciantii persoane fizice pot presta activitatea economica in mod
independent numai de la varsta de 18 ani, la aceasta varsta dobandind capacitatea
comerciala.
persoanele fizice pot presta activitati in cadrul intreprinderii familiale de la
varsta de 16 ani in calitate de membrii ai acesteia, cu conditia sa nu aiba calitatea
de reprezentanti ai acelei intreprinderi familiale. In cadrul intreprinderilor familiale
se regasesc comercianti persoane fizice, care pot avea varsta intre 16-18 ani.
Femeia si barbatul, casatoriti inainte de 18 ani chiar daca au dobandit
capacitate de exercitiu deplina prin casatorie, nu pot dobandi si capacitatea
comerciala. Daca mosteneste insa un fond de comert pe cale succesorala,
dobandeste calitatea de comerciant, dar fara sa aiba dreptul sa indeplineasca
activitatile economice. In situatie similara se gaseste orice minor care dobandeste
un fond de comert pe cale succesorala.
Teoretic aceste persoane nu sunt incapabile cu privire la exercitarea
PFA, ntreprinztorul persoana fizic titular al ntreprinderii individuale, membrii ntreprinderii
familiale.
26

21

comertului, practic, insa este greu de imaginat posibilitatea de a exercita activitati

comerciale.
1. a. Incompatibilitati. Nu pot fi comercianti, datorita functiei pe care o
detin:
- parlamentarii,
- functionarii publici in conditiile impuse de statutul propriu, potrivit Legii
nr. 188/199927,
- magistratii (judecatorii si procurorii),
- militarii etc.
Nu pot fi comercianti, datorita profesiei, acele persoane care exercita
profesiuni liberale: avoctii, notarii, medicii. Activitatea pe care o desfasoara nu
are caracter speculativ, chiar daca obtin castig.
De asemenea, O.U.G. nr. 44/2008 stabileste expres ca prevederile acesteia
nu se aplica acelor activitati economice pentru care legea a instituit un regim
juridic special, anumite restrictii de desfasurare sau alte interdictii.
1. b. Decaderi. Sunt decazute din dreptul de a fi comercianti persoanele
care au fost condamnate penal pentru una dintre faptele (infractiunile) prevazute
de lege (art. 1 lit. i Legea nr. 12/1990 modificata). Trebuie sa existe o hotarare
judecatoreasca (de condamnare) in acest sens.
Totodata O.U.G. nr. 44/2008 art. 8 pct. 1, lit. b prevede ca o persoana are
dreptul sa desfasoare activitati economice - ca PFA, ca intreprinzator persoana
fizica titular al intreprinderii individuale, sau ca reprezentant, respectiv, membru
intr-o intreprindere familiala daca a savarsit fapte sanctionate de legile
financiare, vamale si cele care privesc disciplina financiar-fiscala, de natura
celor care se inscriu in cazierul fiscal.
1. c. Interdictii. Interdictiile pot fi legale si conventionale.
Interdictiile legale se refera la anumite activitati care nu pot face
obiectul comertului privat (particular) si care sunt monopol de stat (prelucrarea
tutunului, prospectarea si extractia carbunelui, a minereurilor feroase) sau activitati
care sunt considerate infractiuni (fabricarea sau comercializarea unor droguri sau
narcotice in alt scop decat de medicament).
interdictiile conventionale sunt stabilite sub forma clauzelor inserate
in contract si produc efecte numai intre partile constractante.
27

Legea funcionarului public, republicat n data de 22. 03. 2004.

22

Exemplificam in acest sens:

clauze de exclusivitate prin care un distribuitor se obliga fata de
producator sa nu vanda decat anumite produse in speta, cele fabricate de
producator. Spre exemplu ,,agentul nu poate negocia si nu poate incheia, pe
contul sau, fara consimtamantul expres al comitentului, in regiunea determinata
prin contract, operatiuni de comert concurente privind bunuri si /sau servicii
similare celor care fac obiectul contractului de agentie,,;
clauze de nonconcurenta cu privire la comerciantul agent comercial
permanent, caruia i se impune o anumita restrangere de activitate prin aceasta
clauza.
2. exercitarea sistematica a unei activitati organizate (producere,
administrare ori instrainare de bunuri sau prestarea de servicii) de productie,
comert sau prestari servicii, cu titlu de profesiune (art. 3 alin. 3 Cod civil
coroborat cu art. 9 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii
nr. 287/2009 privind Cod civil);
Persoana fizica trebuie sa detina calificarea pregatirea profesionala
sau, dupa caz, experienta profesionala necesara pentru a desfasura activitatea
economica pentru care se solicita autorizatia.
Calificarea se poate dovedi cu urmatoarele acte28:
1. diploma, certificatul sau adeverinta de absolvire a unei institutii de
invatamant preuniversitar sau universitar,
2. certificat de calificare profesionala sau a unei forme de pregatire
profesionala, organizata in conditiile legii, in vigoare la data eliberarii acestuia,
3. certificat de competenta profesionala,
4. cartea de mestesugar,
5. carnetul de munca al solicitantului,
6. declaratia de notorietate cu privire la abilitatea de a desfasura activitatea
pentru care se solicita autorizarea, eliberata de primarul localitatii respective in
mod gratuit in cazul meseriilor traditionale artizanale,
7. atestatul de recunoastere a calificarii si/sau de echivalare pentru
persoanele fizice care au dobandit calificarea in strainatate,
8. atestatul de recunoastere a calificarii dobandite in strainatate, in afara
sistemului de invatamant,
28

A se vedea Anexa la O.U.G. nr. 44/2008.

23

9. orice alte dovezi care sa ateste experienta profesionala.

3. activitatea profesionistului comerciant, considerata activitate
economica, trebuie sa aiba drept scop obtinerea de profit excluzandu-se in
principal activitatea nelucrativa (art. 2 lit. a, din O.U.G. nr 44/2008);
4. activitatea economica desfasurata in mod organizat, permanent si
sistematic, sa fie realizata pe riscul intreprinzatorului (art. 2 lit. f din O.U.G.
nr. 44/2008);
O.U.G. nr. 44/2008 reglementeaza pentru prima data in Romania,
patrimoniul de afectatiune ca fiind o fractiune distincta a patrimoniului (bunuri
drepturi si obligatii) unei PFA, titularului de intreprindere individuala, membrilor
intreprinderii familiale afectata scopului exercitarii activitatii economice separata
de gajul general al creditorilor persoanli ai acestora.
Raspunderea nelimitata este caracteristica pentru comerciantul persoana
fizica ( PFA, intreprinzator tiular de intreprindere individuala). El raspunde cu
patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit, si in completare cu
patrimoniul sau, adica cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si
viitoare care se gasesc in patrimoniul acestuia.
In cazul membrilor intreprinderii familiale legea instituie pe langa
raspunderea nelimitata (cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost
constituit, si in completare cu patrimoniul sau propriu) si raspunderea solidara
si indivizibila pentru datoriile contractate de reprezentantul intreprinderii
familiale.
Creditorii ale caror creante izvorasc din activitatile economice ale
comerciantului se afla in concurs si pe aceeasi pozitie cu ceilalti creditori ai
comerciantului, creditori ale caror creante izvorasc din acte civile.
5. nu au savarsit fapte sanctionate de legile financiare, vamale si cele
care privesc disciplina financiar- fiscala, de natura celor care se inscriu in
cazierul fiscal (art. 8 lit. b, O.U.G. 44/2008);
6. au un sediu profesional declarat (art. 8 lit. c, conform art. 9 alin. 2,
O.U.G. 44/2008);
Pentru stabilirea sediului profesional este necesar ca PFA, titularul de
intreprinderii individuale sau oricare alt membru al intreprinderii familiale, de la
caz la caz, sa detina un drept de folosinta asupra imobilului la adresa caruia acesta
este declarat. Dreptul de folosinta poate avea ca temei juridic un contract de
vanzare-cumparare, testament, caz in care comerciantul este proprietar, sau cun
24

contract de locatiune caz in care comerciantul este locatar.

Desfasurarea activitatilor economice prin intermediul unui sediu permanent
de catre cetatenii altor state membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului
Economic European se realizeaza cu respectarea reglementarilor in vigoare privind
sediul permanent.
7. declaratia pe propria raspundere ca indeplineste conditiile de
functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul, sanitar-veterinar,
protectiei mediului, si al protectiei muncii (art. 8 lit. d, O.U.G. nr. 44/2008);
8. sa fie inregistrat in registrul comertului si autorizat potrivit legilor in
vigoare (art. 7 pct. 1, O.U.G. nr. 44/2008). Inregistrarea la oficiul registrul
comertului este elementul ce distinge profesionistul comerciant de profesionistul
necomerciant.
Potrivit art. 8 pct. 1 lit. d ,,comerciantul trebuie sa declare pe propria
raspundere ca indeplineste conditiile de functionare prevazute de legislatia
specifica in domeniul sanitar, sanitar veterinar, protectiei mediului si al
protectiei muncii. Indeplinirea conditiilor de functionare se face potrivit art. 5, 15
si urmatoarele din Legea nr. 359/2004, privind simplificarea formalitatilor de
inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale (in
cazul nostru, ca urmare a O.U.G. nr. 44/2008, PFA, intreprinzator individual,
intreprindere familiala), persoanelor fizice, inregistrarea fiscala a acestora, precum
si la autorizarea persoanelor juridice, cu modificarile ulterioare, atat pentru sediu
profesioanl, pentru fiecare punct de lucru, cat si pentru activitatile
desfasurate in afara sediului profesional sau a punctelor de lucru.
Cererea de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a
functionarii se depune la registrul comertuluide pe langa tribunalul din
judetul in care solicitantul isi stabileste sediul profesional (art. 12 pct. 1, O.U.G.
nr. 44/2008). Cererea mentionata va fi insotita de :
A. documentatia de sustinere a cererii de inregistrare in registrul
comertului si autorizare a functionarii PFA, care cuprinde (anexa din O.U.G.
nr. 44/2008):
1. carte de identitate sau pasaport, fotocopie certificata olograf de catre
titular privind conformitatea cu originalul;
2. document care sa ateste drepturile de folosinta asupra sediului
profesional, precum contract de inchiriere, comodat certificat de mostenitor,
contractd e vanzare-cumparare, declaratie de luare in spatiusau orice alt act
25

juridic carecofera dreptul de folosinta etc. copie legalizata;

3. declaratie pe propria raspundere care sa ateste indeplinirea conditiilor
legale de functionare prevazuta de legislatia speciala din domeniul sanitar, sanitaveterinar, protectiei mediului si protectiei muncii;
4. fotocopii certficate olograf de pe documentele care atesta pregatirea
profesioanla, daca aceasta este ceruta, potrivit unor prevederi speciale;
5. fotocopii certficate olograf de pe documentele care atesta experienta
profesioanla, daca este cazul;
B. documentatia de sustinere a cererii de inregistrare in registrul
comertului si autorizare a functionarii a intreprinderii individuale, care
cuprinde (anexa din O.U.G. nr. 44/2008):
1. carte de identitate sau pasaport al titularului intreprinderii individualefotocopie certificata olograf de catre titular privind conformitatea cu originalul;
2. document care sa ateste drepturile de folosinta asupra sediului
profesional, precum contract de inchiriere, comodat certificat de mostenitor,
contractd e vanzare-cumparare, declaratie de luare in spatiusau orice alt act
juridic carecofera dreptul de folosinta etc. copie legalizata;
3. declaratie pe propria raspundere care sa ateste indeplinirea conditiilor
legale de functionare prevazuta de legislatia speciala din domeniul sanitar, sanitaveterinar, protectiei mediului si protectiei muncii;
4. fotocopii certficate olograf de pe documentele care atesta pregatirea
profesioanla, daca aceasta este ceruta, potrivit unor prevederi speciale;
5. fotocopii certficate olograf de pe documentele care atesta experienta
profesioanla, daca este cazul;
C. documentatia de sustinere a cererii de inregistrare in registrul
comertului si autorizare a functionarii a intreprinderii individuale, care
cuprinde (anexa din O.U.G. nr. 44/2008):
1. carte de identitate sau pasaport al fiecarui membru - fotocopie certificata
olograf de catre titular privind conformitatea cu originalul ;
2. document care sa ateste drepturile de folosinta asupra sediului
profesional, precum contract de inchiriere, comodat certificat de mostenitor,
contractd e vanzare-cumparare, declaratie de luare in spatiusau orice alt act
juridic carecofera dreptul de folosinta etc. copie legalizata;
3. declaratie pe propria raspundere a reprezentantului, care sa ateste
indeplinirea conditiilor legale de functionare prevazuta de legislatia speciala din
26

domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protectiei mediului si protectiei muncii;

4. fotocopii certficate olograf de pe documentele care atesta pregatirea
profesioanla, daca aceasta este ceruta, potrivit unor prevederi speciale;
5. fotocopii certficate olograf de pe documentele care atesta experienta
profesioanla, daca este cazul;
6. acordul de constituire incheiat de membrii familiei in forma scrisa, ca o
conditie de validitate, si procura speciala, sub forma unui inscris sub semnatura
privata, prin care reprezentantul este desmnat prin acordul de constituire sa
gestioneze interesele intreprinderii familiale.
Inregistrarea in registrul comertului a PFA, a intreprinderii individuale
si a intreprinderii familiale se face in baza rezolutiei motivate a directorului
oficiului registrului comertului de pe langa tribunal.
Daca sunt indeplinite conditiile referitoare la cuprinsul cererii, documentatiei
si a documentelor care atesta pregatirea si experienta profesionala, directorul
oficiului registrului comertului de pe langa tribunal va dispune inregistrarea in
registrul comertului si autorizarea functionarii PFA, a intreprinderii individuale si a
intreprinderii familiale
Sectiunea II. 7. Obligatiile profesionistilor comercianti potrivit Legii nr.
26/1990, modificata, privind registrul comertului
7. 1. Precizari prealabile
Cele mai importante obligatii ale comerciantilor sunt: inregistrarea la
Registrul Comertului si intocmirea registrelor comerciale.
Comerciantii, precum si alte persoane fizice sau juridice, prevazute in mod
expres de lege, sunt obligati :
1. inainte de inceperea activitatii acestora, sa ceara inmatricularea in
registrul comertului. Prin inregistrare se intelege atat inmatricularea
comerciantului, cat si inscrierea de mentiunil, care conform legii se mentioneaza in
Registrul Comertului;
2. in cursul exercitarii comertului, sa ceara inscrierea in acelasi registru a
mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege (art.
1 din Legea nr. 26/1990 republicata). Potrivit Legii nr. 26/1990, comerciantii sunt
atat persoane fizice, cat si intreprinderile familiale, respectiv, intreprinderile
individuale, ce efectueaza in mod obisnuit acte de comert, societatile comerciale,
companiile nationale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter
27

comercial si organizatiile cooperatiste (societatile cooperatiste, Legea nr. 1/2005);

3. la incetarea comertului, sa ceara radierea din Registrul Comertului;
Sectiunea II. 7. 2. Organizarea Registrului Comertului
Oficiile registrului comertului, se organizeaza in subordinea Oficiului
National al Registrului Comertului si functioneaza pe langa fiecare tribunal (art. 9
alin. 1, Legea nr. 26/1990, republicata si modificata ).
Oficiile registrului comertului comunica Oficiului National al Registrului
Comertului orice inmatriculare sau metiune operata, in termen de cel mult 15 zile de
la efectuare (art. 9 alin. 3, Legea nr. 26/1990, rep.)
Comerciantii cer inmatricularea la Oficiul Registrului Comertului din judetul
sau municipiul Bucuresti unde-si au sediul.
Oficiul Registrului Comertului este obligat sa elibereze pe cheltuiala
persoanei care a facut cererea, copii certificate de pe inregistrarile efectuate in
registru si de pe actele prezentate, precum si certificatele constatatoare ca un act sau
fapt este, sau nu este inregistrat.
Actele pentru care s-au solicitat de catre persoane, copii, pot fi cerute si
eliberate si prin corespondenta.
Inmatricularea si mentiunile sunt opozabile tertilor, de la data efectuarii lor in
Registrul Comertului, ori de la publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei,
partea a IV- a.
Actele ori faptele neinregistrate, pentru care legea cere sa fie inregistrate nu
pot fi opuse tertilor, cu exceptia cazului in care se face dovada ca ele erau cunoscute
de acestia.
Inregistrarile in Registrul Comertului se fac in baza unei incheieri a
judecatorului delegat, sau dupa caz a unei hotarari judecatoresti irevocabile ( in afara
cazurilor in care legea prevede altfel).
Incheierile judecatorului delegat privind inmatricularea sau la orice alte
inregistrari in Registrul Comertului sunt executorii de drept si sunt supuse
recursului. Termenul de recurs este de 15 zile si pentru parti, curge de la data
pronuntarii incheierii. Pentru orice alte persoane interesate, termenul de recurs curge
de la data publicarii incheierii, sau al actului modificator, actului constitutiv in
Monitorul Oficial al Romaniei.
Recursul se depune si se mentioneaza la Registru Comertului unde s-a facut
inregistrarea.
Competenta de solutionare a recursului revine Curtii de Apel in a carei raza
28

teritoriala se afla domiciliul sau sediul comerciantului. In cazul sucursalelor

infiintate in alt judet, competenta de solutionare a recursului revine Curtii de Apel in
a solutiona recursul, revine Curtii de Apel unde-ti are sediul, sucursala.
In termen de 3 zile de la data depunerii, Oficiul Registrului Comertului,
inainteaza recursul Curtii de Apel (in ambele cazuri).
Motivele de recurs se pot depune la instanta cu cel putin 2 zile inaintea
termenului de judecata. Daca recursul este admis, decizia instantei de recurs va fi
mentionata in Registrul Comertului.
S. II. 7. 3. Efectuarea inregistrarilor
Efectuarea inregistrarilor presupune o cerere de inmatriculare a
solicitantului in Registrul Comertului:
A. Inmatricularea comertului la inceputul activitatii
1) cererea persoanei fizice autorizate, sau dupa caz, a
intreprinzatorrului persoana fizica titular de intreprindere individuala, va
cuprinde:
a. nume, prenume, codul numeric personal, domiciliul, cetatenia, data si
locul nasterii, starea civila, activitatea comerciala anterioara;
b. firma comerciala si sediul acesteia;
c. obiectul comertului, cu precizarea domeniului si activitatii principale asa
cum sunt prevazute in autorizarea pentru exercitarea comertului;
d. numarul, data si organul emitent al autorizatiei pentru exercitarea
comertului.
2) cererea intreprinderii familiale trebuie sa cuprinda:
a. numele si prenumele fiecaruia dintre membrii, codul numeric personal,
domiciliul, cetatenia, data si locul nasterii;
b. calitatea de membru al familiei;
c. starea civila si activitatea comerciala anterioara;
d. datele de identificare ale persoanei care reprezinta asociatia in relatiile cu
tertii, care este de fapt membrul de familie din initiativa caruia s-a infiintat
asociatia, sau imputernicitul acestuia;
e. firma comerciala si sediul acesteia;
f. obiectul comertului, cu precizarea domeniului si activitatii principale asa
cum sunt prevazute in autorizarea pentru exercitarea comertului.
Pentru ambele cazuri (1,2), aceasta va trebui insotita de actele doveditoare ale
29

datelor pe care le cuprind. Oficiul va inscrie la Registrul Comertului toate datele

din cerere, iar pentru asociatiile familiale - codul unic de inregistrare atribuit
conform legii.
3) cererea societatii comerciale va cuprinde datele continute in mod
obligatoriu in actul constitutiv si va fi insotit de documentele doveditoare potrivit
Legii nr. 31/1990, modificata si republicata. Oficiul va inscrie la Registrul
Comertului toate datele din cerere, inclusiv codul unic de inregistrare atribuit
conform legii.
4) cererea de inmatriculare a unei regii autonome, companii nationale
sau societati nationale va trebui sa cuprinda:
a. actul de infiintare, denumirea, sediul si, daca este cazul, emblema
acesteia;
b. obiectul de activitate, cu precizarea domeniului si activitatii principale;
c. unitatile componente ce pot intra in relatii contractuale cu tertii,
persoanele imputernicite sa le reprezinte, precum si limitele imputernicirii
acordate;
d. numele, prenumele, domiciliul si cetatenia, data si locul nasterii
persoanelor imputernicite sa le reprezinte, precum si limitele imputernicirii
conferite.
Oficiul va inscrie la Registrul Comertului toate datele din cerere, inclusiv codul
unic de inregistrare atribuit conform legii.
5) societatile cooperative, reglementate de Legea nr. 1/2005 (organizatii
cooperatiste), se inmatriculeaza in Registrul Comertului cu respectarea
reglementarilor privind cooperatia mestesugareasca, cooperatia de consum,
cooperatia de credit (Legea nr. 1/2005).
Oficiul va inscrie la Registrul Comertului toate datele din cerere, inclusiv codul
unic de inregistrare atribuit conform legii.
Cererea de inmatriculare se face in termen de 15 zile, termen care incepe sa
curga diferit, in functie de momentul constituirii solicitantului care cere
inmatricularea:
a) de la data autorizarii pentru comercianti, persoane fizice si asociatii
familiale;
b) de la data incheierii actului constitutiv pentru societatile comerciale;
c) de la data actului de infiintare - pentru regiile autonome, companiile
nationale, societatile nationale sau societatile cooperative.
30

Cererea de inmatriculare a unui comerciant persoana fizica autorizata, respectiv,

a intreprinzatorrului persoana fizica titular de intreprindere individuala, va fi facuta
personal sau prin imputernicit cu procura speciala si autentica.
Cererea de inmatriculare a intreprinderii familiale se face de catre membrul de
familie din initiativa caruia s-a infiintat asociatia sau imputernicitul acestuia cu
procura speciala si autentica. Pentru dovedirea specimenului de semnatura,
comerciantul persoana fizica autorizata, intreprinzatorrul persoana fizica titular de
intreprindere individuala, respectiv, reprezentantul intreprinderii familiale
semneaza la Oficiul Registrului Comertului in prezenta judecatorului delegat sau a
directorului Oficiului sau a inlocuitorului acestuia care va certifica semnatura.
Semnatura comerciantului persoana fizica, respectiv a reprezentantului
intreprinderii familiale poate fi inlocuita in absenta acestuia prin prezentarea unui
specimen de semnatura legalizat de notarul public.
Cererea de inmatriculare in Registrul Comertului a unei societatii comerciale
va fi semnata cel putin de un administrator sau, dupa caz, de reprezentantul
acestuia sau de oricare asociat.
Cererea de inmatriculare in Registrul Comertului pentru regiile autonome,
companiile nationale, societatile nationale sau societatile cooperative va fi semnata
de catre persoanele imputernicite sa le reprezinte. Pentru dovedirea specimenului
de semnatura a administratorilor, a reprezentantilor societatilor comerciale si a
persoanelor imputernicite sa reprezinte regiile autonome sau societatile
cooperative, persoanele autorizate (administrator, reprezentant etc.) semneaza la
Oficiul Registrului Comertului in prezenta judecatorului delegat sau a directorului
Oficiului sau a inlocuitorului acestuia care va certifica semnatura. Cererea de
inmatriculare va fi insotita de acte doveditoare. La orice inmatriculare se vor
mentiona numarul si data incheierii judecatorului delegat.
B. Pe parcursul exercitarii comertului, comerciantul este obligat sa
inregistreze mentiuni referitoare la:
a) donatia, vanzarea, locatiunea sau garantia reala mobiliara constituita
asupra fondului de comert, precum si orice act prin care se aduc modificari
inregistrarilor in Registrul Comertului;
b) numele, prenumele, cetatenia si codul numeric personal pentru cetatenii
romani, seria si pasaportul pentru cetatenii straini, data si locul nasterii
imputernicitului sau a reprezentantului fiscal (daca este cazul).
Daca dreptul de reprezentare este limitat la o anumita sucursala, mentiunea se
31

va face numai in Registrul unde va fi inscrisa sucursala, iar semnatura

imputernicitului sau reprezentantului fiscal va fi data in aceeasi forma ca pentru
comerciantul persoana fizica, asociatia familiala, societatile comerciale, regiile
autonome, companiile nationale si societatile national.
c) brevetele de inventie, marcile de febrica, de comert, denumirile de
origine, indicatiile de provenienta, firma emblema si alte semne distinctive asupra
carora societatile comerciale, regiile autonome, societatile cooperative,
comerciantul persoana fizica sau asociatia familiala are un drept;
d) hotararea de divort a comerciantului, precum si cea de impartire a
bunurilor comune obtinute in cursul exercitarii comertului (daca este cazul);
e) hotararea de punere sub interdictie a comerciantului sau de instituire a
curatelei acestuia, precum si hotararea prin care se ridica aceste masuri;
f) deschiderea procedurii de reorganizare juridica si de faliment, inclusiv
inscrierea mentiunilor corespunzatoare procedurii;
g) hotararea de condamnare a comerciantului, administratorului sau
cenzorului pentru fapte penale care-l fac nedemn sau incompatibil sa exercite
aceasta activitate;
h) orice modificare cu privire la actele, faptele si mentiunile inregistrate.
Comerciantul este obligat sa solicite modificarea mentiunilor prevazute mai
sus in cel mult 15 zile de la data actelor si faptelor supuse obligatiilor de
inregistrare. De asemenea, orice persoana interesata poate cere inregistrarea
mentiunilor prevazute in termen de cel mult 30 de zile de la data cand au cunoscut
actul sau faptul supus inregistrarii. Mentiunile se vor inregistra din oficiu in termen
de 15 zile de la primirea copiei legalizate a hotararii irevocabile, referitoare insa
numai la actele si faptele prevazute la literele e), f), g). Comerciantul nu este scutit
de obligatia de a cere inregistrarea mentiunilor pentru faptul ca efectuarea lor se
poate face si la cererea altor persoane sau din oficiu.
Inregistrarea sucursalei si a filialei
Comerciantul care are sucursale trebuie sa ceara inmatricularea acestora la
Oficiul Registrului Comertului de la sediul fiecarei sucursale. In cerere, pe langa
datele prevazute de Legea nr. 26/1990, pentru inmatricularea comerciantului se va
arata si oficiul unde a fost inmatriculata firma sediului principal. Oficiul
Registrului Comertului de la sediul sucursalei va transmite Oficiului Registrului
Comertului de la sediul principal al comerciantului un extras de pe inregistrarea
efectuata pentru a fi mentionata in Registrul Comertului respectiv.
32

 Inregistrarea in Romania a sucursalelor sau a filialelor unui

comerciant care au sediul principal in strainatate
Infiintarea in Romania a unei sucursale sau filiale de catre comerciantul care
are sediul principal in strainatate este supusa tuturor dispozitiilor referitoare la
inmatricularea, mentionarea si publicarea actelor si faptelor cerute pentru
comerciantii din tara. In acest caz, cererile de inmatriculare vor indica si:
a) denumirea sucursalei si numele sau denumirea, forma juridica si sediul
comerciantului din strainatate;
b) numele si calitatea persoanelor care pot reprezenta fata de terti si in
justitie pe comerciantul din strainatate, precum si al celor dintre ele care se ocupa
nemijlocit de activitatea sucursalei;
c) ultima situatie financiara a comerciantului din strainatate aprobata,
verificata sau publicata potrivit legislatiei statului in care comerciantul isi are
domiciliul sau sediul.
Se vor inregistra, daca este cazul, si urmatoarele mentiuni referitoare la:
a) deschiderea unei proceduri judiciare sau extra judiciare de insolventa
asupra comerciantului din strainatate;
b) dizolvarea societatii din strainatate, numele si prenumele lichidatorilor;
c) inchiderea sucursalei.
Toate formalitatile corespunzatoare mentiunilor se vor face la sediul Oficiului
Registrului Comertului de la sediul sucursalei. Daca o societate cu sediul in
strainatate infiinteaza mai multe sucursale in tara, documentele de constituire si
alte acte ale aceleiasi societati necesare pentru inmatricularea unei sucursale se
depun numai la una dintre sucursale.
C. Radierea inregistrarilor
Orice persoana fizica sau juridica prejudiciata ca efect al unei inmatriculari ori
printr-o mentiune in Registrul Comertului are dreptul sa ceara radierea inregistrarii
pagubitoare in tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia.
Radierea se cere in cazul in care prin hotarari judecatoresti irevocabile au fost
desfiintate in tot sau in parte sau modificate actele care au stat la baza inregistrarii
cu privire la care se solicita radierea daca prin hotararea judecatoreasca nu a fost
dispusa mentionarea in Registrul Comertului. Cererea de radiere se depune si se
mentioneaza in Registrul Comertului la care s-a facut inmatricularea
comerciantului. Oficiul Registrului Comertului in termen de 3 zile de la data
depunerii cererii o inainteaza tribunalului in a carui raza teritoriala se afla sediul
33

comerciantului, iar in cazul sucursalelor infiintate in alt judet tribunalului acestui

judet. Tribunalul se pronunta asupra cererii. Vor fi citati Oficiul Registrului
Comertului si comerciantul. Hotararea judecatoreasca de solutionare a cererii poate
fi atacata numai cu recurs. Termenul de recurs curge de la pronuntare pentru partile
prezente si de la comunicare pentru partile lipsa. Radierea va fi efectuata de Oficiul
Registrului Comertului care va publica hotararea judecatoreasca irevocabila in
Monitorul Oficial al Romaniei pe cheltuiala partii care a introdus cererea. Data
inregistrarii in Registrul Comertului este data la care inregistrarea a fost efectiv
operata in acest registru. Inregistrarea in registru se opereaza in termen de 24 de
ore de la data incheierii judecatorului delegat de autorizare a inmatricularii.
Comerciantul este obligat sa mentioneze pe facturi, oferte, comenzi, tarife,
prospecte si orice alte documente intrebuintate in comert si numele sau denumirea,
sediul comercial, codul unic de inregistrare si, daca este cazul, codul numeric
personal. De la aceasta cerinta sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de
marcat electronice care vor cuprinde elementele prevazute de legislatia in domeniu.
CAPITOLUL III. PERSOANA JURIDICA
S. III. 1. Definitie. Elemente constitutive
Definitie. Persoana juridica este orice forma de organizare care, intrunind
conditiile cerute de lege, este titulara de drepturi si obligatii civile (art. 25 alin 3
Cod civil)
Elemente constitutive. Orice persoana juridica trebuie sa aiba o forma de
organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu, afectat realizarii unui
anumit scop licit si moral, in acord cu intereseul general (art. 187 Cod civil).
Elementele constitutive sunt, prin urmare: forma de organizare, un
patrimoniu propriu, un scop licit si moral.
1. Forma de organizare se sine statatoare a persoanei juridice este
determinata de organizarea interna a acesteia. Organizarea presupune existenta
organelor:
ce reprezinta vointa persoanei juridice, si care asigura, in parte
conducerea acesteia,
ce administreaza (gestioneaza) patrimoniul persoanei juridice, acestea
fiind, in principiu, organele de administratie,
34

 ce controleaza modul cum este gestionat patrimoniul persoanei juridice,

respectiv, cenzorii sau auditorii, dupa caz.
2. Patrimoniul propriu al persoanei juridice este format din totalitatea
drepturilor patrimoniale si obligatiilor, persoanei juridice, altfel spus, cuprinde
latura activa (drepturi reale si de creanta) si latura pasiva (obligatii).
Orice persoana juridica (sau persoana fizica) este titulara a unui patrimoniu
(art. 31 alin. 1 Cod civil).
Drepturile patrimoniale sunt reprezentate de bunuri. Cu aceste bunuri
(drepturi reale patrimoniale) persoana raspunde pentru obligatiile sale. Faptul ca
bunurile intra in masa patrimoniala a unei persoane (fizice sau juridice) se exprima
in art. 2324 alin. 1 Cod civil, care prevede ,,Cel ce este obligat personal a
raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare,,.
De remarcat ca patrimoniul reprezinta nu numai ce detine persoana in
prezent ci si ce dobandeste in viitor, ca posibilitate.
Prin urmare patrimoniul reprezinta, alaturi de obligatii si de realitatea
existentei prezente a bunurilor, si potentialitatea dobandirii in viitor a altor bunuri
(reprezentate, bineinteles de drepturi).
Patrimoniul propriu al persoanei juridice nu trebuie confundat cu:
- patrimoniile proprii ale persoanelor fizice sau juridice care compun
persoana juridica considerata,
- patrimoniul de afectatiune, ce apartine unei persoane fizice autorizate,
intreprinderi individuale sau familiale, acesta reprezentand o fractiune distincta a
patrimoniului acestor persoane, separata de gajul general al creditorilor personali ai
acestora. Aceste persoane pot compune perosoana juridica considerata,
- capitalul social al persoanei juridice - societate comerciala (indiferent de
forma ei juridica29, care este format din totalitatea aporturilor asociatilor (persoane
fizice sau persoane juridice) ce compune societatea comerciala respectiva,
- fondul de comert al comerciantului persoana juridica care este format din
totalitatea elementelor corporale (bunuri mobile si inobile) si incorporale (firma,
emblema, clientela, vad comercial) ce sunt afectate pentru desfasurarea activitatii
comerciale (in fondul de comert nu intra drepturile de creanta si datoriile
comerciantului).
Societate n nume colectiv, societate n comandit simpl, societate pe aciuni, societate n comandit pe
aciuni, societate cu rspundere limitat, societate cooperativ.
29

35

 Ca efect al personalitatii juridice, respectiv, ca umare a calitatii sale de

subiect de drept, persoana juridica:
- participa in nume propriu la circuitul civil, si
- raspunde pentru obligatiile asumate cu bunurile proprii, afara de cazul in
care prin lege se dispune altfel (art. 193 Cod civil).
S. III. 5. 2. Categorii de persoane juridice.
Persoanele juridice sunt:
1. de drept public sau de drept privat (art. 189 Cod civil);
2. de nationalitate romana sau de nationalitate straina (art. 225 Cod civil);
3. cu scop lucrativ sau fara scop lucrativ (art. 3 alin. 3 Cod civil.
Persoane juridice de drept public sunt: statul, unitatile administrativ
teritoriale (oras, judet, comuna), Parlamentul Romaniei (Camera deputatilor si
Senatul, care reprezinta puterea legislativa), Organismele puterii executive
(Administratia Prezidentiala si Presedintele Romaniei, Guvernul Romaniei,
Ministerele, Institutia prefecturii, Institutiile publice, Misiunile diplomatice si
consulare), Organismele autoritatii judecatoresti (Inalta Curte de Casatie si Justitie,
Consiliul Superior al Magistraturii, Curtile de Apel, Tribunalele, Ministerul Public,
in sens larg intra si Curtea de Conturi si Curtea Constitutionala), Banca Nationala a
Romaniei, institutiile de stat (numite si institutii publice sau bugetare, in domeniile:
invatamantului, cercetarii, culturii, artei sanatatii)30, partidele politice.
Persoanele juridice de drept public se infiinteaza:
1. de regula, prin lege (art. 191 alin. 1 Cod civil),
2. ca exceptie,
a) prin acte ale autoritatilor administratiei publice centrale sau
locale (art. 191 alin. 2 Cod civil),
b) prin alte moduri prevazute de lege (art. 191 alin. 2 Cod civil),
Persoanele juridice de drept privat se pot constitui, in mod liber, intruna din formele prevazute de lege (art. 190 Cod civil). Exemplificam in acest
sens:
- agentii economici de stat, spre exemplu, regiile autonome, companiile si
societatile nationale, societatile comerciale cu capital integral de stat;
A se vedea, Brndua tefnescu, Raluca Dimitriu (coordonatori) Colectivul Catedrei de Drept,
ASE, Bucureti, Drept civil, Vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureti, 2002, p. 241.
30

36

- societatile comerciale cu capital privat, spre exemplu, societatile care se

constituie in una din formele juridice prevazute de lege: societatile simple,
societatile in participatiune, societatea in nume colectiv, societatea in comandita
simpla, societatea cu raspundere limitata, societatea pe actiuni, societate in
comandita pe actiuni, societatea cooperativa, alt tip de societate anume
reglementat de lege (art. 1888 Cod civil);
- sindicatele;
- organizatiile patronale;
- asociatiile si fundatiile;
- cultele religioase;
2. De nationalitate romana sau de nationalitate straina;
Sunt de nationalitate romana toate persoanele juridice al caror sediu,
potrivit actului de constituire sau statutului, este stabilit in Romania. Acestea sunt
infiintate potrivit legislatiei romane si beneficiaza de capacitatea juridica stabilita
de legea romana.
Persoanele juridice straine au sediul in strainatate, sunt constitite potrivit
legii lor nationale, dar care pot desfasura activitati pe teritoriul Romaniei.
3. Cu scop lucrativ sau fara scop lucrativ.
Sunt cu scop lucrativ persoanele juridice care au scop economic,
patrimonial sau au ca scop obtinerea de profit. In aceasta categorie intra toate
persoanele juridice care au calitatea de profesionist comerciant (spre exemplu,
societatile comerciale).
Fara scop lucrativ sunt persoanele juridice cu scop nepatrimonial, nu au
ca scop obtinerea de profit. In aceasta categorie intra toate persoanele juridice de
drept public (spre exemplu, autoritatile si institutiile public), si unii profesionisti
necomercianti, dintre care, exemplificam: fundatii, asociatii, teatre, spitale etc.
S. II. 5. 3. Infiintarea persoanei juridice
Prin infiintarea persoanei juridice se intelege crearea unui subiect de drept
care se bucura, potrivit legii, de organizare de sine statatoare, de un patrimoniu
propriu, de un scop determinat.

37

Infiintarea persoanei juridice este guvernata de o serie de norme cu caracter

general, cuprinse in Codul civil, dar si de norme aplicabile numai anumitor
persoane juridice, cuprinse in acte normative speciale.
In domeniul infiintarii persoanelor juridice cele trei puteri in stat conlucreaza
dupa cum urmeaza31:
puterea legislativa stabileste reglementarile legale cu privire la modurile
si conditiile de infiintare ale diferitelor categorii de persoane juridice;
puterea executiva infiinteaza in mod direct unele persoane (regii
autonome, institutii de stat etc.), avizeaza infiintarea altor persoane juridice si se
ocupa de organizarea evidentei diverselor categorii de persoane juridice;
puterea judecatoreasca, prin intermediul instantelor, are
competenta de a autoriza infiintarea diferitelor persoane juridice si dispune
inregistrarea lor la organismele de stat.
Cele trei puteri ale statului supravegheaza si controleaza infiintarea
persoanelor juridice, luand insa in considerare vointele indivizilor si respectand
drepturile si libertatile de asociere32.
Persoana juridica, potrivit art. 194 Cod civil alin. 1, se infiinteaza prin
urmatoarele moduri:
I. prin actul de infiintare al organului competent, pentru
autoritatile si institutiile publice, si anume:
a. organismele puterii legislative (Camera Deputatilor si Senatul) care iau
fiinta prin lege, ca urmare a alegerilor,
b. organismele puterii executive sunt infiintate astfel:
1. Presedintele Romaniei, potrivit dispozitiilor corespunzatoare din
Constitutie, din Legea nr. 47/1994 privind organizarea si functionarea Presedentiei
Romane, republicata in anul 2001, din Legea nr. 500/2002 privind finantele
publice;
2. Guvernul, potrivit dispozitiilor corespunzatoare din Constitutie, din
Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a
ministerelor;
3. Ministerele, care sunt infiintate potrivit dispozitiilor din Legea nr.
90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor.
A se vedea, Colectivul catedrei de drept, Raluca Dimitriu, coordonator, Drept civil, vol. I, Bucureti,
2000, p. 245.
32
Idem.
31

38

c. organismele puterii judecatoresti sunt reglementate de Constitutie si de

dispozitiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara (cu modificarile
ulterioare).
Institutiile de stat sau publice se infiinteaza pe baza de legi sau hotarari de
Guvern. Spre exemplu, Institutul National de Magistraturii, a fost infiintat prin
hotarare de Guvern;
unitatile administrativ - teritoriale (judet, oras, comuna), acestea au la
baza Legea nr. 2/1968, cu modificarile ulterioare. Autoritatile administratiei
publice locale sunt reglementate de Legea nr. 215/2001, cu modificarile ulterioare,
(republicata in anul 2007);
agentii economici care se constituite de catre stat (companii si societati
comerciale cu capital de stat, regii autonome de interes national) se infiinteaza prin
hotarare de Guvern iar pentru cele de interes local, de catre unitatile administrativ teritoriale, prin hotarari ale consiliilor locale si judetene).
In toate cazurile, actul de infiintare trebuie sa prevada in mod expres daca
autoritatea publica este persoana juridica.
II. prin actul de infiintare al celor care o constituie, autorizat, in
conditiile legii.
In acest caz este necesara intocmirea cumulativa a urmatoarelor acte
juridice, iar cu privire la aceste acte, indeplinirea cumulativa a urmatoarelor
conditii:
- actul de constituire, intitulat contract de societate, care este insotit, in
functie de forma juridica a societatii comerciale si de statutul de functionare; de
asemenea in functie de anumite conditii impuse de Legea nr. 31/1990 privind
societatile comerciale aceste acte imbraca forma autentica;
- autorizarea infiintarii, care este de competenta fie a instantei jurdecatoresti,
fie a unui organism al puterii executive;
- inmatricularea, inregistr area sau inscrierea la organismul competent
potrivit legii.
In aceasta categorie de persoane juridice intra:
- partidele politice. Acestea sunt asociatii cu caracter politic, sunt persoane
juridice de drept public care se inregistreaza in Registrul Partidelor politice de la
Tribunalul Municipiului Bucuresti. Partidele politice sunt reglementate de Legea
nr. 14/2003.
39

- societatile comerciale iau nastere ca urmare a autorizarii inmatricularii in

registrul comertului efectuata de judecatorul delegat la registrul comertului;
- pentru institutiile de credit este ceruta autorizarea Bancii Nationale a
Romaniei;
- pentru societatile de asigurarea autorizarea este data de Comisia de
Supraveghere a Asigurarilor;
Actul de autorizare intra in competenta organismelor puterii
executive.
III. in orice alt mod prevazut de lege. Aceasta modalitate de infiintare a
persoanei juridice cuprinde cuprinde cazurile atipice de infiintare a persoanei
juridice:
- statul, care are calitatea de persoana juridica, se constituie potrivit
dispozitiilor constitutionale;
- asociatiile de proprietari, care iau fiinta pe baza Legii nr. 114/1996,
republicata in anul 1997.
Daca prin lege nu se dispune altfel, prin act de infiintare se intelege
actul de constituire a persoanei juridice si, dupa caz, statutul acesteia (art. 194
alin. 2 Cod civil).
Persoana juridica se infiinteaza pe durata nedeterminata daca prin lege, actul
de constituire sau statut nu se prevede altfel (art. 195 Cod civil).
S. III. 5. 4. Inregistrarea persoanei juridice
Definitie. Inregistrarea persoanei juridice este inscrierea, inmatricularea sau,
dupa caz, orice alta formalitate de publicitate prevazuta de lege, facuta in scopul
dobandirii personalitatii juridice sau a luarii in evidenta a persoanelor juridice legal
infiintate, dupa caz (art. 200 alin. 2 Cod civil).
Inregistrarea se face la cerere sau, in cazurile anume prevazute de lege,
din oficiu.
Inregistrarea are efect:
- constitutiv. In acest caz persoana juridica nu se considera legal infiintata
cat timp inregistrarea nu a fost efectuata.
- de opozabilitatae fata de terti - in scop de publicitate. In acest caz,
actele sau faptele juridice facute in numele sau in contul persoanei juridice, pentru
care nu s-a efectuat publicitatea prevazuta in acest scop de lege, nu pot fi opuse
40

tertilor, in afara de cazul in care se face dovada ca acestia cunosteau ca publicitatea

nu a fost indeplinita (art. 202 Cod civil).
Fondatorii, reprezentantii persoanei juridice supuse inregistrarii, precum si
primii membri ai organelor de conducere, de administrare si de control ale acesteia
raspund nelimitat si solidar pentru prejudiciul cauzat prin neindeplinirea
formalitatilor de inregistrare a persoanei juridice, daca aceste formalitati trebuiau
sa fie cerute de aceste persoane.
S. III. 5. 5. Capacitatea civila a persoanei juridice
III. 5. 5. 1. Capacitatea de folosinta a persoanei juridce. Continut.
Data dobandirii capacitatii de folosinta este diferita in functie de faptul
ca persoana juridica este sau nu supusa inregistrarii.
Persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a
avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor.
Acestor persoane juridice le este recunoscuta si o capacitate de folosinta
anticipata, in sensul ca, ,,pot, chiar de la data actului de infiintare, sa dobindeasca
drepturi si sa-si asume obligatii, insa numai in masura necesara pentru ca persoana
juridica sa ia fiinta in mod valabil,, (art. 205 alin. 1 Cod civil).
Persoanele juridice care nu sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a
avea drepturi si obligatii, dupa caz:
- de la data actului de infiintare,
- de la data autorizarii constituirii lor, sau
- de la data indeplinirii oricarei cerinte prevazute de lege (art. 194 Cod civil).
Fondatorii, asociatii, reprezentantii si orice alte persoane care au lucrat in
numele unei persoane juridice in curs de constituire raspund nelimitat si solidar
fata de terti pentru actele juridice incheiate in contul acesteia, afara de cazul in care
persoana juridica nou creata, dupa ce a dobandit personalitate juridica, le-a preluat
asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi ale persoanei juridice inca de
la data incheierii lor si produc efece juridice depline.
Continutul capacitatii de folosinta este format din drepturi si obligatii
civile.
Persoana juridica poate avea orice drepturi si obligatii civile, afara de
acelea care prin natura lor sau potrivit legii, nu pot apartine decat persoanei
fizice.
41

Dintre acestea, persoanele juridice fara scop patrimonial pot avea doar
acele drepturi si obligatii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului,
stabilit prin lege, actul constitutiv sau statut. Prin urmare principiul specialitatii
capacitatii de folosinta se aplica numai persoanelor fara scop lucrativ, patrimonial.
Actul juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor referitoare la continutul
capacitatii de folosinta este lovit de nulitate absoluta.
Persoanele juridice cu scop patrimonial (sau cu scop lucrativ) desfasoara
activitati autorizate de catre organele competente. Prin urmare, acestea au
numai acele drepturi si obligatii ce corespund activitatii pentru care au primit
autorizarea.
Pentru aceste persoane juridice capacitatea de folosinta este limitata la
activitatile pentru care au primit autorizatia de la organele competente, iar dreptul
de a desfasura asemenea activitati se naste din momentul obtinerii autorizatiei
respective, daca prin lege nu se dispune altfel (art. 207 alin. 1 Cod civil).
Actele si operatiunile savarsite fara autorizatiile prevazute de lege sunt lovite
de nulitate absoluta, iar persoanele care le-au facut raspund nelimitat si solidar
pentru toate prejudiciile cauzate, independent de aplicarea altor sanctiuni prevazute
de lege.
Cu toate ca persoanele juridice supuse inregistrarii pot dobandi drepturi
numai in masura necesara fiintarii lor in mod valabil, orice persoana juridica, deci
si cele supuse inregistrarii, pot primi liberalitati in conditiile dreptului comun, de la
data actului de infiintare sau, in cazul fundatiilor testamentare, din momentul
deschiderii mostenirii testatorului, chiar si in cazul in care liberalitatile nu sunt
necesare pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod legal.
III. 5. 5. 2. Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice. Functionarea
persoanei juridice
Structura organizatorica a persoanei juridice cuprinde trei categorii de
organe care asigura si functionarea acesteia, si anume:
- organele de conducere, care, prin hotararile sale, asigura si vointa
persoanei juridice insasi,
- organele de administrare, care, in principiu, gestioneaza patrimoniul
persoanei juridice,
- organele de control, care controleaza/auditeaza gestiunea patrimoniului
persoanei juridice.
42

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este strans legata de organele de

administratie, deoarece aceasta isi exercita drepturile si isi indeplineste
obligatiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor (art.
209 alin. 1 Cod civil).
Au calitatea de organe de administrare, potrivit dispozitiilor de mai
sus ale codului civil, persoanele fizice sau persoanele juridice, care prin lege,
actul de constituire sau statut, sunport desemnate sa actioneze, in raporturile
cu tertii, individual sau colectiv, in numele si pe seama persoanei juridice (art.
209 alin. 2 Cod civil).
Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale de
administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, daca nu s-a
prevazut altfel prin lege, actul constitutiv sau statut (art. 209 alin. 3 Cod civil).
Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor c are privesc persoana
juridica, pana la dat constituirii organelor de administrare, se fac de catre fondatori
ori de catre persoane le fizice sau persoanle juridice desemnate in acest scop (art.
210 alin. 1 Cod civil).
Incapacitati si incompatibilitati
Potrivit art. 211 alin. 1 Cod civil, nu pot face parte din organele de
administrare si de control ale persoanei juridice:
- incapabilii,
- persoanele cu capacitate de exercitiu restransa,
- persoanele decazute din dreptul de a exercita o functie in cadrul acestor
organe,
- persoanele declarate prin lege sau prin actul de constituire incompatibile sa
ocupe o astfel de functie.
Actele incheiate cu incalcarea acestor dispozitii sunt lovite de nulitate
relativa (art. 211 alin. 2 Cod civil).
III. 5. 5. 3. Functionarea persoanei juridice
Organele persoanei juridice asigura functionarea acesteia prin hotararile si
deciziile luate de acestea in cadrul adunarilor sale.
Hotararile si deciziile luate de organele de conducere si administrare in
conditiile legii, actului de constituire sau statutului sunt obligatorii chiar pentru cei
care nu au luat parte la deliberare sau au votat impotriva (art. 212 alin. 1 Cod civil).
Fata de terti aceste hotarari produc efecte numai de la data publicarii lor, cu
exceptia cazului in care tertii fac dovada ca le-au cunoscut pe alta cale.
43

Obligatiile membrilor organelor de administrare sunt:

- sa actioneze in interesul persoanei juridice cu prudenta si diligenta unui
bun proprietar;
- sa asigure si sa mentina separatia dintre patrimoniul persoanei juridice si
propriul lor patrimoniu. Ei nu pot folosi in profitul ori in interesul lor sau al unor
terti, dupa caz, bunurile persoanei juridice ori informatiile pe care le obtin in
virtutea functiei lor, afara de cazul in care ar fi autorizati in acest scop de catre cei
care i-au numit.
Actele juridice facute de organele de administrare ale persoanei juridice, in
limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insasi.
Faptele licite sau ilicite savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi
persoana juridica, insa numai daca ele au legatura cu atributiile sau cu scopul
functiilor incredintate. Pentru savarsirea faptelor ilicite raspunderea este personala
si solidara atat fata de persoana juridica, cat si fata de terti.
III. 5. 5. 4. Persoanele juridice de drept public - dispozitii speciale
Persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele ilicite sau
licite ale organelor lor, in aceleasi conditii ca persoanele juridice de drept privat.
In raporturile civile in care se prezinta nemijlocit, in nume propriu, ca titular
de drepturi si obligatii, statul, respectiv, unitatile administrativ teritoriale (prin
organele prevazute de lege) participa prin Ministerul Finantelor Publice, afara de
cazul in care legea stabileste un alt organ in acest sens.
Daca pentru obligatiile organelor, autoritatilor si institutiilor publice, statul
raspunde in mod subsidiar, nici una dintre aceste persoane nu raspunde pentru
obligatiile statului.
De asemenea, unitatile administrativ -teritorialeraspund in mod subsidiar
pentru obligatiile organelor, institutiilor si serviciilor publice din subordinea
acestora atunci cand acestea au personalitate juridica.
III. 5. 6. Identificarea persoanei juridice
Identificarea persoanei juridice inseamna individualizarea acestui subiect de
drept care participa la raporturile juridice in nume propriu.
Notiunea de identificare are doua acceptiuni.
Prima acceptiune se refera la institutia juridica care cuprinde totalitatea
normelor ce reglementeaza atributele de individualizare ale persoanelor juridice.

44

A doua acceptiune se refera chiar la atributele de identificare, acestea fiind in

principal: denumirea, nationalitatea, sediul, firma, emblema, telefonul, telexul33.
Identificarea persoanelor juridice este realizata de Codul civil ca norma
generala si Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, ca norma speciala, cu
referire la persoanele juridice care au calitatea de comercianti, respectiv, societatile
comerciale.
Din perspectiva dreptului civil, atributele de identificare ale persoanei
juridice sunt drepturi subiective personale nepatrimoniale. Acestea au
urmatoarele caractere juridice:
- sunt opozabile erga - omnes, sunt drepturi absolute, opozabile tuturor
persoanelor;
- sunt inalienabile, adica nu pot fi cesionate prin acte juridice, iar titularul lor
nu pot rnunta la ele;
- sunt imprescriptibile, sub aspect extinctiv si achizitiv, adica nu se prescriu
prin trecerea timpului;
- sunt personale, intuitu- personae, adica sunt intim legate de persoana
titularului;
- sunt universale, orice persoana are dreptul la atributele de identificare.
Potrivit Codulul civil, atributele de identificare ale persoanelor juridice
sunt, in principiu: nationalitatea, sediul, denumirea.
Sunt de nationalitate romana toate persoanele juridice al caror sediu,
potrivit actului de constituire sau statutului, este stabilit in Romania (art. 225 Cod
civil).
Persoana juridica poarta denumirea stabilita in conditiile legii prin actul de
constituire sau prin statut (art. 226 alin. 1 Cod civil). Denumirea persoanei juridice
ca si celelalte atribute de identificare se vor trece in registul public odata cu
inregistrarea acesteia.
Sediul persoanei juridice se stabileste potrivit actului de constituire sau
statutului.
In functie de obiectul de activitate, persoana juridica poate avea mai multe
sedii cu caracter secundar pentru sucursale, reprezentantele sale teritoriale si
punctele de lucru.

33

A se vedea, Colectivul Catedrei de Drept- ASE, Bucureti, op. cit. p. 261.

45

De asemenea, persoana juridica poate sa aiba un sediu ales in vederea

exercitarii sau executarii obligatiilor sale. Alegerea acestui sediu nu se prezuma, ci
trebuie facuta in scris (ar. 97 coroborat cu art. 227 Cod civil).
Prin analogie cu pesoana fizica, persoana juridica care exploateaza o
intreprindere are sediul si la locul acelei intreprinderi, in ceea ce priveste obligatiile
patrimoniale ce s-au nascut sau urmeaza a se executa in acel loc. Utilizand
analogia mentionata acesta se numeste sediu pofesional.
Persoana juridica poate sa-si schimbe denumirea sau sediul, in conditiile
prevazute de lege.
Dovada denumirii si a sediului persoanei juridice se face cu mentiunile
inscrise in registrele de publicitate sau de evidenta prevazute de lege pentru
persoana juridica respectiva
In functie de specificul obiectului de activitate persoana juridica mai
poate avea si alte atribute de identificare, si anume: numarul de inregistrare in
registrul comertului sau intr-un registru public, codul unic de inregistrare si
alte elemente de identificare, in conditiile legii.
Potrivit Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, persoana juridica
ce are calitatea de comerciant se identifica prin firma si emblema.
Firma este numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant isi
exercita comertul si sub care semneaza (art. 30 alin. 1 Legea nr. 26/1990).
Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un
altul de acelasi gen (art. 30 alin. 2 Legea nr. 26/1990).
Toate documentele care provin de la o persoana juridica trebuie sa
cuprinda atributele de identificare ale acesteia, sub sanctiunea de daune - interese
(art. 231 Cod civil).
III. 5. 7. Protectia juridica a atributelor de identificare
Atributele de identificare ale persoanelor juridice sunt drepturi
personale nepatrimoniale, ele sunt aparate atat prin mijloace de drept civil, cat si
prin mijloace de drept comercial, drept administrativ, drept penal.
Codul civil in art. 231, contine o dispozitie potrivit careia ,,toate
documentele, indiferent de forma, care emana de la o persoana juridica, trebuie sa
cuprinda denumirea si sediul, precum si alte atribute de identificare, in cazurile
prevazute de lege, sub sanctiunea platii de daune-interese persoanei prejudiciate,,.
Prin aceasta dispozitie Codul civil creeaza posibilitatea de a introduce actiune
46

civila, atat pentru persoana juridica titulara a unui atribut de identificare, cat si
pentru terte persoane, daca s-a produs un prejudiciu prin exercitarea drepturilor
personale - nepatrimoniale ale persoanei juridice - atribute de identificare.
Protectia administrativa si penala a atributelor de identificare este asigurata
prin Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale. In acest sens, art.
5 din legea mentionata, considera ca infractiune de concurenta neloiala orice
utilizare a unei firme, embleme, a unei desemnari speciale sau a unor ambalaje care
pot produce confuzie cu cele folosite in mod legitim de catre alt comerciant.
Din economia art. 231 Cod civil rezulta ca persoana juridica poate avea
si alte atribute de identificare decat cele prevazute de Codul civil si Legea nr.
Legea nr. 26/1990, prin utilizarea sintagmei ,,si alte atribute de identificare,,.
Dispozitia mentionata are, prin urmare, caracter enuntiativ.
III. 5. 8. Reorganizarea persoanei juridice
Spre deosebire de Decretul nr. 31/1954, si de vechea reglementare a codului
civil, Codul civil in vigoare din anul 2011, defineste reorganizarea persoanei
juridice.
Astfel, reorganizarea persoanei juridice este operatiunea juridica in
care pot fi implicate una sau mai multe persoane si care are ca efecte
infiintarea, modificarea ori incetarea acestora (art. 232 Cod civil).
Modurile de reorganizare sunt: fuziunea, divizarea si transformarea.
Divizarea poate fi totala si partiala.
Reorganizarea se face cu respectarea conditiilor prevazute pentru dobandirea
personalitatii juridice, afara de cazurile in care prin lege, actul de constituire sau
statut se dispune altfel (art. 233 alin. 2 Cod civil).
Aceasta inseamna ca, personalitatea juridica are efect constitutiv, pentru
infiintarea unei persoane juridice, prin orice mod de reorganizare, daca prin lege nu
se prevede altfel.
Fuziunea se face prin:
- absorbtia unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau prin
- contopirea (unirea) mai multor persoane juridice pentru a alcatui o
persoana juridica noua.
Efectele absorbtiei sunt:
- persoana juridica absorbita isi inceteaza existenta, are deci efect este
extinctiv;
47

- drepturile si obligatiile persoanei juridice absorbite se transfera in

patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe, are deci efect translativ. Se
realizeaza o transmitere universala de drepturi si obligatii (a intregului patrimoniu).
Absorbtia nu are efectul infiintarii unei alte persoane juridice.
Efectele contopirii sunt:
- persoanele juridice care se contopesc (se unesc) isi inceteaza existenta, are
deci efect extinctiv;
- se infiinteaza o persoana juridica noua;
- drepturile si obligatiile acestora se transfera in patrimoniul persoanei
juridice nou infiintate. Se realizeaza o transmitere universala de drepturi si obligatii
(a intregului patrimoniu).
Divizarea poate fi totata sau partiala.
Divizarea totala se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei
persoane juridice intre doua sau mai multe persoane juridice care exista deja sau
care se infiinteaza prin divizare.
Efectele divizarii totale sunt:
- persoana juridica al carui patrimoniu se divizeaza total isi inceteaza
existenta, deci efect extinctiv;
- se pot infiinta persoane juridice noi corespunzatoare fractiunilor de
patrimonii care rezulta in urma divizarii, daca acestea nu se transmit catre alte
persoane juridice deja existente, denumite de Codul civil, dobanditoare (in art. 273
alin. 1);
- patrimoniul persanei juridice se imparte in mod egal (catre persoanele
dobanditoare), daca prin actul care a dispus divizarea nu s-a stabilit o alta
proportie;
- se transmit fractiuni de patrimoniu (drepturi si obligatii), adica, se
realizeaza o transmitere cu titlu universal catre persoanele dobanditoare, sau care
iau astfel fiinta.
Divizarea partiala consta in desprinderea unei parti din patrimoniul unei
persoane juridice, care constinua sa existe, si in transmiterea acestei parti catre una
sau mai multe persoane juridice care exista sau care iau fiinta in acest mod.
Efectele divizarii partiale sunt:
- patrimoniul persoanei juridice care se divizeaza total isi reduce patrimoniul
proportional cu partea transmisa fie unei singure persoane juridice deja existente,
48

fie catre o alta persoana juridica care se infiinteaza in acest mod. In acest ultim caz
divizarea partiala are efect creator;
Divizarea partiala nu are efect extinctiv.
In cazul divizarii intinderea rapunderii este diferita in functie de modul de
infiintare a persoanelor juridice.
Fiecare dintre persoanele juridice dobanditoare - ce au ca temei juridic actul
de infiintare al celor care o constituie, autorizat, in conditiile legii - va raspunde:
a) pentru obligatiile legate de bunurile care formeaza obiectul drepturilor
dobandite sau pastrate integral;
b) pentru celelalte obligatii ale persoanei juridice divizate, proportional cu
valoarea drepturilor dobandite sau pastrate, socotita dupa scaderea obligatiilor
prevazute (art. 238 alin. 1 Cod civil).
Daca persoana juridica infiintata prin actul de infiintare al organului
competent (in cazul autoritatilor si al institutiilor publice, al unitatilor
administrativ-teritoriale, precum si al agentilor economici care se constituie de
catre stat sau de catre unitatile administrativ-teritoriale)34 este supusa divizarii, prin
actul de reorganizare se va putea stabili si un alt mod de repartizare a obligatiilor
decat acela pentru persoanele juridice care se constituie prin act de infiintare
autorizat (art. 238 alin. 2 Cod civil).
De asemenea, in caz de divizare, contractele se vor repartiza astfel incat
executarea fiecaruia dintre ele sa se faca in intregime de catre o persoana juridica
dobanditoare, afara numai daca aceasta nu este cu putinta.
Transformarea persoanei juridice, ca institutie juridica, este nou
introdusa in Codul civil in vigoare de la 1 octombrie 2011 in art. 241.
Transformarea persoanei juridice intervine in cazurile prevazute de lege,
atunci cand o persoana isi inceteaza existenta, concomitent cu infiintarea, in locul
ei, a unei alte persoane juridice (art. 241 alin. 1 Cod civil).
In cazul transformarii, drepturile si obligatiile persoanei juridice care si-a
incetat existenta, se transfera in patrimoniul persoanei juridice nou infiintate, in
afara de cazul in care prin actul prin care s-a dispus transformarea se prevede altfel.
Data transmiterii drepturilor si obligatiilor in cazul persoanelor
juridice supuse reorganizarii

34

Articolul 194 alin. 1 lit. a Cod civil.

49

Pentru persoanele juridice supuse inregistrarii transmiterea drepturilor si

obligatiilor se realizeaza atat intre parti cat si fata de terti, numai prin inregistrarea
operatiunii si de la data acesteia.
Pentru persoanele nesupuse inregistrarii transmiterea drepturilor si
obligatiilor, se realizeaza atat intre parti, cat si fata de terti numai pe data aprobarii
de catre organul competent:
- a inventarului,
- a bilantului contabil intocmit in vederea predarii primirii,
- a evidentei si a repartizarii tuturor contractelor in curs de executare,
- precum si a oricaror alte asemenea acte prevazute de lege.
Bunurile imobile - drepturi reale imobiliare - care fac obiectul transmisiunii,
dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale (drepturile de uz, de uzufruct,
servitute, superficie, abitatie) se dobandesc numai prin inscrierea in cartea funciara,
in baza actului de reorganizare incheiat in forma autentica sau, dupa caz, a actului
administrativ prin care s-a dispus reorganizarea, in ambele situatii insotit, daca este
cazul, de certificatul de inregistrare a persoanei juridice nou infiintate (art. 242
alin. 3 Cod civil).
Reorganizarea poate fi contestata prin atacarea actelor care au hotarat
reorganizarea, daca prin lege nu se dispune altfel. Astfel, opozitie la reorganizare,
prin atacarea actelor mentionate, pot face creditorii si orice alte persoane interesate
in termen de 30 de zile de la data cand au luat cunostinta de aprobarea
reorganizarii, dar nu mai tarziu de un an de la data publicarii acesteia, sau, dupa
caz, de la data aprobarii acesteia de catre organul competent, in conditiie legii (art.
234 alin. 1 Cod civil).
III. 5. 9. Incetarea persoanei juridice
Incetarea existentei persoanei juridice are loc prin dizolvare. Dizolvarea este
urmata de lichidarea totala si definitiva a patrimoniului acesteia.
Dizolvarea persoanelor juridice de drept privat este: voluntara, de plin
drept si silita sau fortata (art. 245 lit a, b, c, d, Cod civil).
a) Dizolvarea voluntara se produce prin hotararea organelor competente ale
acestora, care reprezinta vointa sociala.
b) Dizolvarea de plin drept a persoanelor juridice se produce in baza legii si
intervine in urmatoarele situatii:
- daca termenul pentru care au fost constituite s-a implinit;
50

- daca scopul a fost realizat ori nu mai poate fi indeplinit.

c) Dizolvarea silita (fortata) intervine daca scopul pe care persoanele juridice
il urmaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit
contrare legii sau ordinii publice, ori daca ele urmaresc un alt scop decat cel
declarat.
Pe langa aceste cauze generale mentionate, art. 245 lit. e, Cod civil
prevede ca persoanele juridice sa se dizolve si ,,prin orice alt mod prevazut de lege,
actul de constituire sau statut,,. Prin urmare, exista si norme speciale care
reglementeaza dizolvarea, cum ar fi, spre exemplu, cele din domeniul societatilor
comerciale, reglementate de Legea nr. 31/1990 in art. 227 alin. 1:
- trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;
- imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii sau realizarea
acestuia;
- declararea nulitatii societatii
- hotararea adunarii generale;
- hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice,
precum neantelegerile grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii;
- falimentul societatii;
- alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv al societatii;
In categoria ,,alte cauze de dizolvare prevazute de lege pentru societatea pe
actiuni,, intra cazurile prevazute de art. 228 alin. 1 si 2 din Legea nr. 31/1990,
modificata si republicata, care prevede atat pentru societatea pe actiuni, cat si
pentru societatea cu raspundere limitata, ca acestea se dizolva:
a) in cazul si in conditiile prevazute la art. 153 indice 24 din Legea nr.
31/1990, modificata si republicata. Potrivit articolului mentionat, daca consiliul de
administratie, respectiv directoratul, constata ca, in urma unor pierderi, stabilite
prin situatiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societatii,
determinat ca diferenta intre totalul activelor si totalul datoriilor acesteia, s-a
diminuat la mai putin de jumatate din valoarea capitalului social subscris, va
convoca de indata adunarea generala extraordinara pentru a decide daca societatea
trebuie dizolvata.
b) in cazul si in conditiile prevazute de art. 10 alin. 3 din Legea nr. 31/1990,
modificata si republicata. In cazul in care societatea are mai putin de 2 actionar pe
o perioada mai lunga de 9 luni, orice persoana interesata poate solicita instantei
dizolvarea societatii.
51

De asemenea, art. 229 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, modificata si

republicata, prevede ca ,,societatile in nume colectiv sau cu raspundere limitata se
dizolva prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia
dintre asociati, cand datorita acestor cauze, numarul asociatilor s-a redus la unul
singur,,. Aceste dispozitii sunt aplicabile si si societatilor in comandita simpla sau
in comandita pe actiuni, acele acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat
sau comanditar.
Persoanele juridice de drept public se dizolva numai in cazurile si
conditiile anume prevazute de lege (art. 246 Cod civil).
Persoanele juridice infiintate de catre autoritatile publice centrale sau locale,
nesupuse dizolvarii, pot fi desfiintate prin hotararea organului care le-a infiintat. In
acest caz, daca organul competent nu a dispus altfel, drepturile si obligatiile
persoanei juridice desfiintate se transfera persoanei juridice dobanditoare,
proportional cu valoarea bunurilor transmise acesteia, tinandu-se insa seama si de
natura obligatiilor respective.
In cazul in care persoana juridica, de drept public sau privat, se dizolva prin
hotararea organului competent, creditorii sau orice alte persoane interesate pot face
opozitie, in aceleasi conditii ca si pentru reorganizare (art. 243 coroborat cu art.
247 Cod civil).
Principalul efect al dizolvarii este lichidarea persoanei juridice.
Lichidarea este operatiune juridica prin care se valorifica activul (se incaseaza
creantele) si se plateste pasivul (se platesc datoriile).
Persoana juridica isi pastreaza capacitatea civila pentru operatiunile necesare
lichidarii pana la finalizarea acesteia.
Daca persoana juridica isi inceteaza existenta prin fuziune, transformare, sau
prin divizare totala nu se declanseaza procedura lichidarii.
Destinatia bunurilor ramase dupa lichidare
Indiferent de cauzele dizolvarii, bunurile persoanei juridice ramase dupa
lichidare vor primi destinatia stabilita in actul de constituire sau statut, ori
destinatia stabilita in hotararea organului competent luata inainte de dizolvare (art.
249 alin. 1 Cod civil).
Daca actul de constituire, statutul sau hotararea organului competent nu
prevede destinatia bunurilor35, la propunerea lichidatorului, bunurile ramase dupa
35

Sau hotrrea este contrar legii sau ordinii publice (art. 249 alin. 2 Cod civil).
52

lichidare se atribuie de instanta competenta, prin hotarare supusa numai apelului,

unei persoane juridice cu scop identic sau asemanator, daca prin lege nu se prevede
altfel.
Data incetarii personalitatii juridice.
Persoanele juridice supuse inregistrarii inceteaza la data radierii din
registrele in care au fost inscrise, spre exemplu, societatile comerciale care se
inregistreaza la registrul comertului.
Celelalte persoane juridice , respectiv cele care nu se inregistreaza, inceteaza
la data actului prin care s-a dispus incetarea sau, dupa caz, la data indeplinirii
oricarei alte cerinte prevazute de lege (art. 251 alin. 2 Cod civil).
Capitolul IV Pluralitatea de subiecte
Raportul juridic civil, respectiv de dreptul afacerilor se stabileste, de regula,
intre doua persoane - raport juridic simplu - care presupune determinarea
subiectelor raportului juridic civil.
Aceasta determinare presupune cunoasterea partilor acestui raport, si se
realizeaza diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au in continutul lor,
drepturi absolute sau drepturi relative.
In primul caz - al dreptului absolut, dupa cum vom vedea intr-un capitol
ulterior, numai subiectul activ care este titularul dreptului subiectiv civil este
determinat sau cunoscut (spre exemplu proprietarul unui bun, respectiv Ionescu
Vasile este proprietarul imobilului din strada Panselelor nr. 7). Subiectul pasiv
este nedeterminat si este format din toate celelalte subiecte de drept civil.
In al doilea caz - al dreptului relativ, este determinat (cunoscut) atat
subiectul activ, numit creditor, cat si subiectul pasiv, numit debitor (spre exemplu,
in raportul juridic nascut din contractul de vanzare-cumpare cele doua parti sunt
determinate sau cunoscute: vanzatorul si cumparatorul).
Exista insa cazuri in care raportul juridic civil este stabilit intre mai multe
persoane, fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub ambele aspecte. In
acest caz deosebim:
- pluralitate activa, cand sunt mai multi creditori,
- pluralitate pasiva, cand sunt mai multi debitori,
- pluralitate mixta, cand sunt mai multi creditori si mai multi debitori.
Capitolul V. Continutul raportului juridic civil
53

S. V. 1. Definitia continutului raportului juridic

Dupa cum am aratat continutul raportului juridic civil este alcatuit din:
- drepturi subiective civile, care formeaza latura activa a raportului juridic
civil,
- obligatii civile, care formeaza latura pasiva a raportului juridic civil.
Oricarui drept subiectiv civil ii corespunde o anumita obligatie civila. Nu
exista drept fara obligatie.
Reamintim, pe scurt, definitia dreptul subiectiv civil. Dreptul subiectiv civil
este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ (numit si creditor
persoana fizica sau persoana juridica) in virtutea careia acesta poate, in
limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita conduita si sa pretinda, o
conduita corespunzatoare (sa dea, sa faca, ori sa nu faca ceva) de la subiectul
pasiv (numit debitor) si sa ceara concursul fortei coercitive a statului, in caz
de nevoie, cand dreptul persoanei este incalcat pentru restabilirea dreptului.
S. V. 2. Clasificarea drepturilor subiective civile
Criteriile de clasificare ale drepturilor subiective civile sunt:
- in functie de opozabilitate drepturile subiective sunt: absolute si relative;
- in functie de natura continutului lor sunt: patrimoniale si nepatrimoniale;
- dupa corelatia dintre ele sunt: principale si accesorii;
- in functie de gradul de certitudine conferit titularilor sunt: pure si simple
si afectate de modalitati.
S. V. 2. 1. Drepturile subiective civile absolute si relative
Dreptul subiectiv civil absolut - este acel drept in virtutea caruia titularul
sau poate avea o anumita conduita, fara a face apel la alta persoana pentru a si-l
exercita (realiza). Sunt absolute:
- drepturile personale nepatrimoniale, spre exemplu, dreptul la nume,
dreptul la domiciliu etc,
- drepturile reale, spre exemplu: dreptul de proprietate si
dezmembramintele dreptului de proprietate, respectiv dreptul de uz, de uzufruct, de
servitute de superficie de abitatie.
Dreptul subiectiv civil relativ - este acel drept in virtutea caruia titularul
poate pretinde subiectului pasiv o conduita determinata, fara care dreptul nu se
poate exercita (realiza). Spre exemplu, dreptul vanzatorului de a cere plata
54

pretului, sau dreptul cumparatorului de a pretinde predarea bunului ce face

obiectul vanzarii.
Tipic, relative, sunt drepturile de creanta.
Caracteristicile dreptului absolut sunt:
- titularul dreptului absolut este cunoscut;
- titularul obligatiei corelative este necunoscut, format din toate celelalte
subiecte de drept civil;
- dreptului absolut ii corespunde obligatia generala si negativa de a nu face
nimic de natura a impiedica exercitarea lui, adica - a nu face;
- este opozabil erga omnes, adica tuturor persoanelor;
- sunt prevazute de lege, limitate ca numar.
Caracteristicile dreptului relativ:
- in cadrul raportului juriidc cu drept relativ sunt titularul dreptului, si al
obligatiei (subiectul activ, creditorul si subiectul pasiv, debitorul) sunt cunoscuti;
- dreptului relativ ii corespunde o obligatie ce are ca obiect: a da, a face ori a
nu face (ceva ce s-ar fi putut face in lipsa obligatiei pe care si-o asuma subiectul
pasiv determinat);
- dreptul relativ este opozabil numai subiectului pasiv determinat, adica
debitorului, deoarece dreptul relativ, respectiv de creanta poate fi exercitat numai
cu concursul debitorului;
- sunt nelimitate ca numar.
S. V. 2. 2. Drepturile subiective civile patrimoniale si nepatrimoniale
Este patrimonial dreptul subiectiv ce are continut exprimat baneste, are
continut precuniar.
Sunt drepturi patrimoniale: drepturile reale si drepturile de creanta.
Este nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept subiectiv ce nu
are continut banesc, spre exemplu, dreptul la nume, la domiciliu.
Drepturile reale si drepturile de creanta
Dreptul real36 - jus in re - este acel drept in virtutea caruia titularul sau isi
poate exercita prerogativele asupra unui bun fara concursul altei persoane.

Cuvntul ,,real,, n limbaj juridic provine din latinescul ,,res,, care nseamn bun sau lucru, deci dreptul
real este dreptul cu privire la un bun sau lucru material.
36

55

Dreptul de creanta - jus ad personam - este acel drept in temeiul caruia

subiectul activ - creditorul - poate pretinde subiectului pasiv - debitor - sa dea, sa
faca sau sa nu faca ceva.
Asemanarile dintre drepturile reale si drepturile de creanta sunt:
- ambele sunt drepturi patrimoniale,
- ambele au cunoscuti titularii lor, ca subiecte active.
Deosebirile dintre drepturile reale si drepturile de creanta sunt:
1. sub aspectul subiectului pasiv,
- in cazul dreptului real - acesta nu este cunoscut, fiind reprezentat de toate
persoanele, desemnate prin sintagma ,,erga omnes,,.
- in cazul dreptului de creanta - acesta este cunoscut, fiind debitorul.
2. sub aspectul persoanelor carora li se opune,
- in cazul dreptului real acesta se opune tuturor persoanelor (erga omnes),
- in cazul dreptului de creanta acesta se opune doar subiectului pasiv care
este cunoscut, denumit debitor (erga certa personam).
3. sub aspectul continutului obligatiei corelative,
- in cazul dreptului real - ii corespunde obligatia generala si negativa de a nu
face,
- in cazul dreptului de creanta - ii corespunde obligatia - de a da, de a face
sau de a nu face.
4. sub aspectul numarului,
- drepturile reale sunt limitate, sunt prevazute de lege (art. 551 Cod civil lit.
11),
- drepturile de creanta sunt nelimitate.
5. sub aspectul prerogativelor conferite, numai dreptul real este insotit de
prerogativele:
a) urmaririi = care consta in posibilitatea titularului de drept real (spre
exemplu creditorul ipotecar sau creditorul gagist) de a urmari bunul in mainile
oricarei persoane s-ar gasi.
b) preferintei = consta in posibilitatea titularului dreptului real de a-si
realiza drepul sau cu intaietate ori preferinta.
Drepturile personale nepatrimoniale
Drepturile personal nepatrimoniale sunt:
a) drepturi ce privesc identificarea persoanei (art. 59 Cod civil), respectiv:
dreptul la nume, la domiciliu, resedinta, la stare civila;
56

b) drepturi ale personalitatii si anume:

- dreptul la viata, la sanatate, la integritate fizica si psihica, la onoare si
reputatie, dreptul la respectarea vietii private precum si dreptul la propria imagine
(art. 58 Cod civil),
- respectul datorat persoanei decedate. Persoanei decedate i se datoreaza
respect cu privire la memoria sa, precum si cu privire la corpul sau (art. 78 Cod
civil). Memoria persoanei decedate este protejata in aceleasi conditii ca si imaginea
si reputatia persoanei aflate in viata.
c) drepturi ce decurg din creatia intelectuala (potrivit Legii nr. 8/1996
privind drepturile de autor si drepturile conexe, modificata), literara, artistica,
stiintifica.
S. V. 2. 3. Drepturile subiective civile principale si accesorii
Este principal dreptul subiectiv civil care are o existenta de sine statatoare,
exercitarea sa nedepinzand de vreun alt drept.
Este accesoriu dreptul subiectiv civil a carui exercitare depinde de existenta
altui drept subiectiv civil, cu rol principal.
Aceasta clasificare are importanta pentru ca dreptul accesoriu depinde de
dreptul civil principal potrivit adagiului accesorium seqvitur principale.
Drepturile nepatrimoniale, sunt drepturi principale.
S. V. 2. 4. Drepturile reale, principale si accesorii
Drepturile reale potrivit art. 551 Cod civil, sunt: 1. dreptul de proprietate,
2. dreptul de superficie, 3. dreptul de uzufruct, 4. dreptul de uz, 5. dreptul
de abitatie, 6. dreptul de servitute, 7. dreptul de administrare, 8. dreptul de
concesiune, 9. dreptul de folosinta, 10. drepturile reale de garantie,
11.
alte
drepturi carora legea le recunoaste acest caracter.
Din perspectiva clasificarii drepturilor reale, in princiale si accesorii:
- drepturile reale principale sunt: dreptul de proprietate, dreptul de
superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitatie, dreptul de
servitute, dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul de folosinta;
- drepturile reale accesorii se mai numesc si drepturi reale de garantie:
dreptul de gaj, dreptul de ipoteca.
Ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate
executarii unei obligatii (art. 2343 Cod civil).
Gajul poate avea ca obiect bunuri mobile corporale sau titluri negociabile
57

Aceste drepturi reale de garantie, se numesc si accesorii deoarece presupun

ca drept principal un drept de creanta.
S. V. 2. 4. Drepturi subiective civile pure si simple si afectate de
modalitati
Dreptul subiectiv civil pur si simplu confera maxima certitudine titularului
sau, deoarece nici existenta si nici exercitarea lui nu depinde de vreo imprejurare
viitoare, el poate fi exercitat imediat dupa nasterea lui, neconditionat.
Dreptul subiectiv civil afectat de modalitati este acel drept subiectiv civil
a carui existenta sau exercitare depinde de o imprejurare viitoare, certa ori incerta.
Modalitatile sunt: termenul, conditia si sarcina vor fi studiate intr-un
capitol ulterior.
S.V. 3. Obligatia civila
S. V. 3. 1. Obligatia este legatura de drept in virtutea careia debitorul
este tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina
prestatia datorata (art. 1164 Cod civil).
Obligatiile isi au ca izvoare: contractul, actul juridic unilateral, gestiunea de
afaceri, imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata, fapta ilicita, precum si orice
alt act sau fapt de care legea leaga nasterea unei obligatii.
Obligatia civila are trei acceptiuni (sensuri):
1. indatorirea subiectului pasiv de a da, a face sau a nu face ceva;
2. raport obligatoriu ce contine sensul definitiei de mai sus ;
3. obligatie in sens de inscris constatator al unei creante (obligatiunea CEC).
S. V. 3. 2. Clasificarea obligatiilor civile
In functie de obiectul lor obligatiile se impart in trei categorii:
1) obligatia de a da, de a face, de a nu face ceva;
2) pozitiva si negativa;
3) obligatia de rezultat (determinata) si obligatia de diligenta (de
mijloace).
1) Obligatiile de a da, a face si a nu face
- obligatia de a da este indatorirea de a constitui sau a transmite un drept
real (spre exemplu, obligatia vanzatorului de a transmite dreptul de proprietate
asupra lucrului vandut in patrimoniul cumparatorului).
58

- obligatia de a face este indatorirea de a executa o lucrare, de a presta un

serviciu, sau de a preda un bun in materialitatea lui.
- obligatia de a nu face ceva are continut diferit dupa cum este corelativa
unui drept absolut, ori unui drept relativ (de creanta), astfel:
* corelativa unui drept absolut este indatorirea de a nu face nimic de natura a
aduce atingere acelui drept;
* corelativa unui drept de creanta este a nu face ceva, ce ar fi putut sa faca,
daca debitorul nu s-ar fi obligat la abtinere.
2) Obligatii civile pozitive si negative. Sunt pozitive obligatiile de a da
si a face. Este negativa obligatia a nu face ceva.
3) Obligatii de rezultat si obligatii de diligenta
Este de rezultat obligatia care consta in indatorirea debitorului de a obtine
un rezultat determinat (spre exemplu, obligatia vanzatorului de a preda
cumparatorului lucrul vandut).
Este de diligenta (mijloace) obligatia ce consta in indatorirea debitorului de
a depune toata staruinta pentru obtinerea unui anumit rezultat (spre exemplu,
obligatia medicului de a-l vindeca pe pacient).
4) Dupa opozabilitatea lor: obligatiile se impart in: 1) obisnuite
(opozabile numai intre parti); 2) opozabile tertilor (scriptae in rem); 3) reale
(propter rem).
Obligatia obisnuita este opozabila intre parti ca si dreptul de creanta. Marea
majoritate a obligatiilor civile sunt de acest fel. Aceasta obligatie revine debitorului
fata de care s-a nascut.
Obligatia opozabila si tertilor (scriptae in rem) este acea obligatie strans
legata de un bun, astfel incat creditorul nu-si poate realiza dreptul sau decat cu
concursul titularului actual al dreptului real asupra acelui bun, care este tinut si el,
de indeplinirea unei obligatii nascute anterior, fara participarea sa (spre exemplu,
cumparatorul este obligat sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare).
Obligatia reala (propter rem), este indatorirea ce revine, potrivit legii,
detinatorului unui bun, in considerarea importantei deosebite a unui astfel de bun
pentru societate (spre exemplu, obligatia detinatorului de teren agricol de a-l
cultiva, potrivit Legii nr. 18/1991).
5) In functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile,
distingem: obligatia civila perfecta si obligatia civila imperfecta (naturala).
Majoritatea obligatiilor civile este formata din obligatiile perfecte.
59

Obligatia perfecta este acea obligatie civila a carei executare este asigurata
in caz de neexecutare de catre debitor, printr-o actiune in justitie, obtinandu-se un
titlu executor pentru a fi pusa in executare silita.
Este imperfecta obligatia a carei executare nu se poate obtine pe cale silita,
ci numai prin executare voluntara, dar odata executata de buna voie de catre
debitor, nu este permisa restituirea ei. Aceasta obligatie se mai numeste si naturala.
Obligatia imperfecta nu se confunda cu obligatia morala, care se realizeaza
din constiinta (spre exemplu, obligatia copiilor ajunsi la maturitate de a-si
intretine parintii bolnavi).
6) Obligatii simple, pure si simple si obligatii afectate de modalitati.
De regula obligatiile se executa, imediat, din proprie initiativa sau la cererea
creditorului. In acest caz obligatia este simpla.
Obligatiile pure si simple nu sunt susceptibile de modalitati. Modalitatile
care afecteaza obligatiile sunt termenul si conditia.
Daca obligatiile sunt asumate insa in anumite conditii, ori sunt amanate in
executarea lor dupa o anumita perioada de timp, se numesc obligatii afectate de
modalitati.
Termenul si conditia ca modalitati ale obligatiilor sunt reglementate de
codul civil in art. 1396 -1420.
Termenul este un eveniment viitor si sigur ca realizare de care
depinde executarea sau stingerea unei obligatii (art. 1411 Cod civil).
Termenele sunt:
1. suspensive si extinctive. Termenul suspensiv este termenul pana la
implinirea caruia este amanata scadenta obligatiei. Termenul este extinctiv atunci
cand, la implinirea lui, obligatia se stinge.
2. legale, conventionale sau judecatoresti. Este legal termenul stabilit de
lege. Este conventional termenul stabilit prin conventia partilor. Termenul
judecatoresc este stabilit de instanta judecatoreasca.
3. in favoarea debitorului, a creditorului sau a ambelor parti.
De regula termenul profita debitorului, daca prin lege, prin vointa partilor
sau din imprejurari rezulta ca a fost stipulat in favoarea creditorului sau a
ambelor parti (art. 1413 Cod civil).
De catre cel care are beneficiul exclusiv al termenului poate renunta oricand,
fara consimtamantul celeilalte parti.
De asemenea, din beneficiul termenulului se poate decade:
60

- daca debitorul se afla in stare de insolvabilitate, sau in caz de insolventa

declarata37, in conditiile legii. Starea de insolvabilitate a debitorului, daca prin lege
nu se prevede altfel, se constata de catre instanta, si presupune ca activul
patrimonial este inferior pasivului. Activul patrimonial astfel constatat poate fi
supus executarii silite. Starea de insolventa consta in lipsa lichiditatilor banesti
pentru achitarea de catre debitor a creantelor exigibile (ajunse la scadenta);
- si atunci cand cu intentie sau dintr-o culpa grava, debitorul diminueaza prin
fapta sa garantiile constituite in favoarea creditorului sau nu constituie garantiile
promise.
Renuntarea la termen sau decaderea din beneficiul termenului face ca
obligatia sa devina de indata exigibila (art. 1418 Cod civil).
Conditia este un eveniment viitor si nesigur de care depinde
eficacitatea sau desfiintarea obligatiei (art. 1399 Cod civil).
Conditia poate fi:
- suspensiva, atunci cand de indeplinirea ei depinde eficacitatea obligatiei
(art. 1400 Cod civil); spre exemplu, in cazul contractului de asigurare pentru
inundatie, in care se naste dreptul la despagubire pentru asigurat (si
corespunzator obligatia asiguratorului - societatea de asigurare de a plati
despagubirea) daca (cu conditia ca) sa fi avut loc inundatia.
- rezolutorie, atunci cand indeplinirea ei determina desfiintarea obligatiei
(art. 1401 Cod civil); spre exemplu, in cazul contractului de inchiriere a unui
imobil care prevede ca inchirierea inceteaza daca dintr-un motiv independent de
vointa sa, imobilul pe care il are este distrus38.
- imposibila, atunci cand este contrara legii sau bunelor moravuri; este
considerata nescrisa, iar atunci cand este insasi cauza contractului, atrage nulitatea
absoluta a acestuia (art. 1401 Cod civil);
- conditia pur potestativa, este conditia suspensiva aceea care presupune ca
executarea unei obligatii contractuale depinde exclusiv de vointa debitorului;
aceasta conditie nu produce niciun efect (art. 1403 Cod civil); spre exemplu, iti
vand casa daca vreau;

A se vedea, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenei.

A se vedea, Crengua Leaua, Dreptul afacerilor. Noiuni generale de drept privat. Editura Universul
Juridic, Bucureti, 2012, p. 83.
37
38

61

Atata timp cat conditia nu s-a indeplinit, partea in interesul careia a fost
stipulata conditia este libera sa renunte unilateral la aceasta. Renuntarea la conditie
face ca obligatia sa fie simpla.
Obligatia conditionala poate fi transmisa, drepturile dobanditorului fiind insa
supuse aceleiasi conditii. De asemenea, obligatia afectata de conditie se poate
prelua.
7) Obligatii complexe. (art. 1421 - 1467 Cod civil).
Complexitatatea obligatiilor este determinata de numarul partilor care
participa la raporturile juridice obligationale.
Prin urmare, raporturile juridice obligationale se pot stabili intre:
- un singur creditor si un singur debitor, denumit si raport juridic simplu;
- mai multi creditori si/sau mai multi debitori, denumit si raport juridic
complex, derminand nasterea obligatiilor complexe sau plurale.
Obligatiile complexe sunt divizibile sau indivizibile. Obligatiile divizibile
pot fi conjuncte sau solidare.
a) Obligatiile conjuncte pot fi stabilite intre mai multi creditori si intre mai
multi debitori.
Obligatiile conjuncte intre mai multi creditori au, in principiu, un debitor
comun, iar fiecare dintre creditori va putea pretinde de la debitor numai partea sa
de datorie. Deci obligatia se divide cu privire la creditori. Spre exemplu, daca
patru frati mostenesc un imobil (creditori ai obligatiei de plata a pretului), si-l
vand unui singur cumparator (debitor al obligatiei de plata) pentru a - l imparti
din punct de vedere valoric, fiecare dintre cei patru frati va pretinde numai partea
de 25% din valoarea imobilului.
Obligatiile conjuncte intre mai multi debitori, inseamna mai multi
debitori cu privire la aceeasi prestatie fata de un singur creditor. Creditorul are
dreptul sa pretinde de la fiecare debitor numai partea sa de datorie. Spre exemplu,
un vanzator (creditor al obligatiei de plata) vinde un imobil catre doi cumparatori
(debitori ai obligatiei de plata). Vanzatorul poate pretinde de la fiecare, separat,
cate 50% din valoarea imobilului.
Debitorii unei obligatii conjuncte sunt tinuti fata de creditorul in parti egale,
este cazul exemplului de mai sus, daca prin lege ori prin contract nu se dispune
altfel (art. 1423 Cod civil).
Codul civil instituie ca regula prezumtia de divizibilitate, cu doua exceptii:
- daca indivizibilitatea nu a fost stipulata in mod expres ori,
62

- daca obiectul obligatiei nu este prin natura sa, susceptibil de divizare

materiala sau intelectuala (art. 1424 Cod civil).
b) Obligatiile indivizibile. Indivizibilitatea poate fi activa - intre mai multi
creditori si pasiva - intre mai multi debitori.
Efectele obligatiei indivizibile sunt:
- pentru indivizibilitatea pasiva, fiecare dintre debitori sau dintre
mostenitorii acestora poate fi constrans separat la executarea intregii obligatii; spre
exemplu, obligatia asumata de catre o echipa de constructori de a efectua o
lucrare, de catre o echipa de actori de a juca o piesa de teatru, de catre o formatie
de muzica de a sustine un concert etc.
- pentru indivizibilitatea activa, fiecare dintre creditori sau dintre
mostenitorii acestora poate cere executarea integrala, chiar daca obligatia nu este
solidara; spre exemplu, doi soti au imprumutat o persoana cu o suma de bani,
oricare dintre soti are dreptul sa ceara la scadenta suma imprumutata, sau o
echipa de constructori a efectuat o lucrare, fiecare membru al echipei poate
pretinde beneficiarului lucrarii plata acesteia.
Prin urmare, obligatia indivizibila nu se divide intre debitori, intre creditori
si nici intre mostenitorii acestora (art. 1425 alin. 1 Cod civil).
De asemenea, deoarece divizibilitatea se prezuma, indivizibilitatea trebuie
- sa fie stipulata expres dintr-un contract, deci are natura contractuala,
conventionala, cum sunt exemplele de mai sus;
- sa rezulte din obiectul obligatiei, care prin natura sa nu poate fi divizat;
spre exemplu, nu poate fi divizat in executarea obligatiei, un automobil, un imobil
(teren, constructie), un instrument muzical etc.
Cand executarea obligatiei indivizibile are loc in natura, fiecare creditor nu
poate cere si primi prestatia datorata decat in intregime. Daca aceeasi obligatie
indivizibila se va executa prin echivalent obligatia indivizibila devine divizibila.
c) Obligatiile solidare. Solidaritatea poate fi activa, stabilita intre mai multi
creditori si pasiva, intre mai multi debitori.
Ca si indivizibilitatea, solidaritatea nu se prezuma:
- solidaritatea activa, trebuie stipulata in mod expres;
- solidaritatea pasiva trebuie stipulata expres de parti ori este prevazuta de
lege. Codul civil instituie o prezumtie de solidaritate intre debitorii unei obligatii
contractate in exercitiul activitatii unei intreprinderi, daca prin lege nu se prevede
altfel (art. 1446 Cod civil).
63

Solidaritatea activa confera fiecarui creditor dreptul de a cere debitorului

executarea intregii obligatii (si de a da chitanta liberatorie). Odata ce debitorul a
executat obligatia fata de un creditor, este liberat si in privinta celorlalti creditori
solidari. Debitorul poate plati, la alegerea sa, oricaruia dintre creditorii solidari,
liberandu-se astfel fata de toti. Ceilalti creditori au dreptul, astfel, sa ceara partea
lor de creanta de la creditorul caruia debitorul si-a stins integral obligatia. Adica
ceilalti creditori solidari isi pastreaza dreptul de regres impotriva creditorului in
persoana caruia s-a stins obligatia debitorului, proportional cu partea din creanta ce
revine acestuia din urma. Spre exemplu, o echipa formata din mai multi meseriasi
executa o lucrare. La finele acesteia, daca s-a prevazut in contract solidaritatea
intre meseriasi, oricare dintre acestia poate solicita integral plata pentru executia
lucrarii de la beneficiarul acesteia,urmand ca, meseriasul ce a incasat plata
integrala sa plateasca o suma de bani, fiecarui meserias, proprotionala cu partea
ce revine fiecaruia dintre ei.
Solidaritatea pasiva, presupune ca mai multi debitori sunt obligati la
aceeasi prestatie, astfel incat fiecare poate sa fie tinut separat pentru intreaga
obligatie, iar executarea acesteia de catre unul dintre codebitori ii libereaza pe
celilalti fata de creditor. Solidaritatea exista chiar daca debitorii sunt obligati sub
modalitati diferite (termen sau conditie).
In conditiile date, creditorul poate cere plata integrala de la oricare dintre
debitorii solidari, odata facuta plata se stinge raportul juridic dintre creditorul platit
si ceialalti codebitori, ai debitorului platitor. Debitorul solidar care a efectuat plata,
se subroga in drepturile creditorului, insa nu poate cere codebitorilor sai decat
partea din datorie ce revine fiecaruia dintre ei. Spre exemplu, doi soti care au
incheiat un contract de imprumut cu banca, aceasta fixandu-le o rata lunara.
Oricare din soti are dreptul sa plateasca, lunar, intergral rata la banca.
Solidaritatea debitorilor sau creditorilor nu atrage, prin ea insasi,
indivizibilitatea obligatiilor. Creditorii si debitorii unei obligatii indivizibile nu sunt
legati solidar (daca nu exista o stipulatie contrara in acest sens).
8) Obligatiile alternative si facultative.
Obligatiile au ca obiect, in general, o prestatie unica, principala si
obligatorie, spre exemplu, obligatia beneficiarului unui sejur cu scop turistic de
aplati pretul acestuia39.
39

A se vedea, Crengua Leaua, op. cit. p. 85.

64

Raporturile juridice obligationale presupun insa si obligatii ce au ca obiect

mai multe prestatii:
a) fie principale, toate fiind obligatorii (spre exemplu, cumpararea unui
apartament, cu parcare, inclusiv cu seviciul de intretinere a spatiului verde aferent
imobilului),
b) fie alternative, cand are ca obiect doua prestatii principale, iar
executarea uneia dintre acestea libereaza pe debitor de intreaga obligatie. Spre
exemplu,intr-un magazin se organizeaza o tombola, in urma careia se va pune la
dispozitia clinetilor castigatori, dreptul de a cumpara, la un pret foarte mic, la
alegere, unul dintre doua produse; sau o agentie de turism se obliga sa puna la
dispozitia clientului cu care deja a incheiat un contract dreptul de a alege una
dintre doua locatii (hoteluri) din aceeasi statiune turistica40.
Alegerea prestatiei prin care se va stinge obligatia revine debitorului, cu
exceptia cazului in care este acordata in mod expres cumparatorului (art. 1462
alin. 1 Cod civil). Daca partea careia ii apartine alegeerea prestatiei nu isi exprima
optiunea in termenul care ii este acordat in acest scop, alegerea prestatiei va
apartine celeilalte parti.
In cazul alegerii prestatiei de catre debitor, daca una dintre prestatii a devenit
imposibil de executat chiar din culpa sa, debitorul este obligat sa execute cealalta
prestatie41.
Alegerea prestatiei in vederea executarii o poate face si creditorul (spre
exemplu, alegerea dintre cele doua produse o face magazinul, nu clientul), in acest
caz se deosebesc cateva situatii, care determina executarea in mod diferit a
prestatiei:
- daca una din prestatii a devenit imposibil de executat, fara sa existe
culpa vreuneia din parti, creditorul este obligat sa o primeasca pe cealalta;
- daca creditorului ii este imputabila imposibilitatea de executare a uneia
dntre prestatii, el poate sa pretinda executarea celeilalte prestatii, despagubindu-l
pe debitor pentru prejudiciile cauzate fie sa il libereze pe acesta de excutarea
obligatiei;
- daca debitorului ii este imputabila imposibilitatea de a executa una
Idem.
Dac, n acelai caz, ambele prestaii devin imposibil de executat, iar imposibilitatea cu privire la una
dintre prestaii este imputabil debitorului, acesta este inut fa de creditor pn la concurena valorii
prestaiei care a devenit ultima imposibil de executat (art. 1464 alin. 2 Cod civil).
40
41

65

din prestatii, creditorul poate cere fie despagubiri pentru prestatia imposibil de
executat, fie cealalta prestatie;
- daca debitorului ii este imputabila imposibilitatea de a executa ambele
prestatii, creditorul poate cere despagubiri pentru oricare dintre acestea.
Daca prestatiile devin imposibil de executat fara culpa debitorului si
inainte ca acesta sa fie pus in intarziere, obligatia se stinge.
c) fie facultative, atunci cand obligatia are ca obiect o singura prestatie
principala de care debitorul se poate libera executand o alta prestatie (spre
exemplu, contractul de vanzare cumparare al unui imobil ar fi prevazut o
garsoniera confort sporit la etajul I, societatea vanzatoare putand oferi, in schimb)
la acelasi pret, la etajul 8 intr-un bloc alaturat, un apartament cu trei camere).
Debitorul este liberat daca prestatia principala devine imposibil de executat,
fara ca aceasta sa se datoreze culpei sale. Astfel, in exemplul anterior mentionat
daca societatea vanzatoare nu mai poate oferi spre vanzare grsoaniera fara culpa sa,
nu mai este obligat sa ofere spre vanzare nici apartamentul cu doua camere; in
cazul obligatiei alternative insa, in conditiile in care alegerea prestatiei o face
creditorul ,,daca una din prestatii a devenit imposibil de executat, fara culpa
vreuneia din parti, creditorul este obligat sa o primeasca pe acealalta,, (art. 1465
lit.a Cod civil). In cazul nostru creditorul este obligat ca cumpere apartamentul cu
doua camere (daca bineinteles obligatiile sunt alternative).
CAPITOLUL VI.
Obiectul raportului juridic
VI. 1. Sensurile expresiei ,,obiectul raportului juridic,,
Prin obiect al raportului juridic civil intelegem conduita partilor, adica
actiunea la care este indrituit subiectul activ si cea la care este obligat subiectul
pasiv.
Desi este in strinsa legatura intre obiectul si continutul raportului juridic
civil, acestea nu se confunda.
Obiectul raportului juridic poate fi privit pe de o parte, drept
1. conduita subiectului pasiv (al debitorului) si pe de alta parte
2. bunul material, acesta fiind considerat obiect derivat al acestui raport.

66

1. Referitor la conduita subiectului pasiv, exemplificam contractul de

vanzare cumparare:
- vanzatorul este debitor in privinta obligatiilor: de a transfera proprietatea
asupra lucrului vandut, de a preda bunul in materialiatatea lui, de a -l garanta pe
cumparator in privinta acestui bun (pentru vicii si pentru folosinta acestuia42),
- cumparatorul este debitor al obligatiei de plata a pretului si de preluare a
bunului.
Din aceasta perspectiva, obiectul raportului juridic, conduita a subiectului
pasiv inseamna totalitatea obligatiilor acestuia.
Obiectul raportului juridic din perspectiva conduitei subiectului pasiv se
definiste, potrivit art. 1226 Cod civil, care precizeaza ca ,,obiectul obligatiilor
consta in prestatia concreta pe care una din parti o datoreaza celeilalte,,.
Si cum conduita subiectului pasiv (al debitorului) nu poate consta decat
dintr-o obligatie in sens de prestatie, se poate pune semnul egalitatii intre obiectul
raportului juridic si obiectul obligatiei.
2. De cele mai multe ori, insa, in raporturile patrimoniale, prestatiile partilor
privesc operatiuni care se refera la la bunuri materiale, spre exemplu: sa predea un
bun in materialitatea lui, sa transfere dreptul de proprietate cu privire la un bun,
sa transfere folosinta cu privire la acesta etc. Desi acest bun nu intra in structura
raportului juridic, este considerat ca obiect derivat al raportului juridic.
VI. 2. ,,Bunurile,, - obiecte derivate al raportului juridic
Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul
unui drept patrimonial (art. 535 Cod civil).
Spre exemplu:
- obiectul raportului juridic de vanzare cumparare al unui automobil din
perspectiva vanzatorului este reprezentat de urmatoarele obligatii: de a transfera
proprietatea automobilului, de a - l preda in materialitatea lui, de a-l garanta pe
cumparator;
- obiectul derivat al raportului juridic de vanzare cumparare este automobilul
care constituie potrivit definitiei de mai sus ,,obiectul unui drept patrimonial,,.
VI. 3. Corelatia dintre bun - patrimoniu
In stransa legatura cu notiunea de bun, este si aceea de patrimoniu.
Patrimoniu reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care
apartin unei persoane fizice ori juridice.
42

Denumit i eviciune
67

Intre bun si patrimoniu exista legatura de la parte la intreg, astfel, bunul

poate fi privit:
- atat individual - ut singuli - ca parte a patrimoniului,
- cat si ca element activ al patrimoniului, respectiv drept subiectiv cu valoare
economica, patrimoniala.
VI. 4. Corelatia dintre patrimoniu ca universalitate juridica si
patrimoniile de afectatiune (diviziuni patrimoniale), ca universalitati de fapt
Potrivit Codului civil bunurile fac parte din patrimoniul unei persoane
fizice sau juridice. Patrimoniul este o universalitate de drept (sau universalitate
juridica) avand ca izvor legea, respectiv, Codul civil.
Potrivit art. 31 alin. 1 Cod civil ,,orice persoana fizica sau juridica este
titulara a unui patrimoniu,, in care intra dupa cum am aratat bunurile
acesteia - dupa cum vom vedea atat cele prezente cat si cele viitoare - adica
drepturile reale (cu privire la bunuri) alaturi de drepturi de creanta si
obligatii43. Aceste bunuri (din patrimoniu) servesc drept garantie comuna a
creditorilor persoanei, astfel, potrivit art. 2324 Cod civil ,,cel care este obligat
personal raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare,,.
Din aceasta perspectiva patrimoniul, mai precis aceste bunuri, servesc drept
garantie comuna (gajul general) a creditorilor personali. Adica ,,cel care este
obligat,, - la care face referire Codul civil - poate fi orice persoana fizica sau
juridica, care are o datorie nascuta, spre exemplu, dintr-un contract.
Acesti creditori care nu au nicio garantie reala cu privire la bunurile
debitorului sau - au totusi o garantie care priveste intreaga masa de bunuri mobile
si imobile, prezente si viitoare, ce formeaza patrimoniul debitorului - se numesc
creditori chirografari sau personali.
Acesti creditori comuni, sau chirografari au dreptul sa - si realizeze creantele
lor urmarind, pentru satisfacerea creantei lor, orice bun din patrimoniul debitorului.
Patrimoniul poate face obiectul unei diviziuni sau afectatiuni, insa numai
in cazurile si conditiile prevazute de lege (art. 31 alin. 2 Cod civil). Aceste
diviziuni sau afectatiuni de patrimoniu, care sunt fractiuni din patrimoniu ca
universalitate juridica sunt afectate unor activitati prin vointa persoanei.

Bunurile trebuie privite nu numai ca lucruri, corporale sau necorporale, ci i ca drepturi subiective,
pentru c, patrimoniul este format din latura activ (respectiv, drepturi subiective civile patrimoniale,
adic, drepturi reale i drepturi de crean, iar drepturile reale privesc bunurile) i latura pasiv (obligaii).
43

68

Deci patrimoniu ca universalitate juridica are ca izvor legea, in timp ce

o diviziune sau o afectatiune de patrimoniu, are ca izvor vointa persoanei.
Desi o persoana nu are decat un singur patrimoniu, denumit universalitate
juridica - dupa cum am aratat - totusi o fractiune (sau mai multe fractiuni) din
acesta - prin vointa sa - poate fi separata, pentru a face obiectul unei activitati sau unor activitati - dand nastere la diviziuni sau afectatiuni de patrimoniu,
denumite universalitati de fapt.
Universalitati de fapt sunt, spre exemplu: o colectie de timbre, de
numismatica, de tablouri, ce apartin unui colectionar, sau o turma de oi, o
herghelie de cai etc. Proprietarul acestora poate vinde, dona sau inchiria fie
individual - un tablou, o serie de timbre, un cal - fie intreaga universalitate de fapt spre exemplu, intreaga colectie.
Sunt diviziuni sau afectatiuni ale patrimoniului, altfel spus, mase
patrimoniale afectate unei anumite activitati:
- masele patrimoniale fiduciare. Acestea cuprind bunurile ce fac obiectul
unor drepturi reale, drepturi de creanta, garantii ori alte drepturi patrimoniale sau
un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare. Aceste drepturi fac
obiectul unui transfer de la unul sau mai multi constitutori catre unul sau mai multi
fiduciari. De asemenea, alcatuiesc o masa patrimoniala autonoma, distincta de
celelelate drepturi si obligatii din patrimoniile fiduciarilor.
- masele afectate exercitarii unei profesii autorizate. Constituirea masei
patrimoniale afectate exercitarii in mod individual a unei profesii autorizate se
stabileste prin actul incheiat de titular (art. 33 alin. 1 Cod civil). Aceasta masa de
bunuri afectata unei profesii autorizate formeaza patrimoniul profesional
individual. Spre exemplu, patrimoniul de afectatiune al profesionistului (persoana
fizica autorizata, al titularului de intreprindere individuala, al intreprinderii
familiale) potrivit OUG 44/2008, care reglementeaza statutul juridic al
profesionistului.
- alte patrimonii astfel determinate potrivit legii. In cadrul aceluiasi
patrimoniu pot avea loc transferuri de drepturi si obligatii dintr-o masa
patrimoniala in alta, adica dintr-un patrimoniu personal intr-un patrimoniu de
afectatiune si invers. Acest transfer se face potrivit dispozitiilor legale astfel incat
sa nu prejudicieze drepturile creditorilor asupra fiecarei mase patrimoniale 44.
44

A se vedea n acest sens, Crengua Leaua, op cit. p. 112.

69

Diviziunile sau afectatiunile patrimoniului, ce au ca obiect bunuri ale unei

persoane, astfel definite mai sus, formeaza universalitati de fapt.
VI. 3. Clasificarea bunurilor
1. Din punct de vedere juridic, bunurile se impart in: mobile si imobile
(miscatoare sau nemiscatoare).
Sunt mobile acele bunuri pe care legea nu le considera imobile (art.
539 Cod civil). Referire la bunurile mobile face si art. 2389 Cod civil care
reglementeaza obiectul ipotecii mobiliare.
La randul lor bunurile mobile se impart in:
- bunurile mobile prin natura lor. In principiu, bunurile mobile prin natura
lor pot fi miscate, prin forta interna (proprie) sau prin forta straina, dintr-un loc in
altul fara a se schimba valoarea economica, spre exemplu: un animal (cum ar fi
acela de companie: caine, pisica) un automobil, o masa, un scaun, o carte etc.
Sunt bunuri mobile si undele electromagnetice sau asimilate acestora,
precum energia de orice fel produsa, captata si transmisa, in conditiile legii, de
orice persoana si puse in serviciul sau, indiferent de natura mobiliara sau
imobiliara a sursei acestora;
- bunurile mobile prin determinarea legii. In aceasta categorie sunt incluse
drepturile si obligatiile mobiliare, actiunile in justitie referitoare la un drept
mobiliar, inclusiv drepturile de proprietate intelectuala, spre exemplu: drepturile de
autor si drepturile conexe acestora, fondurile de comert, actiunile, partile sociale,
obligatiunile unei societati comerciale, rentele;
- bunurile mobile prin anticipatie sunt bunuri imobile prin natura lor, dar,
care in baza intelegerii intre parti se considera a fi bunuri mobile anticipandu-se
faptul ca in viilor aceste bunuri vor deveni mobile 45. In aceasta categorie sunt
incluse: bogatiile de orice natura ale solului si subsolului, fructele neculese inca,
plantatiile si constructiile incorporate in sol care devin mobile prin anticipatie,
atunci cand, prin vointa partilor, sunt privite in natura lor individuala in vederea
detasarii lor (art. 540 alin. 1 Cod civil). In sprijinul afirmatiei ca ,,bunurile mobile
prin anticipatie sunt bunuri imobile prin natura lor,, stau dispozitile art. 540 alin. 2
Cod civil care prevad cu referire la aceste bunuri ca ,,pentru opozabilitate fata de
terti, este necesara notarea in cartea funciara,,.
Bunurile imobile se impart la randul lor in:
45

A se vedea, Raluca Dimitriu (coordonator), Drept civil, vol. I, Editura Lumina Lex, 2000, pg. 74.
70

- bunuri imobile prin natura lor sunt acele bunuri care prin natura lor nu
pot fi miscate, dintr-un loc in altul, fara a-si pierde astfel valoarea economica. In
aceasta clasificare sunt incluse: ,,terenurile, izvoarele si cursurile de apa, plantatiile
prinse de radacini, constructiile si orice alte lucrari fixate de pamant cu caracter
permanent, platformele si alte institutii de exploatare a resurselor submarine situate
pe platoul continental, precum si tot ceea ce, in mod natural sau artificial, este
incorporat in acestea cu caracter permament (art. 537 Cod civil).
- imobile prin drepturile la care se aplica, potrivit cu care ,,regulile
referitoare la bunurile imobile se aplica, in lipsa de stipulatie contrara, si
drepturilor reale asupra acestora,,. Acestea sunt drepturile reale imobiliare, si
anume: dreptul de proprietate asupra unui teren, sau asupra unei cladiri, etc.
- imobile prin intrebuintare sau prin destinatie, care raman sau devin
imobile. In aceasta clasificare sunt incluse acele bunuri mobile prin natura lor, care
prin raportul direct si nemijlocit cu un bun imobil se considera a fi, de asemenea,
bunuri imobile46.
Raportul cu bunul imobil este pus in lumina:
- pe de o parte, de faptul ca bunul mobil prin natura serveste la intrebuintarea
bunului imobil,
- pe de alta parte, de faptul ca bunul mobil prin natura este destinat sa creeze
cu bunul imobil un tot unitar, nemaifiind posibila desprinderea lui, fara ca astfel sasi piarda valoarea economica.
Sunt imobile prin intrebuintare ,,materialele separate in mod provizoriu de
un imobil, pentru a fi intrebuintate, atata timp cat sunt pastrate in aceeasi forma,,
spre exemplu: caramizile folosite pentru ridicarea unui edificiu, materialele care
sunt utilizate drept acoperis al unei constructii (spre exemplu, tigla, tabla). De
retinut ca imobilele prin intrebuintare sunt bunuri mobile prin natura care
ansamblate dobandesc regimul juridic al imobilelor, deoarece devin imobile, spre
exemplu, edificiile (case, hale industriala, depozite etc).
In cazul consolidarii unei constructii, partile integrante ale acesteia sunt
imobile, daca sunt temporar detasate de aceasta, daca sunt destinate spre a fi
reintegrate (art. 538 alin. 1 Cod civil). De asemenea, materialele aduse pentru a fi
intrebuintate in locul celor vechi devin bunuri imobile din momentul in care au
dobandit acesta destinatie (art. 538 alin. 2 Cod civil), adica din momentul in care
au fost destinate a fi integrate unui imobil.
46

Idem pg. 73.

71

Sunt imobile prin destinatie si bunurile mobile (prin natura) care sunt
destinate a servi un imobil devenind impreuna cu acesta un tot unitar, spre
exemplu: oglinzi prinse in zid (zidite), statui prinse cu gips de podea, ferestre, priza
din perete.
Se poate afirma ca un bun este imobil prin destinatie daca exista intre bunul
mobil prin natura lui (dar imobil prin destinatie) si imobilul prin natura lui la care
intrebuinteaza sau pentru care este destinat un raport de accesorietate, ambele
bunuri apartinand aceluiasi proprietar47.
Importanta clasificarii priveste urmatoarele aspecte: efectele posesiei,
drepturile reale accesorii, competenta teritoriala, legea aplicabila bunurilor,
mobile sau imobile, potrivit normelor de drept international privat, regimul
juridic al instrainarii bunurilor.
Efectele posesiei. Posesia este exercitarea in fapt a prerogativelor dreptului
de proprietate asupra unui bun de catre persoana care il stapaneste si care se
comporta ca un proprietar (art. 916 Cod civil). Ambele categorii de bunuri, mobile
si imobile, se pot afla in posesia altei persoane decat proprietarul.
Posesorul neproprietar poate dobandi proprietatea bunului prin posedarea
acestuia si anume:
- pentru bunul mobil, dreptul de proprietate cu privire la acesta se
dobandeste ca efect al posesiei de buna credinta48 (art. 557 Cod civil). Se creeaza
prezumtia de titlu de proprietate, astfel ,,oricine se afla la un moment dat in posesia
unui bun mobil este prezumat ca are un titlu de de dobandire a dreptului de
proprietate asupra bunului,, (art. 935 Cod civil).
- pentru bunul imobil, dreptul de proprietate cu privire la acesta se
dobandeste prin uzucapiune sau prescriptie achizitiva. Adica, posesorul
neproprietar poate dobandi proprietatea asupra bunului posedat sau, dupa caz,
asupra fructelor produse de acesta (art. 928 Cod civil), dar numai in anumite
conditii, prevazute de Codul civil49. De asemenea, pentru bunurile imobile dreptul
de proprietate se dobandeste prin inscriere in cartea funciara (art. 557 Cod civil).
Ibidem i Gabriel Boroi, Drept civil. Partea general, Ed. All Beck, Ediia a II-a, Bucure ti, 1999, p.
70.
48
Este de bun credin posesorul care nu cunotea i nici nu trebuia, dup mprejurri, s cunoasc lipsa
calitii de proprietar a nstrintorului. Buna- credin trebuie s existe la data intrrii n posesia efectiv
a bunului (art. 938 Cod civil).
49
Pentru a produce efecte juridice, respectiv pentru a se uzucapa, trebuie ca posesia s fie util. Posesia
este util dac exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate se realizeaz n mod continuu,
netulburat (de violen, fizic sau moral), n mod public (art. 922 - 927 Cod civil).
47

72

Cu toate aceste Codul civil prevede si posibilitatea dobandirii bunului mobil

al altuia timp de 10 ani, deci, in temeiul uzucapiunii, in anumite conditii (art. 939
Cod civil).
Garantiile reale (Titlul XI din Codul civil). Garantiile reale sunt destinate
sa asigure indeplinirea unei obligatii patrimoniale. Denumite si drepturi reale
accesorii garantiile reale sunt: dreptul de gaj, dreptul de ipoteca si dreptul de
retentie.
Spre exemplu, un contract de imprumut este principal fata de contractul de
ipoteca, care este accesoriu. Imprumutatul garanteaza cu un imobil al sau suma
imprumutata de la imprumutator. Ipoteca (ca drept real) este accesorie deoarece
subzista cat timp exista obligatia pe care o garanteaza. Astfel, daca imprumutatul
restituie la scadenta suma imprumutata se stinge ipoteca, daca nu, imprumutatorul
(creditor) isi va indestula creanta din vanzarea imobilului ipotecat.
Importanta clasificarii priveste ipoteca si gajul, si are in vedere obiectul si
forma in vederea constituirii acestora.
1. Obiectul ipotecii este diferit de acela al gajului.

73

 Ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile50 sau imobile51

afectate executarii unei obligatii (art. 2343 Cod civil).
Obiectul ipotecii este format din: bunuri mobile sau imobile, corporale sau
incorporale, bunuri determinate ori determinabile sau universalitati de bunuri (art.
2350 Cod civil).
Gajul poate avea ca obiect numai bunuri mobile corporale sau titluri
negociabile emise in forma materializata. (art. 2480 Cod civil).
2. Intre ipoteca si gaj exista deosebiri si in privinta formei cerute pentru
constituirea acestora.
Constituirea ipotecii presupune indeplinirea anumitor formalitati. Acestea
sunt diferite in functie de obiectul ipotecii. Indiferent de obiectul acesteia insa
ipoteca nu este urmata de deposedarea debitorului de bunul ipotecat.
Ipoteca imobiliara se constituie prin inscriere in cartea funciara.
Contractul de ipoteca ce are ca obiect un bun imobil se incheie in forma
autentica de catre notarul public sau de catre oficiile consulare, sub sanctiunea
nulitatii absolute. Se pot ipoteca:
Obiectul ipotecii mobiliare este format din:
a. creane bneti nscute din contractul de vnzare-cumprare, contractul de loca iune sau orice alt act
ncheiat cu privire la un bun, cele rezultate din contractul de asigurare, cele nscute n considerarea
asumrii unei obligaii sau a constituirii unei garanii, a folosirii unei cr i de credit ori de debit ori a
ctigrii unui premiu la o loterie sau alte jocuri de noroc organizate n condi iile legii;
b. creane constatate prin titluri nominative, la ordin sau la purttor;
c. conturi bancare;
d. aciuni i pri sociale, valori mobiliare i alte instrumente financiare;
e. drepturi de proprietate intelectual i orice alte bunuri incorporale;
f. petrolul, gazul natural i celelalte resurse minerale care urmeaz a fi extrase;
g. efectivele de animale;
h. recoltele care urmeaz a fi culese;
i. pdurile care urmeaz a fi tiate;
j.bunurile corporale care fac obiectul unui contract de loca iune, care sunt de inute n vedera vnzrii,
nchirierii ori furnizrii n temeiul unui contract de prestri servicii, care sunt furnizate n temeiul unui
contract de prestri servicii, precum i materia prim i materialele destinate a fi consumate sau prelucrate
n exploatarea unei ntreprinderi, produsele n curs de fabrica ie i produsele finite;
k. echipamentele, instalaiile i orice alte bunuri destinate s serveasc n mod durabil exploatrii unei
ntreprinderi;
l. orice late bunuri mobile, corporale sau incorporale. (art. 2389 Cod civil)
51
Se pot ipoteca: imobilele cu accesoriile lor; uzufructul acestor imobile i accesorii; cotele -pr i din
dreptul asupra imobilelor; dreptul de supeficie. Ipoteca poart deci i asupra chiriilor sau arenzilor
prezente i viitoare produse de un imobil, precum i asupra ndemniza iilor pltite n temeiul unor
contracte de asigurare cu privire la plata acestor chirii sau arenzi care se supune regulilor publicit ii
imobiliare (art. 2379 Cod civil).
50

74

a. imobilele cu accesoriile lor;

b. uzufructul acestor imobile si accesorii;
c. cotele parti din dreptul asupra imobilelor;
d. dreptul de supreficie.
Formalitatile cerute de lege pentru constituirea ipotecii sunt:
a. ipoteca imobiliara - ce poarta si asupra: chiriilor sau arenzilor prezente si
viitoare produse de un imobil, precum si asupra indemnizatiilor platite in temeiul
unor contracte de asigurare cu privire la plata acestor chirii sau arenzi - se supune
regulilor publicitatii imobiliare (art. 2379 Cod civil).
b. ipoteca asupra instrumentelor financiare se constituie conform regulilor
pietei pe care acestea sunt tranzactionate.
c. ipoteca asupra actiunilor sau partilor sociale ale unei societati comerciale
se constituie potrivit regulilor stabilite prin lege speciala.
Ipoteca mobiliara se incheie in forma autentica sau sub semnatura
privata, sub sanctiunea nulitatii absolute (art. 2388 Cod civil). Ipoteca mobiliara
se face numai fara deposedare, deci fara remiterea bunului ipotecat creditorului.
Inregistrarea operatiunilor privind ipotecile mobilare si a operatiunilor asimilate
acestora se efectueaza in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare (art. 2413
Cod civil).
Gajul se constituie:
- prin remiterea bunului sau titlului catre creditor (cu deposedare) sau,
dupa caz,
- prin pastrarea acestuia de catre creditor (fara deposedare), cu
consimtamantul debitorului, in scopul garantarii creantei (art. 2481 Cod civil).
- prin remiterea titlurilor negociabile, in cazul titlurilor nominative
sau la purtator, iar in cazul titlurilor la ordin, prin andosarea acestora52, in scop
de garantie.
Publicitatea gajului se efectueaza diferit, in functie de bunul ce formeaza
obiectul garantiei, si are efect constitutiv, dupa cum urmeaza:
- pentru bunurile mobile corporale publicitatea se realizeaza fie prin
deposedarea debitorului, caz in care remite bunul afectat de garantie creditorului,
fie prin inscrierea gajului la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare;
- pentru sumele de bani publicitatea gajului se realizeaza numai prin
detinerea acestora;
52

Prin menionarea pe verso al titlului despre constituirea garaniei.

75

- pentru titlurile negociabile gajul este perfectat prin remiterea sau, dupa caz,
prin andosarea titlurilor (art. 2482 Cod civil).
Competenta teritoriala in cazul in care un bun, mobil sau imobil, face
obiectul unui litigiu in fata unei instante judecatoresti.
Pentru bunurile mobile este competenta spre solutionare instanta de la
domiciliul paratului (actor sequitur forum rei), iar pentru bunurile imobile instanta
din raza teritoriala unde se afla bunul (rei sitae).
Legea aplicabila bunului potrivit normelor de dreptul international
privat, astfel:
- imobilului i se aplica - legea tarii pe teritoriul careia este situat (lex rei
sitae).
- mobilului i se aplica legea proprietarului bunului sau lex personalis, care
este lex patriae (legea cetateniei) sau, dupa caz, lex domicilii (legea domiciliului).
Regimul juridic al instrainarii este diferit, dupa cum urmeaza:
- actele juridice prin care se dobandesc bunurile mobile, trebuie sa imbrace,
in principiu, forma inscrisului sub semnatura privata;
- actele juridice prin care se dobandesc bunurile imobile, imbraca, sub
sanctiunea nulitatii absolute, forma autentica.
2. Dupa circulatia lor juridica, bunurile se impart in: bunuri aflate in
circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil.
a. bunurile aflate in circuitul civil sunt acele bunuri care pot fi dobandite
si instrainate prin act juridic. Aceste bunuri formeaza regula in privinta
instrainarii lor, iar legea trebuie sa prevada, in mod expres, exceptiile. Din aceasta
categorie fac parte bunuri care circula liber, neingradit.
b. Bunuri scoase din circuitul civil. Din categoria bunurilor scoase din
circuitul civil fac parte:
- bunurile scoase din circuitul civil care nu pot face obiectul unui act juridic
civil. Acestea sunt, prin urmare, inalienabile; exemplificam in acest sens, Legea nr.
18/1991 republicata potrivit art. 5 alin. 253:Terenurile care fac parte din
domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Ele nu pot fi
introduse in circuitul civil decat daca, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul
public.

53

Legea fondului funciar.

76

- bunuri care pot fi dobandite, detinute ori instrainate conditional (spre

exemplu: arme de foc si munitii potrivit Legii nr. 17/1996 sau produse si substante
stupefiante, potrivit Legii nr. 73/1969 ori deseuri toxice, potrivit Legii nr. 137/1993
s.a.)
Actele juridice incheiate cu incalcarea prevederilor privind regimul juridic al
bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absoluta.
Importanta clasificarii rezida tocmai pe planul valabilitatii actelor juridice
civile, sub aspectul obiectului lor.
3. Dupa modul in care sunt determinate bunurile se impart in: bunuri
fungibile si nefungibile
Fungibile sunt acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei
ori categoriei din care fac parte.
Sunt fungibile bunurile determinabile dupa numar, masura sau greutate,
astfel incat pot fi inlocuite unele prin altele in executarea unei obligatii (art. 543
alin. 2 Cod civil). Spre exemplu, dupa numar putem determina astfel: 10 mere
ionathan, 3 ciorchini de struguri albi de masa etc, dupa greutate, 2 Kg. de mere,
1Kg. de rosii etc, dupa masura, 2 m de stofa.
Prin act juridic, un bun fungibil prin natura lui poate fi considerat nefungibil
(art. 543 alin 3 Cod civil).
Sunt nefungibile bunurile care, potrivit naturii lor sau vointei exprimata intr
-un act juridic, se individualizeaza prin insusiri proprii, speciale. Spre exemplu,
cladirea din str. Panselelor nr. 7, determinata (individualizata) prin marime, prin
arhitectura deosebita (balcoane, etaje, acoperis), sau terenul aferent Manastirii
Snagov, sau orice alt teren, determinat individual prin pozitia geografica, cu iesire
la un lac, sau situat langa vecinatatea unei paduri, sau situat pe deal etc.
Nefungibile sunt unicatele, spre exemplu, o pictura de un pictor celebru, o carte cu
insemnari ale autorului, un ceas apartinand unei personalitati etc.
Importanta clasificarii priveste: momentul transmiterii dreptului real
(de proprietate) si suportarea riscului contractului.
1. Momentul transmiterii dreptului real (de proprietate) in actele
translative de drepturi reale este diferit, dupa cum bunul este fungibil sau
nefungibil, astfel:
- daca este fungibil, dreptul real se transmite in momentul individualizarii ori
predarii (in lipsa de stipulatie contrara, deoarece ,,un bun fungibil prin natura poate
deveni nefungibil prin vointa partilor). Spre exemplu, in cazul vanzarii unui kg. de
77

rosii. Momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra acestora este acela in

care au fost individualizate rosiile prin punerea in punga si cantarirea lor.
Momentul individualizarii, respectiv al cantaririi, coincide cu momentul predarii, si
cu acel al realizarii acordului de vointa.
- daca este nefungibil, dreptul real, de proprietate, se transmite in momentul
realizarii acordului de vointa, chiar daca nu s-a predat bunul. Spre exemplu, in
cazul vanzarii unei case, contractul se perfecteaza (se incheie) la data de 15 mai
2012, iar predarea, prin inmanarea cheilor casei, are lor pe 15 iunie 2012.
Momentul incheierii contractului, care presupune transferul proprietatii, nu
coincide cu acela al predarii.
2. Suportarea riscului contractului in caz de pierdere nefortuita sau
fortuita a bunului ce formeaza, spre exemplu, obiectul unui contract translativ de
proprietate, spre exemplu vanzare -cumparare.
Daca bunul, fungibil sau nefungibil, nu este predat, riscul contractului
ramane in sarcina debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost
transferata (art. 1274 alin. 1 Cod civil). Prin urmare, riscul contractului este
suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat, spre exemplu, in cazul unui
contract de vanzare - cumparare, riscul este suportat de vanzator, debitor al
obligatiei de predare, chiar daca proprietar al casei este cumparatorul, caruia
vanzatorul trebuia sa-i predea bunul. Dispozitia mentionata este supletiva,
deoarece in contractul translativ de proprietate se poate prevedea si contrariul,
potrivit art. 1274 alin. 1 Cod civil, care prevede: ,,in lipsa de stipulatie contrara,,.
In cazul pieirii fortuite a bunului, adica pentru cauze neimputabile niciunei
parti, debitorul obligatiei de predare, respectiv, vanzatorul pierde dreptul la
contraprestatie, iar daca a primit-o este obligat sa o restituie (1274 alin. 2 Cod
civil). Prin urmare, spre deosebire de dispozitiile vehiului Cod civil, potrivit caruia
in caz de pieire fortuita a bunului (nefungibil) inainte de predare, riscul acestei
pierderi il suporta proprietarul cumparator (res perit domino) sub imperiul
actualului cod, fara a face distinctie intre bunul fungibil sau nefungibil, riscul
contractului il suporta debitorul obligatiei de predare a bunului (res perit debitori).
4. Dupa cum intrebuintarea obisnuita implica instrainarea sau
consumarea substantei bunurile (mobile) sunt consumptibile sau
neconsumptibile (art. 544 Cod civil).

78

Sunt consumptibile bunurile mobile a caror intrebuintare obisnuita implica

instrainarea sau consumarea substantei. Bunuri consumptibile sunt: banii,
combustibilii, alimentele etc.
Sunt neconsumptibile, ca regula, bunurile mobile a caror intrebuintare
obisnuita nu implica instrainarea sau consumarea substantei. In principiu, bunurile
neconsumptibile sunt: constructii, terenuri, masini etc.
Dar, un bun consumptibil prin natura sa poate deveni neconsumptibil daca,
prin act juridic, i se schimba intrebuintarea.
Importanta clasificarii rezida in materia contractului de imprumut.
Obiectul imprumutului de folosinta se numeste comodat si este reprezentat
de un bun neconsumptibil.
Obiectul imprumutului de consumatie se numeste mutum si-l formeaza
bunurile consumptibile.
5. In functie de posibilitatea de a fi impartite sau nu, fara sa-si schimbe,
prin aceasta destinatia lor economica bunurile sunt divizibile sau nedivizibile
(art. 545 Cod civil).
Bunurile care nu pot fi impartite in natura fara a li se schimba destinatia sunt
bunuri indivizibile. Spre exemplu, un autoturism este un bun indivizibil;
dezmembrandu-l nu mai poate fi utilizat potrivit destinatiei economice.
Bunul divizibil este acela care poate fi impartit, fara sa-si schimbe, prin
aceasta, destinatia sa economica. Spre exemplu: o bucata de stofa poate fi
impartita fara a-si schimba prin aceasta destinatia economica.
Dar prin act juridic, un bun divizibil prin natura lui poate fi considerat
indivizibil.
Importanta clasificarii se gaseste in materie de partaj (imparteala). Astfel,
bunul indivizibil fie se atribuie unei singure parti, cu obligatia la o sulta
(contravaloarea corespunzatoare cotei pe care o detine din acel bun) catre cealalta,
fie este scos la vanzare prin licitatie, si se imparte pretul obtinut in urma vanzarii.
6. Dupa corelatia dintre ele bunurile sunt principale si accesorii (art. 546
Cod civil).
Bunul principal are existenta de sine statatoare, fiind utilizat independent de
alte bunuri. Spre exemplu,o constructie, un teren, un autorurism etc.
Bunul care a fost destinat, in mod stabil si exclusiv, intrebuintarii economice
a altui bun este accesoriu atat timp cat satisface aceasta utilizare. Spre exemplu,
cureaua de la ceas, antena sau husa de la televizor,etc.
79

Aceasta clasificare are insa un caracter relativ si conventional deoarece prin

vointa omului un bun poate fi considerat principal sau accesoriu54.
Pentru ambele bunuri, principal si accesoriu, destinatia comuna poate fi
stabilita numai de proprietarul ambelor bunuri.
Importanta clasificarii consta in regimul juridic aplicabil acestor bunuri in
materia executarii obligatiilor civile. Spre exemplu in cazul vanzarii, vanzatorul
trebuie sa predea atat bunul principal, cat si pe cel accesoriu (in lipsa de stipulatie
contrara).
Astfel ,,daca nu se prevede altfel, bunul accesoriu urmeaza situatia juridica a
bunului principal, inclusiv in caz de instrainare sau de grevare (cu sarcini) a
bunului principal (art. 546 alin. 3 Cod civil). Bunului acesoriu aplicandu-i -se
regula accesorium sequitur principalem (accesoiul serveste principalului). Spre
exemplu, daca se vinde ceasul se vinde si cureaua. Dupa cum am aratat destinatia
ambelor bunuri (ceasul si cureaua) este data de proprietarul lor, in cazul de fata
este vanzarea.
7. In functie de modul lor de precepere bunurile sunt corporale si
incorporale.
Sunt corporale acesle bunuri care, avand existenta materiala, sunt percepute
cu simturile omului, spre exemplu, o masa, un scaun, un teren, o constructie etc.
Bunurile incorporale sunt valori economice care nu pot fi percepute direct ci
presupun o existenta abstracta, ideala.
De asemenea, daca definim patrimoniu din punct de vedere juridic ca fiind
format din drepturi si obligatii - si nu asa cum se considera din punct de vedere
economic si din bunuri - drepturile reale patrimoniale pot fi considerate bunuri
incorporale55.
Pe langa drepturile reale (altele decat drepturile de proprietate) distingem
trei categorii de bunuri incorporale :
- proprietatile incorporale (fondul de comert, drepturile de proprietate
industriala drepturile de autor);
- titlurile de valoare (valorile mobiliare, actiunile, obligatiunile);
- creantele.
Clasificarea are importanta in ceea ce priveste modul de transmitere a
dreptului de proprietate cu privire la aceste bunuri, astfel:
54
55

Raluca Dimitriu (Coordonator), op. cit. p. 82.

Idem.
80

- dobandirea proprietatii mobiliare ca efect al posesiei de buna credinta

opereaza doar pentru bunurile mobile corporale, nu si pentru cele incorporale;
- dobandirea proprietatii prin simpla traditiune (remitere) opereaza pentru
bunurile corporale nu pentru cele incorporale.
Titlurile de valoare, se transmit diferit. Titlurile la purtator se transmit prin
traditiune, cele nominative prin cesiune, iar titlurile la ordin, prin gir sau
andosare56.
8. Dupa tipurile de produse ale bunurilor care rezulta din folosirea lor,
bunurile sunt frugifere care produc fructe si nefrugifere, care produc
producte.
Fructele reprezinta acele produse care deriva din folosirea unui bun, fara a
diminua substanta acestuia (art. 548 alin. 1 Cod civil).
Fructele sunt de trei feluri, naturale, industriale si civile:
- fructele naturale sunt produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute
fara interventia omului, cum ar fi acelea pe care pamantul le produce de la sine,
productia si sporul animalelor.
- fructele industriale sunt produsele directe si periodice ale unui bun,
obtinute ca rezultat al interventiei omului, precum recoltele de orice fel.
- fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de catre o alta
persoana in virtutea unui act juridic, spre exemplu, precum chiriile, arenzile,
dobanzile, venitul rentelor si dividendele.
Productele sunt produsele obtinute dintr-un bun cu consumarea sau
diminuarea substantei acestuia, spre exemplu copacii unei paduri, piatra dintr-o
cariera, nisipul dintr-o albie etc. (art. 549 Cod civil).
Aceasta clasificare prezinta interes in privinta modului de dobandire a
dreptului de proprietate asupra fructelor si productelor.
Fructele si productele se cuvin proprietarului, daca prin lege nu se dispune
altfel (art. 550 Cod civil), din acest punct de vederea intre acestea nu exista nici o
deosebire.
Deosebiri exista din perspectiva modalitatii de dobandire a lor.
Astfel, fructele naturale si cele industriale se dobandesc prin perceperea
efectiva a acestora, respectiv, dreptul de proprietate asupra lor se dobandeste la
data separarii de bunul care le-a produs.
Pentru dezvoltri, a se vedea, Stanciu Crpenaru, Drept comercial romn, Editura Universul Juriidc,
Bucureti, 2011.
56

81

Dreptul de proprietate asupra fructelor civile se dobandeste zi cu zi, prin

simpla scurgere a timpului, respectiv, prin scadenta57.
Importanta clasificarii consta si in materie de uzufruct si posesie de buna
credinta, astfel:
- uzufructuarul are dreptul doar la fructe, nu si la producte care se cuvin
numai proprietarului;
- posesia de buna-credinta conduce numai la dobandirea proprietatii
fructelor, nu si a productelor.
9. Bunuri sesizabile si bunuri insesizabile
Este sesizabil bunul ce poate forma obiectul executarii silite a debitorului
(enumerarea este facuta de Codul de procedura civila).
Este insesizabil bunul ce nu poate fi urmarit silit pentru plata unei datorii;
spre exemplu, nu poate fi urmarita silit pensia de intretinere.
CAPITOLUL VII. Dreptul de proprietate privata si celelelate drepturi reale
Potrivit art. 136 alin. 1 din Constitutie si art. 552 Cod civil proprietatea este
publica sau privata.
Corespunzator acestei distinctii dreptul ce are ca obiect proprietatea asupra
unui bun comporta doua categorii de drepturi, denumite si forme ale dreptului
de proprietate: dreptul de proprietate publica si dreptul de proprietate
privata.
S.VII. 1. Proprietatea privata.
S.VII. 1. 1. Definitie. Obiectul proprietatii private
Obiectul proprietatii private. Proprietatea privata are ca obiect:
- toate bunurile de uz sau de interes privat apartinand persoanelor
fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv bunurile
care alcatuiesc domeniul privat al statului si al unitatilor administrativ- teritoriale
- mostenirile vacante constatate prin certificat de vacanta succesorala.
Acestea intra in domeniul privat al comunei, orasului sau municipului, dupa caz,
fara inscriere in cartea funciara. Acelasi regim il au si imobilele cu privire la care sa renuntat la dreptul de proprietate (prin declaratie autentica). Acest drept se stinge
prin inscrierea in cartea funciara a declaratiei de renuntare.
57

Ibidem.
82

- mostenirile vacante si imobilele (cu privire la care s-a renuntat la dreptul de

proprietate), aflate in strainatate. Acestea se cuvin statului roman.
Bunurile ce fac obiectul proprietatii private, indiferent de titular, sunt si
raman in circiutul civil. Ele pot fi instrainate, pot face obiectul unei executari silite
si pot fi dobandite prin orice mod prevazute de lege (art. 553 alin. 4 Cod civil).
Definitia dreptului de proprietate privata. Continut.
Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de
un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege (art. 555
Cod civil).
Exista insa si exceptii de la caracterul exclusiv al dreptului de proprietate, in
cazurile in care doua sau mai multe persoane sunt titularele acestui drept real,
detinand concomitent cele trei atribute ale dreptului de proprietate: dreptul de a
poseda, dreptul de a folosi si dreptul de a dispune de bun 58. Aceste cazuri se
transpun, in situatii juridice denumite dezmembraminte ale dreptului de
proprietate, respectiv drepturile de: superficie, uz, uzufruct, servitute, abitatie.
Exista si situatii cand dreptul de proprietate nu mai este un drept pur si
simplu, existenta si exercitarea acestuia fiind afectate de anumite imprejurari,
mentionate din punct de vedere juridic drept modalitati ale dreptului de
proprietate, respectiv: proprietatea anulabila, proprietatea rezolubila si
proprietatea comuna59.
S.VII. 1. 2. Atributele si caracterele juridice ale dreptului de proprietate
Continutul dreptului de proprietate exprima clar atributele dreptului de
proprietate care sunt prevazute chiar in definitia oferita de Codul civil: posesia,
folosinta si dispozitia (jus posidendi, jus utendi, jus fruendi si jus abutendi).
Posesia (jus posidendi) din punct de vedere juridic exprima dreptul
proprietarului de a-si apropria, de a-si insusi bunul sub forma de dreptului de
proprietate60. Inseamna stapanirea efectiva a bunului, prin putere proprie si in
interes propriu de catre proprietar.
Folosinta (jus utendi, jus fruendi) din punct de vedere juridic reprezinta
dreptul proprietarului de se folosi de bun potrivit destinatiei sale economice.
Acest atribut trebuie exercitat in conformitate cu dispozitiile art. 15 Cod civil, care
precizeaza ,,niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe
A se vedea, Raluca Dimitriu (coordonator), Drept civil, vol. I, Lumina Lex, 2000, p. 311.
Idem.
60
Posesia este reglementat de art. 916 - 952 Cod civil.
58
59

83

altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei - credinte,,. Aceasta
inseamna ca dreptul de proprietate nu trebuie exercitat abuziv.
Folosinta bunului inseamna si dreptul proprietarului de a culege fructele
produse de acesta de pe urma folosintei. Dupa cum am aratat intr-un capitol
anterior fructele sunt naturale, idustriale si civile (potrivit art. 483 si art. 548 Cod
civil).
Dispozitia (jus abutendi sau abuzus) este atributul potrivit caruia
titularul dreptului de proprietate dispune de bun:
- in sens material (sau dispizitia materiala), adica proprietarul
poate sa-i consume substanta bunului, sa modifice bunul chiar sa-l distruga;
- in sens juridic (sau dispozitia juridica), proprietarul poate face
acte de instrainare cu privire la bun, sa-l vanda, sa-l doneze, sa-l inchirieze, sa-l
lase testament
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt:
- caracterul absolut al dreptului de proprietate poate fi privit din
perspectiva diferentierii de caracterul relativ61 le dreptului de creanta62, dar acest
caracer al sau de a fi opozabil erga omnes priveste toate drepturile absolute. Acest
caracter absolut, potrivit doctrinei, trimite in special la faptul ca dreptul de
proprietate este un drept deplin, complet63.
- caracterul exclusiv al dreptului de proprietate inseamna ca, pe langa
puterile depline ale titularului dreptului acesta exercita dreptul de proprietate
asupra bunului cu excluderea tertilor sau a autoritatilor publice 64. De la acest
caracter face exceptie proprietatea comuna caz in care mai multi proprietari
exercita asupra aceluiasi bun in acelasi timp dreptul de proprietate65.
- caracterul perpetuu, inseamna ca dreptul de proprietate dureaza atata
timp cat exista bunul. Caracterul perpetuu este pus in lumina si de
imprescriptibilitatea deptului de proprietate, care nu se stinge prin neuz (art. 562
alin. 1 Cod civil).
S.VII. 1. 3. Limitele exercitarii dreptului de proprietate privata
A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. 141; Gheorghe Beleiu, Drept civil
romn, ed. a VIII- a, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2003; G. Boroi, Drept civil. Partea general, Ed.
All Beck, 2001, Bucuureti.
62
Dreptul absolut este opozabil erga omnes (tuturor persoanelor) iar dreptul relativ este opozabil doar
debitorului, fa de care se poate exercita.
63
A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. 141.
64
Idem.
65
Ibidem.
61

84

Codul civil face distinctie intre limitele materiale sau corporale ale
exercitarii dreptului de proprietate si limtele, limitele legale, conventionale si
judiciare.
Limitele materiale ale exercitarii dreptului de proprietate sunt limitele
corporale ale bunului care formeaza obiectul dreptului de proprietate, astfel cum a
fost prevazut de art. 553 alin. 4 Cod civil 66 (art. 555 alin. 1 Cod civil). Spre
exemplu, proprietarul unui teren nu este si proprietarul coloanei de aer de deasupra
acestuia67
Limitele legale. Adica, prin lege poate fi limitata exercitarea atributelor
dreptului de proprietate (art. 556 alin. 2 Cod civil). Spre exemplu, proprietarul
unui teren are dreptul sa foloseasca si subsolul acestuia, dar, potrivit art. 44 alin.
5 din Constitutie, poate fi folosit si de o autoritate publica pentru executarea unor
lucrari de interes general68. Sau, proprietarul este obligat sa permita trecerea pe
fondul sau a retelelor edilitare ce deservesc fonduri invecinate sau din aceeasi
zona, de natura conductelor de apa, gaz sau altele asemenea , a canalelor si a
cablurilor electrice , subterane ori aeriene, dupa caz, precum si a oricaror alte
instalatii sau materiale cu acelasi scop (art. 62 alin. 1 Cod civil);
Limitele conventionale (art. 556 alin. 3 Cod civil). Spre exemplu,
proprietarul poate sa consimta la limitarea dreptului sau prin acte juridice, daca
nu incalca ordinea publica si bunele moravuri (art. 626 Cod civil). Sau, ca printrun contract sa se stipuleze, interdictia de instrainare a unui bun, respectiv,
introducerea unei clauze de inalienabilitate, potrivit careia, prin conventie sau
testament se poate interzice instrainarea unui bun, insa numai pentru o durata de
cel mult 49 de ani (art. 627 alin. 1 Cod civil).
Limitele judiciare. Spre exemplu, daca proprietarul prin exercitarea
dreptului sau cauzeaza inconveninete mai mari decat cele normale in relatiile de
vecinatate. In acest caz instanta poate sa-l oblige la despagubiri pe proprietar in
folosul celui vatamat (art. 630 Cod civil).
S.VII. 1. 4. Dobandirea a dreptului de proprietate privata
Modurile de dobandire a dreptului de proprietate si a altor drepturi reale sunt
mijloacele prevazute de lege care servesc la constituirea sau la obtinerea prin
transmitere a dreptului de proprietate si a dezmembramintelor proprietatii
A se vedea, supra S. VII. 1.1., n text.
A se vedea, Crengua Leaua, op. cit. p. 72.
68
A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. 141; Crengua Leaua, op. cit. p. 72.
66
67

85

(uzufruct, uz, abitatie, servitute, superficie)69 . Astfel, potrivit art. 557 alin 1 Cod
civil ,,Dreptul de proprietate se poate dobandi, in conditiile legii, prin conventie,
testament, mostenire legala, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de
buna credinta in cazul bunurilor mobile si al fructelor, prin ocupatiune,
traditiune, precum si prin hotarare judecatoreasca, atunci cand ea este
translativa de proprietate prin ea insasi.
In anumite cazuri prevazute de lege, proprietatea se poate dobandi prin
efectul unui act administrativ.
In cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobandeste prin
inscrierea in cartea funciara (cu respectarea dispozitiilor prevazute la art. 888
Cod civil). De asemenea, efectul constitutiv al inscrierii in cartea funciara (al
intabularii) este prevazut si in art. 885 Cod civil, care precizeaza ,,drepturile reale
asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara se dobandesc, atat intre parti, cat si
fata de terti, numai prin inscrierea lor in cartea funciara, pe baza actului sau
faptului care a justificat inscrierea,,.
1. Conventia. Dreptul de proprietate de dobandeste prin diverse contracte,
spre exemplu: vanzare - cumparare, donatie schimb, contract de leasing, la finalul
perioadei de leasing70.
2. Mostenirea legala sau testamentara (testamentul). Prin mostenire
legala in cazul in care o persoana dobandeste un bun datorita vocatiei succesorale
pe care o are, datorita gradului de rudenie cu defunctul. In acest caz mosteneste
bunul in virtutea legii care-i recunoaste aceasta calitate. Prin testament defunctul in
timpul vietii desemneaza un mostenitor pentru un bun sau mai multe bunuri (intre
testator si mostenitorul testamentar poate sa existe sau nu legatura de rudenie.
3. Accesiunea. Prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a
tot ce se alipeste cu bunul ori se incoroporeaza in acesta, daca legea nu prevede
altfel (art. 567 Cod civil).
In functie de natura bunului ce face obiectul accesiunii, accesiunea
poate fi: imobiliara (care priveste un bun imobil) si mobiliara (priveste un bun
mobil).
Accesiunea imobilara se imparte, la randul ei, in:
accesiune imobiliara naturala. Accesiunea este naturala cand unirea sau
incorporarea este urmarea unui eveniment natural (art. 568 Cod civil), spre
69
70

A se vedea, Brndua tefnescu, Raluca Dimitriu (coordonatori), op. cit. p. 231.

A se vedea, Crengua Leaua, op. cit. p. 73.
86

exemplu:
- aluviunile. Aluviunile sunt adaugiri de teren la malurile apelor
curgatoare. Acestea revin proprietarului fondului riveran, numai daca ele se
formeaza treptat (art. 569 Cod civil);
- avulsiunile. Avulsiunile se formeaza ca urmare a smulgerii bruste a unei
portiuni de mal din terenul unui proprietar de catre o apa curgatoare urmata de
alipirea acesteia la terenul altui proprietar riveran. Proprietarul de la care s-a smuls
portiunea de teren nu pierede dreptul de proprietate asupra acesteia daca o
revendica de un an de la data faptului (art. art. 572 Cod civil).
- insulele nou -formate. Daca o apa cugatoare formeaza un brat nou si
inconjoara terenul unui proprietar riveran, el ramane proprietar asupra insulei nou
formate (art. 574 Cod civil);
- animalele. Animalele domestice ratacite pe terenul altuia ii revin acestuia
din urma daca proprietarul nu le revendica in termen de 30 de zile de la data
declaratiei facute la primarie de catre proprietarul terenului (art. 576 alin. 1Cod
civil).
accesiune imobiliara artificiala. Accesiunea imobiliara artificiala
rezulta din fapta proprietarului ori a unei alte persoane
(art. 568 Cod civil). Spre
exemplu, constructiile, plantatiile si orice alte lucrari care se efectueaza asupra
unui imobil, revin proprietarului acelui imobil , daca prin lege sau act juriidc nu se
prevede altfel.
Accesiunea mobiliara presupune situatia in care un bun este produs
cu materialele altuia. In functie de raportul dintre manopera si valoarea
materialelor la data confectionarii bunului, bunul apartine fie celui care l-a
confectionat, fie proprietarului materialelor.
4. Uzucapiunea este modul de dobandire a proprietatii unui bun imobil, prin
exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra bunului respectiv de catre
persoana care il stapaneste si care se comporta ca un proprietar, in conditiile si in
termenul prevazut de lege (potrivit art. 916, 930 - 940 Cod civil). Uzucapiunea are
doua forme extratabulara (art. 930 Cod civil) si tabulara (art. 931 Cod civil).
Prin uzucapiunea extratabulara se dobandeste dreptul de proprietate
asupra unui imobil si asupra dezmembramintelor sale de catre cel care a posedat
imobilul timp de 10 ani, daca:
a) proprietarul inscris in cartea funciara a decedat ori, dupa caz, si-a incetat
existenta;
87

b) a fost inscrisa in cartea funciara declaratia de renuntare la

proprietate;
c) imobilul nu era inscris in nicio carte funciara.
In toate cazurile, uzucapantul dobandeste dreptul numai
daca si-a inregistrat cererea de inscriere in cartea funciara inainte ca o terta
persoana sa-si fi inregistrat propria sa cerere de inscriere a dreptului in folosul sau,
pe baza unei cauze legitime, in cursul sau chiar dupa implinirea termenului de
uzaucapiune (art. 930 alin. 2 Cod civil).
Prin uzucapiunea tabulara se dobandeste dreptul de proprietate asupra unui
imobil sau al unui alt drept real de catre persoana care a fost inscrisa, fara cauza
legitima, in cartea funciara. Conditiile impuse de Codul civil, in art. 931 pentru
dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune tabulara sunt:
a) cel care a fost inscris sa fi fost de buna credinta, in momentul inregistrarii
cererii de inscriere si in momentul intrarii in posesie;
b) sa posede timp de 5 ani dupa momentul inregistrarii;
c) posesia sa neviciata (utila).
5. Posesia de buna- credinta pentru bunurile mobile. Oricine se afla la un
moment dat in posesia unui bun mobil este prezumat ca are un titlu de dobandire a
dreptului de proprietate asupra bunului (art. 935 Cod civil). Codul civil prevede
prezumta de propriatate pentru cel care poseda cu buna credinta un bun mobil.
6. Ocupatiunea. Prin ocupatiune, un bun mobil care nu apartine nimanui
devine propriatatea unei persoane daca aceasta exercita asupra bunului respectiv
posesia in conditiile prevazute de lege (art. 941 Cod civil). Pot fi dobandite prin
ocupatiune bunurile mobile, fara stapan, abandonate, precum si bunurile fara
proprietar, spre exemplu, animalele si pasarile salbatice, pestele, plante medicinale,
fructele din padure etc71.
7. Traditiunea. Prin traditiune se transfera proprietatea unor bunuri prin
simpla lor predare (inmanare) spre exemplu, actiunile si obligatiunile la purtator
emise de societatile comerciale. Pentru transferul de proprietate la darul manual
este nevoie de traditiune, spre exemplu, inmanarea unei carti, a unei sume de bani,
a unui bilet la teatru, la concert etc.Traditiunea bunului nu inseamna neaparat o
deplasare fizica a bunului, care in cazul darului manual ar presupune exclusiv
inmanarea bunului, ci si o ,,traditiune implicita,, prin inmanarea cheilor unei

71

A se vedea, Crengua Leaua, op. cit. p. 73.

88

casete (cu bijuterii) sau identificarea unui tablou pe care donatorul si-a manifestat
neechivoc vointa de a-l transmite, fara a fidat jos de pe perete72.
7. Hotararea judecatoreasca - ca mod de dobandire a dreptului de
proprietate - a fost preluata din doctrina. Doctrina a considerat hotararea
judecatoreasca ca fiind un mod de dobandire a dreptului de proprieatate, fara sa
existe o prevedere expresa in Codul civil (anterior) in acest sens, daca aceasta
este constitutiva sau translativa de proprietate73. Hotararea judecatoreasca se
pronuta in urma unui proces derulat in fata unei instante judecatoresti.
VII. 1. 5. Dezmembramintele dreptului de proprietate privata.
VII. 1. 5. 1. Superficia (art. 693-702 Cod civil). Superficia este dreptul de a
avea sau de a edifica o constructie pe terenul altuia, deasupra ori in subsolul acelui
teren, asupra caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta.
Obiectul superficiei este in principiu o constructie, dar poate fi, potrivit art.
702 Cod civil, si o plantatie, ori alte lucrari autonome cu caracter durabil.
Dreptul de superficie se dobandeste in temeiul unui act juridic, precum si
prin uzucapiune sau prin alt mod prevazut de lege.
Dreptul de superficie se inscrie in cartea funciara potrivit dispozitiilor art.
693 alin. 3 si 4 din Codul civil.
Dreptul de superficie se poate constitui pe o durata de cel mult 99 de ani. La
implinirea termenului, dreptul de superficie poate fi reinnoit. Acest drept se
exercita in limitele si in conditiile actului constitutiv.
Incetarea dreptului de superficie se realizeaza prin radierea din cartea
funciara, pentru una din urmatoarele cazuri:
a. la expirarea termenului;
b. prin conslidare, daca terenul si constructia devin proprietatea aceleiasi
persoane;
c. prin pieirea constructiei, daca exista stipulatie expresa in acest sens;
d. in alte cazuri prevazute de lege.

A se vedea, Tribunalul Suprem, Secia Civil, decizia nr. 580 din 8 aprilie 1971, publicat n
Repertoriu de practic judiciar n materie civil a Tribunalului Suprem i a altor instane judectoreti
pe anii 1969-1975; http://www.iurispedia.ro/i/CCiv:Art._557.
73
A se vedea, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. 143;
72

89

VII. 1. 5. 2. Uzufructul (art. 703 - 708 Cod civil). Uzufructul este dreptul
de a folosi bunul altei persoane si de culege fructele acestuia, intocmai ca
proprietarul, insa cu indatorirea de a-i conserva substanta.
Uzufructul se poate constitui prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri
prevazute de lege. De asemenea, uzufructul se inscrie in cartea funciara.
Uzufructul se poate constitui numai in favoarea unei persoane existente.
Pot face obiect al dreptului de uzufruct orice bunuri mobile sau imobile,
corporale ori incoroporale, inclusiv o masa patrimoniala, o universalitate de fapt
ori o cota parte din acestea. De asemenea, uzufructul poarta asupra tuturor
accesoriilor bunului dat in uzufruct, precum si asupra a tot ce se uneste sau
incorporeaza in acesta.
Uzufructul se constituie atat in favoarea unei persoane fizice cat si in
favoarea unei persoane juridice.
In favoarea unei persoane fizice uzufructul este cel mult viager (pe viata).
In favoarea unei persoane juridice uzufructul poate avea durata de cel mult
30 de ani. Atunci cand este constituit cu depasirea acestui termen, uzufructul se
reduce de drept la 30 de ani.
Daca nu s-a prevazut durata uzufuctului, se prezuma ca este viager sau, dupa
caz, ca este constituit pe o durata de 30 ani.
Daca nu s-a prevazut durata uzufructului, se prezuma ca etse viager sau,
dupa caz, ca este constituit pe o durata de 30 de ani.
Uzufructul constituit pana la data la care o alta persoana va ajunge la o
anumita varsta dureaza pana la acea data, chiar daca acea persoana ar muri inainte
de implinirea virstei stabilite.
In lipsa de stipulatie contrara, uzufructuarul are urmatoarele drepturi:
- are folosinta exclusiva exclusiva a bunului, inclusiv dreptul de aculege
fructele; fructele naturale si industriale percepute dupa constituirea uzufructului
apartin uzufructuarului, iar cele percepute dupa stingerea uzufructului revin
nudului proprietar (art. 710 alin. 2 Cod civil).
- uzufructuarul poate ceda dreptul unei alte persoane fara acordul nudului
proprietar (art. 714 alin. 1 Cod civil).
- are dreptul de a inchiria sau, dupa caz, de a arenda (art. 715 alin. 1 Cod
74
civil) .
Pentru alte drepturi ale uzufructuarului, n cazul n care uzufructul are ca obiect pduri i cariere de
piatr i nisip aflate n exploatare (sau nedeschise), a se vedea art. 718 - 722 Cod civil.
74

90

Uzufructuarul intra in posesia bunurilor dupa inventarierea acestora.

Inventarul se intocmeste numai in prezenta nudului proprietar ori dupa notificarea
acestuia.
Uzufructuarul are urmatoarele obligatii:
- este tinut sa respecte destinatia data bunurilor de nudul proprietar (cu
exceptia cazului in care se asigura o crestere a valorii bunului, potrivit art. 724 Cod
civil);
- este obligat sa-l despagubeasca pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu
cauzat prin folosirea necorespunzatoare a bunurilor date in uzufruct (art. 725 Cod
civil);
- este obligat sa depuna o garantie pentru indeplinirea obligatiilor sale (art.
726- 728 Cod civil);
- suporta toate sarcinile si cheltuielile ocazionate de litigiile privind folosinta
bunului, culegerea fructelor ori incasarea veniturilor (art. 733 alin. 1 Cod civil);
- primele de asigurare sunt platite de uzufructuar, daca pe durata uzufructului
daca bunul este asigurat (art. 733 alin. 2 Cod civil).
Atat uzufructuarul cat si nudul proprietar sunt obligati sa suporte reparatiile
bunului, dupa cum urmeaza:
- uzufructuarul este obligat sa efectueze reparatiile de intretinere a bunului
(art. 729 alin. 1 Cod civil);
- reparatiile mari sunt in sarcina nudului proprietar, iar daca reparatiile mari
sunt determinate de neefectuarea reparatiilor de intretinere intra in sarcina
uzufructuarului (art. 729 alin. 2 si 3 Cod civil);
Nudul proprietar suporta cheltuielile si sarcinile propriet atii (art. 735 Cod
civil).
Potrivit art. 747 si 748 Cod civil, uzufructul se stinge prin:
a. moartea uzufructuarului ori, dupa caz, incetarea persoanlitatii;
b. ajungerea la termen;
c. consolidare, atunci cand calitatea de uzufructuar si de nud proprietar se
intrunesc in aceeasi persoana;
d. renuntarea la uzufruct;
e. neuzul timp de 10 ani sau, dupa caz, timp de 2 ani de zile in cazul
uzufructului unei creante;
f. prin decesul ori, dupa caz, incetarea existentei juridice a uzufructuarului
chiar daca termenul nu s- a implinit;
91

g. in cazul in care bunul a fost distrus in intregime dintr-un caz fortuit.

S. VII. 1. 5. 3. Uzul si abitatia (art. 749 - 754 Cod civil).
Uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia si de a-i culege
fructele naturale si industriale numai pentru nevoile proprii si ale familiei sale (art.
749 Cod civil).
Abitatia este dreptul unei persoane, titular al dreptului de abitatie de a locui
in locuinta nudului proprietar impreuna cu sotul si copii sai, chiar daca nu a fost
casatorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitatia, precum si cu
parintii ori alte persoane aflate in intretinere (art. 750 Cod civil).
Uzul si abitatia se constituie in temeiul unui act juridic sau prin alte moduri
prevazute de lege.
Atat dreptul de uz cat si de abitatie au urmatoarele limite: nu pot fi cedate,
iar bunul ce face obiectul acestor drepturi nu poate fi inchiriat sau, dupa caz,
arendat.
Daca uzuarul (titularul dreptului de uz) si titularul dreptului de abitatie sunt:
- indreptatiti sa perceapa fructele naturale si industriale produse de bun ori,
dupa caz, sa ocupe intreaga locuinta, atunci sunt
- obligati sa plateasca toate cheltuielile de cultura si reparatiile de intretinere
ca si uzufructuarul.
S. VII. 1. 5. 3. Servitutile. Servitutea este sarcina care greveaza un imobil,
pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar. Utilitatea rezulta din
destinatia economica a fondului dominant sau consta intr-o sporire a confortului
acestuia (art. 755 Cod civil).
Servitutea se poate constitui in temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune
Actul de constituire al servitutii poate mentiona anumite obligatii in sarcina
proprietarului fondului aservit pentru asigurarea uzului si utilitatii fondului
dominant. Daca obligatiile sunt notate in cartea funciara, se transmite
dobanditorilor subsecventi ai fondului aservit.
Servitutea se poate constitui in vederea unei utilitati viitoare a fondului
dominant.
Servitutile pot fi:
a. aparente si neaparente. Servitutile aparente sunt acelea a caror existenta
este atestata de un semn vizibil de servitute, spre exemplu: o usa, o fereastra, un
apeduct. Servitutile neaparante sunt acelea a caror existenta nu este atestata de
92

vreun semn vizibil de servitute, spre exemplu, servitutea de a nu construi ori de nu

construi peste o anumita inaltime.
b. continue si necontinue. Servitututile continue se exercita fara a fi necesar
fptul actual al omului, spre exemplu, servitutea de vedere ori servitutea de a nu
construi. Pentru existenta servitutilor necontinue este necesar faptul actual al
omului, cum ar fi servitutea de trecere cu piciorul ori cu mijloace de transport.
c. pozitive si negative. In cazul servitutilor pozitive proprietarul fondului
dominant exercita o parte din prerogativele dreptului de proprietate asupra fondului
aservit, cum ar fi servitutea d etrecere. Servitutile negative sunt acelea prin care
propritarul fondului fondului aservit este obligat sa se abtina de la exercitarea
unora din prerogativele dreptului de proprietate, cum ar fi servitutea de a nu
construi.
Potrivit art. 770 Cod civil, servitutile se sting pentru una din urmatoarele
cauze:
a. consolidarea, atunci cand ambele fonduri ajung sa aiba acelasi proprietar;
b. renuntarea proprietarului fondului dominant;
c. ajungerea la termen;
d. rascumpararea;
e. imposibilittaea definitiva de exercitare;
f. neuzul timp de 10 ani;
g. disparitia oricarei utilitati a acestora;
h. prin exproprierea fondului aservit, daca servitutea este contrara utilitatii
publice careia ii va fi afectat bunul expropriat.
Capitolul VIII. Administrarea bunurilor bunurilor altuia (art. 792 - 794
Cod civil)
VIII. 1 Reguli generale privind administrarea
Codul civil nu defineste administrarea bunurilor altuia insa din economia
dispozitiilor generale - ale codului civil - ce reglementeaza adminstrarea rezulta:
temeiul juridic al acesteia, conditiile pe care persoana fizica care efectueaza
aceasta activitate trebuie sa le indeplineasca si obiectul administrarii.
Prin urmare, definim administrarea prin caracteristicile sale:
- temeiul juridic al adminstrarii este un mandat, o imputernicire
testamentara, prin legat, sau convenionala, prin contract;
- imputernicirea prin legat produce efecte numai daca este acceptata
93

de cel desemnat ca administrator;

- administrarea poate fi efectuata numai de o persoana fizica,
care trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu;
- obiectul administrarii este reprezentat de: un bun, mai multe bunuri, o masa
patrimoniala sau un patrimoniu, care nu ii apartine administratorului.
- de regula, administrarea se realizeaza cu titlu gratuit. Prin exceptie este cu
titlu oneros. In mod exceptional, administrarea este cu titlu gratuit, respectiv
administratorul este remunerat, daca acest lucru se prevede prin lege, prin actulul
constitutiv sau se stabileste prin intelegere ulterioara intre parti, iar in lipsa acestora
prin hotarare judecatoreasca. Hotararea judecatoreasca va trebui sa tina seama
de obiciul locului si, in lipsa unui asemenea criteriu, de valoarea serviciilor prestate
de administrator.
Persoana care actioneaza ca un administrator, fara sa fi primit autorizatie in
acest sens nu are drept la remuneratie, fiindu- i aplicabile regulile de la gestiunea
de afaceri (art. 793 alin. 2 Cod civil).
Administrarea este simpla si deplina si colectiva
VIII. 3. Administrarea simpla (art. 795 - 799 Cod civil)
Administrarea simpla cuprinde actele necesare pentru conservarea
bunurilor, precum si actele utile pentru ca acestea sa poata fi folosite conform
destinatiei obisnuite.
Atributiile administratorului se circumscriu drepturilor si obligatiilor
acestuia in functie de categoria bunurilor date in adminstrare. In acest sens,
administratorul este obligat sa culeaga fructele bunurilor si sa exercite toate
drepturile aferente administrarii cestor; administratorul incaseaza creantele
administrate eliberand valabil chitantele corespunzatoare.
Daca administrarea are ca obiect valori mobiliare, administratorul
trebuie sa exercite drepturile aferente acestora, precum dreptul la vot, de
conversie si de rascumparare.
Cand bunurile date in administrare sunt bunuri
frugifere, administratorul este obligat sa continue modul de folosire sau de
exploatare a acestora fara a le schimba destinatia, cu exceptia cazului in care este
autorizat de catre beneficiar sau, in caz de impiedicare a acestuia, de catre instanta
judecatoreasca.

94

Daca bunurile date in administrare sunt reprezentate de sume de bani,

administratorul este obligat sa investeasca aceste sume in categoriile de plasamente
considerate sigure (potrivit art. 825 -830 Cod civil). Sunt prezumate a fi sigure
plasamentele stabilite periodic de Banca Nationala a Romaniei si de Comisia
Nationala a Valorilor Mobiliare.
Administratorul are dreptul sa modifice investitiile efectuate anterior
dobandirii de catre acesta a calitatii sale ori efectuate de el insusi in calitate de
administrator.
Actele de dispozitie pe care administratorul le poate sunt autorizate sau nu
de beneficiar, sunt in functie de bunurile date in administrare, dupa cum urmeaza:
- bunul individual determinat dat in administrare va putea fi instrainat de
administrator cu titlu oneros sau il va putea greva cu o garantie reala, atunci cand
este necesar pentru conservarea valorii bunului, achitarea datoriilor ori mentinerea
modului de folosinta potrivit destinatiei obisnuite a bunului numai cu autorizarea
beneficiarului sau, in caz de impiedicare a acestuia sau in cazul in care acesta nu a
fost inca determinat, a instantei judecatoresti;
- un bun supus pericolului deprecierii sau pieirii imediate poate fi
instrainat fara aceasta autorizare;
- dintr-o masa patrimoniala sau un patrimoniu ce face
obiectul administrarii, administratorul poate sa instraineze un bun individual
determinat sau sa greveze un astfel de bun cu o garantie reala ori de cate ori este
necesar pentru buna administrare a universalitatii.
Daca nu exista autorizare prealabila si actul de
instrainare cauzeaza prejudicii, administratorul are obligatia de reparare integrala a
acestuia, motiv care poate conduce la inlocuirea administratorului.
VII. 3. Administrarea deplina (art. 800 - 824 Cod civil).
Administrarea deplina impune impune administratorului urmatoarele
obligatii: sa conserve si sa exploateze in mod profitabil bunurile, sa sporeasca
patrimoniul sau sa realizeze afectatiunea masei patrimoniale, in masura in care
aceasta este in interesul beneficiarului.
Administratorul are urmatoarele drepturi, care se circumscriu intinderii
puterilor sale:
- sa instraineze, cu titlu oneros, bunurile, sau sa le greveze cu un drept real;
95

- sa schimbe destinatia bunurilor, precum si sa efectueze orice alte acte

necesare sau utile, inclusiv orice forma de investitie.
VIII. 4. Regimul juridic al administrarii
Regulile care guverneaza administrarea bunurilor altuia privesc:
a) obligatiile administratorului fata de beneficiar;
b) obligatiile administratorului si beneficiarului in raporturile cu tertii;
c) obligatiile privind inventarul, garantiile si asigurarea.
VIII. 4. 1. Obligatiile administratorului fata de beneficiar
In administrarea bunurilor beneficiarului, administratorul trebuie sa
actioneze cu diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea
bunurilor sale. De asemenea, trebuie sa actioneze cu onestitate si loialitate
pentru realizarea optima a intereselor beneficiarului.
Administratorul trebuie sa actioneze exclusiv in interesul
beneficiarului, fiind obligat sa evite aparitia unui conflict intre interesul sau
propriu si obligatiile sale de administrator. In cazul in care administratorul are
un interes intr-o anumita activitate si care este de natura sa il puna intr-o situatie de
conflict de interese, este obligat sa-l anunte de indata de acesta pe beneficiar,
precum si drepturile pe care le-ar putea invoca impotriva beneficiarului sau a
bunurilor administrate, indicand, dupa caz, natura si valoarea drepturilor
respective, cu exceptia intereselor si drepturilor nascute din actul constitutiv al
administrarii.
De asemenea, administratorul trebuie sa tina o evidenta
a bunurilor sale proprii distincta de cea abunurilor preluate in administrare.
Aceasta obligatie subzista chiar daca, la preluarea bunurilor beneficiarului
administrarii, nu a fost intocmit un inventar.
O alta obligatie a administratorului este a ceea de a actiona cu
impartialitate, daca exista mai multi beneficiari, concomitenti sau succesivi, caz
in care trebuie sa tina cont de drepturile si interesele fiecaruia dintre ei.
In sarcina administratorului, codul civil prevede si anumite interdictii, si
anume:
- administratorului ii este interzis sa devina parte la un contract avand
ca obiect bunurile administrate sau sa dobandeasca, altfel decat prin succesiune,
orice fel de drepturi asupra bunurilor respective sau impotriva beneficiarului;
administratorul poate incheia actele mentionate daca exista imputernicirea expresa
a beneficiarului;
96

- administratorului ii este interzis sa foloseasca in propriul avantaj

bunurile administrate, precum si datele si informatiile care ii parvin in virtutea
administrarii; nu mai exista o astfel d einterdictie daca esista acordul beneficarului
sau o imputernicire conferita prin lege, prin actul constitutiv ori prin intelegeerea
ulterioara a partilor in acest sens;
- administratorului ii este interzis sa dipuna cu titlu gratuit de bunurile
sau drepturile care ii sunt incredintate, cu exceptia cazului in care interesul unei
bune administrari o impune;
Administrorul nu este lipsit de raspundere in activitatea de
administrare a bunurilor benefiaciarului.
Astfel, administratorul trebuie sa actioneze numai in limita puterilor
ce ii sunt conferite prin imputernicirea primita. Este obligat, in acest sens, sa
respecte obligatiile ce-i revin potrivit legii, actului constitutiv sau intelegerii
ulterioare a partilor.
Nu este angajata raspunderea administratorului daca bunurile date in
administrarea acestuia pier pentru caz de forta majora, sau datorita vechimii, ori
naturii perisabile a bunurilor sau datorita folosirii obisnuite si autorizate a acestora.
Daca totusi, este angajata raspunderea, aprecierea limitelor acesteia si a
despagubirilor datorate, instanta judecatoreasca va putea reduce intinderea
acestora, tinand cont de circumsatantele asumarii admnistrarii sau de caracterul
gratuit al serviciului administratorului.
Din natura imputernicirii, rezulta in principal calitatea administratorului de a
fi reprezentant al beneficiarului, prin urmare, administratorul are dreptul sa-l
reprezinte pe administrator prin faptul ca:
- poate sta in justitie pentru orice cerere sau actiune referitoare la
administrarea bunurilor;
- poate interveni in orice cerere sau actiune avand drept obiect bunurile
administrate.
VIII. 4. 2. Obligatiile administratorului si beneficiarului in raporturile
cu tertii
Administratorul nu raspunde personal, fata de tertii contractanti, daca,
in limitele puterilor conferite, isi asuma obligatii in numele beneficiarului. In
acest caz pentru neexecutarea contractelor, actiune directa impotriva tertilor
are beneficiarul.
97

Daca se obliga insa, in nume propriu, administratorul este personal

raspunzator fata de terti, sub rezerva drepturilor detinute de acestia impotriva
beneficiarului. In acest caz actiune impotriva tertilor are administratorul, pentru
neexecutarea contractelor.
De asemenea, este angajata raspunderea personala a administratorului,
fata de tertii cu care a contractat, daca acesta isi depaseste puterile din
imputernicirea primita, dar numai, in conditiile in care tertii nu au cunoscut
faptul depasirii puterilor sau beneficiarul nu a ratifictat in mod expres sau tacit
actul incheiat cu depasirea puterilor conferite.
Fata de terti raspunde si beneficiarul, daca administratorul in exercitarea
atributiilor sale produce in mod culpabil prejudicii fata de tertii in cauza.
Raspunderea beneficiarului fata de terti este limitata la concurenta castigului
obtinut de acesta. ,,Aceasta reglementare speciala privind raspunderea
beneficiarului pentru fapta altei persoane, in special a administratorului, este
considerata, in literatura juridica, drept o raspundere civila delictuala,,75
VIII. 4. 3. Obligatiile privind inventarul, garantiile si asigurarea
Administratorul este obligat sa faca inventarul, sa subsrie o polita de
asigurare sau sa furnizeze o alta garantie pentru buna executare a indatoririlor sale,
daca taote aceste obligatii sunt prevazute expres in actul constitutiv, intr-o
intelegere ulterioara a partilor, in dispozitii legale sau intr-ohotarare judecatoreasca
pronuntata la cererea beneficiarului sau a oricarei persoane interesate.
Daca o astfel de obligatie a fost stabilita in sarcina administratorului prin
lege sau prin hotarare judecatoreasca, administratorul va putea solicita instantei
judecatoresti, pentru motive temeinice, sa fie dispensat de indeplinirea ei.
Inventarul pe care trebuie sa-l intocmeasca administratorul, in cazurile in
care s-a obligat in acest sens, trebuie sa cuprinda o enumerare completa a bunurilor
incredintate sau a continutului masei patrimoniale ori a patrimoniului supus
administrarii.
Inventarul trebuie sa contina:
a) datele de identificare a bunurilor imobile si descrierea
bunurilor mobile, cu indicarea valorii acestora, iar in cazul unei universalitati de
bunuri mobile, o identificare corespunzatoare a universalitatii respective;
75

A se vedea pentru detalii, Marilena Uliescu, Adina Georgeta Nicolae, op. cit. p. 200.
98

b) identificarea sumelor de bani;

c) lista instrumentelor financiare;
Daca obiectul administrarii este format dintr-o masa patrimoniala sau
un patrimoniu, inventarul trebuie sa cuprinda lista datoriilor si sa se incheie cu o
recapitulatie a activului si pasivului.
Inventarul intocmit de administrator trebuie sa imbrace forma fie a
inscrisului autentic sub semnatura privata. Inventarul indiferent de forma pe care o
imbraca trebuie sa cuprinda data si locul intocmirii, semnatura adiminstratorului si
a beneficiarului, iar daca lipseste semnatura beneficiarului, trebuie sa cuprinda
semnatura a doi martori.
Administratorul este obligat sa notifice beneficiarului, prin scrisoare
recomandata cu confirmare d eprimire, data si locul intocmirii inventarului.
Inventarul poate fi facut public numai in cazurile si potrivit procedurii
prevazute de lege.
Inventarul sau oricare mentiune cuprinsa in acesta poate fi contestat in
justitie de orice persoana interesata, putand solicita intocmirea unui nou inventar,
cu participarea unui expert judiciar.
VIII. 5. Administrarea colectiva si delegarea
Pentru administrarea bunurilor altuia, pot fi desemnate mai multe
persoane in calitate de administrator, daca legea sau actul de desemnare nu
prevede altfel
De regula, in acest caz hotararile se iau prin vointa majoritatii acestora.
In situatii speciale hotararile se vor adopta astfel:
- actele de conservare vor putea fi efectuate in mod individual de catre
administratori, ceea ce inseamna ca pentru astfel de acte administratorii pot hotari,
in mod valabil, individual;
- actele de administrare a bunurilor altuia vor putea fi facute, in caz de
urgenta, cu autorizarea instantei judecatoresti, daca nu se pot lua hotarari in mod
valabil din cauza opunerii constante a unora dintre administratori;

99

Daca neantelegerile dintre administratori persista si administrarea este serios

afectata instanta, la solicitarea oricarei persoane interesate una sau mai multe dintre
masurile prevazute la art. 826 Cod civil76.
In privinta raspunderii administratorilor pentru indeplinirea obligatiilor lor,
ca regula aceasta este solidara, iar in cazul in care atributiile sunt repartizate prin
lege, actul de desemnare sau hotarare judecatoreasca, fiecare administrator este
raspunzator doar pentru partea sa de administrare, deci divizibila.
Administratorul isi poate delega partial atributiile sau poate imputernici
un tert sa il reprezinte la incheierea unui act determinat (art. 829 alin. 1 Cod civil).
Nu se poate delega unei terte persoane administrarea generala sau exercitiul
unei puteri discretionare (cu exceptia cazului in care delegarea se face catre un
administrator).
VIII. 5. Darea de seama anuala
Administratorul este obligat ca cel putin o data pe an sa prezinte
beneficiarului o dare de seama a gestiunii bunului, bunurilor ori masei patrimoniale
incredintate.
Darea de seama trebuie sa cuprinda taote informatiile necesare
verificarii exactitatii ei. Mai mult la cererea persoanei interesate, darea de seama
poate fi auditata de catre un expert independent.
Daca administratorul se opune auditarii, persoana
interesata poate solicita instantei judecatoresti, desemnarea unui expert
independent pentru a verifica darea de seama.
Beneficiarul are dreptul sa solicite administratorul ca in orice moment acesta
sa - i prezinte spre examinare registrele si documentele justificative ce au legatura
cu gestiunea.
VIII. 6. Incetarea administrarii. Darea de seama si predarea bunurilor
Administrarea inceteaza pentru urmatoarele cazuri:
- stingerea dreptului benficiarului asupra bunurilor administrate;
Msurile sunt: stabilirea unui mecanism simplificat de adoptare a hotrrilor, repartizarea atribu iilor
ntre administratori, conferirea votului decisiv, n caz de paritate de voturi, unuia dintre administratori,
nlocuirea administratorului sau, dup caz, a administratorilor crora le este imputabil situa ia creat.
76

100

- expirarea termenului sau indeplinirea conditiei stipulate in actul

constitutiv,
- indeplinirea scopului administrarii sau incetarea cauzei care a dat nastere
administrarii;
- denuntarea de catre beneficiar a actului de desemnare, ca urmare a
solicitarii comunicate administratorului, prin scrisoare recomandata cu confirmare
de primire, de a restitui bunurile de indata;
- inlocuirea administratorului de catre beneficiar sau de catre instanta
judecatoreasca, la cererea instantei interesate;
- decesul, punerea sub interdictie judecatoreasca, renuntarea
administratorului ori supunerea acestuia la procedura insolventei;
- punerea sub interdictie judecatoreasca a beneficiarului sau supunerea
acestuia la procedura insolventei, in masura in care aceasta afecteaza bunurile
administrate.
La incetarea raporturilor de administrare, administratorul va prezenta o dare
de seama finala beneficiarului si, dupa caz, administartorului inlocuitor sau
celorlalti administratori.
Darea de seama va cuprinde toate datele necesare pentru a permite
verificarea exactitatii sale.orice persoane interesate vor putea consulta registrele si
celelelate documente justificative. Faptul ca darea de seama a fost acceptata de
beneficiar il descarca pe administartor.
IX. 4. Proprietatea publica
Dupa cum am aratat, potrivit art. 136 alin. 1 din Constitutie si art. 552 Cod
civil proprietatea este publica sau privata
VII. 4. 1. Notiune. Obiectul proprietatii publice. Proprietatea publica este
dreptul de proprietate ce apartine statului sau unei unitati administrativ - teritoriale
asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaratia legii, sunt de uz sau de
interes public, cu conditia sa fie dobandite printr-unul din modurile prevazute de
lege (art. 858 Cod civil).
Obiectul proprietatii publice este format din: bogatiile de interes public ale
subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil de interes
national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale
platoului continental, precum si alte bunuri stabilite prin legea organica.
101

Celelalte bunuri care apartin statului ori unitatilor administrativ - teritoriale

fac parte, dupa caz, din domeniul public sau din domeniul privat al acestora.
Bunurile ce formeaza dreptul de proprietate publica au urmatoarele caractere
juridice:
- sunt inalienabile, adica nu pot fi instrainate;
- sunt imprescriptibile, adica nu se prescriu prin trecerea timpului:.
Proprietatea asupra acestor bunuri nu poate fi dobandita de terti prin uzucapiune
sau, dupa caz, prin posesia de buna credinta asupra bunurilor mobile;
- sunt insesizabile, adica nu pot face obiectul executarii silite.
- proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz.
Bunurile ce formeaza obiectul coproprietatii publice se dobandesc prin
urmatoarele moduri:
a. prin achizitie publica, efectuata in conditiile legii;
b. prin expropriere pentru cauza de utilitate publica, in conditiile legii;
c. prin donatie sau legat (testament), acceptat in conditiile legii, daca bunul
devine de uz sau de interes public;
d. prin conventie cu titlu oneros, daca bunul devine de uz sau de interes
public;
e. prin transferul unui bun din domeniul privat al statului in domeniul public
al acestuia sau din domeniul privat al unei unitati administrativ- teritoriale in
domeniul public al acesteia, in conditiile legii;
f. prin alte moduri prevazute de lege.
VII. 4. Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice.
Dreptul de proprietate publica nu poat fi dezmembrat dar poate fac obiectul:
dreptului de administrare, dreptului de concesiune si dreptului de folosinta gratuita.
a. Dreptul de administrare se constituie prin hotarare a Guvernului, a
consiliului judetean sau, dupa caz, a consiliului local. In acest context Guvernul,
consiliul judetean sau, dupa caz, consiliul local controleaza modul de exercitare a
dreptului de administrare.
Pot primi in administrare asemenea bunuri:
- regiilor autonome;
- autoritatilor administratiei publice centrale sau locale, si
- alte institutii publice de interes national, judetean ori local.
102

Titularul dereptului de administrare poate sa foloseasca bunul si sa dispuna

de bun in conditiile stabuilite de lege si, daca este cazul, de actul de constituire
Ca si dreptul de adminsitrare din care izvoraste dreptul de administrare este
inalienabil, insesizabil, imprescriptibil si nesusceptibil de dezmembrare.
Dreptul de administrare inceteaza:
- odata cu incetarea dreptului de proprietate publica sau
- prin actul de revocare emis de organul care l- a constituit.
Actul normativ care completeaza dispozitiile Codului civil cu privire la
administrarea bunurilor din proprietatea publica este Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publica, modificata.
b. Dreptul de concesiune.
Dreptul de concesiune se naste in baza contractului de concesiune. Partile
contractului sunt: consionarul si concedentul.
Concesionarul are dreptul si, in acelasi timp si obligatia de exploatare a
bunului, in schimbul unei redevente si pentru durata determinata, cu respectarea
conditiilor prevazute de lege si a contractului de concesiune (art. 871 alin. 1 Cod
civil).
Poate fi concesionar orice persoana fizica sau persoana juridica.
Procedura de concesionare, precum si incheierea, executarea si incetarea
contractului de concesiune sunt supuse Legii nr. 54 /2006 privind regimul
contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica.
Concesionarul are urmatoarele drepturi cu privire la bunurile concesionate:
- are dreptul sa efectueze orice acte materiale sau juridice necesare pentru a
asigura exploatarea bunului. Nu are dreptul insa sa instraineze si nici sa greveze
bunul dat in concesiune sau, dupa caz, bunurile destinate sau rezultate din
realizarea concesiunii si care trebuie, potrivit legii sau actului constitutiv, sa fie
predate concedentului la incetarea, din orice motive, a concesiunii (art. 872 alin.
1Cod civil);
- are dreptul la fructe, iar in limitele prevazute de lege si de actul constitutiv,
si la producte.
Modul de exercitare al dreptului de concesiune de catre concesionar este
controlat de catre concedent.
c. Dreptul de folosinta cu titlu gratuit.

103

Dreptul de folosinta asupra bunurilor proprietate publica se acorda, cu titlu

gratuit, pe termen limitat, in favoarea institutiilor de utilitate publica (art. 874 Cod
civil).
Titularul nu beneficiaza de fructele civile ale bunului, in lisaunei dispozitii
contrare in actul de constituire.
Actul normativ care completeaza dispozitiile Codului civil cu privire la
darea in folosinta gratuita a bunurilor proprietate publica este Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publica, modificata.

104