MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII POLITICE ȘI ECONOMICE EUROPENE

„Constantin Stere”
FACULTATEA ŞTIINŢE ECONOMICE ȘI ECOLOGIE

REFERAT

“Obiectul şi metoda contabilităţii”

Elaborat: Ungurean Valentina

Specialitatea: “Contabilitate”
Verificat: Ana Avornic

CHIȘINAU 2022
1
 CUPRINS :
1. Obiectul de studiu al contabilităţii……………………………..3
2. Patrimoniul ca obiect al contabilităţii………………………….4
3. Activele și pasivele entității……………………………………..4
4. Metoda contabilităţii……………………………………………5
5. Concluzie………………………………………………………..6
6. Bibliografie……………………………………………………..7

2
 1. Obiectul de studiu al contabilităţii

Cotabilitatea ca disciplină științifică reprezintă un sistem de principii si cunoștințe

folosite pentru a explica sau informa asupra stării economice a unei entități patrimoniale.
Contabilitate ca metodă cuprinde ansamblul de procedee și instrumente prin care se observă și se
înregistrează resursele economice ale societății. De-a lungul istoriei, contabilitatea a cunoscut o
evoluţie a scopului său, de la tehnică de înregistrare a tranzacţiilor comerciale, către un mijloc de
control, apoi apare ca un instrument de gestiune. În gândirea unor specialişti, contabilitatea apare
ca tehnica sau arta înregistrării, clasificării, prelucrării şi a stocării informaţiilor exprimate
valoric referitoare la tranzacţiile şi evenimentele cu caracter financiar care au loc în cadrul
entităţii juridice.

Obiectul de studiu al contabilităţii constituie reflectarea valorică a patrimoniului entităţii,

precum şi mişcarea, modificarea lui ca urmare a operaţiilor economice ce generează costuri,
cheltuieli, venituri în vederea obţinerii rezultatelor financiare într-o perioadă de gestiune.

Trăsăturile de bază ale obiectului contabilităţii sunt:

Contabilitatea studiază patrimoniul în expresie valorică;

Contabilitatea studiază modul de gestionare al patrimoniului;

Contabilitatea studiază echilibrul global al patrimoniului;

Contabilitatea studiază echilibrul intern al patrimoniului.

Definiţia modernă a contabilităţii porneşte de la funcţia de bază a acesteia, adică

furnizarea de date cu caracter financiar despre entitatea economică, utilizate în procesul
decizional. O entitate economică este o întreprindere sau firmă cu patrimoniu propriu care-şi
desfăşoară activitatea în mod independent având ca scop realizarea de produse sau
comercializarea bunurilor achiziţionate. Aşadar, contabilitatea poate fi definită ca un sistem
informaţional ce măsoară, prelucrează şi furnizează informaţii financiare despre întreprindere şi
anume asupra modului cum se consumă capitalul investit de proprietar şi cum se asigură
creşterea acestui capital. Contabilitatea furnizează informaţii despre activitatea întreprinderii la
perioade egale, de regulă la sfîrşitul fiecărui an, despre situaţia patrimonială şi financiară a întreprinderii.

Informaţiile contabile sunt utilizate în activitatea de planificare, control şi evaluare.

- Planificarea este procesul prin care se previzionează drumul care trebuie parcurs în
realizarea unei activităţi. Acest proces include stabilirea unui scop, găsirea şi alegerea
variantelor optime pentru atingerea lui. Pentru asigurarea unei planificări cât mai
aproape de realitate, cu obţinerea rezultatelor optime, este necesar ca în momentul
planificării contabilul să asigure un set de variante posibile din punct de vedere
financiar şi să indice căile de obţinere a rezultatelor optime.
- Controlul este procesul prin care o întreprindere se asigură asupra unor activităţi ale
întreprinderii, dacă acestea corespund. Prin control se vede dacă planurile sunt
realizabile. Se urmăreşte dacă persoanele care iau decizii au primit delegare de
competenţe, dacă deciziile lor aduc o creştere a capitalului investit de proprietari.
Contabilitatea prezintă situaţii din care să rezulte costurile, veniturile şi rezultatele
precum şi abaterile de la nivelul planificat, analizând cauzele abaterilor.
- Evaluarea implică studierea şi măsurarea sistemului de decizii, urmărindu-se şi o
îmbunătăţire a proceselor informaţionale care reflectă realitatea din întreprindere.
Informaţiile furnizate de contabilitate pot fi prelucrate manual sau cu calculatorul.
3
 Acesta din urmă nu înlocuieşte contabilul ci îl ajută să prelucreze informaţiile într-un
timp rapid şi să le furnizeze în momentul optim. Utilizarea calculatorului e uneori
criticată deoarece contabilii renunţă la analiza amănunţită a tranzacţiilor derulate de
întreprindere. Totuşi, calculatorul nu poate să lipsească în procesul de prelucrare a
informaţiilor, el ajutându-ne în furnizarea lor rapidă pentru ca deciziile să fie luate în
cunoştinţă de cauză.
Aşadar, soluţiile contabile le dă contabilul şi nu calculatorul. Contabilitatea apare în
centrul sistemului informatic managerial, deoarece toate informaţiile pentru celelalte
departamente (aprovizionare, producţie, marketing, desfacere) sunt furnizate de contabilitate.

2. Patrimoniul ca obiect al contabilităţii

Prin patrimoniu se înţelege totalitatea bunurilor economice (imobilizări corporale,

necorporale, financiare) pe care le gestionează un agent economic, precum şi totalitatea
drepturilor şi datoriilor pe care acesta şi le asumă în legătură cu bunurile pe care le posedă.
Orice activitate desfăşurată de o întreprindere e consumatoare de resurse şi producătoare
de bunuri. Pentru ca întreprinderea să-şi desfăşoare activitatea în condiţii normale, trebuie să-şi
constituie un capital necesar finanţării acestei activităţi. Deci, între agenţii economici trebuie să
existe o separare patrimonială, atât în ceea ce priveşte capitalul, cât şi rezultatele. Această
separare patrimonială a resurselor societăţii şi a rezultatelor obţinute, între participanţii care
desfăşoară o activitate economică este specifică economiei de piaţă. Aceste resurse ale
întreprinderii sunt separate patrimonial faţă de resursele persoanelor care au înfiinţat
întreprinderea. Aceasta trebuie să dispună de un patrimoniu format din bunurile pe care le
exploatează în baza drepturilor şi obligaţiilor. Din punct de vedere juridic, resursele sau capitalul
apar sub forma obiectelor de drepturi şi obligaţii, iar pe de altă parte ca drepturi şi obligaţii faţă
de bunurile destinate exploatării.

Pentru ca bunurile să devină obiecte de drepturi şi obligaţii, trebuie sa îndeplinească

următoarele condiţii:
o Să se găsească sub formă de bunuri concrete sau drepturi industriale şi
comerciale;
o Să poată fi exprimate valoric;
o Să fie utile unei persoane fizice sau juridice;
o Să se găsească în posesia unei persoane în urma transferului dreptului de
proprietate.

3. Activele și pasivele entității

Contabilitatea delimitează şi studiază capitalul întreprinderii prin noţiunile de activ şi

pasiv. Activul reprezintă bunurile economice aflate în exploatarea întreprinderii ca urmare a
destinaţiei capitalului pus la dispoziţie de proprietari şi creditori. Aceste bunuri pot fi considerate
beneficii economice probabile şi viitoare ce se vor obţine sau vor fi controlate de enităţile
economice. Procurarea de active se face prin aportul întreprinderii sau prin achiziţiile de la
creditori. În funcţie de durata rămânerii în achiziţie a bunurilor avem imobilizări şi actice
curente.
Deoarece sursele de formare nu-şi schimbă volumul şi structura în mod independent, dar
sunt condiţionate de mişcările şi transformările elementelor de activ, respectiv ele sunt numite
pasive.
Diferențe cheie între active și pasive

4
  În context contabil, activele sunt proprietatea sau imobilul care pot fi transformate în
numerar în viitor, în timp ce pasivele sunt datoriile care urmează să fie decontate în
viitor.
 Activele se referă la resursele financiare, care oferă beneficii economice viitoare. În
schimb, pasivele sunt acele obligații financiare, care necesită plata în viitorul apropiat.
 Activele sunt obiecte amortizabile, adică în fiecare an se reduce un anumit procent sau
sumă ca depreciere. Față de aceasta, pasivele nu se amortizează.
 În bilanț, activele sunt afișate în partea dreaptă, în timp ce pasivele sunt plasate la stânga.
În plus, totalul activelor și totalul pasivelor ar trebui să fie în concordanță.
 Activele sunt clasificate ca active circulante și imobilizate. Pe de altă parte, pasivele sunt
clasificate drept pasive curente și ne-curente.
 Exemple de active - Creanțe comerciale, clădiri, inventar, brevet, mobilă etc. Și Exemple
de pasive - Comerț plătibil, obligații, împrumut bancar, descoperit de cont etc.

4. Metoda contabilităţii

Metoda contabilității cuprinde ansamblul procedeelor generale și a celor specifice,

utilizate ca un tot unitar în vederea stabilirii normelor și principiilor specifice pe care se
fundamentează disciplina știintifică și cu ajutorul cărora se cercetează, analizează și controlează
activitatea desfasurată de unitatile patrimoniale. Principală trăsătură a obiectului contabilităţii
constă în reflectarea patrimoniului entităţilor, atât sub aspectul componenţei şi destinaţiei, cât şi
sub aspectul surselor de formare a elementelor patrimoniale.

Conținutul metodei contabilității este determinat de dubla reprezentare a stării și miscării

patrimoniului și anume:

Reflectarea în contabilitate a bunurilor economice, dupa destinația acestora

(mijloace fixe, terenuri, titluri de participare, materii prime, materiale
consumabile, produse finite, marfuri, disponibilitati banesti etc);

Cât ți sub aspectul provenienței lor sau a surselor de finanțare a bunurilor

respective (capital social, rezerve, subventii pentru ivestitii, profit, credite
bancare, furnizori, creditori, asigurari sociale etc.).

Astfel, ecuatia dublei reprezentari este:

Bunuri economice= drepturi +obligatii
5
 Procedeele specifice contabilităţii:

Situaţii financiare este un set de

În scopul verificării controlului
rapoarte care conţin informaţii
modului de respectare în
privind poziţia financiară,
contabilitate a dublei înregistrări a
performanţa financiară,
elementelor patrimoniale din cadrul
modificările capitalului propriu şi
entităţilor, dând prin aceasta o
fluxurile de numerar ale entităţii
garanţie asupra exactităţii
pe o perioadă de gestiune.
înregistrărilor efectuate se
utilizează balanţa de verificare.

Contul este un procedeu

reprezentativ, de o formă
specială, folosit pentru
reflectarea existenţei şi mişcării
bunurilor, proceselor şi surselor
de formare în contabilitate.

Între procedeele utilizate de metoda contabilităţii există o legătură şi condiţionare

reciprocă, axul central fiind, însă, procedeele metodei contabilităţii. În cadrul acestei legături,
traseul de bază al ciclului contabil de prelucrare a datelor îl formează: documentaţia, evaluarea,
calculaţia, contul, balanţa de verificare şi situaţiile financiare. Pentru realizarea informaţiei
contabile ca produs al metode contabilităţii, orice înregistrare şi prelucrare a datelor trebuie să
treacă obligatoriu pe acest traseu. Celelalte procedee în raport cu aceasta intervin prin alternanţă
şi în mod repetat.

5. Concluzie

În final, vreu să remarc faptul că apărută ca mecanism de cunoaştere şi gestiune în plan

teoretic şi practic a averii unui negustor precum şi a tuturor afacerilor acestuia, contabilitatea s-a
impus şi a evoluat ca sistem de evidenţă a resurselor economice ale societăţii. Ca disciplină
funcţională, contabilitatea se ocupă cu: evidenţa, calculul, analiza şi controlul valorilor
economice pe persoane juridice sau fizice. Totodată este de reținut faptul că obiectul
contabilităţii constă în evidenţa, claculul, analiza şi controlul raporturilor de schimb dintre
resursele economice alocate şi rezultatele obţinute. Obiect de studiu al contabilităţii devin de
6
fapt, acele valori economice care sunt investite în activitatea economică pentru obţinerea de
bunuri materiale şi servicii care ulterior fac obiectul vânzării şi cumpărării şi cu ajutorul cărora
se satisfac nevoile societăţii, în toate domeniile activităţilor administrative, social-culturale etc.

6. Bibliografie
 http://enna.ro/proiect/curs/suport_curs_initiere%20in_contabilitate.pdf
 https://ru.scribd.com/document/380237565/Obiectul-Si-Metoda-Contabilitatii
 file:///C:/Users/acer/Downloads/Maketa%20Mihaila%20TIPAR.pdf