Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contabilitatea a aparut din cele mai vechi timpuri, odata cu economia de subzintenta a
comunei primitive, cand oamenii antici isi notau pe desene rupestre cate animale au vanat si cate
au mancat, cate piei au jupuit si cate haine au rezultat.Realităţile societăţii moderne ne arată
că dezvoltarea economiei de piaţă şi sporirea gradului de complexitate a acesteia necesită
asigurarea unei informaţii economice operative şi complete. În Evul Mediu se produce o
discontinuitate în evoluţia civilizaţiei romane astfel încât are loc o stagnare a contabilităţii,
generată probabil şi de restrângerea ariilor de comerţ şi dezvoltarea economiei feudale. În
această epocă registrele contabile se numesc “memoriale” şi în ele se înregistrează creanţele
şi datoriile în ordine cronologică. În alte memoriale se înregistrau operaţiuni de casă şi
inventare. Aceste documente erau ţinute, mai ales, de călugării din abaţii. În perioada
cruciadelor are loc o dezvoltare a creditului şi se formează puteri economice şi financiare
internaţionale sub forma ordinelor militaro-religioase (ca acela al Templierilor). Pe masura insa
ce oamenii s-au inmultit, zonele au devenit mai sarace in resurse, numarul animalelor
salbatice s-a redus, a aparut necesitatea cultivarii pamantului si a imblanzirii animalelor.
A aparut trocul ca prima forma de schimb a marfurilor intre oameni.Insa, in timp,
negustoriii si producatorii individuali au considerat tot mai utila aparitia unor bunuri care
sa faciliteze comertul si sa reprezinte unitati de masura a acestor schimburi, la inceput prin
utilizarea unor obiecte de valoare (aur, argint, bronz). Aparitia primelor monede (cu valoare
intrinseca la inceput, dupa care au fost inlocuite cu materiale fara valoare intrinseca, avand rol
doar de schimb) in comunitatile care le-au acceptat pentru “trocul”cu diverse bunuri a dus la
gasirea unui numitor comun pentru procurarea bunurilor pe care fiecare pesoana nu le putea
produce in propria gospodarie.Conform documentelor arheologice, primul principe european
care a introdus un sistem permanent de administrare şi raportare a fost Carol cel Mare. El
a impus un sistem de raportare a averilor legale, inregistrarea platilor si incasarilor in
registre separate, inventarierea anuala a domeniilor regale.Odata cu relansarea dezvoltarii
economice si crearea unor state si ordine cavaleresti, ordinele religioase incep sa capitalizeze
avere şi sa exercite influente pozitive in dezvoltarea metodelor de gestionare. Un asemenea ordin
a fost cel al Cavalerilor Templieri, care s-a întins din Europa până în Orientul Apropiat, unde a
devenit o mare putere financiara,bancherul regilor, papilor, persoanelor particulare.
Contabilitatea lui prezenta forme rudimentare de partida dubla, in ceea ce priveste clientii
si casieria. De pilda, din 100 de galbeni, 50 sunt ai noştri, 50 ai Franţei sau, din 1000 de
galbeni, 500 sunt în casierie, iar 500 sub forma de imprumut. Datorita acumularii de
putere si bogatii, ceea ce a constituit un pericol pentru Franta, Ordinul Cavalerilor
Templieri a fost lichidat în 1314, din ordinul regelui Filip cel Frumos.
Primul care a surprins in mod stiintific acest aspect a fost Luca Bartolomeo di Pacioli, din Italia,
in Epoca renasterii, considerat ca fiind parintele contabilitatii in partida dubla.Luca Pacioli a
devenit cunoscut drept parintele contabilitatii datorita lucrarii „Summa di Arithmetica,
Geometria, Proportioni et Proportionalita”. Luca Pacioli a detaliat metodele corecte de
utilizare a registrelor, adaugand o precautie prin care nici o persoana nu ar trebui sa isi
termine ziua de lucru înainte de a pune de acord coloanele de debit și credit.Pe langa
acestea, a detaliat si alte teme, cum ar fi etica în contabilitate și Regula 72, o metoda de
determinare a beneficiilor economice.
David Șerban
Clasa a IX-a D