Sunteți pe pagina 1din 20

2

Cuprins

Registrele de contabilitate...............................................................................................................2
Definirea formei de înregistrare contabila.......................................................................................7
Formele de înregistrare contabila utilizate......................................................................................9
Bibliografie....................................................................................................................................15
3

Pana la începutul mileniului II e.n., regatele erau în curs de consolidare si se caracterizau prin
relatii de vasalitate. Această perioada a fost una de regres pentru civilizatiile europene, datorita
decaderii Imperiului Roman, restrangerii comertului si faramitarii averilor, ceea ce a dus la o
evolutie lenta a contabilitatii, localizata de regula la nivelul unor institutii de ordin
religios. Conform documentelor arheologice, primul principe european care a introdus un sistem
permanent de administrare şi raportare a fost Carol cel Mare. El a impus un sistem de raportare a
averilor legale, inregistrarea platilor si incasarilor in registre separate, inventarierea anuala a
domeniilor regale.
Odata cu relansarea dezvoltarii economice si crearea unor state si ordine cavaleresti, ordinele
religioase incep sa capitalizeze avere şi sa exercite influente pozitive in dezvoltarea metodelor de
gestionare. Un asemenea ordin a fost cel al Cavalerilor Templieri, care s-a întins din Europa până
în Orientul Apropiat, unde a devenit o mare putere financiara, bancherul regilor, papilor,
persoanelor particulare. Contabilitatea lui prezenta forme rudimentare de partida dubla, in ceea
ce priveste clientii si casieria.
De pilda, din 100 de galbeni, 50 sunt ai noştri, 50 ai Franţei sau, din 1000 de galbeni, 500 sunt în
casierie, iar 500 sub forma de imprumut. Datorita acumularii de putere si bogatii, ceea ce a
constituit un pericol pentru Franta, Ordinul Cavalerilor Templieri a fost lichidat în 1314, din
ordinul regelui Filip cel Frumos.
In Evul Mediu, se „accentueaza diviziunea sociala a muncii, apar manufacturile, se intensifica
afacerile comerciale, financiare şi bancare, ceea ce a determinat perfectionarea metodelor si
tehnicilor contabile preluate de la: romani, greci, egipteni, tehnici contabile, care nu mai
corespundeau cerintelor vremii” . In aceasta etapa, s-a trecut ,,de la simplele insemnari, la
contabilitatea memoriala, contabilitatea in partida simpla si in partida dubla” .
In contabilitatea memorială toate operaţiile se inregistrează intr-un registru unic, în ordine
cronologica. Contabilitatea memoriala a aparut in secolul al XIII-lea, la bancherii florentini, si s-
a generalizat apoi in alte orase, precum Venetia, Milano, Roma, unde ea inregistra si operatiile
cu firmele din alte orase. Această contabilitate (memoriala) nu oferea o imagine corespunzatoare
asupra operatiunilor economice mai complexe, ceea ce a determinat separarea memorialului în
doua registre cu destinatie speciala: unul in care se inregistrau miscarile de numerar si marfuri si
altul in care se inregistrau creantele si datoriile.
4

Treptat, tehnicile contabile au evoluat „catre contabilitatea în partida simpla, caracterizata prin


nasterea conturilor in calitate de ansambluri contabile coerente atasate unui tip de operatii”.
Contabilitatea in partida simpla utilizeaza fisele conturilor, cu ajutorul carora se grupeaza pe
persoane si bunuri operatiile din memorial, iar ansamblul fiselor de conturi se tine cu ajutorul
unui registru denumit maestru; principiul de inregistrare in fisele de conturi este: cel ce primeste
ceva si are sa dea este debitor, cel ce da ceva si are sa ia este creditor (fara a exista legaturi intre
conturi).
Ea se caracterizeaza prin predominanta conturilor de persoane, marfuri, creante, datorii si
utilizarea debitului si creditului contului. Contabilitatea in partida simpla a fost incapabila sa
reflecte ansamblul relatiilor economice intre partenerii de afaceri, provenienta rezultatelor,
corespondenta intre conturi; de aceea, ea a fost supusa unui proces continuu de perfectionare si
dezvoltare; tinând cont de practicile contabile ale vremii, a evoluat spre partida dubla.
Pe baza practicilor vremii, s-a constatat ca, în urma vanzarilor de marfuri, între contul clientului
cumpărător şi contul de mărfuri se stabileşte o relatie, in care contul clientului creste, iar contul
de marfuri scade cu aceeasi sumă, ceea ce a dus la crearea de conturi pentru elemente
patrimoniale, iar in jurnale s-a generalizat scrierea pe articole, trecandu-se contul debitor in
stanga, iar contul creditor in dreapta.
Primul care  a surprins in mod stiintific acest aspect a fost Luca Bartolomeo di Pacioli, din Italia,
in Epoca renasterii, considerat ca fiind parintele contabilitatii in partida dubla.
Luca Pacioli a devenit cunoscut drept parintele contabilitatii datorita lucrarii „Summa di
Arithmetica, Geometria, Proportioni et Proportionalita”, in care considera ca obiectul
contabilitatii este „tot ceea ce dupa parerea negustorului îi apartine pe lume, precum si toate
afacerile mari si mărunte in ordinea in care au avut loc.”
In alte lucrari ale sale, Luca Pacioli a detaliat metodele corecte de utilizare a registrelor,
adaugand o precautie prin care nici o persoana nu ar trebui sa isi termine ziua de lucru înainte de
a pune de acord coloanele de debit și credit.
Pe langa acestea, a detaliat si alte teme, cum ar fi etica în contabilitate și Regula 72, o metoda de
determinare a beneficiilor economice.
Pacioli a fost un mare om de cultura Italian, studiind diverse domenii de stiinte si arte, iar in
urmatorii ani s-a mutat in Milano, unde a colaborat si l-a invatat matematica pe Leonardo da
Vinci, pe care il descria ca „excelent pictor, arhitect și muzician, un om daruit cu toate virtutile.”
Contabilitatea în partida dubla, ca piatra ei de temelie, pusa de Luca
Pacioli, presupunea urmatoarele registre:
 Strata, in care se inregistrau zilnic operatiile, sub forma de articole contabile;
 Maestrul, in care se utilizau partizi pentru fiecare cont utilizat;
 Inventarul, in care, la finele fiecărui an, erau centralizate averea şi datoriile.
Dupa publicarea lucrarii lui Pacioli, contabilitatea în partida dubla s-a raspandit treptat in Europa
Occidentala: din Italia in Germania, Franţa, Portugalia, Olanda si apoi în Marea Britanie, pe
masura ce comertul se deplasa de la Mediterana catre Atlantic.
Partida dubla nu cunoaste ,,o dezvoltare a tehnicilor sale, ci mai ales o larga raspandire, pe
masura ce tot mai multe companii se îmbogateau si isi diversificau activitatea”, iar elemente
importante din contabilitatea moderna (cum ar fi situatiile financiare, evaluarea activelor,
calculul profitului si calculatia costurilor) nu se regasesc in lucrarile publicate pana în 1850.
In concluzie, in perioada Evului Mediu si secolul al XIX-lea s-a trecut de la simplele
insemnari la o contabilitate memoriala, la cea în partida simpla si la contabilitatea in partida
dubla, neexistand o continuitate intre contabilitatea antica si contabilitatea medievala.
Contabilitatea memoriala avea la baza registrul memorial, in care se inregistrau evenimentele
contabile, contabilitate care a reprezentat primul sistem de contabilitate. Contabilitatea în partida
simpla avea la baza raporturile dintre intreprinderi si terti, conform principiului: primirea unei
5

valori se înregistra în debitul contului deschis persoanei, iar restituirea valorii in creditul
aceluiasi cont.
Contabilitatea în partida dubla a fost produsul unei evolutii progresive a practicilor contabile in
partida simpla a afacerilor, si nu ca rezultat al unui demers didactic sau stiintific; partida dubla
implica inregistrarea unei transactii pe de o parte in debitul unui cont, iar pe de alta parte in
creditul altui cont.
Odata cu extinderea organizarii afacerilor in societati pe actiuni, in secolul al XIX-lea si apoi in
secolul al XX-lea se generalizeaza practica intocmirii bilantului si a contului de profit şi pierdere,
avand in vedere faptul ca administratorii erau in unele cazuri obligati prin lege sa-si informeze
periodic actionarii asupra patrimoniului si asupra gestionarii patrimoniului.
Din evolutia contabilitatii in aceasta etapa, apar o serie de teorii care, incercand sa explice pe
baze stiintifice inregistrarile în conturi, sa evalueze practicile contabile, au contribuit la progresul
contabilitatiii.
Germenii teoriilor contabile stiintifice au aparut in primele decenii ale secolului al XX-lea, si
amintim in acest sens:
– aparitia in anul 1934 a principiilor contabile general acceptate (US GAAP) în SUA, ca raspuns
la criza din anii ’30, prin care se cerea ca situatiile financiare americane să prezinte fidel
patrimoniul si rezultatele acestuia, in conformitate cu aceste principii;
– apariţia pe continentul european a planului contabil (in Germania, primul plan contabil a fost
elaborat de Schmanlenbah în 1927), care cuprindea o lista cadru de conturi organizate intr-un
sistem integrat, plan care a avut o influenţă notabilă asupra reglementărilor contabile în Europa.
In Romania contabilitatea s-a dezvoltat, ca o disciplina stiintifica distincta, in cadrul stiintelor
economice, fiind legiferata atat la nivel national, cat si international, in diversele epoci prin care
a trecut tara noastra.
In perioada secolelor al XVIII –lea si al XIX-lea apar primele scrieri contabile, si anume:
 Codicele Vistieriei Moldovei, din anii 1777, 1786, 1798, 1804, in care se reflecta situatia
economica a perioadei respective.
 Regulamentul Organic, prin care in Tarile Romane a fost introdusa obligatoriu
contabilitatea publica, in vederea controlarii averii statului; s-au separat bugetul si
finantele statului de cele ale domnitorului, in vederea realizarii unui control efectiv
asupra autorizarii bunurilor si banului public.
In 1864, la Galati si Bucuresti se înfiintează scoli de contabilitate. In invatamantul superior,
contabilitatea a fost predata pentru prima data de către profesorul Ion Ionescu de la Brad, în
1870, prin lucrarea , Lectiuni elementare de agricultura, iar primul curs cu caracter contabil a
fost scris in 1873.
In perioada interbelica, dupa indelungi dezbateri si organizari preliminare ale economistilor de
frunte ai tarii, are loc infiintarea Corpului de contabili autorizati si experti contabili in Romania,
aprobat prin lege si promulgat de Regele Ferdinand prin Decretul regal nr.3036 din 13.07.1921.
Dupa instaurarea regimului comunist, libera intiativa este inlocuita de economia dirijata, lucru
care se rasfrange, inevitabil, si asupra profesiei contabile, o profesie liberala prin excelenta.
In anul 1947 s-a înfiintat Consiliul permanent al normarii contabilitatii, iar Ministerul Finantelor
va coordona de acum inainte intreaga metodologie a normarii contabile.
In anul 1948 are loc nationalizarea principalelor mijloace de productie, astfel încat centralizarea
tuturor comenzilor economice devine operanta suta la suta. In aceste conditii, existenta unui
Corp al contabililor independenti devenea aproape imposibila.
Peste numai trei ani, in urma Hotararii nr.201 din 8 martie 1951 a Consiliului de Ministri, condus
de dr. Petru Groza, Marea Adunare Nationala emite Decretul nr.40 din 10 martie 1951, prin care
se desfiintează Corpul Contabililor Autorizati si Expertilor Contabili.
Imediat dupa inlaturarea regimului comunist, în anul 1992, a fost infiintata asociatia Corpul
Expertilor Contabili si Contabililor Autorizați din Romania. In anul 1994, in baza Ordonanței
6

Guvernului nr. 65 din 19 august 1994, a fost reinfiintat Corpul Experților Contabili si
Contabililor Autorizați din România, ca persoana juridica de utilitate publica si autonoma, cu rol
esential in gestionarea profesiei si in pregatirea profesionistilor contabili.
Dependenta de organismele de normalizare contabila internationala a determinat aderarea
CECCAR la Federatia Internatională a Contabililor – IFAC si la Federația Expertilor Contabili
Europeni – FEE, CECCAR avand in prezent peste 40.000 de membri.
Din punct de vedere al profesiilor liberale, are loc infiintarea si altor organisme profesionale,
precum – CAFR (Camera Auditorilor Financiari din Romania), ce reglementează activitatea de
auditor financiar; CCF (Camera Consultantilor Fiscali), care se ocupa de propunerile legislative
si armonizarea activitatii fiscale; UNPIR (Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din
Romania), care reuneste activitati judiciare si extrajudiciare privind insolventa societatilor
comerciale si care se afla in interdependenta cu disciplinele juridice.
In Romania profesia contabila este puternic legiferata de institutiile statului (ca si in Franta, de
exemplu), insa, ca si in statele liberale din punct de vedere al reglementarii contabile (UK, USA),
aceasta se afla la interferenta cu alte discipline economice precum fiscalitatea, statistica, micro si
macro economia, dar si cu stiintele juridice (mai ales in cee ace priveste raspunderea juridical a
creditorilor).
Astfel, un impact major il are aparitia Legii contabilitatii nr. 82 din 1991, prin care s-a stabilit un
plan nou de conturi si un sistem de raportare financiara de inspiratie franceza.
Dupa anii 2000 are loc trecerea treptata la armonizarea contabilitatii cu Directivele Europene si
Standardele Internationale prin OMFP (94/2001, 306/2002, 1876/2003, 3055/2009), prin care se
creeaza un cadru conceptual contabil de inspiratie anglo-saxona si se armonizeaza sistemul de
raportari financiare, in conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiara.
Un rol important in reglementarea contabila il are si Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr.
1802 din 29 decembrie 2014  pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile
financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate (care inlocuieste Ordinul
3055/2009 de mai sus), in care se actualizeaza Planul de conturi actual la noile cerinte
economice.
In concluzie, aparitia si evolutia contabilitatii a avut loc in etape istorice distincte, in functie de
evolutia economiei din acele perioade. In ceea ce priveste contabilitatea in partida dubla,
aceasta a fost produsul unei evolutii progresive a practicilor contabile in partida simpla a
afacerilor si nu un rezultat al unui demers didactic sau stiintific.
In Romania, datorita faptului ca statele romane au fost sub conducerea unor imperii puternice si
s-au unit tarziu, etapizat, precum si a perioadei comuniste din secolul al XX-lea, economia
capitalista si afacerile au aparut si au evoluat mai tarziu ca in vestul Europei, iar contabilitatea,
ca practica si apoi ca stiinta, s-a dezvoltat mai greu, abia din secolul al XIX-lea.
7

Registrele de contabilitate

Datele privind operaţiile care se produc în activitatea unei unităţi, consemnate în


documentele justificative, sunt înregistrate în ordine cronologică, grupate şi sistematizate în
cadrul unor formulare denumite generic registrea
Registrele contabile sunt documente specifice cu ajutorul cărora se realizează
înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în conturi şi furnizarea, pe această bază, de
informaţii privind situaţia şi mişcarea patrimoniului. Ele se prezintă sub forma unor caiete, foi
volante, fişe sau documente informatice cu conţinutul şi structura adecvate scopului pentru care
s-au deschis.
Teoria şi practică contabila au generat o diversitate de forme privind conţinutul
registrelor. Astfel, din punct de vedere al modului de înregistrare a operaţiilor economice şi
financiare în cadrul sistemului de conturi, registrele pot fi pentru:
- evidenţa cronologică;
- evidenţa sistematică
- realizarea combinată a celor două feluri de evidenţe.
Evidenţa cronologică, organizată cu ajutorul registrelor, se realizează prin intermediul
unui jurnal, ce serveşte la înregistrarea operaţiilor în ordinea în care au fost efectuate în timp. În
practică, în acest scop se utilizează documentul numit "Registrul jurnal", precum şi "Nota de
contabilitate".
Evidenţa sistematică, prin intermediul registrelor, înseamnă înregistrarea operaţiilor
economico-financiare în funcţie de natura lor, pe elemente patrimoniale de activ, de pasiv sau
procese economice sub forma de cheltuieli şi venituri. În asemenea registre se înscriu operaţiile
care au fost deja înregistrate, cronologic, în registrul jurnal.
În categoria acestor registre sunt incluse:
- fişele de conturi fără dezvoltare pe conturi corespondente a rulajului debitor pe conturi
creditoare şi, respectiv a rulajului creditor pe conturi corespondente debitoare. În activitatea
practică sunt denumite "fişe de cont pentru operaţii diverse" (care sunt numai fişe valorice,
8

pentru debit, credit, sold). În cazul evidenţei bunurilor de natura stocurilor, aceste fişe conţin în
plus, pe lîngă coloanele valorice, coloane pentru cantitate (intrată, ieşită, stoc) şi sunt denumite
"fişe de cont pentru valori materiale".
- jurnalele pentru creditul conturilor, în care documentele justificîtive, în care sunt
consemnate operaţiile patrimoniale se înscriu în ordine cronologică.
Registrele pentru evidenţa combinata se utilizează la unităţile mici, care nu folosesc
multe conturi şi în care se efectueaza înregistrarile, atît în ordine cronologică, cît şi în mod
sistematic (Exemplu: Jurnal - Cartea mare).
Dupa sfera de cuprindere a datelor, registrele de evidenţa contabila se impart în:
- registre pentru evidenţa sintetica, care se pot prezenta concret sub forma jurnalelor
pentru creditul conturilor sau Cartea mare-şah, în funcţie de forma de înregistrare contabila
folosita de
-registre pentru evidenţa analitica ce se pot concretiza sub forma de fişe valorice sau
cantitativ valorice sau diferite situaţii al caror conţinut informaţional se stabileşte de unitatea
patrimoniala;
- registre pentru realizarea combinata a celor doua forme de evidenţa.
- conţinutul, completarea şi gestionarea registrelor
Normele legale din ţara noastra prevad ca principale registre de contabilitate: Registrul -
jurnal; Registrul inventar şi Registrul "cartea mare".
Registrele de contabilitate reprezintă, alaturi de bilant şi contul de profit şi pierdere,
principalele documente pe care le produce contabilitatea.
Registrele de contabilitate sunt documente contabile obligatorii în care unităţile
patrimoniale înregistreaza, periodic, cronologic şi sistematic, operaţiunile economico-financiare,
consemnate în documente justificative, care produc modificari în patrimoniul acestora.
Registrul jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistreaza, zilnic sau
lunar, în mod cronologic, operaţiune cu operaţiune, fără spatii libere, fără ştersaturi, toate
operaţiile privind mişcarile patrimoniului. Este un document tipizat format A4, ce se întocmeşte
într-un singur exemplar, de către regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice,
unităţile cooperaţiste, asociatiile şi celelalte persoane juridice, dupa ce a fost numerotat, şnuruit,
certificat şi parafat. Acest registru se parafeaza de către organele în drept, la începerea activitatii
unitatii, precum şi ori de cate ori este cazul.
Operaţiunile de aceeaşi natura, realizate în acelaşi loc de activitate (atelier, sectie, etc.) şi
în cursul aceleiaşi zile, pot fi înregistrate într-un document centralizator care, la randul sau, sta la
bază înregistrarii în registrul jurnal.
Registrul jurnal se poate prezenta sub doua forme:
-registrul - jurnal general;
-registrul - jurnal auxiliar, pentru operaţiunile de casa şi banca, decontarile cu furnizorii,
situaţia încasarii - achitarii facturilor, situaţia avansurilor spre decontare; toate acestea sunt
folosite de unităţile patrimoniale care au un volum mare de operaţiuni de înregistrat.
Acest registru serveşte pentru înregistrarea cronologică a mişcarii elementelor
patrimoniale şi ca proba în solutionarea litigiilor. De asemenea, prin intermediul lui se face o
prima verificare cu balanta sintetica, în sensul ca totalul registrului jurnal trebuie sa corespunda
cu totalul rulajelor debitoare, respectiv creditoare, din balanta conturilor sîntetice, întocmita
pentru luna curenta.
9

În situaţia în care unitatea foloseşte registre auxiliare, totalul acestora se înscrie în


registrul jurnal general, periodic, de regula lunar.
Fiind un document de înregistrare contabila el nu circula între compartimente, sau în
afără unitatii. Se arhiveaza temporar, pe timp de un an, către serviciul, biroul sau compartimentul
de contabilitate, dupa care se depune la arhiva unitatii patrimoniale impreuna cu documentele
justificative care au stat la bază întocmirii lui.
Conţinutul informaţional al registrului jurnal este prezentat în conţinuare .
Registrul - jurnal de încasari şi plati se întocmeşte de către agentii economici, persoane
fizice (meseriaşi, etc.) şi asociatiile familiale. El serveşte ca document de înregistrare operaţiva a
încasarilor şi platilor pe bază actelor justificative şi ca document de stabilire a situaţiei financiare
a agentului economic respectiv.
În registrul de încasari şi plati se înregistreaza nu numai operaţiunile în numerar, ci şi cele
efectuate prin contul de decontare de la banca (indiferent daca a avut loc încasărea sau plata
efectiva). Acest registru se numeroteaza şi se şnuruieşte, se vizeaza de către organul fiscal la
încep erea activitatii, precum şi ori de cîte ori este cazul.
Registrul inventar se intocmeşte la sfarşitul anului, intr-un singur exemplar, in vederea
stabilirii rezultatelor inventarierii patrimoniului. In el se înregistreaza toate elementele
patrimoniale, de activ şi de pasiv, grupate în funcţie de natura lor, conform posturilor din bilantul
contabil, inventariate conform normelor legale.
Elementele patrimoniale înscrise în registrul inventar au la bază listele de inventariere sau
alte documente care justifica conţinutul fiecarui post din bilantul contabil. Se parafeaza de
organul fiscal teritorial la începerea activitatii, în cazul epuizarii filelor, cand este necesara
deschiderea unui registru nou, precum şi la încetarea activitatii.
Registrul cartea - mare, in principal, serveste la înregistrarea operaţiilor (in evidenţa
sistematică), la stabilirea rulajelor lunare şi a soldului final (debitor sau creditor) pentru fiecare
cont sintetic.
Acest registru se intocmeşte la sfarşitul lunii în cadrul compartimentului financiar-
contabil şi serveşte în urmatoarele scopuri:
- stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pe conturi sintetice, la unităţile patrimoniale
care aplica aceasta forma de înregistrare contabila;
- verificarea înregistrarilor contabile efectuate;
- furnizarea de date pentru efectuarea analizei activitatii economice şi financiare a unitatii
patrimoniale;
- întocm irea balantei de verificare.
10

Pentru întocm irea acestui registru, se procedeaza astfel:


- suma rulajului creditor se preia din jurnalul de credit al contului respectiv, fără
dezvoltarea acestui rulaj pe conturi corespondente debitoare;
- rulajul debitor desfaşurat pe conturi corespondente creditoare, se preia din jurnalele de
credit calculandu-se (extracontabil) sumele cu care a fost debitat contul respectiv în diverse
jurnale de credit;
- soldul final debitor sau creditor al fiecarui cont se stabileşte în cadrul formularului
cartea mare, tinandu-se seama de soldul initial de la încep utul anului şi de rulajele debitoare,
respectiv creditoare din cursul lunii curente;
Fiind un document de înregistrare contabila cronologică şi sistematică nu circula între
compartimente şi se arhiveaza la biroul contabilitate.
Acest registru se întocm eşte într-un singur exemplar, este tiparit pe ambele fete, format
A4 şi serveşte la:
- organizarea contabilitatii sintetice a operaţiunilor patrimoniale. în acest scop se deschid
cîte doua fişe: una pentru debit şi alta pentru credit;
- întocm irea balantei de verificare a conturilor sintetice, scop în care la încep utul anului,
la deschiderea fişelor, pe primul rand al coloanei "suma", se înscrie soldul initial; în cursul lunii
se înregistreaza operaţiile la bază documentelor justificative; la sfarşitul lunii se stabilesc rulajele
debitoare, respectiv creditoare, totalul sumelor de la încep utul exercitiului şi soldul final.
- furnizarea de date pentru analiza economico-financiara.
- Fişa de cont pentru operaţii diverse, care nu dezvolta pe conturi corespondente rulajul
debitor, respectiv creditor al contului (tabelul 1.6.):
Acest formular (registru) se foloseşte pentru organizarea contabilitatii sintetice la unităţile
mici, care aplica forma de înregistrare contabila clasica sau jurnalul unic.
La modul general, fişa de cont pentru operaţii diverse (codul din nomenclatorul
formularelor tipizate 14 - 6 - 22), constituie, cu alte cuvinte, o forma a registrului cartea - mare
anual, ce se deschide pe fişe volante pentru conturile sintetice, precum şi pentru conturile
analitice (clienti, furnizori, casa etc.).
În cadrul acestui formular operaţiile se înregistreaza zilnic, sau periodic, pe bază
documentelor justificative, stabilindu-se operaţiv, dupa fiecare operaţie, soldul contului (debitor
sau creditor), dupa caz. La sfarsitul lunii, trimestrului, semestrului, respectiv anului, în cadrul
fişelor se stabilesc subtotaluri care servesc la întocm irea balantei de verificare.
Modelele registrelor de contabilitate sunt stabilite de Ministerul Finantelor.
11

Registrele de contabilitate se utilizeaza în stransa concordanta cu destinatia acestora si se


prezintă în mod ordonat completate, astfel încît sa permita în orice moment, identificarea si
controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate.
Registrele se completeaza zilnic, sau periodic, în funcţie de frecventa operaţiilor si de
necesitatile informaţionale ale compartimentelor interesate. Sunt gestionate de către
compartimentele de profil, de exemplu: registrul jurnal de încasări si plati se tine la casieria
subordonata compartimentului financiar si a contabilului sef, registrul "cartea mare" se întocm
este si se gestioneaza de compartimentul contabilitate generala. Ele se pastreaza în unitate timp
de 10 ani, de la data inchiderii exercitiului financiar în cursul caruia au fost întocm ite, iar în caz
de pierdere, sustragere sau distrugere, trebuie sa fie reconstituite în termen de maxim 30 zile de
la constatare.
Registrele de contabilitate numerotate, snuruite, parafate, înregistrate la organele fiscale
si conduse regulat pot fi admise ca probe în cazul litigiilor patrimoniale, în caz de faliment,
precum si în alte situaţii.
12

Definirea formei de înregistrare contabila

Din momentul înregistrarii datelor în documentele primare si pana la prezentarea lor spre
analiza organelor de conducere, ele trec prin anumite etape succesive, dîntre care cele mai
importante sunt urmatoarele: consemnarea operaţiilor economice în documentele primare, ceea
ce se mai numeste culegerea datelor informaţionale; prelucrarea documentelor justificative
(sortarea, verificarea, contarea) si înregistrarea acestora în sistemul de conturi; verificarea
exactitatii datelor înregistrate în conturi cu ajutorul balantei de verificare; verificarea realitatii
datelor înregistrate în contabilitate cu ajutorul inventarierii; sintetizarea si generalizarea
informaţiilor contabile, în vederea cunoasterii de ansamblu a activitatii economice a unitatii
patrimoniale, prin intermediul documentelor contabile de sinteza (bilantul contabil).
In cadrul fiecarei etape, lucrarile se realizeaza dupa o anumita conceptie, cu ajutorul
anumitor suporti materiali ai datelor informaţionale si folosind anumite mijloace tehnice de
lucru.
In cadrul fiecarei etape, lucrarile se realizeaza dupa o anumita conceptie, cu ajutorul
anumitor suporti materiali ai datelor informaţionale si folosind anumite mijloace tehnice de
lucru. Toate aceste etape constituie ciclul contabil de prelucrare a datelor.
Imbinarea si executarea etapelor din cadrul ciclului de prelucrare a datelor se realizeaza
prin forma de înregistrare contabila, denumita si forma de contabilitate
In contabilitatea altor tari notiunea de forma de contabilitate este inlocuita prin cea de
sistem contabil, prin aceasta prezentandu-se structura interna a metodei contabilitatii
Daca ciclul contabil sau modul de înregistrare si prelucrare a datelor formeaza conţinutul
formei de înregistrare contabila, formularele de evidenţa si raportare a datelor folosite reprezintă
instrumente de lucru ale acesteia.
Prin forma de înregistrare contabila se intelege un ansamblu de formulare corelate între
ele, care servesc la înregistrarea si prelucrarea dupa anumite reguli a datelor privind starea si
miscarea elementelor patrimoniale.
Formele de înregistrare contabila au aparut, s-au dezvoltat si s-au perfectionat în stransa
dependenta de conditiile oranduirii economice, experienta dobandita în practică contabila si
perfectionarea tehnicilor de prelucrare a datelor. Perfectionarea formelor de înregistrare
contabila, de-a lungul istoriei s-a realizat prin aparitia în cadrul formelor vechi a unor elemente
noi, care au generat alte forme în scopul adaptarii acestora la conditiile specifice ale activitatii
din diferite etape de dezvoltare.
13

Experienta teoretica si practică din activitatea financiar-contabila dovedeste ca nu se


poate aplica aceeasi forma de înregistrare contabila în toate unităţile patrimoniale. Ca urmare,
alegerea formei de contabilitate este influentata de natura activitatii unitatii patrimoniale, de
marimea si structura organizatorica a acesteia, în funcţie de mijloacele tehnice de prelucrare de
care dispune unitatea respectiva, precum si de posibilitatile practice de utilizare a acestor
mijloace.
14

Formele de înregistrare contabila utilizate

Ciclul contabil de înregistrare si prelucrare a datelor încep e cu consemnarea în scris a


datelor în documente, se conţinua cu reflectarea acestor documente în registrele contabile si se
incheie cu întocm irea bilantului contabil si efectuarea analizei pe bază de bilant. Ca urmare,
documentele justificative reprezintă limita inferioara a formei de înregistrare contabila, iar
bilantul contabil limita superioara.
Discutate prin prisma evoluţiei în timp, în diferite tari, se apreciaza ca sporirea
potentialului informaţiv, concomitent, cu perfectionarea mijloacelor si tehnicilor de prelucrare a
datelor, a determinat utilizarea mai multor forme de înregistrare contabila cum sunt: forma
italiana, forma jurnal-cartea mare; forma maestru-sah (pe conturi corespondente); forma pe
jurnale; forma copigrafica (Ruff) si alte forme.
Dîntre formele de înregistrare contabila folosite în prezent în unităţile patrimoniale din
tara noastra mentionam:
- forma de înregistrare contabila maestru - sah;
- forma de înregistrare contabila pe jurnale;
- forma de înregistrare contabila în conditiile folosirii mijloacelor tehnice de calcul,
denumita si forma informaţica.
Fiecare forma de înregistrare contabila se distinge prin modul de prelucrare a datelor si
prin structura registrelor contabile folosite pentru redarea înregistrarii cronologice si sistematice.
La modul general, în categoria formularelor, ca elemente componente ale formei de înregistrare
contabila, se cuprind:
1. documentele justificative;
2. registrul jurnal;
3. registrul cartea mare;
4. purtatorii tehnici de date;
5. balanta conturilor;
6. registrul inventar;
7. situaţiile sinteza si raportare financiar-contabila, denumite si conturi anuale.
Forma de înregistrare contabila maestru - sah are ca trasatura esentiala utilizarea a cîte
doua fişe pentru fiecare cont sintetic, una pentru debit cu dezvoltare pe conturi corespondente
creditoare şi alta pentru credit cu dezvoltare pe conturi corespondente debitoare, denumite
"cartea mare" (sah). Conţinutul informaţional al acestor fişe, prin care se realizeaza evidenţa
15

sintetica reprezintă o adaptare la noile cerinte a fişelor sintetice sah. Modelul acestor fişe este
prezentat la tema privind registrele contabile (vezi paragraful anterior 7.1). Contabilitatea
analitica se realizeaza cu ajutorul diferitelor fişe (fişe de cont pentru operaţiuni diverse) sau
situaţii, în raport cu metodele folosite pentru evidenţa şi calculul costurilor şi rezultatelor, etc.
Formularele sau instrumentele de lucru care se utilizeaza sunt: registrul jurnal (pana la
data de 1 I 1994, în activitatea practică s-a utilizat jurnalul de înregistrare, denumit şi fisa
rulajelor); fisa - sintetica cartea mare sah, registrele auxiliare (pentru evidenţa analitica), balanta
de verificare a conturilor şi bilantul contabil.
Tehnica de lucru în cadrul acestei forme de înregistrare contabila este urmatoarea:
-documentele justificative, care stau la bază operaţiilor economice, sunt supuse
prelucrarii contabile ceea ce inseamna (sortare pe feluri de operaţii, verificare, evaluare, contare);
daca pentru acelaşi fel de operaţie exista mai multe documente justificative, acestea se
totalizeaza zilnic sau periodic în documente cumulative; pentru operaţiile care nu au la bază
documente (operaţii de stornare, repartizarea profitului, etc.) se întocm este nota de contabilitate
care este un document tipizat ce conţine elementele articolului contabil. Sunt unitati patrimoniale
care întocm esc note de contabilitate pentru toate operaţiile patrimoniale (chiar daca au la bază
documente).
-operaţiile din documentele justificative (sau centralizatoare unde este cazul), respectiv
notele de contabilitate se înregistreaza în registrul jurnal folosit pentru înregistrarea cronologică
a operaţiilor economico-financiare şi pentru stabilirea rulajului lunar al acestora. Prin intermediul
registrului jurnal se atribuie un numar în ordine cronologică documentelor justificative, respectiv
notelor de contabilitate şi, totodata, cu ajutorul lui se face o prima verificare cu balanta sintetica,
în sensul ca totalul registrului jurnal trebuie sa corespunda cu totalul rulajelor debitoare,
respectiv creditoare, din balanta conturilor întocm ita pentru luna curenta.
-in paralel, pe bază aceloraşi documente şi note de contabilitate, se efectueaza înregistrari,
în mod sistematic şi cronologic, în evidenţa analitica ce se poate realiza cu ajutorul fişelor,
situaţiilor sau altor formulare specifice acesteia.
-la sfarşitul lunii, pe bază datelor din fişele sintetice cartea mare sah (cartea mare sah se
utilizeaza pentru întocm irea balantei de verificare a conturilor sintetice, dupa totalizarea sumelor
la sfarşitul fiecarei luni) se întocm este balanta de verificare a conturilor sintetice, iar pe bază
înregistrarilor din contabilitatea analitica se întocm esc balantele de verificare pentru conturile
analitice.
16

-periodic, de regula la sfarşitul exercitiului, pe bază datelor din balanta sintetica a


conturilor, precum şi din balantele analitice, se întocm este situaţia patrimoniului (semestrial) şi
bilantul contabil (anual).
In unităţile patrimoniale mici, unde volumul operaţiilor ce se înregistreaza zilnic este
redus, se utilizeaza forma de înregistrare contabila clasica sau jurnal unic.
In cadrul acestei forme de înregistrare se folosesc urmatoarele registre: Jurnalul unic
pentru înregistrarea cronologică; Cartea mare fără ca rulajele sa fie dezvoltate pe conturi
corespondente, pentru evidenţa sistematică, sintetica si analitica, ce se concretizeaza în practică
sub forma fişelor de cont pentru operaţii diverse; Registrul - inventar sub forma listelor de
inventariere pentru inventarierea patrimoniului; Balanta de verificare a conturilor, pentru
verificarea periodica a exactitatii datelor şi documentele de sinteza şi raportare financiar-
contabila privind situaţia patrimoniului şi rezultatele obtinute.
Aceasta forma de înregistrare contabila prezintă o serie de dezavantaje în sensul ca
înregistrarea în jurnal este greoaie şi nu permite diviziunea muncii; controlul este dificil, erorile
fiind identificate numai cu ajutorul balantei de verificare, neexistand posibilitatea unei localizari
mai usoare a erorilor produse.
Forma de înregistrare contabila pe jurnale are ca trasatura esentiala utilizarea jurnalelor
pentru înregistrarea cronologică şi sistematică a creditului fiecarui cont în corespondenta cu
conturile debitoare respective.
Formularele folosite în cadrul acestei forme de înregistrare contabila sunt urmatoarele:
- jurnalele multiple care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică proprie
conturilor sintetice (in unele cazuri se folosesc şi pentru conturile analitice);
- situaţii pentru debitul unor conturi (de exemplu, pentru debitul conturilor Casa şi
Conturi curente la banci);
- Cartea mare, ce constituie un registru anual, care se completeaza în fiecare luna, pe bază
datelor preluate din jurnalele de credit (registrele - jurnale auxiliare).
Principalele jurnale pentru creditul conturilor, folosite în cadrul acestei forme de
înregistrare contabila sunt: Jurnalul privind operaţiile diverse, Jurnal situaţie privind operaţiile
contabile, Jurnal - situaţie privind operaţiile de casa şi banca, Jurnal privind decontarile cu
furnizorii, Jurnal privind consumurile şi alte ieşiri de materiale, Jurnal privind salariile şi
contributia la asigurarile sociale, Jurnal privind vanzarea produselor şi alte ieşiri.
In categoria situaţiilor pentru debitul conturilor mentionam: Situaţia privind operaţiile de
casa şi banca (care se afla pe versoul jurnalului privind operaţiile de casa şi banca); Situaţia
17

încasării-achitarii facturilor; Situaţia privind avansurile spre decontare; Situaţia privind miscarea
materialelor şi cheltuielilor de transport-aprovizionare.
Înregistrarile în jurnal şi situaţii se efectueaza în tot cursul lunii, sau numai la sfarşit de
luna, direct pe bază documentelor justificative (sau centralizatoare, unde este cazul), precum şi
pe bază notelor de contabilitate numai pentru acele operaţii care nu au la bază documente
justificative (operaţii de stornare, etc.).
Contabilitatea analitica se organizeaza fie cu ajutorul jurnalelor (pentru unele conturi), fie
cu ajutorul altor formulare specifice contabilitatii analitice (fişe de cont analitic pentru valori
materiale, fisa de cont pentru operaţii diverse, etc.).
Cartea mare se utilizeaza pentru stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pentru fiecare
cont şintetic. Aceasta se întocm este la finele lunii în felul urmator:
- rulajul creditor se preia din coloana de credit a fiecarui jurnal;
- rulajul debitor, la acele conturi pentru care nu sunt deschise situaitii pentru debitul lor,
se determina prin totalizarea sumelor preluate din coloanele conturilor corespondente creditoare
cu care întra în corespondenta în cadrul jurnalelor. Conţinutul informaţional al acestui jurnal,
care imbraca forma de fişe, este prezentat la tema referitoare la registrele de contabilitate (vezi
paragraful 7.1.).
In general, etapele ciclului contabil de prelucrare a datelor sunt asemanatoare cu cele
prezentate la forma de înregistrare contabila maestru sah, cu particularitatile mentionate anterior.
Forma de înregistrare contabila în conditiile utilizarii tehnicii de calcul (informaţica) se
bazeaza pe adaptarea conceptiilor metodologice ale formelor de înregistrare contabila
caracterizate anterior, cu deosebirea ca toate lucrarile specifice se realizeaza prin utilizarea
calculatorului electronic.
Instrumentele de lucru sunt, în general, aceleaşi ca şi în cazul formelor de înregistrare
contabila abordate anterior, dar cu un conţinut informaţional specific, adaptat neceşitatilor de
prelucrare automata a datelor.
In cadrul acestei forme de înregistrare, în principiu, ciclul contabil de prelucrare a datelor
are ca punct de pornire formula contabila, stabilita pe bază documentelor justificative sau notelor
de contabilitate, şi prin programe specifice de prelucrare se obtine Registrul jurnal, pentru
evidenţa cronologică, şi registrele cartea mare, pentru evidenţa şistematica, şintetica şi analitica.
In plus, în conditiile acestei forme de înregistrare contabila, apar ca etape distincte, în
cadrul tehnicii de lucru urmatoarele: activitatea de codificare; stabilirea procedurilor de
prelucrare şi elaborarea modelelor pentru datele informaţionale de întrare şi situaitiile
informaţionale finale (de ieşire).
18

Şituatiile finale impreuna cu documentele care au stat la bază prelucrarii datelor, se


transmit compartimentelor beneficiare, respectiv contabilitate, financiar, sau alte birouri
functionale, unde sunt foloşite pentru şistematizarea informaţiilor şi obtinerea situaitiilor de
raportare financiar contabila (bilantul contabil).
Mentionam ca în cadrul acestei forme de înregistrare contabila, înregistrarea contabila
şistematica (contabilitatea şintetica şi analitica) este la fel de importanta ca şi înregistrarea
contabila cronologică, ambele realizandu-se pe bază de registre sub forma de "listari
informaţice". Aceasta inseamna ca, la inchiderea exercitiului, Registrul jurnal şi registrele Cartea
mare, obtinute la calculator sub forma de "liste", trebuie sa fie legate, numerotate, snuruite,
parafate, şigilate şi vizate inainte de arhivare.
Potrivit art.23 din Legea contabilitatii nr.82/l991, persoanele fizice şi juridice care
utilizeaza şistemele de prelucrare automata a datelor au obligatia sa aşigure respectarea normelor
contabile, stocarea, pastrarea sub forma suportilor tehnici şi controlul datelor înregistrate în
contabilitate.
Şistemele de prelucrare automata a datelor trebuie sa precizeze tipul de suport pentru pastrarea
datelor de întrare (pe hartie, disc, etc.) care aşigura conservarea acestora în conditii de şiguranta,
precum şi listele înregistrarilor efectuate în evidenţa contabila, interzicandu-se inserari,
intercalari, precum şi orice eliminari şi adaugiri ulterioare.
Fiecare data înregistrata în contabilitate trebuie sa aiba la bază conţinutul unui document
scris, la care sa poata avea acces atît beneficiarii, cît şi organele de control. De asemenea,
şistemele de prelucrare automata organizate trebuie sa permita, în orice moment, reconstituirea
elementelor şi a conţinutului conturilor, a listelor şi informaţiilor supuse verificarii, pornind, fie
de la datele de întrare, fie în ordine inversa, de la conţinutul şintetic al conturilor, listelor sau
altor informaţii pe bază carora sa se poata determina datele de întrare.
Fiecare înregistrare, pentru operaţia patrimoniala care a avut loc în unitate, trebuie sa aiba
la bază elementele de identificare a datelor supuse prelucrarii.
In cazul unitatilor care prelucreaza în şistem automat date din contabilitate, organele de
control au acces la documentatia de analiza, programare şi de utilizare a tehnicii de calcul, în
vederea efectuarii corespunzatoare a testelor necesare. Procedurile de prelucrare automata a
datelor trebuie sa fie organizate astfel încît sa permita controlul respectarii reglementarilor în
domeniu.
Potrivit normelor legale, în conditiile utilizarii acestei forme de înregistrare contabila,
unităţile de informaţica sau persoanele care efectueaza lucrari cu ajutorul tehnicii de calcul
19

poarta raspunderea prelucrarii cu exactitate a informaţiilor din documente, iar beneficiarii


raspund pentru exactitatea şi realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare.
20

Bibliografie

1. Lilia Grigoroi, Liliana Lazari, Bazele teoretice ale contabilităţii, Cartier, Chişinău 2005,
259 pagini
2. Oprea Călin, Ristea Mihai, Bazele contabilităţii,Editura didactică şi pedagofică, R.A.
Bucureşti, 1995, 320 pagini