Sunteți pe pagina 1din 11

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Centru de excelență în economie și finanțe

LA DISCIPLINA:Bazele contabilității

TEMA: ,,Apariția și evoluția contabilității’’

Profesor: Revilia CIORNÎI

Elev:ALBU Anton

Chișinău 2017
"Contabilitatea este judecătorul drept al trecutului,consilierul
prezentului și ghidul indispensabil al viitorului"
J. Fr. Schär

Definiția contabilității:
Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care
scop se ocupă cu "măsurarea, evaluarea, cunoașterea,
gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,
precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor
fizice și juridice", în care scop "trebuie să asigure înregistrarea
cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea
informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța
financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele
interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și
potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile
publice și alți utilizatori
Ea incepe sa se dezvolte in Roma Antica in primele registre
contabile. Primii care au expus regulile dublei inregistrari:
Benedict Cotrulli, Luca Paciolo(in opera “Cu privire la comert si
comerciantul onest”). Abia in sec XIX-lea contabilitatea devine
stiinta, pina in prezent ea este considerata ca un instrument de
control si gestiune.
Obiectul contabilității:
Concepția juridică consideră că obiectul contabilității îl formează
patrimoniul unui subiect de drept, privit prin prisma relațiilor juridice,
adică drepturi și obligații pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice,
în corelație cu obiectele (bunurile, valorile) corespunzătoare.

Concepția economică definește ca obiect al contabilității circuitul


capitalului privit sub aspectul destinației lui, respectiv capital fix și
capital circulant, și sub aspectul modului de dobândire, respectiv capital
propriu și capital străin (atras și împrumutat)
Apariția contabilității:

Inceputurile contabilitații sunt greu de delimitat in timp, fiind


legate de un anumit context economico-social. La inceputuri ea
a avut un caracter rudimentar, dar pe parcursul evoluției și-a
sporit rolul in cunoașterea realitaților.
Se poate discuta mult despre apariția contabilității.
Cercetătorii au descoperit că oamenii primitivi făceau inscripții
pe pereții peșterilor unde indicau prin diferite picturi câte
animale au vânat și au mâncat, câte piei au jupuit și câte haine
au făcut din ele. Deci, de aici ar rezulta că o formă de
contabilitate s-a născut concomitent cu gândirea umană.
In antichitate, grecii, perșii și incașii țineau diferite socoteli
cu ajutorul unor sfori inodate , de diferite culori ce jucau rolul
unor veritabile registre de evidența. Pastorii iși numarau
turmele gravand linii verticale pe bucați de lemn.
In Mesopotamia, cu 5 mii de ani in urma erau gravate
operații și socoteli pe tablițe de argila umeda care apoi erau
uscate. Din textele codului lui Hammurabi reiese ca tablițele
erau folosite pentru inventarierea depozitelor.
Grecii și romani mai foloseau alaturi de tablițe de lut, tablițe
cerate și din marmura. Examinarea tablițelor evidențiaza ca
erau folosite conturile pentru informații referitoare la:
categoriile de obiecte vandute, numele parților participante,
cantitațile și totalul vanzarilor.
Scribii faraonilor egipteni țineau socoteli pe frunze de papirus,
apoi pe pergamente și pe hartie.
Apariția și utilizarea papirusului a ușurat și mai mult
înregistrarea și detalierea tranzacțiilor comerciale. În această
perioadă apar primele forme de control a înscrisurilor
contabile. Un obstacol în calea dezvoltării evidenței contabile îl
reprezenta lipsa unităților de măsură comune pentru toate
bunurile tranzacționate. Apariția primelor monede a generat
dezvoltarea atât a contabilității cât și a activității financiar
bancare.

Papirus cu tranzacții comerciale.

Tăbliță de argilă cu evidențe și socoteli


Etapele formarii si dezvoltarii contabilitatii:
I. etapa – registre contabile ^
II. etapa – (1494 – 1700) este strins legata de dezvoltarea si
extinderea comertului si a bancilor, se caracterizeaza prin
raspindirea si consolidarea contabilitatii duble adica este
menita sa indeplineasca rolul economic si administrativ. Pe de o
parte ea era menita pentru a reflecta in mod corect clar si
operativ afacerile si operatiunile comerciantilor si a bancherilor
si sa permita controlul agentilor.
III. etapa – (sec.XIX-lea si prima jum.sec.XX-lea) s-a marcat prin:
a) Consacrarea bilantului si contului de rezultate si cresterea
rolului contabilului in raporturile dintre asociati-actionari si
conducerea intreprinderii.
b) Dezvoltarea activitatii analitice si separarea dintre
contabilitatea generala si cea analitica
IV. etapa – (pina in prezent) cuprinde si marcheaza evolutia
contabilitatii. Se caracterizeaza prin:
> Normarea si reglementarea contabilitatii generale – isi gasesc
expresie in faptul ca in cea mai mare parte a tarilor
contabilitatea intreprinderilor se sprijina pe o termenologie si
pe reguli comune si produce documente de sinteza a caror
continut este identic.
> Dezvoltarea cercetarii stiintifice in domeniul contabilitatii.
Totuși, contabilitatea ca știință apare abia în anul 1494, atunci
când în orașul italian Veneția, călugărul și matematicianul Luca
Pacioli, denumit mai târziu „părintele contabilității" pentru
contribuțiile sale de pionierat în acest domeniu, a publicat 2
tratate ale sale : „Summa de Arithmetica, Geometria,
Proportioni et Proportionalita" și „Divina Proportione". În
aceste tratate era un capitol aparte numit „Tratat particular
despre conturi și înregistrări" (Tractatus particularis de
computis et scripturis), în care erau descrise practicile
negustorilor venețieni din acea perioadă, precum și
particularitățile contabilității în partidă dublă.
Noțiunile Debit și Credit provin din limba latină. Astfel, „debet"
ar însemna „este dator", iar „debitum" înseamnă „datorie",
cuvântul credit fiind antonimul lui debit.
După apariția acestui tratat, traducerea și răspândirea lui a dus
la dezvoltarea contabilității în ritmuri mai mari. În anul 1543, a
fost publicată prima carte de contabilitate, în limba engleză, de
către John Gouge or Gough întitulată „A Profitable Treatyce
called the Instrument or Boke to learn to knowe the good order
of the kepyng of the famouse reconynge, called in Latin, Dare
and Habere, and, in Englyshe, Debitor and Creditor."
În spațiul românesc, primele lucrări de contabilitate au apărut
abia secolul XIX, cu o întârziere de aproape trei secole față de
țările europene occidentale, reprezentând, în cea mai mare
parte traduceri ale unor cărți de contabilitate, scrise de autori
francezi, germani sau italieni.
În Moldova și în Țara Româneasca, primele Regulamentele
Organice privind ținerea contabilității, au fost aprobate în anii
1831 și 1832, acestea punând bazele organizării contabilității
publice și a învățământului contabil. În anul 1865 a fost
elaborată legea contabilității publice care s-a aplicat timp de 30
de ani, cu o serie de modificări. Contabilitatea publică s-a extins
treptat și în celelalte domenii ale administrației publice prin
legea din anul 1895. Niciuna din aceste legi, apărute nu face
referire la sistemul științific al partidei duble, iar contabilitatea
în partidă dublă devine obligatorie abia prin legea din anul
1929.
Primele cărți de contabilitate editate în spațiul
nostru sunt următoarele:

1837 Pravila comertiala de Emanoil Ioan Nikifor - aceasta este


prima carte în limba română, scrisă cu litere chirilice, fiind o
traducere a unei lucrări scrise de un autor austriac. Datorită lui
E.I. Nikifor, au fost cunoscute noțiunile de contabilitate, comerț
și morală, drept comercial și aspecte privind calculul economic.
1840 Epistolarul de Vasile Urzescu -lucrarea se afla sub
influența literaturii contabile franceze și era apreciată pentru
originalitatea explicațiilor, înțelegerea problemelor de tehnică
contabilă, claritatea și simplitatea exprimării.

1844 Doppia Skriptura de Dimitrie Iarcu - este o traducere din


limba franceză a unei lucrări de contabilitate scrisă de J. Jaclot și
structurată în 21 de lecții, astfel încât să permită însușirea
contabilității fără profesor.
În Republica Moldova, printre primele acte normative și
legislative privind ținerea contabilității au fost Legea
contabilității nr. 426 din 04.04.1995, prin care au fost aprobate
principiile metodologice unice ale contabilităţii şi rapoartelor
financiare, modul de organizare şi ţinere a contabilităţii,
întocmire şi prezentare a rapoartelor financiare. Prin Ordinul
Ministerul Finanţelor nr. 174 din 25.12.1997, au fost aprobate
şi puse în aplicare Standardelor Naţionale de Contabilitate şi
Planului de conturi contabile al activităţii economico-financiare
a întreprinderilor, prin care Republica Moldova s-a raportat la
sistemul mondial de contabilitate şi statistică. În prezent există
o nouă lege a contabilității, Legea nr. 113 din 27.04.2007 și
noi Standarde Naționale de Contabilitate.

Contabilitatea se dezvoltă zi de zi în pas cu celelalte domenii și


nu ne rămâne decât să participăm fiecare la această dezvoltare
a ei. Doar prin contribuția fiecărui contabil vom ajunge să avem
un sistem perfect.
4. Care este a doua carte de 1. Obiectul contabilitatii.
contabilitate editata in spatiul 2. Datorie pe care o are o
roman? persoană creditată
6. Unde isi publica cele 2 tratate 3. Aparitia carui element a ușurat
Luca Pacioli și mai mult înregistrarea și
7. Sistem financiar constînd în detalierea tranzacțiilor comerciale
împrumuturi cu dobîndă 5. Pacioli Cine este considerat
părintele contabilității?
p

d a p
e p i s t o l a r u l
b r p u
i t a l i a i c
t m r a
o u
n s
c r e d i t
u
l

S-ar putea să vă placă și