Unitatea de învățare 8.

Profitul şi pragul de rentabilitate al întreprinderii

8.1.Esența și tipologia profitului.
8.2.Veniturile ca factor determinant al profitului. Tipologia veniturilor.
8.3.Maximizarea profitului și pragul de rentabilitate al firmei.
8.1.Esența și tipologia profitului.
Termenul “profit” semnifică cîștigul monetar obținut dintr-o tranzacție sau activitate.
Profitul reprezintă un rezultat al activității econoice care se formează din diferența între veniturile
încasate și cheltuielile efectuate. Metodologia analizei activităţii economice a întreprinderilor, presupune
delimitarea mai multor tipuri de profit, cele mai semnificative sunt profitul contabil şi profitul economic.
Profitul economic este diferenţa dintre venitul total al intreprinderii şi costurile oportunităţii tuturor
factorilor de producţie (intrărilor) utilizaţi de aceasta intr-o anumită perioadă de timp.
Profitul contabil este diferenţa dintre preţul de vanzare şi costul total de producţie; in inţelesul lui
economic, acest cost cuprinde costurile de fabricaţie şi costurile de distribuţie. Determinarea acestui profit se
asigură in conformitate cu legislaţia specifică din fiecare ţară, ţinandu-se seama de cerinţele impunerii fiscale de
tipuri de intreprinderi: private, publice, mixte, mari, mici etc. Profitul contabil se poate calcula ca profit brut
(incluzand impozitul) şi profit net (deducându-se impozitul).
Funcțiile profitului:
1. Constituie motorul activității economice;
2. Asigură dezvoltarea activității firmei;
3. Instrument de control al eficienței firmei ș.a.
În teoria economică scopul firmei este considerat maximizarea profitului.
Profitul întreprinderii e calculat prin formula: TП = TR – TC
unde: TR – venitul firmei (încasări) sau cifra de afaceri (Ca);
TC – costul de producţie.
De la vinderea bunurilor sale pe piață, firma obține încasări.
Venitul firmei reprezintă încasările din vânzări ale firmei, poate fi calculat
conform formulei: TR= Q x P, unde: Q – volumul vânzărilor; P – preţul
bunului.
Încasările pot fi divizate în trei categorii:
1. Încasări totale (TR) – veniturile obținute de la vinderea unui volum dat de bun. Acest venit este calculate
ca produs între cantitatea de bun vîndut și prețul acestuia: TR = Q x P;
2. Încasări medii (AR) – venitul obținut din vinderea unei unități de bun. Se calculează ca raport între
încasările totale și volum de producție: AR = TR / Q
3. Încasări marginale (MR) – venitul suplimentar obținut din vinderea unei unități suplimentare de bun. Se
calculează: MR = ∆TR / ∆Q = TR1 – TR0 / Q1 – Q0
Dacă din încasările firmei se exclude costurile suportate de firmă se obține profitul firmei,
care poate fi delimitat în trei categorii:
Abreviere Formula de calcul
Profitul Total profitul obținut din comercializarea Tπ Tπ=TR−TC
volumului (Q) de bun (Total Profit)
Profitul Mediu profitul obținut din comercializarea unei Aπ Tπ
unități de bun (Average Profit)
A π=
Q
sau
A π=P−ATC
Profitul Marginal profitul obținut din comercializarea unei Mπ ∆ Tπ
unități suplimentare de bun (Marginal Profit)
M π=
∆Q
(exprimă măsura în care Tπ se va modifica dacă Tπ este reprezentat printr-o
la modificarea lui Q cu o unitate). funcție de Q
M π =Tπ '
Pornind de la formula de calcul a profitului total (Tπ=TR-TC) profitul marginal
poate fi calculat și în baza diferenței MR și MC M π =MR−MC
∆ Tπ ∆(TR−TC) ∆ TR ∆ TC
( Mπ = = = − =MR−MC )
∆Q ∆Q ∆Q ∆Q
Orice firmă implicată în activitatea economică urmărește obiectivul de maximizare a profitului (de a obține o diferență
maximă dintre TR și TC).
Maximizarea profitului este posibilă prin majorarea TR în condițiile TC nemodificate sau prin diminuarea TC în
condițiile TR nemodificate.
 8.2.Veniturile ca factor determinant al profitului. Tipologia veniturilor.
Veniturile din activitatea operațională rezultă din activitățile de bază ale entității și se divizează în venituri
din vânzări și alte venituri din activitatea operațională.
Veniturile din vânzări cuprind încasările din comercializarea produselor și mărfurilor, prestarea serviciilor,
executarea lucrărilor, din transmiterea bunurilor în leasing.
Veniturile din alte activități cuprind veniturile din operațiuni cu active imobilizate, veniturile financiare și
excepționale.
Veniturile din operațiuni cu active imobilizate se realizează în cazul ieșirii imobilizărilor necorporale și
corporale, investițiilor financiare pe termen lung și investițiilor imobiliare, precum și a altor active imobilizate.
În categoria veniturilor financiare se includ veniturile din diferențe de curs valutar și de sumă, din
redevențe, din active imobilizate și circulante intrate cu titlu gratuit, din dividente și participații în alte entități,
din dobânzi aferente altor activități.
Veniturile excepționale cuprind veniturile primite de entitate de la organele de stat și companiile de
asigurări drept compensare a pierderilor cauzate de calamitățile naturale și alte evenimente excepționale.

8.3. Maximizarea profitului și pragul de rentabilitate al firmei.

Maximizarea profitului poate fi realizată prin minimizarea costurilor de realizare a unui anumit nivel de
producţie şi maximizarea venitului obţinut cu anumite costuri.
P > MR, dacă pentru a extinde vânzările
MC=MR firma trebuie să diminueze prețul (cazul
Condițiile de maximizare a
concurenței imperfecte).
profitului

P = MR, dacă firma poate comercializa

MC=P orice volum de producție la același preț
(cazul concurenței perfecte).
Pragul de rentabilitate corespunde volumului vânzărilor la care firma nu înregistrează nici profit nici
pierderi (TR=TC).
Cazul veniturilor și a costurilor totale liniare Există doar un prag de rentabilitate
Nivelul vânzărilor pentru care TC ˃ TR firma
TR suportă pierderi.
MC Prag de Nivelul vânzărilor pentru care TC ˂ TR firma
MR rentabilitate obține profit.
TC Nivelul vânzărilor pentru care TC = TR poartă
pierderi numele de prag de rentabilitate al firmei (este
punctul critic în care se schimbă situația financiară a
firmei).
profit
QC reprezintă volumul vânzărilor începând cu care
activitatea firmei devine rentabilă.
Profitul maxim corespunde volumului Qmax
(volumul de producție ce corespunde utilizării integrale
0 QC Qmax Q
a resurselor firmei).