(2 p)

TEMA IX. PARTICULARITĂȚILE ȘI PROCEDEE

DE LANSARE A UNEI AFACERI

I. MOTIVELE INIȚIERII UNEI AFACERI. TIPURI SPECIALE DE

ORGANIZARE A AFACERILOR.
II. RISCURILE ȘI DIFICULTĂȚILE ACTIVITĂȚII ANTREPRENORIALE.
III. ROLUL ȘI IMPORTANȚA LOR ÎN AFACERI

I. MOTIVELE INIȚIERII UNEI AFACERI. TIPURI SPECIALE DE

ORGANIZARE A AFACERILOR.

Noțiunea:
1. Afacerea reprezintă orice iniţiativă a unui întreprinzător, concretizată într-o
relaţie contractuală şi având o finalitate economico-financiară precizată,
corespunzătoare unui anumit scop.
2. Afacerea este un „produs” care se elaborează împreună cu clientul, în
funcţie de nevoile şi doleanţele exprimate de acesta.

Motivaţiile ce sunt invocate întru demararea unei afaceri

Profesional perspectiva unei munci atrăgătoare, precum şi obţinerea prestigiului
e şi posibilitatea de a face descoperiri,
Psihologice statut şi respect social, renumele ce se poate obţine, statutul de a fi
“propriul stăpîn”, extinderea şi îmbunatăţirea relaţiilor interumane.
Materiale posibilitatea de a obţine cîştiguri mai mari decît de pe urma unei
slujbe, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi o creştere a siguranţei locului
în care îşi desfăşori activitatea,
Morale posibilitatea de a realiza ceva deosebit, “măreţ”, şi de a participa, în
general, la progresul social.

Conform cercetărilor exprimate procentual din Republica Moldova în

domeniu businessu-lui, au fost evidenţiate cele mai răspândite motive întru care
sunt create şi elaborate noi opţiuni şi modalităţi:
Necesitatea de a lua singur decizii 10%
Singur sie-şi şef 13%
Asigurarea unui nivel de venit, un trai decent 14%
1
 Nemulţumirea de lucrul precedent, şomajul 8%
Necesitatea de autorealizare 24%
Crearea noilor produse / servicii 29%

Înfiinţarea unei afaceri implică parcurgerea următoarelor etape principale de

natură juridică şi economică:
1. Decizia de creare a unei afaceri: a)individuală; b)colectivă.
2. Alegerea formei juridice a afacerii: a)ÎI; b)SRL; c)SA ş.a.
3. Realizarea documentelor constitutive şi a procedurilor: a)contract; b)statut;
c)adunare constitutivă; d)certificarea documentelor la notariat; e)vărsarea
capitalului subscris.
4.Înregistrarea: a)la Camera Înregistrării de Stat a RM; b)alte organe și
instituții abilitate.
5. Dobîndirea identităţii financiare: a)deschiderea contului curent.

Persoanele fizice şi juridice stabilite în Republica Moldova se lansează în

afacerii prin următoarele căi:
1. Crearea unei întreprinderi noi
a) Posibilitatea de a lua singur decizii privind angajaţi, parteneri, clienţi, utilajul
b) Întrebările frecvente: cine sunt clienţii mei? unde se află ei? care dintre ei va
cumpăra produsul meu, în ce volum şi la ce preţ
2. Cumpărarea unei întreprinderi
a) Riscul mai mic faţă de cazul iniţierii unei afaceri de la zero, precum că şi
b) întreprindere existentă, dacă este eficientă, deja s-a afirmat pe piaţă şi şi-a
demonstrat vitalitatea. Are clienţii săi şi poate atrage alţii noi, lucrează cu
profit,
are stabilite relaţii de afaceri bune cu partenerii şi comunitatea locală, de
asemenea
c) E mai uşor de analizat succesele şi insuccesele businessului real existent, decât
cele presupuse, cât şi de elaborat planuri concrete în baza evaluării, decât de
proiectat şi evaluat perspectivele unei întreprinderi nou create.

3. Cumpărarea prin franchise.

Franchisele reprezintă o licență care acordă dreptul de a vinde bunuri sau
servicii lansate anterior cu succes.
Franchise este o formă de iniţiere a unei afaceri ce se constituie ca un acord
între vânzător şi cumpărător. Acest acord (licenţă) transmite din partea
vânzătorului (numit franchisee) către cumpărător (numit franchiser) dreptul de a
practica o anumită afacere conform formatului franchiserului şi contra unor plăţi
2
stabile; altfel spus, permite cumpărătorului franchisei să comercializeze produsul
sau serviciul vânzătorului cu respectarea anumitor cerinţe.
Priorităţile acestei căi de business constă în faptul că nu trebuie iniţiată
întreprinderea "de la zero".
În prezent se utilizează patru tipuri de franciză.
1. Franciza producător – comerciant cu amănuntul: aici producătorul este
francizor şi dă dreptul unui anumit comerciant cu amănuntul să-i vîndă în mod
direct produsele cu respectarea anumitor condiţii (deseori – în domenioul
produselor petroliere).
2. Franciza producător – comerciant cu ridicata. În acest caz franciseurul este
reprezentat de o întreprindere mică sau mijlocie (Coca-Cola, Pepsi-Cola).
3. Franciza comerciant cu ridicata – comerciant cu amănuntul este singurul tip
de franciză între două firme comerciale. Se utilizează de comerciantul cu ridicata
cu putere economică mare, care vor să amplifice piaţa deservită (domeniul hard).
4. Franciza marcă comercială sau licenţă – comerciant cu amănuntul.
Avantajul său strategic principal rezidă în calitatea serviciilor şi permanenţa
asigurării sale (McDonald’s)

II. RISCURILE ȘI DIFICULTĂȚILE ACTIVITĂȚII

ANTREPRENORIALE

Riscul în activitatea antreprenorială se referă la probabilitatea de a nu se

respecta obiectivele stabilite în termeni de performanță (nerealizarea standardelor
de calitate), program (nerespectarea termenului de execuţie) și cost (depăşirea
bugetului).

Strategii de gestionare a riscului:

1. Evitarea situatiilor de risc (de exemplu, depunerea zilnica a banilor in cont
pentru a evita riscurile legate de utilizarea numerarului).
2. Prevenirea riscurilor. Atunci cand riscurile nu pot fi eliminate, intreprinzatorul
trebuie sa incerce sa reduca probabilitatea de aparitie a unor astfel de situatii.
3. Transferul riscurilor asupra altei organizatii - asigurarea.
4. Asumarea riscurilor, atunci cand celelalte metode nu pot fi aplicate.
Intreprinzatorul isi constituie un fond de risc pentru acoperirea pierderilor
potentiale, bineinteles, pentru cazul unor pierderi de dimensiuni destul de
reduse.

3
 Asigurarea împotriva riscului
Asigurarea reprezintă transferul riscului pur prin intermediul unui contract
încheiat între două părţi (în cazul nostru între întreprinzător şi societatea de
asigurare). Societatea de asigurare acceptă riscul plătirii unei mari sume de bani
asiguraţilor săi contra unei prime de asigurare de mărime relativ mică. Prin această
procedură întreprinzătorul poate transfera în întregime sau parţial incertitudinea
financiară pentru multe din riscurile pure.

III. ROLUL ȘI IMPORTANȚA LOR ÎN AFACERI

4
Competenţe specifice
Conţinuturi
1.1 Identificarea faptelor, proceselor şi conceptelorspecifice sferei de activitate
1.2 Identificareaşi înţelegerea acţiunilor antreprenoriale
2.1 Utilizarea instrumentelor adecvate pentru desfăşurarea acţiunii
2.2Identificarea aptitudinilor întreprinzătorului
2.3Identificarea propriilor aptitudini
3.1Aplicarea prevederilor legislative specifice
Universul activităţii antreprenorului
- Rolul antreprenorului
- Relaţii antreprenoriale
- Condiţii legislative în acţiunile antreprenoriale
- Caracteristicişi aptitudini ale întreprinzătorului
1.3Identificarea oportunităţilor pieţei
5.1 Evaluarea schimbărilorşi tendinţelor care intervin în mediul de afaceri
3.2 Elaborarea planului de afaceri
5.2 Aplicarea aptitudinilor specifice în derularea planului de afaceri
5.3 Executareaşi adaptarea planului de afaceri la condiţiile de mediu pe parcursul execuţiei
5.4 Evaluarea rezultatelor afacerii. Iniţiereaşi derularea acţiunii antreprenoriale (afacerii)
- Modalităţişi criterii de identificareşi selecţionare a oportunităţilor pieţei
- Stabilirea obiectului de activitate
-Planul de afaceri : structură ș i fundamentare
- Realizarea, dezvoltareaşi diversificarea afacerii
1.4 Recunoaşterea necesitaţiişi implicaţiilor executarii contractelor conform legislaţiei în
vigoare
3.3Perceperea riscurilor ce decurg din comportamentul în afaceri al întreprinzătorului
4.1 Contracararea riscurilor
Comportamentul în afaceri
- Temeiuri contractuale pentru întreprinzător
5
-Tipuri de comportament în afaceri
- Răspunderea în afaceri
1.5 Identificarea riscurilor din cazurile studiate
4.2 Investigarea elementelor comuneşi specifice pentru reuşita în afaceri