SUPORT DE CURS

EDUCATIE ANTREPRENORIALA
Clasa a XI-a F.R.

Profesor: POPESCU Constantin

1
EDUCATIE ANTREPRENORIALA
Suport de curs Semestrul I
2009 2010
Clasa a XI-a F.R.

Tematica

1. Calitati si componente ale intreprinzatorului.

2. Initierea si derularea unei afaceri.
3. Cadrul legislativ al activitatii antreprenoriale.
4. Sinteza a temelor 1, 2 si 3.

2
EDUCATIE ANTREPRENORIALA
Suport de curs Semestrul I
2009 2010
Clasa a XI-a F.R.

TEMA I
CALITATI SI COMPETENTE ALE INTREPRINZATORULUI

Cateva calitati specifice si necesare unui intreprinzator de succes:

1. Dinamismul, mobilitatea, flexibilitatea, deschiderea fata de nou, spiritul de initiativa
abilitati manifestate prin capacitatea de a vedea ca poti sa scoti bani din din acele
lucruri sau activitati unde nu toti vad aceasta sansa. Dintotdeauna intreprinzatorii au
fost vizionari, au perceput, inaintea altora cum se fac banii. Lumea in care traim este
din ce in ce mai rapida si mobila, incat pentru un om de afaceri, nemiscarea,
imobilismul sunt cauze sigure de esec.
2. Capacitatea de adaptare din mers la conditiile pietei, implica limitarea anumitor sectoare
ale afacerii, dezvoltarea altora, asimilarea unor produse, eliminarea altora.
3. Curajul, acceptarea riscului. Nici o afacere, investitie nu este scutita de risc. Nimeni nu
poate garanta succesul. Persoanele extrem de precaute, care nu accepta ca nu au succesul
garantat si vor asigurari ca nu vor pierde, nu prea au ce cauta in afaceri.
Prudenta excesiva nu se impaca cu spiritul de intreprinzator.
4. Perseverenta, angajamentul, vointa. Afacerile nu se fac cat ai bate din palme. Afacerile
se realizeaza in timp, fapt pentru care este nevoie de ambitie, tenacitate, perseverenta;
este necesar un parcurs, se ivesc numeroase obstacole, uneori esecuri partiale si este
nevoie sa te intorci, sa iti reformulezi strategia. Aptitudinile, talentul nu pot tine loc de
vointa si perseverenta. Angajamentul in urmarirea propriilor obiective este cel care face
diferenta intre cei care obtin ce vor si cei care nu se implica sau cauta justificari.
5. Pasiunea. Fara a confunda munca cu jocul sau cu pierderea de vreme, este firesc a face
din munca un lucru interesant, o activitate care sa placa. S-ar putea ca astfel sa trecem
mai usor peste esecurile temporare, sa distingem mai precis obiectivele si astfel sa avem
succes, bani.
6. Atitudinea fata de munca. Exista intreprinzatori care si-au condus in mod sistematic
afacerile, au muncit mai mult si mai greu decat oricare dintre lucratorii lor, au avut un
consum modest si si-au folosit economiile pentru a investi. Este in spiritul capitalismului
modern sa se considere munca un semn de virtute si o sursa de satisfactie personala.

3
 Munca permanenta, simplitate, autocontrol in toate actiunile, mai multa munca, mai mult
effort, mai multi bani, mai multe satisfactii.
Abilitati manageriale
1. Capacitatea de organizare si de rezolvare a problemelor si luare a deciziilor. Astazi, in
conditiile concurentiale ale pietei, satisfacerea clientilor si obtinerea profitului presupun o
gandire rapida si actiuni pe masura. Un bun manager are capacitatea de a percepe realitatea
asa cum este ea cu adevarat si de a gasi raspunsurile potrivite problemelor firmei.
2. Abilitati de comunicare.
Sunt afaceri in care succestul depinde in cea mai mare masura de capacitatea de comunicare
si stiinta relationarii cu clientii, partenerii de afaceri, angajatii.
Comunicarea inseamna sa stii sa transmiti punctele de vedere si deciziile astfel incat sa te
faci inteles dar in acelas timp sa stii sa asculti ce au de spus angajatii.
3. Evaluarea performantelor si motivarea angajatilor.
Managerul eficace, pentru a creste profitul firmei, realizeaza ca joaca un rol activ, pozitiv in
preformantele angajatilor, stie sa-si motiveze oamenii pentru a-i determina sa ajunga la un nivel
maxim de performanta, stie sa ceara angajatilor, sa le defineasca sarcinile, sa-i evalueze, sa-i
rasplateasca, sa-i monitorizeze.
Este foarte important daca antreprenorul, in postura lui de manager, se poate impune ca lider
informal atunci cand isi poate atrage respectul, consideratia celorlalti, pe baza calitatilor si
competentelor sale si nu doar ca un derivat automat al faptului ca el este bossul. Ca lider,
conducatorul firmei creeaza o viziune asupra unei stari viitoare dorite si isi atrage si angajatii in
relizarea ei. El poate folosi un arsenal de simboluri si gesturi, actiuni, pentru a-i uni si determina pe
oameni.

TEMA II
INITIEREA SI DERULAREA UNEI AFACERI

In lumea afacerilor exista doua moduri de a fi rasplatit pentru munca pe care o depui: cu
bani si cu experienta. Alege intai experienta pentru ca banii vor veni mai tarziu.
O afacere trebuie pregarita temeinic si din timp, inca inainte de infiintarea ei; este nevoie de
un proiect al afacerii, reprezentat de planul afacerii.
Planul de afaceri constituie un instrument indispensabil intreprinzatorilor ce construiesc o
afacere sau cauta parteneri, managerilor ce propun proiecte noi sau altor persoane/institutii de
finantare, institutiilor ce gestioneaza fonduri pentru proiecte de investitii, gestionarilor de proiecte
care includ indicatori financiari, caracteristci de piata, factori de previziune, organizare si
management.
4
 Planul de afaceri nu reprezinta doar un formular ce trebuie completat la cererea unui
ordonator de credite, un element birocratic ce trebuie realizat pentru a obtine o suma de bani din
partea unui finantaor.
Rolul sau este, nu numai de a demonstra ca afacerea merita finantata, ci si de a ghida
intreprinzatorul, incepand chiar cu prima zi de initiere a afacerii. El este un document care descrie
natura afacerii, piata-tinta, avantajele viitoarei afaceri asupra competitorilor, resursele si aptitudinile
de care dispun proprietarii afacerii.
Planul de afaceri
a) obliga intreprinzatorul sa-si defineasca ideile de afaceri;
b) forteaza intreprinzatorul sa-si organizeze o gandire critica despre fezabilitatea
propriei idei de afacere;
c) determina intreprinzatorul sa caute informatii relevante pentru a deschide si a
derula o afacere;
d) ii arata drumul, prin pregarirea unui document scris, logic, bine argumentat,
pentru deschiderea afacerii
e) odata realizat, planul devine instrument operational, prin care intreprinzatorul
poate conduce, monitoriza si controla integrul proces de initiere si derulare a
afacerii.
f) planul reprezinta un instrumetn de comunicare cu ceilalti parteneri de activitate
cat si cu mediul economic in general.
Intocmirea unui plan de afaceri necesita parcurgerea urmatoarelor trei etape:
1. culegerea informatiilor (preturi, concurenti, furnizori, date tehnice si juridice, etc.)
2. planificarea efectiva a activitatii respective alegerea strategiei, a cailor de atingere a
obiectivelor stabilite.
3. redactarea planului.
Planul de afaceri poate avea urmatoarea structura:
1. Istoricul firmei si activitatea sa prezenta cuprinde o descriere scurta a firmei beneficiare a
planului de afacere si a tipului de activitate desfasurata de aceasta, mentionand eventualele
modificari ce au survenit de-a lungul timpului.
2. Conceptul de oportunitate a afacerii trebuie sa atraga atentia cititorului; se realizeaza prin
explicarea motivului pentru care planul de afacere respectiv este unic in felul sau.
3. Descrierea produsului sau serviciului se face prin evidentierea caracteristicilor unice ale
acestuia care il fac sa se ridice deasupra concurentilor.
4. Piata este locul unde se achizitioneaza produsul, serviciul ofertat de producator.
5. Echipa manageriala demonstreaza principiile de conducere a afacerii si cum vor conduce
firma in activitatea respectiva in vederea succesului.

5
 6. Solicitarile financiare si beneficiile oferite constituie un aspect foarte important in
rezumatul documentului.
7. Alte informatii de impact informatii care nu au fost cuprinse in paragrafele anterioare, dar
care constituie elemente de interes si de impact asupra examinatorului.
Elemente structurale ale unui plan de afacere sunt:
a) Sinteza planului;
b) Cuprinsul lucrarii;
c) Descrierea afacerii;
d) Planul de marketing;
e) Planul operational;
f) Managementul si organizarea afacerii;
g) Planul financiar;
h) Anexele planului.
Prin realizarea unui plan de afacere, antreprenorul isi raspunde, de fapt, la urmatoarele
intrebari: ce sa fac? Cum sa fac? Cat sa fac? Pentru cine sa fac?.
De modul in care isi raspunde, argumentat, la aceste intrebari, depinde evolutia afacerii sale,
spre succes sau spre esec.

TEMA III
CADRUL LEGISLATIV AL ACTIVITATII ANTREPRENORIALE

Activitatea antreprenoriala in Romania este reglementata, in principal, prin:

1. Legea nr. 133/1990, privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si
dezvoltarea IMM-urilor care prevede: Art. 4(1) Intreprinderile mici si mijlocii care isi
desfasoara activitatea in sfera productiei de bunuri materiale si servicii se definesc in functie
de numarul mediu scriptic anual de personal, dupa cum urmeaza:
a) pana la 9 salariati microintreprinderi;
b) intre 10 si 49 salariati intreprinderi mici;
c) intre 50 si 249 salariati intreprinderi mijlocii.
(2) Nu se incadreaza in prevederile legii acesteia societatile bancare, societatile de asigurare
si reasigurare, societatile de administrare a fondurilor financiare de investitii, societatile de valori
imobiliare si socetatile cu activitate exclusiva de comert exterior.
Aparitia acestei legi a urmarit realizarea obiectivelor specifice domeniului de activitate in
care actioneaza.
2. Decretul Lege nr. 54/1990 privind organizarea si desfasurarea activitatii intreprinzatorilor
individuali si asociatilor familiali ca cea mai simpla forma de manifestare a initiativei
6
 particulare. Desfasurarea activitatiilor este precisa pe baza atestarilor profesionale a
intreprinzatorilor pentru meseriile si specialitatile exercitate. Dezavantajele acestei activitati
constau in imposibilitatea folosirii personalului salariat si in perspectivele mai reduse de
dezvoltare si de funcionare a activitatii.
3. Legea nr. 26/1990 referitoare la registrul comertului prin care se regelmenteaza
inmatricularea obligatorie a organizatiilor in care se constituie initiativa particulara si
regimul denumirilor, elementelor si al firmelor.
4. Legea nr 31/16 noiembrie 1990 defineste si regelmenteaza formele legale de constituire a
persoanelor juridice care desfasoara acte si fapte de comert in societati comerciale. Aceasta
lege a fost completata prin Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati
pentru infiintarea si dezvoltarea IMM-urilor. Legea 31/1990 este esentiala pentru
organizarea si desfasurarea intreprinderilor mici si mijlocii, precizeaza forma juridica a
societatilor comerciale, care sunt persoane juridice ce desfasoara activitati in nume porpriu,
au sediu si conducere proprie.
5. Ordonanta Guvernului nr. 70/29 august 1994 privind impozitul pe profit.
6. Ordonanta Guvernului nr. 39/12 ianuarie 2005 privind cota unica de impozitare de 16%.
7. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 297/30 decembrie 2000, referitoare la scutirea de
plata taxelor vamale la import pentru inteprinderile mici is mijlocii in cazul masinilor,
instalatiilor, echipamentelor industriale importate pentru dezvoltarea activitatii proprii, de
productie si de servicii.
8. Legea nr. 64/1995 privind procedura de reorganizare si faliment a societatilor comerciale,
ofera o informare cu privire la modul de angajare a raspunderii intreprinzatorului in cazul in
care falimentul este declansat de administrarea deficitara a societatii comerciale sau in caz
de bancruta frauduloasa.
9. Legea 300.2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatilor familiale care
desfasoara activitati economice in mod independent.
10. Codul CAEN privind clasificarea activitatilor din economia nationala, intrat in vigoare in 26
noiembrie 2002. Este un cod numeric si precizeaza domeniul de activitate al firmei (chisoc,
magazin mic, supermarket, etc.). La infiintarea unei firme este necesar un singur domeniu
principal de activitate, intreprinzatorul putand alege doua sau trei domenii secundare, chiar
daca nu va desfasura in viitorul apropiat o asemenea activitate.
11. Codul penal, partea speciala acestuia, care se refera la infractiunile mai importante din
dreptul roman, asigurand o viziune de ansamblu asupra sistemului sanctionar romanesc.

7
 Sinteza temelor I, II, III

Calitatile si competentele specifice ale unui intreprinzator sunt:

a) Dinamismul, mobilitatea, flexibilitatea, deschiderea fata de nou, spiritul de initiativa;
b) Capacitatea de adaptare rapida, eficienta la conditiile pietei;
c) Curajul, acceptarea riscului, chiar daca probabilitatea reusitei este una indepartata;
d) Perseverenta, angajamentul, vointa, tenacitatea;
e) Pasiunea pentru un anume tip de activitate, atat placerea activitatii in sine, cat si
dorinta de obtinere a unui castig mare;
f) Atitudinea fata de munca. Munca trebuie inteleasa ca fiind o necesitate, o stare
fireasca de a fi, trebuie abordata cu placerea cu care se accepta jocul.
Abilitatile manageriale ale intreprinzatorului pot fi:
a) capacitatea de organizare si de rezolvare a problemelor;
b) abilitati de comunicare;
c) puterea de evaluare a performantelor si de motivare a angajatilor in vederea optimizarii
activitatii si obtinerii de profit;
Planul de afaceri are pentru antreprenor urmatorul rol:
a) il obliga sa-si defineasca in termeni concreti ideiile de afaceri;
b) il determina sa aiba o atitudine critica despre fezabilitatea propriei idei de afaceri;
c) il determina sa caute informatii utile, relevante pentru afacerea sa;
d) ii arata drumul, prin preagatirea unui document scris, logic, pentru a deschide si derula o
afacere;
e) odata realizat, planul, devine unstrumentul operational prin care intreprinzatorul poate
conduce, monitoriza si controla intregul proces de initiere si derulare a afacerii;
f) planul reprezinta un instrument de comunicare cu ceilalti parteneri de activitate cat si cu
mediul economic in general.
Etapele pe care obligatoriu trebuie sa le parcurga in elaborarea planului sunt:
a) culegerea informatiilor;
b) planificarea efectiva a activitatii respective;
c) redactarea planului.
Structura unui plan de afaceri este urmatoarea:
1. Istoricul firmei si activitatea sa prezenta;
2. Conceptul de oportunitate a afacerii;
3. Descrierea produsului sau a serviciului;
4. Caracterizarea pietei pe care se desface produsul;
5. Echipa manageriala;
8
6. Solicitarile financiare si beneficiile oferite;
7. Alte informatii de interes si de impact asupra examinatorului.
Activitatea manageriala este reglementata, in principal de urmatoarele legi, decrete si
ordonante de ugenta:
a) Legea nr. 133/1990;
b) Decretul Lege nr. 54/1990;
c) Legea nr. 26/1990
d) Legae nr. 31/16 noiembrie 1990;
e) Ordonanta Guvernului nr. 70/29 august 1994;
f) Ordonanta Guvernului nr. 39/12 ianuarie 2005;
g) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 297/30 decembrie 2000;
h) Legea nr. 64/1995;
i) Legea nr. 300/2004;
j) Codul CAEN;
k) Codul penal.

9
 EXEMPLE DE SUBIECTE PENTRU LUCRARILE SCRISE

Subiectul I. Prezentati si analizati elementele structurale ale unui plan de afacere.

Subiectul II. Prezentati prevederile legii nr. 133/1990 si caracterizati-le.

Rezolvare

Subiectul I:
Elementele structurale ale unui plan de afacere sunt:
- prezentarea sintezei planului;
- prezentarea cuprinsului lucrarii;
- descirerea afacerii;
- planul de marketing;
- palnul operational;
- managementul si organizarea afacerii;
- planul financiar al firmei;
- anexele planului.
Subiectul II:
Legea nr. 133/1990 se refera la stimularea intreprinzatorilor privati pentur infiintarea si
dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii (IMM).
Astfel, este considerata ca fiind o microintreprindere daca are in componenta sa pana la 9
salariati. Daca numarul de salariati este intre 50 si 249 avem o intreprindere mijlocie. Aparitia
acestei legi a urmarit realizarea obiectivelor specifice domeniului de activitate in care actioneaza.

10