Pagina 2

3
CEREREA SI OFERTA DE EDUCATIE ECONOMICA N ROMNIA
3.1 Piata serviciilor educationale concept si specificitati Educatia economica devine eficienta cu adevarat pentru individ si pentru societate n ansamblu n conditiile n care n Romnia nceputului de secol XXI se insereaza si se manifesta cu aplomb structurile concurentiale de piata, libera initiativa functioneaza si este realmente sustinuta la nivel guvernamental, descentralizarea si autonomia functional decizionala a agentilor economici sunt realitati, iar nu doar optiuni. Toate acestea sunt doar aspiratii/promisiuni electorale daca nu se intervine la nivelul structurilor psihoatitudinale si a mentalitatilor romnului, fie acesta copil, tnar sau adult. Una din cele mai eficace cai de norma lizare a vietii individului, de schimbare a opticii si modului de percepere a realitatii si de eliminare a distorsiunilor produse n sistemul de valori si n comportamentul oamenilor o constituie sporirea interesului pentru instruire si educare, inclusiv educarea n spiritul aprecierii valorilor economiei libere, de piata. Programele de educatie economica sunt importante si trebuie investit n ele ct este necesar deoarece ajuta ndeosebi pe tineri (si nu numai) sa nteleaga ce nseamna cu adevarat economia de piata, care-i rolul competitiei n dezvoltarea personala si sociala, care-i relevanta educatiei la locul de munca si pentru adaptarea la munca, care este impactul economiei asupra viitorului lor s.a.m.d. Practic, educatia economica si
Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva
antreprenoriala l ajuta pe individ sa constientizeze ca ntre economie si educatie exista relatii de parteneriat care, pe termen mediu si lung, au efecte semnificative att asupra sistemului de formare profesionala initiala si continua, ct si asupra ntregii vieti a individului n acceptiunile cele mai frecvente, piata reprezinta forma de organizare a schimbului de bunuri si servicii bazat n special pe existenta pretului. Ea desemneaza un ansamblu coerent, un sistem sau o retea n care sunt uniti prin legaturi de interdependenta, dar si raporturi de opozitie, furnizorul si beneficiarul (clientul), fiecare urmarindu-si propriul interes. Particulariznd, piata serviciilor educationale reprezinta acel ansamblu consistent si coerent de componente educationale care se constituie ntr- un sistem sau retea nationala, oferind membrilor societatii rezolvarea si/sau satisfacerea unor nevoi, interese, dorinte, cautari de nivel individual sau colectiv. n aceasta piata actioneaza legea cererii si ofertei de capital uman. Similar oricarei alte piete, si n domeniul educatiei (ndeosebi a celei formale si partial nonformale), n afara de cerere si oferta, putem vorbi despre existenta a nca cel putin doua elemente definitorii, respectiv pretul si concurenta, la care se ataseaza legislatia, reglementarile, traditiile si prejudecatile. Specificul pietei educationale este de asa numit quasimarket deoarece exista posibilitatea de a alege pentru client, dar banul nu trece de la vnzator la client ci, de regula, este alocat de catre diverse nivele de autoritate educationala (stat, familie, comunitate locala etc.) De asemenea, datorita specificului sau, conceptele de cerere, oferta, piata a serviciilor trebuie aplicate cu maxima prudenta n educatie deoarece interventia statului n acest domeniu este extrem de activa, dupa cum dorintele, asteptarile, prejudecatile oamenilor desi definite de la individ la individ joaca rol important.
Cererea si oferta de educatie economica n Romnia
Piata educatiei se relationeaza cu piata muncii care este, probabil, cea mai importanta piata a economiilor contemporane. Piata muncii capteaza, potenteaza si recompenseaza investitiile facute pe piata educatiei; ea foloseste competentele dobndite n scoala, valideaza eficacitatea programelor de instruire si educare si ofera individului posibilitatea de a se insera social (functie de achizitiile sale). n literatura de specialitate se accepta ideea ca exista totusi o relativa ramnere n urma a pietei educatiei comparativ cu piata muncii deoarece structura cererii scolare poate sa se ndeparteze de exigentele structurii de productie a unei economii, datorita faptului ca cererea de scolarizare rezulta din agregarea unor decizii individuale independente, ale caror motivatii sunt foarte diverse1 . Astfel de situatii sunt relativ normale ntr-o tranzitie prin criza, viznd ndeosebi piata educatiei tertiare, n care cererea pentru anumite categorii socioprofesionale se poate ngusta (determinnd o crestere a ofertei) sau dilata (surclasnd oferta). Potrivit acestui rationament, structura sistemului scolar nu este determinata n mod necesar de sistemul de diviziune a muncii, ci de corelatia existenta ntre decizia de a investi n capitalul uman si distributia veniturilor (problematica abordata n capitolul precedent, pe care o vom dezvolta ntr- un subcapitol special). Dupa cum am aratat, capitalul uman nu constituie, n totalitatea sa, produsul exclusiv al activitatii educationale. Acesta se poate dezvolta si pe parcursul derularii unei activitati, prin acumularea de experienta si multiplicarea abilitatilor. De asemenea, capitalul uman (care exprima stocul de cunostinte si abilitati pe care indivizii le pot utiliza n activitatea economica) se poate dezvolta si prin autoeducatie, studiu individual etc. Prin urmare, n orice demers de conceptualizare a pietei educatiei ne vom baza pe identificarea prealabila a produsului educational,
1
Marinescu, Cosmin Educatia: perspectiva economica, Ed. Economica, Bucuresti, 2001, p.111
termen generic care desemneaza rezultatul sistemului educational formal. Orice produs educational, identificabil pe piata serviciilor educationale de tip formal, prezinta urmatoarele componente: 1. serviciile educationale propriu-zise, respectiv activitatile didactice de predare evaluare, concretizate n cursuri, seminarii, laboratoare, lectii, proiecte, teze, teste, examene (care verifica si apreciaza valoric randamentul si performanta scolarului). La nivelul acestei componente, prestatorii de servicii educationale sunt cadrele didactice care contribuie la modelarea comportamentului si personalitatii consumatorului direct de programe educationale (scolarul, perceput ca subiect de educat). Produsul educational are - la nivelul respectivei componente esentiale si definitorii functii specifice fiecarei verigi a lantului educational, functii care ilustreaza efectele educationale externe si private generate de tipul de produs educational. Spre exemplu, plasndu-ne la extremele sistemului de nvatamnt, educatia prescolara are drept functie principala asigurarea fundamentelor limbajului si bazelor comportamentului social, n timp ce educatia superioara, de nivel universitar, urmareste transmiterea si aprofundarea de cunostinte si competente specifice unui domeniu de activitate cu efect direct asupra nivelului productivitatii individului si deci asupra cstigurilor banesti (pentru educatia economica superioara a se vedea capitolul sase din prezenta dizertatie); 2. serviciile educationale auxiliare se identifica cu ansamblul activitatilor de administrare generala destinate desfasurarii normale a procesului educational si de gestionare a resurselor materiale necesare activitatii didactice propriu- zise (activitati economico financiare, activitati manageriale, activitati de secretariat, activitati administrativ- gospodaresti, activitati peri si/sau parascolare care sustin si/sau completeaza activitatea didactica);
3. capitalul uman educational este format din totalitatea cunostintelor, aptitudinilor, deprinderilor si competentelor dobndite de consumatorul direct de servicii educationale. Acest gen de capital pune n valoare capacitatea de productie a economiei, se dezvolta n timp si poate avea efecte pe termen lung, fiind supus deprecierii; de aceea, decizia de investire n capitalul uman nu este simpla, adeseori decizia fiind colectiva. La adoptarea unei astfel de decizii participa ntreaga familie, punnd n balanta perspectivele oferite de diferite alternative, eforturile si efectele antrenate si/sau generate, costurile si beneficiile (cheltuielile si rezultatele). Capitalul uman educational se formeaza printr-un proces relativ ndelungat de receptare, interiorizare, raportare la propriul sistem de valori, transformare, adecvare si utilizare a mesajului educational de catre scolar, care este el nsusi un factor de productie. Prin alternanta, datorita conexiunii inverse, scolarul este subiect si obiect al educatiei, este si receptor dar si emitator de idei, cunostinte, adevaruri stiintifice deja statuate. Dovada ca educatul nu este un element pasiv n lantul educational este faptul ca prestatorul de servicii educationale (educatorul) trebuie mai mult sa asigure asistenta n cadrul procesului de nvatamnt, jucndu-si rolurile didactice: creator de situatii de nvatare, organizator si conducator al actului nvatarii, evaluator al performantelor scolare etc. n aceste conditii, delimitnd stiintific sfera de cuprindere a produsului educational se asigura conceptualizarea pietei serviciilor educationale, constatndu-se existenta unor piete multiple si interconectate. Acestea includ piata programelor educationale (asa numita piata curriculara), piata cercetarii, piata serviciilor auxiliare etc. Simultan se pot identifica si pietele muncii pentru profesiile didactice, precum si piete ale capitalului uman educational dobndit de absolventii diferitelor verigi ale lantului educational, cum ar fi: piata economistilor, a juristilor, a medicilor, a inginerilor, piata absolventilor de gimnaziu si/sau de
liceu si scoli profesionale care nu-si continua studiile, ci se integreaza profesional. Se contureaza o ntrebare: n ce masura produsul educational corespunzator fiecarei trepte a sistemului educational formal prezinta caracteristici de bun public? Determinarile se fac n functie de prezenta sau absenta caracteristicilor de nonrivalitate si nonexclusivitate. Caracteristica de nonrivalitate este evidentiata prin aceea ca orice bun consumat de un individ poate fi consumat si de alti indivizi, nefiind n nici un fel afectata disponibilitatea bunului respectiv de n+1 persoane. n cazul produsului educational, doar componenta capital uman educational prezinta aceasta caracteristica, deoarece cunostintele, abilitatile, valorile pe care subiectul de educat le asimileaza si la care se raporteaza nu numai ca pot fi, chiar sunt multiplicate prin nvatare) mpartasite si altora, dar practic, acestea sunt nonrivale n consum, aflndu-se la dispozitia oricarui solicitant. n cazul celorlalte doua componente servicii educationale propriu- zise si auxiliare care se constituie n suport a capitalului educational, rivalitatea poate apare daca sunt consumate n exces. Numai consumul sub limita capacitatii lor creeaza nonrivalitate, fiecare nou consumator neactionnd n detrimentul celorlalti utilizatori. Caracteristica de nonexclusivitate este proprie doar verigii educatie de baza, respectiv nvatamntul general obligatoriu (clasele I -VIII, respectiv I - IX n perspectiva imediata) care, n masura apreciabila, devine bun public (membrii societatii date sunt interesati sa posede cel putin o pregatire de nivel general, acceptnd sa suporte si costurile aferente. n schimb, n educatia tertiara (universitara) accesul este selectiv si, logic, exclusivist. Produsul educational nu mai poate avea caracter de bun public, ci mai degraba este un bun privat sau quasiprivat. Att proprietarii serviciilor educationale universitare
(facultati, colegii), ct si proprietarii capitalului uman universitar absolventii au posibilitatea de a exclude pe cei care doresc sa beneficieze, dar refuza sau nu accepta sa acopere pretul serviciilor oferite. Universitatea poate directiona serviciile educationale spre acei studenti care respecta regulamentele universitare (frecventa la cursuri si seminarii, criterii specifice de evaluare etc.); absolventul de facultate/colegiu, cu o calificare superioara, si va oferi serviciile profesionale doar celui care plateste mai bine, suportnd costurile prestatiei sale profesionale. Determinarea gradului n care un produs educational are sau nu caracter de bun public are importanta att n dimensionarea politicilor educationale, ct si n stabilirea responsabilitatilor pe piata educatiei. n literatura de specialitate sunt vehiculate mai multe denumiri pentru purtatorii cererii de educatie, care se insereaza si actioneaza pe piata serviciilor educationale. Unii analisti utilizeaza termenul de client chiar daca are tenta comerciala; altii adopta denumirea de proprietari, evident posesori de capital educational si consumatori de servicii educationale; altii adopta denumirea neutra de elevi, studenti, absolventi etc. Oricum i - am numi, ei sunt beneficiari ai produsului educational, reprezentnd un grup divers. Pe piata educatiei exista si se afirma urmatoarele trei categorii de beneficiari/clienti2 : 1. beneficiari principali, denumiti si clienti primari sau proprietari ai capitalului uman educational. Acestia sunt elevii, studentii, adultii care nvata, integrati fiind n sistemul de nvatamnt. Se constituie n principalii beneficiari ai produsului educational, fiind simultan si posesori de capital educational. Pe piata educatiei, furnizorul se identifica, n situatia data, cu institutia de nvatamnt (scoala), care ofera servicii educationale
2
adaptare dupa Cosmin Marinescu op.cit., p.112-113
de ambele nivele (propriu- zise si auxiliare). Clientii primari si manifesta nevoia de educatie, respectiv de cunostinte si competente, n consonanta cu particularitatile lor de vrsta, caracteristicile individua le, aspiratiile si interesele de nvatare; 2. - beneficiari secundari/indirecti numiti si clienti secundari ai sistemului educational formal. Sunt reprezentati de cei care finanteaza produsul educational: parinti, administratia centrala si locala, sponsori s.a. Sunt direct interesati de calitatea si competitivitatea produsului educational, n integralitatea sa, asteptarile fiind direct proportionale cu investitiile facute; 3. - beneficiari sau clienti tertiari , reprezentati de potentiali utilizatori ai fortei de munca (absolventii). Se identifica, de regula, cu intreprinderile, firmele, organizatiile, societatea n ansamblu. Ei nu sunt direct antrenati n derularea procesului de formare si nici nu intervin direct pe piata educatiei. Piata muncii este locul unde clientul tertiar (beneficiar indirect al produsului educational) se ntlneste cu marele consumator de servicii educationale si proprietar de capital uman educational; acesta este locul unde se perfecteaza tranzactia, confruntndu-se cererea cu oferta. Furnizorul de resurse umane este, n acest ultim caz, tot unitatea de nvatamnt. Concluzionnd, educatia este dobndita, n primul rnd, prin consum de servicii educationale, ceea ce nseamna ca analiza pietei educatiei trebuie facuta prin raportare la termenii de cerere si oferta de servicii educationale primare si auxiliare. Mai mult, n teoria economica, serviciile educationale sunt considerate bunuri si servicii consumate de clientii primari pentru a atinge un anumit nivel personal de educatie, deci pentru a stoca, n scopul utilizarii viitoare, capitalul uman educational. Din aceasta perspectiva, educatia este considerata un bun de capital sau de investitii.
3.2 Nevoia de educatie economica n contextul tranzitiei Romniei spre economia de piata Nevoia de educatie economica este reala si presanta pentru toate categoriile de populatie deoarece n lupta pentru adaptare si schimbare este necesar mai nti si nti sa ne modificam modul de a percepe si ntelege lucrurile din viata n care traim. n esenta, este vorba de a ne modela concomitent, prin investitia n noi nsine, att caracterul ct si ntreaga personalitate, astfel nct sa putem realiza o autonnoire echilibrata n procesul tranzitiei3 . Procesul permanent al tranzitiei prin viata are si pentru romni un impact semnificativ asupra structurilor ocupationale si implicit asupra celor motivationale si atitudinale, cu efecte certe si directe asupra cererii educationale. Stephen R. Covey arata ca transformarea - adevarata schimbare se produce ntotdeauna dinauntru n afara Decurge dintr-o munca ce trudeste la radacini, opernd asupra felului nostru de a gndi, asupra paradigmelor fundamentale care ne definesc caracterul si creaza lentilele prin care vedem lumea4 . Asadar, nevoia de educatie economica este acuta n conditiile n care procesul tranzitiei prin viata se realizeaza prin criza. Ameliorarea sensibila a modului de viata impune, dupa cum afirma si Thomas Kuhn, ruperea de modurile anterioare de gndire, de vechile paradigme pentru a pune bazele unui alt mod de percepere, ntelegere si interpretare a lumii noi care se naste sub ochii nostri. Multi oameni, de exemplu, nu nteleg importanta lucrului bine facut si la timp; multi oameni nu nteleg de ce trebuie sa fie punctuali; multi oameni nu stiu prea multe despre
3
Popescu Constantin, Ciucur Dumitru, Popescu Ion Tranzitia la economia umana, Ed. Economica, Bucuresti, 1996, p.73 Covey, R. Stephen Eficienta n 7 trepte sau Un abecedar al ntelepciunii, Ed. ALL, Bucuresti, 1996, p.300
institutiile economice ale statului; multi nu stiu cum se demareaza o afacere si cum functioneaza o firma; multi nu cunosc care este deosebirea dintre un depozit bancar si o depunere la un fond mutual, care sunt garantiile si care sunt riscurile; multi tineri ndeosebi, comunica greu verbal sau scris, nu se pot relationa cu oamenii din diferite categorii sociale. ntr- un cuvnt, multi dintre noi nu vedem viata asa cum este, manifestam slabiciune si uneori capotam la primul esec pentru ca nu cunoastem/nu ntelegem/nu stapnim mecanismele economiei de piata sau pentru ca avem atitudini si, mai ales, mentalitati paternaliste. n concordanta cu aceasta viziune, adaptarea si schimbarea fiecarui individ inclusiv prin educatie economica presupune formarea unei personalitati de tranzitie capabila sa nteleaga mersul societatii date, sa actioneze proactiv, sa sesizeze prioritatile, sa-si impuna sa se debaraseze de acel fatalism valah (asimilat de Emil Cioran cu un neant) si sa rationeze de tipul cstig cstig si nu cstig pierdere. Nevoia de educatie economica si antreprenoriala este, constatam, resimtita la nivelul fiecarui individ, diferentiat n functie de patrimoniul sau cultural si educational (suma de cunostinte, deprinderi, comportamente, aspiratii, interese si resurse). Constatam ca individul este simultan si emitator a cererii educationale (lanseaza comanda), dar si principal receptor a informatiilor oferite de sistemul educational, sistem care contribuie la modelarea personalitatii acestuia astfel nct sa devina, pe ct posibil, flexibil, continuu adaptabil la mutatiile care se produc n societate si ct mai performant ntr-un mediu economic si social aflat n continua schimbare. Intensitatea cu care se produce aceasta alimentare cu cunostinte si deprinderi de factura economica depinde de gradul lui de motivare si de interesul fata de oferta de educatie economica (institutionalizata sau nonformala), oferta care se constituie ntr-un reper semnificativ n momentul formularii cererilor individuale de instruire si educare de un anumit tip si/sau nivel.
Daca se aplica principiile marketingului educational, atunci se procedeaza inclusiv la o analiza distincta a elementelor definitorii pentru orice demers educational, respectiv produs pret promovare plasare personal. S-a constatat ca absenta unuia dintre elemente (de exemplu, lipsa informatiilor cu privire la personalul care realizeaza educarea indivizilor abordati ca produse) impieteaza asupra cererii de educatie, ceea ce nu trebuie sa surprinda ntruct informarea are un rol de necontestat att n existenta consumatorului de servicii educationale ct si n cea a prestatorului educational. Analiznd oferta educationala si efectele acesteia (de cstig, statut profesional, avantaj material, ascensiune sociala, satisfactie personala etc.), subiectul solicitant poate decide daca investeste sau nu n propriul sau capital uman. Evident ca, nuantat pe grupe de vrsta si nivel de instruire, decizia propriuzisa se face pe baza unei analize de tipul cost-beneficiu (asa cum am reliefat n capitolul 3).
3.3 Cererea de educatie economica din perspectiva teoriei capitalului uman Pe piata educatiei, cererea de educatie economica exprima nevoia de cunostinte si competente care pot fi solicitate att de indivizi, ct si de agentii din economie si societate n ansamblul sau. Principalele segmente de populatie care solicita programe de educatie economica, si/sau antreprenoriala sunt: populatia scolara; populatia ocupata pasibila de policalificare, recalificare, perfectionare; somerii, pasibili de reconversie profesionala; tinerii absolventi de nvatamnt liceal, care intra pentru prima data pe piata muncii; agentii economici. Cererea de educatie economica, de nivel individual este formulata, n principal, de persoane de vrsta scolara care sunt
deja integrate n sistemul national de nvatamnt si care constientizeaza mai repede si mai corect efectele benefice (datorita mediului n care evolueaza) ale parcurgerii unor programe diversificate de educatia economica. Cererea educationala individuala reflecta comportamentul economic rational al unui consumator de servicii educationale, dornic sa-si armonizeze preferintele si interesele cu ceea ce ofera piata educatiei si propriile sale posibilitati. Un segment semnificativ al cererii de educatie economica l constituie si populatia ocupata, respectiv acei adulti care fie nu se mai regasesc pe piata muncii cu profesia lor de baza si traiesc sub spectrul somajului si a imposibilitatii de a se reintegra n sfera activitatii utile, fie doresc sa se reorienteze profesional, pregatindu-se pentru o profesiune n domeniul economic (mult mai atractiva financiar), fie, n ultima instanta, sunt adulti calificati de nivel licenta care se perfectioneaza n domeniul economic (prin master, cursuri postuniversitare, doctorat), nscriindu-se ntr- un proces normal de formare profesionala continua ce sustine si dezvolta cariera. Cererea de educatie economica si antreprenoriala este lansata si de agentii economici (emitator colectiv si receptor individual). Este vorba, de ntreprinderi, firme, societati comerciale etc., ai caror manageri sunt interesati, n primul rnd, n armonizarea profilelor ocupationale si de calificare. Managerii sunt interesati si de programele de formare manageriala, precum si de existenta unor oportunitati de actualizare si/sau completare a cunostintelor lor. Acestia sondeaza piata educatiei economice, de regula de nivel superior, selectnd ofertele educationale. La acest nivel, cererea este dependenta inclusiv de sursele de informare si promovare existente pe piata; sunt apreciate informatiile structurate, ct mai detaliate si implicit mai credibile, cu privire la posibilitatile efective si calitatea pregatirii manageriale oferite n Romnia.
De regula, gradul de perceptie si atitudinea managerilor vis--vis de programele de educatie economica sunt conditionate de: pozitia managerilor n ierarhia sociala (cu ct sunt plasati mai sus pe scara ierarhica, cu att sunt mai bine informati, percep corect oferta educationala si lanseaza solicitari bine conturate); profesia de baza a managerului (cei care nu au formatie economica sau tehnica receptioneaza mai greu oferta, perceptia este mai scazuta, cererea este mai redusa); vrsta (paradoxal, mana gerii tineri sunt mult mai putin informati si au chiar si atitudini reactive fata de oferta educationala de acest tip, comparativ cu managerii de generatia a doua, cu vrste ntre 40-55 de ani, care sunt bine informati si permisivi la astfel de programe de formare); credibilitatea surselor de informare si audienta acestora (cea mai mare credibilitate si audienta se pare ca o au publicatiile economice gen Bursa, Capitalul, Tribuna economica, Economistul, Adevarul economic; urmeaza publicatiile oferta ale institutiilor de nvatamnt economic superior, emisiunile radio si TV.). Devine astfel evident ca si pentru manageri un element cheie n structurarea cererii de educatie economica este analiza atenta si pertinenta a ofertei educationale n domeniu. Un domeniu semnificativ al cererii de educatie economica l constituie si persoanele intrate pentru prima data pe piata muncii. Sunt vizati absolventii de liceu care nu-si continua studiile si care sunt obligati sa-si nsuseasca o calificare (prin programe intensive) pentru a se putea insera pe piata muncii, reducndu-se timpul de asteptare si/sau cautare a unui loc de munca. Prin
programe intensive, tnarul absolvent are sansa de a evita intrarea n somaj pe termen lung, imediat ce a terminat scoala. Cererea de educatie economica se plaseaza n zona de interferenta a factorilor care determina cererea de bunuri si servicii, n general, si factorii consacrati care determina cererea educationala. n principiu, cererea de educatie economica este determinata de urmatoarele categorii de factori: 1.Nevoile consumatorilor de produse educationale; trebuie sa distingem ntre nevoile curente, detectabile si reale care sunt constientizate de catre individ si care presupun un act calculat si rational si solicitarile sau preferintele indivizilor, ce pot fi induse folosind diverse canale de persuasiune si mesaje bine tintite, fiind influentate de mediul n care se manifesta, de morala, de mass-media si alte mijloace utilizate pentru promovarea ofertei educationale etc. Din prima categorie fac parte nevoia de formare si adaptare profesionala, nevoia manifestata de adaptare la noul tip de economie de piata, nevoia de a dobndi un anumit statut social si de a avansa n ierarhia sociala, nevoia de siguranta materiala si stabilitate profesionala etc. Solicitarile si preferintele sunt dependente de structura psihotemperamentala a solicitantului, de componenta volitionala a personalitatii, de apetenta pentru cunoastere si actiune, de structura si activitatea programelor educationale (inclusiv sub aspect financiar), de pozitia n ierarhia profesionala, de calitatea surselor de informare s.a.m.d. Aceste preferinte preponderent profesionale sunt reorientate n raport cu schimbarile induse de tranzitia la economia de piata. Se poate astfel remarca nvatamntul superior, unde cererea pentru cariera de economist este foarte mare, n ciuda recesiunii economice. Explicatia este simpla: tinerii percep mult mai repede si mai corect mutatiile ce se vor produce n economia romneasca si, implicit, n structurile resurselor de munca, ca urmare a tranzitiei la economia libera, de piata. 2.Nivelul veniturilor (alocatiilor) disponibile, care determina cererea solvabila. Sunt vizate att veniturile destinate
formarii profesionale initiale, ct si veniturile de care dispune fiecare consumator de astfel de bunuri si servicii educationale (venituri individuale si/sau familiale). Constatarile n acest domeniu, exprimate prin curbele lui Engel, pot fi redate, n sinteza, astfel: cnd venitul pe cap de locuitor creste, ponderea cheltuielilor alimentare ramne constanta, iar a celor privind educatia, cultura, petrecerea timpului liber tind sa creasca. n concluzie, coeficientul de elasticitate pentru cheltuielile aferente educatiei este mai mare dect 1, fiind puternic si primele afectate de cresterea sau scaderea veniturilor. De remarcat si faptul ca nivelul veniturilor disponibile trebuie corelat cu pretul programelor de educatie economica. 3.Pretul formarii de nivel economic. n primul rnd, este luat n calcul pretul programului educational, care este o problema pentru cei cu venituri mici sau cu multi membri n familie, care nu au sursa proprie de venit. Din acest punct de vedere, pretul poate deveni o bariera sociala semnificativa pentru investitia individuala n capitalul uman educational deoarece adnceste polarizarea sociala (dispare sau se estompeaza egalitatea sanselor). Atunci cnd apare cresterea relativa a pretului (sau scade puterea de cumparare) pentru bunuri de prima necesitate (alimente, n principal), consumatorul se orienteaza preponderent asupra acestui bun n detrimentul altor bunuri, cu un coeficient de elasticitate mai mare, cum ar fi educatia. n absenta unei interventii ferme si concrete a statului, prin programe de asistenta sociala care sa asigure subzistenta si accesul la educatie economica (n primul rnd, programele de formare, adaptare si reorientare profesionala), categoriile defavorizate ale populatiei se vor nscrie att ntr-un analfabetism institutional, ct si functional. Respectivele categorii sociale au cele mai presante nevoi de educatie economica pentru a se integra/reintegra pe piata muncii; statul este cel care trebuie sa intervina primul, prin masuri ferme de protectie si solidaritate sociala, diminund tendintele de
elitizare a societatii, prin politici sectoriale si reglementari normative adecvate. Legislatia sectoriala din educatie trebuie sa tina cont inclusiv de dezvoltarile teoretice din domeniul economiei politice si sociologiei, n primul rnd de legea cererii si ofertei : ntr-o piata concurentiala, daca toate celelalte conditii ramn constante, atunci cererea pentru un anumit produs sau serviciu creste pe masura ce pretul acestora scade, iar oferta creste odata cu cresterea pretului. Preturile si cantitatile la care produsele educationale se vnd si se cumpara tind sa fie determinate de punctul n care cererea si oferta sunt egale (ceea ce, n fapt, se ntmpla extrem de rar n domeniul sensibil al educatiei si, oricum, pe termen scurt). De asemenea, n pretul formarii este inclus si pretul altor bunuri cu care educatia se afla n relatie, atunci cnd investitia n capitalul uman educational este analizata comparativ cu alternativa intrarii pe piata muncii (este vorba despre asa-numitele costuri de oportunitate, abordate n capitolul 2 si care vor fi aprofundate ntr-un subcapitol special al prezentului capitol). Pregatirea scolara si formarea profesionala prin sistemul de nvatamnt, n contextul educatiei permanente si al functiei sociale a scolii presupune cunoasterea factorilor interni si externi ai procesului de nvatamnt. Dupa 1989, procesul de pregatire si formare a cunoscut mutatii de continut si structura n urmatoarele directii: v filierele educationale s-au diversificat, inclusiv la nivelul aceluiasi ciclu scolar, devenind concurentiale (de exemplu, concurenta dintre liceele de cultura generala si liceele de specialitate); v continuturile educationale sunt n curs de adecvare la imperativele unui nvatamnt formativ, centrat pe competenta si abilitati;
v educatia formala, institutionalizata intra n competitie cu educatia non-formala, ndeosebi cu programele de instruire specifice reconversiei profesionale; v sistemele educative sunt diferite sub aspectul formei de proprietate (concurenta ntre nvatamntul public si cel privat). De remarcat si faptul ca din perspectiva input-urilor n sistemul de nvatamnt se detaseaza o serie de factori demografici, economici si sociali care actioneaza asupra cererii si ofertei de educatie. La nivelul acestor doua componente ale pietei educatiei se manifesta o concurenta diferentiata n functie de scopurile si obiectivele specifice fiecarui element. n general, scopurile educatiei (abordata din perspectiva cererii/ofertei) sunt extrem de variate, deoarece sunt dimensionate n functie de raporturile de interese, comune sau particulare, ceea ce determina relationarea scopurilor si obiectivelor educationale cu nevoile de educatie si cu efectele functionarii educatiei pentru trebuintele de dezvoltare ale indivizilor si comunitatii umane (efecte sociale, culturale, economice, politice, civice). n context, tinnd seama de importanta educatiei economice si antreprenoriale pentru formarea unei noi culturi economice n Romnia si pentru formarea tinerilor astfel nct sa se integreze social si profesional, contribuind la functionarea unei culturi organizationale eficiente, educatia economica ca forma explicita de educatie face obiectul unor cursuri optionale n nvatamntul obligatoriu si liceal si a unor cursuri de trunchi comun n nvatamntul profesional si tehnic, n modalitati specifice vrstei elevilor si formelor de pregatire ale acestora. Cererea de educatie economica este determinata att de schimbarile din spatiul economic, politic si social, ct si de nevoile individuale ale elevilor de a cunoaste si ntelege mecanismele si practicile economiei de piata. Ea poate fi corect si
obiectiv receptata numai prin cunoasterea si respectarea finalitatilor fiecarui nivel de scolaritate. Astfel: 1. nvatamntul primar (clasele I-IV) are misiunea de a asigura educatia elementara pentru toti copiii, respectndu-se nivelul si ritmul de dezvoltare a fiecarui copil. Elevul de scoala elementara are nevoie de acele cunostinte, capacitati si atitudini bazale care sa faciliteze raportarea sa la mediul social si natural si care sa permita continuarea educatiei. Este momentul achizitiilor fundamentale indispensabile formarii personalitatii. 2. nvatamntul secundar inferior (gimnaziu, clasele V-IX) formeaza la elevi capacitatea de a comunica eficient n situatii reale, de a se adapta si integra n comunitate. Capacitatea de comunicare este indispensabila integrarii n realitatile contemporane, la fel ca si gndirea critica, adaptarea la un mediu n continua schimbare, munca n grup si spiritul de echipa etc. Educatia scolara de baza este decisiva deoarece pe parcursul acestei etape se fauresc caracterul si cunostintele fundamentale ale viitorului participant la viata sociala. Ea presupune achizitionarea de catre copii a unor capacitati generale n domeniul limbajului, stiintei, al integrarii n viata profesionala publica si privata. Pentru individ, educatia de baza reprezinta conditia sine-qua- non pentru a participa la viata colectivitatii si pentru a beneficia ulterior de drepturile sale cetatenesti. Scoala asigura, la acest nivel, orientarea scolara si profesionala a fiecarui elev n raport cu posibilitatile intelectuale, aptitudinile si aspiratiile sale. 3. nvatamntul secundar superior (liceal, clasele X-XII/XIII) are ca finalitate formarea la elevi a capacitatii de a reflecta asupra lumii, de a formula si rezolva probleme reale pe baza interdependentei cunostintelor din diferite domenii. Este perioada n care sunt valorizate cunostintele si experienta proprie n scopul orientarii optime spre o anumita profesie, prin insertia n nvatamntul superior sau pe piata muncii.
Aceasta a treia veriga a lantului educational, marcheaza educatia generala si/sau specializata (corespondenta nvatamntului profesional) de care a beneficiat elevul. Posibilitatile de orientare ale acestuia depind de competentele dobndite pe parcursul acestui stadiu al educatiei: aptitudinea de a-si asuma decizii, de a analiza si dezbate, de a se integra profesional, grup de prieteni etc., de a utiliza cu discernamnt informatiile n contexte si conjuncturi reale ct mai variate. Constatam ca cele trei tipuri verigi ale lantului educational sunt astfel concepute si structurate nct sa asigure formarea treptata si normala a personalitatii elevului, care are si posibilitati dar si nevoi specifice grupei de vrsta si individualitatii sale. Corobornd finalitatile educationale cu dispunerea ciclica a procesului educational, cererea de educatie economica se prezinta dupa cum urmeaza: A. La nivelul ciclului achizitiilor fundamentale (care cuprinde grupa pregatitoare din cadrul gradinitei si primele doua clase de scoala primara, respectiv grupa de la 6 la 8 ani), copilul este stimulat, de regula prin joc didactic, sa perceapa si sa cunoasca mediul ambiant (natural si social) apelnd la imaginatie si intuitie si exploatndu- i curiozitatea. La aceasta vrsta, cererea de educatie economica se manifesta mai mult ca o nevoie de cunoastere si ntelegere si mai putin ca o cerinta distincta si/sau presanta si constientizata pe deplin. Copilul cere sa i se explice: De ce oamenii adulti au diverse profesii? De ce atunci cnd vrea sa aiba ceva, un bun anumit (jucarie, de exemplu) mama sau tata trebuie sa cumpere, cu bani? Ce este banul si de ce a fost el inventat? La ce foloseste?
De ce orice lucru costa? De ce parintii l nvata sa si faca economii, punnd bani n pusculita? De ce nu poate sa consume dulciuri sau alte produse att ct ar dori? De ce atunci cnd un copil da altui copil o jucarie si acesta, la rndul sau, i da ceva frumos se spune ca au facut schimb? ce este schimbul? De ce se face? De ce oamenii mari merg la serviciu si aduc bani acasa? Ce este salariul? Ce nseamna proprietate privata? De ce s-a inventat? Ce nseamna om de afaceri? Ce nseamna firma? Ce este un patron? Dar un angajat? De ce esti liber sa alegi? De ce oamenii au diverse obligatii/responsabilitati? De ce trebuie sa nveti pentru a avea multe bunuri? Dar ce este un bun? Ce nseamna interes? De ce unii oameni fac fapte urte, desi stiu ca vor fi pedepsiti? De ce fac oamenii comert? De ce oamenii sunt unii bogati si altii saraci? Ce este munca? Ce este venitul? Etc. La acest nivel de dezvoltare ontogenetica si psiho-sociala, copilul are extrem de multe curiozitati, de mistere economice a caror deslusire se face cu ajutorul adultului. Este momentul la care se declanseaza procesul de formare a unui mod economic de gndire. Copilul solicita sa i se explice o serie de concepte economice fundamentale (munca, salariu, raritate, trebuinte, schimb, comert, decizie etc.). De asemenea, copilul cere sa i se explice de ce au fost inventate aceste denumiri, ce legatura au cu viata cotidiana?
Bazndu-se pe analogie, observatie, discutii, joc, lucrul n echipa, nvatatorul sau educatorul l ajuta pe copil sa gndeasca critic, sa nteleaga, sa identifice, sa rezolve, sa exemplifice s.a. Nevoile lor educationale sunt diverse si solicitante fata de cele ale altor categorii de vrsta; nu este de ignorat nici faptul ca multi copii sunt precoce, dupa cum altii au posibilitati largite de informare datorita statutului economic al familiei din care provin. Oricum, indiferent de standardul de viata al familiei si de nivelul de dezvoltare intelectuala, la aceasta vrsta toti copii manifesta un interes constant pentru cunoastere, fiind, n viitor, potentiali consumatori de servicii educationale. Este vrsta la care se pun bazele comportamentului social si implicit economic. B. La nivelul ciclului de dezvoltare (clasele III-IV, grupa de vrsta 9-11 ani), elevul si formeaza capacitatile de baza necesare pentru continuarea nvatarii. Elevii vor nvata despre concepte si aptitudini economice si de afaceri, bazndu-se pe cele nvatate n clasele precedente. Ei au ca cerinte primare ntelegerea rolului lor n societate, a ceea ce nseamna comunitatea, precum si a aptitudinilor necesare pentru a se dezvolta armonios. n consecinta, elevul de curs primar cere sa i se explice: Ce nseamna forta de munca? Ce este el? Individ sau forta de munca? Care este diferenta? Ce este un producator? Dar un consumator? Ce rol au acestia? Ce este o piata? Poti sa vinzi/sa cumperi orice? De ce trebuie sa fii disciplinat la scoala? Este scoala un loc de munca pentru elev? De ce? De ce sunt si oameni care nu muncesc? Ce este o comunitate? Cine face parte din ea? Parintii, fratii, bunicii, rudele alcatuiesc o comunitate? De ce? La ce foloseste? Cum functioneaza ea?
Cum este organizata o comunitate? Ce meserii au membrii unei comunitati? Cum muncesc acestia? Statul este o comunitate? Ce servicii face statul oamenilor? De ce oamenii trebuie sa ia multe decizii n viata lor? Ce este o decizie? La ce foloseste? Etc. Nevoia de asimilare a notiunilor economice de nivel microeconomic este, la aceasta vrsta, naturala, fireasca, izvorta din dorinta de cunoastere si actiune. Programele de educatie economica, inserate n structura unor discipline, sunt destinate constientizarii elevilor cu privire la realitatea nconjuratoare, mediul economic si comunitar, precum si privind drepturile si ndatoririle pe care acestia le vor avea n societate ca persoane fizice, forta de munca si consumatori. De asemenea, la acest nivel cererea educationala vizeaza si familiarizarea copilului cu o abordare inter si pluridisciplinara a domeniilor cunoasterii, dezvoltndu- i-se gndirea structurata si capacitatea de a analiza si rezolva probleme pe baza cunostintelor acumulate. C. n ciclul curricular de observare si orientare (care cuprinde clasele V -IX, rspectiv grupa de vrsta 12-16 ani), trebuintele elevilor sunt ndreptate n directia optimizarii viitoarei optiuni scolare si profesionale. n perioada respectiva elevul este stimulat sa-si descopere propriile afinitati, aspiratii si valori n scopul identificarii psihologice si sociale si al construirii unei imagini de sine pozitive; este momentul la care nevoile de comunicare si interrelationare sunt acutizate datorita pubertatii si intrarii n adolescenta.
Cererea de educatie economica este determinata de necesitatea cunoasterii modalitatilor de informare cu privire la cerintele si oferta pietei muncii. Elevul cauta raspunsuri la ntrebari ca: Cine este raspunzator de starea materiala a oamenilor: statul, familia sau individul? Care este rolul persoanei n dezvoltarea propriei carieri? Dar ce este cariera? Cum serveste ea omului? Ce loc de munca este mai convenabil? n sectorul de stat sau n cel privat? Este obligatoriu ca fiecare individ sa aiba o profesie? Dar ce nseamna a avea o profesie? Care sunt implicatiie profesiei asupra vietii personale? n ce mod interesele si abilitatile personale determina alegerea une i profesii si, mai trziu, dezvoltarea personala? Etc. n acelasi timp, elevii de gimnaziu sunt interesati de resorturile economiei n general, ale economiei de piata, n special. Solicitarile lor vizeaza productia si consumul, motivatia economica, mediul afacerilor, forta de munca si rolul ei n economie etc. Exemple: Ce motive i determina pe oameni sa produca sau sa cumpere anumite bunuri? Cum se stabileste si de catre cine ce sa se produca si ce sa se consume? Producatorul poate fi si consumator? Dar invers? Cum functioneaza afacerile ntr-o economie de piata? Ce este o societate comerciala? Cum functioneaza? Care-i rolul ei n economie? Care-i diferenta dintre un SRL si o S.A.? Cum se poate organiza o societate comerciala?
Cum poti adopta o decizie n mod eficient? De ce este att de importanta piata ntr-o economie libera? Care-i rolul guvernului ntr-o economie de piata? De ce este nevoie de specializare? Ce se cstiga de pe urma acesteia? Ce este un buget? Care sunt caracteristicile acestuia? De ce este important bugetul? Cum poate un om sa-si organizeze bugetul personal? Dar bugetul unei familii? Ce rol au veniturile si cheltuielile? Cum poti cheltui banii inteligent? Ce este un credit? Ce este o banca? Cum functioneaza? De ce este necesara? Etc. Toate aceste ntrebari, si multe altele, sunt generate de faptul ca scolarului i se releva importanta economicului n viata individului, pe de o parte, strnsa legatura dintre ceea ce nvata la scoala si viitoarea lui realizare profesionala, pe de alta parte. La aceasta vrsta i se formeaza capacitatea de analiza a setului de competente dobndite prin nvatare n scopul alegerii unei anumite cariere profesionale; se dezvolta limbajul specializat, gndirea autonoma si responsabilitatea fata de integrarea n mediul social (prin constientizarea triplei sale ipostaze de persoana fizica - forta de munca - consumator). Din punct de vedere al persoanei fizice, elevul cere, preponderent implicit, sa fie ajutat sa se cunoasca, sa se autoresponsabilizeze, sa fie sociabil, sa-si descopere aspiratiile personale; ca si forta de munca, elevul simte nevoia sa nteleaga valoarea muncii, sa realizeze importanta muncii, sa cunoasca diverse tipuri de meserii si satisfactiile materiale si non- materiale oferite de acestea, dar si aptitudinile necesare si datoriile pe care le implica acestea; ca si
consumator, elevul doreste sa nvete sa-si administreze si sa-si valorifice cu efecte maxime resursele financiare si non- financiare, care oricum sunt limitate; doreste sa stie si care sunt costurile deciziilor sale n materie de dezvoltare personala, mai ales ca el asteapta primul mare examen din viata sa: capacitatea. D. La nivelul ciclului de aprofundare (care se refera la clasele a X-a si a XI-a si respectiv anii I-II de profesionala grupa de vrsta 16-17 ani), obiectivul educational l constituie adncirea studiului n profilul si specializarea aleasa. Se asigura, n principiu, o pregatire intelectuala generala pe baza curriculum- ului nucleu (trunchiul comun de discipline) si a optiunilor aferente fiecarei arii curriculare. Avnd n vedere ca ntreaga activitate a tinerilor se va desfasura n cadrul mecanismelor economice, continuare a procesului de introducere treptata n spiritul economiei de piata, familiarizarea cu notiunile si mecanismele acestui sistem va ridica potentialul viitoarei forte de munca, sporind puterea de adaptare a tinerei generatii si asigurnd premisele necesare reusitei n cariera. Pentru aceasta, tinerii sunt solicitati sa utilizeze corect limbajul economic, sa-si nsuseasca abilitati de practica economica rezolvnd corect acele situatii (de regula, simulate) n care vor actiona n calitate de consumatori, producatori sau antreprenori. Cererile de educatie economica sunt ndreptate n directia depistarii implicatiilor n economie ale fortei de munca, ale managerului, producatorului, consumatorului, guvernului etc.; elevul doreste sa afle: Cum opereaza ntr-un sistem economic concepte economice fundamentale cum ar fi: piata, costul de oportunitate, stimulentele economice? Care sunt principiile economice care influenteaza decizia n afaceri?
Exista standarde etice pe care le utilizeaza oamenii de afaceri, producatorii, consumatorii? Care sunt si ce presupun acestea? Care este rolul economic al guvernului ntr-o economie de piata? Cum actioneaza legea cererii si ofertei, n general? Dar pe piata locurilor de munca? Cum sunt repartizate responsabilitatile ntr-o societate comerciala? Ce rol are managerul? Cum se realizeaza managementul unei societati comerciale? Cum se ntocmeste o strategie de firma? Cum se dezvolta un plan de firma? Cum se evalueaza un produs/serviciu? Ce este inflatia? Cum se stabileste indicele de inflatie? Care sunt efectele inflatiei? Cum se distribuie veniturile? Ce este produsul intern brut? Care este importanta sa? Ce rol are concurenta? Etc.
La acest nivel curricular, elevul si clasifica si aspiratiile vocationale explorndu-si propria persoana si, simultan, prospecteaza diverse trasee educationale si profesionale n vederea adoptarii deciziei de cariera, cum putem observa n figura urmatoare: Informatii despre cariera
-
Relatii semnificative
Asteptarile celorlalti Traditii de familie Planuri legate de relatii interpersonale (casatorie, copii) Statut socio economic Planuri persoanelor semnificative (parinti, sot, prieteni)
- Starea generala a pietei muncii - Structura locului de munca - Starea generala a economiei - Mituri legate de cariera - Oportunitati de formare
Alegerea carierei
Stil decizional Atitudini si credinte Interese Deprinderi si abilitati Valori Stil de viata
Autocunoasterea
Structura generala a informatiilor relevante pentru managementul carierei
Este momentul la care tnarul si structureaza informatiile despre sine, identificndu-se vocational. El combina aspecte legate de cunoasterea propriilor interese, valori, abilitati si competente, pe de o parte, cu preferinta pentru un anumit tip de activitati, stiluri de interactiune si medii de munca, pe de alta parte. Dupa cum rezulta si din figura de mai jos, identitatea vocationala apare la confluenta dintre experientele de nvatare ale adolescentului si cele de munca, devenind etalonul maturizarii sale. Tocmai de aceea este utilizat de specialisti pentru a cunoaste nivelul de dezvoltare atins de adolescent.
INTERESE
VALORI
ATITUDINI SI
CREDINTE
STIL DECIZIONAL IDENTITATEA VOCATIONALA EDUCATIE
DEPRINDERI SI ABILITATI
STIL DE VIATA
CARACTERISTICI DE PERSONALITATE
Componentele identitatii vocationale n functie de imaginea de sine, tnarul si va alege profesiunea si locul de munca, deciziile lui fiind pragmatice sau nerealiste.
E. n fine, n ciclul de specializare (clasa a XII-a/XII-a, respectiv an terminal n scolile profesionale; grupa de vrsta de 18-19 ani), scoala procedeaza la prespecializarea elevului n vederea insertiei sale eficiente fie n nvatamntul universitar; fie pe piata muncii. Elevii si dezvolta abilitatile personale si academice, analiznd corelarea dintre scoala si viitoarea lor profesie; sunt preocupati de eficienta intra si interpersonala, de aptitudinile de rezolvare a problemelor aparute, de recoltarea de informatii cu privire la viitoarele locur i de munca si profesii. Se preocupa si de dezvoltarea abilitatilor de promovare a imaginii proprii, de cunoasterea standardelor de comportament profesional specific anumitor domenii (identificnd profesiile cerute pe piata muncii, profesii n declin, profe sii ale viitorului). De cele mai multe ori, tnarul si face un inventar de interese, care releva similaritatile dintre activitatile selectate si motivele care au condus la alegerea acestora. Acest inventar se face prin combinarea sau raportarea tipurilor de personalitate, intereselor, activitatilor, abilitatilor si valorilor la care adera decidentul. n alegerea unui traseu educational si/sau profesional, este importanta coroborarea intereselor personale cu caracteristicile mediului de lucru. Cele mai insistente ntrebari sau probleme ridicate de tnar vizeaza relatia ntre aspiratiile si posibilitatile existente n alegerea carierei: Ce ma mpiedica sa fac ceea ce mi-as dori? De ce o meserie si nu alta? Cum pot sa- mi ating scopul? Ce mi poate oferi profesia dorita n lumea n care traiesc? Daca voi fi nevoit sa procedez, ulterior, la reorientarea profesionala, o voi accepta ca o normalitate? Este
reorientarea profesionala o oportunitate de reconstruire a carierei? n ce situatii, pentru ce motive mi-as schimba profesia? Ct de importanta este punctualitatea? Care sunt riscurile timpului pierdut? Cum sa- mi dezvolt deprinderile de management al timpului? Care este relatia ntre profesie statut social mplinire personala? Care sunt conditionarile economice ale succesului personal? Ce oportunitati de cariera am? Care sunt punctele mele forte? Care sunt pasii necesari obtinerii unui loc de munca? Sunt pregatit sa actionez n conditiile de risc si incertitudine? Am spirit antreprenorial? Sunt apt pentru a deve ni independent economic? Am suficiente deprinderi de gndire economica si de actiune eficienta? Ce costuri implica atingerea performantelor scolare/profesionale vizate?
Constatam ca la nivelul acestui ultim ciclu curricular, tnarul este preocupat, aproape exclusiv, de orientarea sa scolara si profesionala. Toate ntrebarile pe care si le pune sunt generate de realitatea economico sociala proprie unei societati n schimbare. Posibilitatea de a-si continua studiile este tot o forma de investitie care, incontestabil, va spori capabilitatile sale individuale. Evident, decizia de a investi n capitalul educational este relativ arbitrara, fiind luata la o vrsta la care tinerii vizati au o reprezentare destul de limitata asupra schimbarilor care se produc pe piata muncii deoarece nu au suficienta experienta; este, deci, un risc ntruct viitorul absolvent doar presupune/cunoaste
teoretic avantajele continuarii studiilor. El judeca mai mult emotional si a priori, n termeni de dezirabil si mai putin de realizabil. Va trebui sa negocieze cu sine nsusi daca continua educatia sau se angajeaza, calculnd ce cstiga si ce pierde, n ce orizont temporal, cu ce eforturi, renuntari, dar si cu ce satisfactii. Daca are aversiune fata de risc, atunci va renunta sa-si continue studiile, se va integra pe piata muncii (de cele mai multe ori prestnd munci necalificate sau prost platite), nemaifiind interesat sa-si maximizeze veniturile de-a lungul vietii. Concluzionnd, tinerii absolventi de nvatamnt preuniversitar aflati n fata deciziei de a investi n capitalul uman educational trebuie sa ia n calcul si factorii de risc (somaj, costuri nepermis de mari ale unui nou program educational de nivel superior, descalificarea prin uzura morala a unor meserii, concurenta neloiala etc.) atunci cnd urmeaza sa-si aleaga drumul. Eminentul profesor George Vaideanu afirma ca recuperarea timpului pierdut si a cunostintelor si competentelor indispensabile vietii active se face mult mai greu, cu mari cheltuieli de toate naturile5 . Cererea de educatie economica, specifica nvatamntului preuniversitar, abordat din perspectiva structurii sale curriculare, ofera un set clar si coerent de solicitari ale elevilor de diverse vrste, concretiznd ceea ce resimt acestia ca si trebuinte educationale n circumstante normale, oferite fiecarei etape a parcursului scolar. Bazndu- ne pe structura si dinamica fluxurilor de intrare/iesire n nvatamntul preuniversitar prezentate detaliat n capitolul doi al prezentei lucrari consideram ca prezint a un interes deosebit reactia / atitudinea elevilor la mutatiile structurale produse n societatea romneasca, apetenta pentru cunoasterea si ntelegerea fenomenului economic (evident, functie
Vaideanu George Educatia la frontiera dintre milenii, Ed. Politca, Bucuresti, 1988, p.96
de nivelul lor de dezvoltare bio psiho sociala), sensibilitatea cu care percep tranzitia la economia de piata. Remarcam si o repliere a elevilor din anii terminali de gimnaziu si respectiv liceu, la nivelul aspiratiilor lor profesionale (mare aflux de candidati pentru scolile si facultatile economice, de limbi straine, psihologie, sociologie, informatica, asistenta sociala s.a.), consideram ca descoperirea unor astfel de afinitati are explicatii de natura sociala si motivationala (avantaj material, loc de munca sigur, mod de viata profesionala atractiv, posibilitati de dezvoltare a carierei, satisfactii profesionale, dilatarea cererii de forta de munca pentru profesii noi, calitatea ofertei educationale).
3.4 Cererea de educatie economica specifica nvatamntului universitar din Romnia Continund demersul din subcapitolele anterioare, vom ncerca sa reliefam o serie de aspecte semnificative ale cererii de educatie economica la nivelul instruirii universitare. Este evident pentru oricine ca asistam (din 1990 si pna n prezent) la o crestere att a cererilor individuale de educatie superioara, ct si a celor institutionale. Un procent semnificativ al absolventilor de liceu spera sau doresc sa se nscrie la facultate, investesc fonduri importante pentru a putea frecventa si absolvi nvatamntul superior; un numar suficient de adulti beneficiaza sau asteapta sansa de schimbare, convertire sau ridicare a calificarii profesionale prin intermediul universitatii, cele mai solicitate fiind institutiile de nvatamnt superior economic, juridic si universitar pedagogic. Pentru agentii economici (ntreprinderi, firme, societati), chiar si n actualul context economic destul de precar, angajarea de personal superior calificat nu este o problema sau motiv de ngrijorare, efectivele de absolventi fiind consistente si n continua crestere. Proportia somerilor cu diploma universitara este relativ
mica, iar posibilitatea unui absolvent de nvatamnt economic superior de a se angaja imediat este asociata cu oferte avantajoase si tentante de contracte de munca. Este deja demonstrat ca o natiune este competitiva nu numai prin economia sa, ci si prin cererea si oferta de educatie, respectiv prin motivatia pentru nvatare continua a propriilor cetateni. Evident, important pentru noi romnii este sa coroboram (armonizndu-le) cererea individuala de educatie economica, n expansiune n ultimii 12 ani, cu oferte de instruire si nvatare a mecanismelor si fenomenelor economice si activitatilor economice ct mai competitive sub aspectul calitatii. O astfel de corespondenta se poate realiza prin introducerea unor corectii fundamentale la nivelul curriculei universitare, metodologiilor de instruire, descriptorilor de calitate si performanta, logisticii didactice, managementului universitar, finalitatilor educatiei economice. Observam ca incitatia tinerilor pentru profesia de economis este mare, piata economistilor oferind conditii favorabile afirmarii profesionale si dezvoltarii carierei. O astfel de stare de fapt este sugestiva pentru marea senzitivitate si perceptie a tinerilor fata de conditiile specifice pietei muncii. Dar, se remarca faptul ca de multe ori cererea individuala de educatie economica este mai mult centrata pe diploma sau certificat de absolvire si mai putin pe aptitudinile pentru o astfel de profesie, ca si pe o relativ superficiala chestionare a continuturilor atestate, exprimabile n termeni de competente, cunostinte, valori si abilitati de nsusit si/sau dobndit; exista riscul ca n timp sa asistam la o penurie cronica de competente datorita, n primul rnd, modului defectuos de accesare a acestui nivel superior de formare profesionala. Admiterea n facultate/colegiu universitar economic doar pe baza testului grila nu ofera garantia omului potrivit la locul potrivit. Profesia de economist solicita anumite capacitati intelectuale si disponibilitati psihologice si sociale pe care nu le poseda oricine. Consideram ca se impune
reconsiderarea modului de admitere n nvatamntul economic superior, axat pe investigarea valentelor actionale, de transferabilitate din planul teoretic n cel al praxisului economic. n caz contrar, exista riscul sa avem o inflatie de diplome si o penurie de competente. Apreciem cultura generala de nivel teoretic, dar nu trebuie sa ignoram cultura practica, a executiei sau a utilizarii cunoasterii n rezo lvarea de probleme, modelnd o minte capabila sa nvete prin experienta creatiei (care solicita gndirea critica si divergenta cuplata cu aplicatia). Curriculum- ul trebuie schimbat radical prin centrarea formarii nu pe cunostinte, ci pe formarea abilitatilor de nvatare euristica (prin descoperire) si creativa, utiliznd noile tehnologii ale informatiei si de comunicare economica. n caz contrar, se va perpetua nvatamntul reproductiv, generator de biblioteci vii (cum se exprima G. Calinescu), de asa-zisi specialisti incapabili sa abordeze fenomenul economic din ct mai multe perspective posibile. Este nevoie, pe de o parte, sa reconsideram oferta de instruire universitara, iar pe de alta parte, cererea de educatie economica sa se manifeste ca o cerere de abilitati si competente profesionale. Cererea de educatie economica de nivel universitar individuala si sociala este dependenta de cel putin trei factori: 1. proportia, n ansamblul populatiei, a persoanelor care au vrsta specifica studiilor superioare (18/19 23/25 ani); acest factor este influentat, cum remarcam si n capitolul doi, de ritmul cresterii demografice. n Romnia, sporul demografic este n cadere libera dupa 1990, ceea ce va genera o reducere n termeni absoluti, pe termen lung, a cererii individuale pentru educatia superioara (tertiara). Trebuie stimulata cererea de scoala superioara a persoanelor ce au depasit vrsta specifica studiilor de acest nivel, dar care dispun de capacitatile sau calificarile
2.
corespunzatoare studiilor universitare (reactivarea adultilor), oferindu-se forme adecvate, neconventionale, de instruire si/sau reconversie profesionala (nvatamnt deschis la distanta, prin corespondenta, utilizarea extensiva a noilor tehnologii ale informatiei etc.). O alta posibila solutie ar fi atragerea unui numar ct mai mare de absolventi de liceu cu diploma de bacalaureat n nvatamntul economic superior, evidentiind avantajele pe termen mediu si lung ale continuarii studiilor, respectiv ale sporirii capitalului uman educational. alt factor, care deriva din primul, l constituie faptul ca participarea la scolarizarea liceala trebuie sa se faca ntr-o proportie semnificativa (chiar cu riscul elitizarii societatii), pentru a ajunge din urma tarile dezvoltate (n privinta numarului de studenti si a nivelului mediu global de scolaritate). Fluxurile scolare liceale si calitatea diplomelor de bacalaureat influenteaza puternic cererea pentru nvatamnt superior. Trebuie remarcat ca dupa 1990 cererea pentru studii liceale a scazut brusc, pentru ca dupa 1995 sa scada lent, dar sigur (de la 9,7% n 1995/1996 la 7,4% n 2000/2001). n aceste conditii, este firesc sa se produca si o scadere a cererilor individuale pentru nvatamntul economic superior. Asistam la o relativa reducere a interesului tnarului cu vrsta ntre 15-19 ani pentru studiu, cauzele fiind multiple si de diverse naturi: bulversarea sistemului de valori, deteriorarea conditiilor de viata ale majoritatii populatii, lipsa de perspectiva, insuficienta cristalizare a pietei muncii, comportament ezitant n orientarea profesionala, abandonul scolar etc.
3.
cererea de calificari superioare pe piata muncii este latenta si manifesta este un alt factor determinant al cererii individuale si sociale de educatie economica.
Cererea latenta are caracter social si este n continua expansiune, tot mai multe ocupatii care solicitau un nivel mediu de instruire fiind n prezent practicate de persoane cu studii superioare. Tendinta aceasta este generata de impactul tehnologic si de nevoia de performanta la fiecare loc de munca (exemplu: secretara unei firme are nevoie de calificare superioara, fiind asistent manager si avnd alte atributii profesionale, mult mai solicitante). De regula, cererea latenta este reglata de factori ai pietei muncii, iar perceptia individuala a dinamicii ei variaza n mod substantial. Pe piata muncii din Romnia, se remarca un decalaj ntre dinamica pietei muncii si perceptia individuala a acestei dinamici (posibil, o carenta educationala la nivelul modului de gndire economic !). Probabil, asa se explica reducerea interesului individual si familial pentru continuarea studiilor de nivel liceal si apoi universitar; este problema de mentalitate, care nu se va schimba dect odata cu depasirea optiunilor strict traditionale si a starii de expectatie. Chiar si calificarea superioara, daca este monospecializata, nu este suficienta pentru ntreaga viata activa, stiut fiind ca absolventul anului 2000 (specialistul - economist) si va schimba de cel putin doua ori profesia pe parcursul existentei sale profesionale active. Cererea manifesta vizeaza nevoia de diplome universitare pe piata muncii. Are caracter individual, exprimndu-se prin numarul bacalaureatilor care candideaza la un loc n nvatamntul superior. Odata admisi, acestia se straduiesc sa asimileze cunostinte, sa dobndeasca competente si sa atinga performante n nvatare. n termeni statistici, circa o treime din bacalaureati se nscriu la concursul de admitere n facultati, n timp ce n tarile
U.E., acestia reprezinta peste doua treimi din totalul populatiei de tineri n vrsta de 18/19 24/25 ani. Comparativ cu 1989/1990, numarul studentilor economisti este mult mai mare (de aproape patru ori mai multi), dar suntem departe de a recupera decalajul fata de tarile U.E. n schimb, au scazut att proportia studentilor proveniti din mediul rural, ct si a celor ce provin din medii sociale defavorizate (familii cu venituri reduse). Din aceasta perspectiva, nvatamntul superior, n general, tinde sa reproduca inegalitatile socia le si culturale, accentundu- le; functia sa de selector social este realizata predominant prin categoria sociala de apartenenta a tnarului, nu prin distributia diferentiata a competentelor si abilitatilor individuale. Avnd n vedere ca diploma de studii superioare aduce o contributie de circa 11-14% la cresterea venitului personal, putem afirma ca fondurile publice alocate nvatamntului superior contribuie nu la angajarea individuala diferentiata, ci la accentuarea unor inegalitati sociale ceea ce nu se nscrie n nota normalitatii. Cererea individuala si sociala de educatie economica de nivel superior ar trebui sa ia ca termen de referinta valoarea culturala si economica a educatiei. Competitivitatea personala nu poate sa rezide dect n competentele executive si n abilitatile creative pe care le probam n actiune; acestea se dezvolta si se consacra ndeosebi n nvatamntul superior, care este un factor determinant al transformarii economice si dezvoltarii individuale si sociale. Dupa cum vom vedea ntr- un capitol urmator, educatia economica de nivel universitar presupune att asimilarea de cunostinte, ct si formarea unor deprinderi, priceperi si abilitati specifice activitatilor economice n concordanta cu nevoile societatii si preferintele indivizilor de a se specializa si activa n acest domeniu. Cererea individuala de educatie economica vine si din directia acelor profile de viitori specialisti care au legaturi strnse
cu economia, cum ar fi sociologia, dreptul, jurnalistica, istoria, geografia, psihologia, chiar filosofia, dar si profile care sunt la distanta de economie, (exemplu, profilul lingvistic, artistic, asistenta sociala, politehnic, agronomic, s.a.). Cererea este explicabila si usor previzibila deoarece specialistii cu studii superioare indiferent de formatia profesionala resimt necesitatea pregatirii economice adecvate, fiind implicati n diferite procese decizionale din societate care vizeaza economia. n acelasi timp, prin pozitia pe care o vor ocupa n ierarhia sociala, pot contribui la procesul de educatie economica a restului populatiei. O alta problema semnificativa pentru analiza cererii de educatie economica, specifica instruirii universitare, o reprezinta coroborarea cererii de acest nivel cu distributia veniturilor (stiut fiind faptul ca venitul obtinut influenteaza direct cererea de educatie). Specialistii au ajuns la concluzia ca indiferent care ar fi pretul unui program educational, daca se demonstreaza ca parcurgerea acestuia va determina cresterea veniturilor ntr-un anumit orizont de timp atunci cantitatea ceruta de servicii educationale de acest tip va fi mai mare dect nainte de cresterea venitului. Pretul este calculat fie ca pret propriu- zis (taxa), fie n termeni de cost de oportunitate al timpului cheltuit pentru obtinerea capitalului uman educational, respectiv pentru consumul serviciilor educationale. Costurile de oportunitate se amplifica pe masura ce numarul anilor de scolarizare creste; de regula, se nregistreaza inclusiv o crestere a costurilor directe deoarece chiar daca nvatamntul este gratuit n Romnia, o parte tot mai mare a costurilor antrenate de frecventarea unei facultati sunt suportate de student si familia acestuia. Si atunci este normal sa fie atent analizate veniturile posibil de obtinut ca urmare a continuarii studiilor (problema se pune n termeni de costbeneficiu). Daca, n schimb, se constata ca parcurgerea unui program educational nu va avea ca efect scontat cresterea sensibila a venitului, atunci posibil ca cererea individuala sa
stagneze sau sa scada. Concluzia: cererea de educatie economica (si nu numai) este elastica n functie de venit, elasticitatea fiind mai mare dect 1. Pentru fiecare crestere a venitului cu 1% se va nregistra o crestere a cererii de servicii educationale cu peste 1%, n medie, pe cap de locuitor. Matematic, cererea de educatie economica universitara poate arata astfel: SEsup = f (P, V, G, R, X) n care: P = pretul educatiei (cost individual, n termeni de costuri directe si costuri indirecte) V = venitul de care dispune individul (de regula, ve nitul familiei din care provine studentul) G = preferintele, gusturile, aptitudinile individuale R = asteptarile individului n termeni de efecte/rezultate financiare si non-financiare ce se vor obtine X = variabila care vizeaza o serie de factori: statutul social al familiei, traditia de familie privind educatia, apetenta pentru studiu etc. Asadar, cererea individuala si sociala de educatie economica este dependenta de acest complex de factori. Dezvoltarile generate de investirea n capitalul uman educational vin din variate directii si curente de gndire economica, socio-psihologica, juridica si politica, viznd, n primul rnd, cererea de educatie privita ca un bun de consum6 integrat cererii generale. Potrivit acestei variante de abordare, explicata pe exemplul nvatamntului superior, atunci cnd un
Eicher J.C., Levy Garboua Economique de lducation, Paris, Economica, 1979, p.87
candidat decide sa se nscrie ntr-o universitate economica el cauta concomitent avantaje viitoare si satisfactii imediate. Este vorba de modelul de eligibilitate, comportamentul studentului se analizeaza prin prisma eligibilitatii a doua piete care n societati avansate sunt rezervate unei minoritati piata calitatii vietii si piata elitelor. n aceasta din urma piata se includ toate bunurile de consum prezente si viitoare, la care vor accede probabil studentii daca vor obtine diploma: suplimente de salarii, statut social, bunuri de lux, cariera etc. Calitatea vietii nu are pret de piata; este vorba de timpul liber al studentului, ntlniri, cautarea partenerilor etc.; aceste elemente ale calitatii vietii nu sunt direct accesibile pentru cei ce au intrat n viata activa si lucreaza cu timp complet. Studentul va ncerca sa maximizeze utilitatea totala a trei serii de bunuri: cele viitoare pe care sconteaza ca le va obtine datorita trecerii sale prin facultate; produse marfa pe care le poate cumpara n timpul studiilor, daca lucreaza cu o remuneratie sau prin suportul familiei; bunuri nemarfare atasate vietii de student. Logic, se poate presupune ca avantajele sunt dependente de timpul alocat studiului, iar avantajele prezente sunt determinate de timpul liber si de cel utilizat pentru a cstiga banii necesari ameliorarii calitatii consumului curent. Daca avantajele viitoare se reduc sau sunt incerte din cauza cresterii somajului absolventilor sau a reducerii salariilor ca urmare a crizei, iar cele prezente nu sunt vizibil afectate, este posibila o nediminuare a cererii de educatie, acordndu-se, nsa, o importanta sporita situatiei prezente (tinerii vor utiliza mai putin timp pentru a studia si mai mult pentru a profita de calitatea vietii de student). Aceasta optica explica n parte de ce nu se reduc efectivele de studenti n perioade de criza economica. Pentru tarile n tranzitie si ndeosebi pentru Romnia, desi de 10-12 ani economia se afla ntr-o profunda recesiune prin care
somajul a devenit o componenta constanta a riscului social si economic, iar salariile specialistilor (ndeosebi n sectorul bugetar) sunt extrem de reduse, efectivele de studenti sunt ntr-o permanenta crestere. Motivatia cererii de nvatamnt superior economic pare a se afla n contradictie cu piata interna a muncii; n fapt, tinerii opteaza pentru nvatamntul superior respingnd intrarea n somaj dupa absolvirea liceului, miznd pe cresterea si refacerea viitoare a economiei sau pe emigrare. Este clar ca alternativa de a fi student si nu somer este mult mai atractiva, crend un statut social privilegiat si eliminnd, cel putin temporar, riscul conditiei de somer, de marginalizat si exclus social; o asemenea stare va genera costuri mari pentru familie si chiar pentru societate, costuri care nu au o perspectiva certa de recuperare. n cazul emigrarii, costurile suportate de societate, prin bugetul public, vor ramne investitii pierdute, sume de bani oferite gratuit tarilor bogate de catre statele sarace. n relativa consonanta cu aceasta problematica, dar fara a se circumscrie crizei economice din tarile n tranzitie, n literatura occidentala aferenta economiei educatiei si-a facut loc si modelul de arbitraj ntre randament si risc7 . Acest model contrazice predictiile teoretice ale capitalului uman; la aptitudini scolare egale, observa autorii, se constata diferente sistematice n alegerea domeniilor studiilor superioare n functie de originea sociala. Astfel, tinerii de origine modesta renunta de cele mai multe ori, iar atunci cnd recurg la aceasta optiune, aleg n medie specializari mai usoare, la care probabilitatea de reusita li se pare mai mare. Acest fapt ar sugera luarea n calcul a riscului de a esua; cu alte cuvinte, costul studiilor este comparat cu randamentul anticipat al diplomei si cu riscul de a nu putea fi obtinuta. Numai sansele rezonabile de reusita ntr-o filiera profesionala vor
7
Mingat A, Eccher J.C. Higher Education and Employment Market in France, Higher Education, vol.11, nr.2, 1982
determina nscrierea unor studenti la anumite specializari, n urma unei autoselectii. Costul studiilor economice este mai ridicat pentru cei ce nu au resursele de finantare necesare si care ar trebui sa recurga la mprumuturi; acelasi cost nu are aceleasi consecinte pentru cei ce s-ar mprumuta. Este posibil ca pentru unii, ratele rambursarilor sa depaseasca cstigul suplimentar asteptat, ceea ce ar afecta decizia de continuare a studiilor. De asemenea, consideram necesar sa adaugam ca, prin natura sa, cererea de formare profesionala venita din partea populatiei prezinta caracteristici de rigiditate mult mai pregnante dect cererea de investitii a agentilor economici. Conjunctura economica de la un moment sau altul poate influenta hotartor decizia de a investi a unui ntreprinzator. Influenta mediului economic n cazul cererii de educatie are, de asemenea, un rol important, dar actiunea sa este limitata de o serie de factori, conditii, reglementari. Astfel, spre exemplu, orice stat prevede prin norme juridice o durata de pregatire scolara minima, obligatorie pentru toti cetatenii sai. Fluctuatiile economice nu pot, deci, sa influenteze activitatea de pregatire scolara corespunzatoare duratei nvatamntului obligatoriu sau nu trebuie sa o faca, si situatiile contrare se cer evitate prin diverse masuri de politica economica. Dincolo de aceasta durata nsa, cererea de educatie poate fi mascata, latenta sau chiar definitiv anulata pe fondul declinului accentuat al veniturilor, mai ales n cazul categoriilor de populatie care se afla sub limita traiului decent. Desigur, asertiunea anterioara si pastreaza valabilitatea chiar daca este unanim recunoscut ca att vitregia conditiilor de viata familiale ct si insecuritatea resimtita de indivizi ntr- un mediu economic ostil, fluctuant si incert pot constitui si este de dorit sa o faca ele nsele factori de stimulare a nevoii si motivatiei pentru educatie, inclusiv economica, n vederea depasirii si autodepasirii conditiei umane.
3.5 Oferta de educatie economica n Romnia n general, oferta educationala se structureaza lent, ca urmare a derularii unui proces ndelungat si costisitor. Semnificativ este, nsa, ca oferta influenteaza direct cererea pentru educatie, oamenii avnd tendinta de a se orienta spre institutiile de nvatamnt si/sau programele educationale care se bucura de prestigiu si au girul calitatii. n acest sens, se impune o analiza lucida si pertinenta a ofertei de educatie economica, cu att mai mult cu ct o piata a muncii bulversata, asa cum este n Romnia, produce frustrarea personalului calificat pentru care nu se gasesc oferte pe masura asteptarilor si, n acelasi timp, creeaza oportunitati pentru ca forta de munca necalificata n domeniul activitatilor economice, de exemplu, sa gaseasca uneori slujbe bine platite n acest sector. Pna la formarea unei adevarate piete a muncii, care sa regleze relatia cu oferta de absolventi calificati, sunt necesare masuri care sa limiteze si sa elimine, n perspectiva, pericolele date de somajul cadrelor calificate, emigrarea masiva si subutilizarea profesionala. De aceea, oferta de educatie economica, antreprenoriala si chiar casnica moderna trebuie sa fie bine structurata si convingatoare. Conform teoriilor din managementul schimbarii, instructia si educatia vizeaza inclusiv schimbarile interne, comportamentale. Nu este de ignorat faptul ca n anii revolutiei industriale s-a produs o delocalizare a populatiei din rural n mediul urban, ceea ce a facut ca unele dominante ale mentalitatii satesti sa se perpetueze; o buna parte a populatiei oraselor a ramas impregnata cu obiceiuri, traditii, asteptari si comportamente tipice mediului rural, cum ar fi: reticenta fata de nou, pasivitate, supunere neconditionata, neimplicare n luarea deciziilor si doar arareori izbucniri violente cnd sunt ncalcate flagrant drepturi imprescriptibile.
Pentru a cont ribui efectiv la revitalizarea societatii este necesar ca oferta educationala sa vizeze tocmai schimbarile comportamentale, pentru ca ulterior sa se produca acele schimbari de atitudine, att de asteptate si dorite. Evident, oferta educationala tinteste o schimbare prin iradiere, bazata pe specificul cultural a poporului romn. Pentru aceasta, conceptorii de programe de educatie economica neconditionat vor utiliza expertiza existenta n domeniul economiei educatiei, al economiei politice, dar si al psihologiei sociale si pedagogiei, al sociologiei, al istoriei culturale si antropologiei. Decodarea semnificatiei unor comportamente sociale, aprofundarea si focalizarea pe problematica analizei cost beneficiu n ofertarea de programe educationale de nivel economic pot conduce la conexiuni si interpretari nebanuite. Crearea unei piete de oferte educationale prin conditii de ofertare adecvate, cerere identificata si sustinuta de catre autoritatile statului, presupune crearea unui mediu habitual favorizant noilo r educatii, stimularea reflectiei la toate nivelele de decizie si impunere a valorilor rezultate din dialogul social. n Programul de Guvernare pentru perioada 2001-2004 se precizeaza urmatoarele: performantele noastre vor fi determinate n primul rnd de competenta si pregatirea oamenilor, de felul lor de a munci, de capacitatea structurilor institutionale de a valorifica eficient acest potential8 . n scopul racordarii ofertei educationale la cerintele contemporane, n acelasi Program de Guvernare sunt prevazute si actiuni concrete, printre care asimilarea limbajului economic si informatic, ceea ce presupune o noua alfabetizare a populatiei prin programe minimale pe termen mediu, pornindu-se de la ideea ca si educatia (alaturi de cercetarea stiintifica) este factor de multiplicare si de dezvoltare a resurselor. n paragraful 12 din
8
xxx Programul de Guvernare n perioada 2001-2004; Monitorul Oficial al Romniei nr.700 din 28.12.2000
Programul de Guvernare este stipulat n mod expres ca educatia de baza nu este un fenomen natural care se produce de la sine, ci este un important factor de progres cultural cu mari implicatii pentru starea generala a resurselor umane ale unei natiuni, care va fi realizat printr-o politica coerenta si prin mijloace adecvate9 . Orice oferta educationala si cu att mai mult oferta de educatie economica este determinata/influentata de anumiti factori, care dau dominanta si calitatea ofertei respective. Acesti factori vizeaza, n principal10 : cadrul institutional si organizatoric, la nivelul caruia oferta este diversificata n functie de caile de acces n sistem si de nivelul si modalitatile de organizare institutionala si/sau extracurriculara; continuturile formative, abordate ca si componente de factura intelectuala ale ofertei educationale respective; vizeaza profilurile de formare initiala si continua, documentele curriculare primare (planuri si programe de studii). Aceste continuturi sunt continuu adaptabile prin coroborare cu exigentele/solicitarile mediului laboral (piata muncii) si specificul reformei procesului instructiv-educativ (reforma de accelerare/prin infuzie si iradiere /sistemica). Tot la nivelul acestui tip de conditionari ale ofertei de educatie economica si antreprenoriala vom remarca, pe parcursul abordarilor si dezvoltarilor noastre de natura teoretica, ca centrul de greutate si prioritati ale continuturilor reformativ curriculare se deplaseaza de pe transmiterea si asimilarea de cunostinte pe abilitati si competente specifice. Din perspectiva educatiei permanente, este firesc sa fie nregistrate mai multe optiuni pentru acele programe educationale care promoveaza tehnici
9
xxx Programul de Guvernare n perioada 2001-2004; Monitorul Oficia l al Romniei nr.700 din 28.12.2000 10 dupa Suciu Marta Christina Investitia n educatie, Ed. Economica, Bucuresti, 2000, p.215
moderne, interactive, de munca intelectuala si modalitati moderne de evaluare a aptitudinilor si performantelor actionale; resursele umane antrenate n procesul de instruire si educare n spiritul economiei de piata. Resursele umane vizeaza att corpul profesoral, ct si efectivele de solicitanti (elevi, studenti adulti), respectiv potentialul uman, precum si metodologia instruirii adecvata formarii n domeniul activitatilor economice; resursele materiale necesare procesului instructiv educativ de nivel economic. Sunt integrate aici infrastructura si logistica didactica, continuu pasibila de modernizari si adecvari la specificul activitatilor didactice presupuse de o astfel de educatie proprie si necesara timpurilor pe care le traim; managementul financiar al proceselor educationale, n primul rnd a proceselor de formare si adaptare profesionala. Sunt incluse investitiile n capitalul uman, cheltuielile pentru nvatamnt (publice, private si individuale). Managementul financiar se impune a fi abordat cu maximum de responsabilitate, dat fiind faptul ca resursele sunt limitate, iar evaluarea suportului financiar care sa sustina astfel de programe educationale sa fie lucida si pertinenta. Radiografierea ofertei de educatie economica n Romnia evidentiaza existenta unor carente si puncte nevralgice la nivelul tuturor factorilor mentionati, datorita mutatiilor structurale care se produc n prezent n Romnia ca urmare a schimbarii de sistem politic (trecerea de la totalitarism si partid unic la democratie si pluripartitism), schimbare care antreneaza reconsiderarea sistemului economico social din perspectiva economiei libere, de piata si a unei piete a muncii cristalizata si flexibila. Din aceste considerente, n permanenta oferta de educatie trebuie comparata si ajustata n functie de starea si exigentele cererii educationale.
n cele ce urmeaza vom ncerca o analiza atenta a fiecaruia din factorii enuntati. Ca forma explicita de educatie, educatia economica si antreprenoriala face obiectul unor activitati didactice propri- zise derulate att n cadrul sistemului de nvatamnt, ct si n afara acestuia, existnd o serie de alte forme de instruire economica extrascolare, adiacente sau complemetare procesului de nvatamnt. Indiferent de cadrul organizatoric vizat, scopul unor astfel de programe educationale l constituie corelarea, pe ct posibil, a functionarii pietei educatiei economice cu cea a pietei muncii. Structura sistemului national de nvatamnt este prezentata in extenso n capitolul doi al prezentei dizertatii. Remarcam faptul ca organizarea este modulara, nvatamntul romnesc public si particular este conceput pe criterii de coerenta si continuitate, prin raportare la particularitatile subiectilor instruiti si specificul activitatii desfasurate. Astfel, n reteaua nvatamntului prescolar si general obligatoriu (nvatamnt primar si secundar inferior gimnaziu) nu sunt incluse n oferta educationala institutionalizata programe concrete de educatie economica si antreprenoriala, activitatile desfasurndu-se la nivel parascolar (n afara clasei de elevi, dar n interiorul scolii), complementar curriculum- ului scolar. La acest nivel, scolile colaboreaza cu organizatii nonguvernamentale sau asociatii de ntreprinzatori, precum Centrul Romn de Educatie Economica (CREE) care este o organizatie neguvernamentala cu scop nelucrativ, ce tinteste educatia economica a tinerilor din Romnia, de la cele mai mici vrste, pentru a- i ajuta sa-si dezvolte un mod de gndire si comportamente adecvate economiei de piata. CREE a creat o retea nationala de centre locale si regionale pentru educatia economica, derulnd n ntreaga tara, programe nationale stimulative de educatie economica eficienta pentru elevi si cadre didactice. ntr-un subcapitol viitor vom remarca ca CREE propune un curriculum de educatie economica pentru gimnaziu si
furnizeaza seturi de materiale, strategii si activitati didactice adresate solicitantilor din mediul scolar. CREE organizeaza si seminarii de formare pentru educatori, nvatatori si profesori debutanti, organizate prin Casele Corpului Didactic si n colaborare cu Consiliul National pentru Curriculum. Activitati de educatie economica si antreprenoriala dezvolta si Junior Achivement asociatie romno-americana, non-profit, care ofera nvatamntului romnesc un set de programe testate si adaptate, referitoare la mecanismul afacerilor si al economiei de piata, destinate tuturor nivelelor scolare si adultilor. Programele de educatie economica si antreprenoriala sunt introduse gratuit n numeroase scoli din Romnia, finantarea fiind asigurata de partenerul american si de diverse firme si companii care sponsorizeaza si asista material educatia economica, ndeosebi a tinerilor. Pentru gradinita si clasele I-VIII, organizatia J.A. a conceput programe integrative de introducere a copiilor n lumea economicului si a societatii, a mediului economic nconjurator. Fiecare tema se construieste pe precedenta si fundamenteaza relatia dintre scoala si succesul viitor al elevului. De asemenea, J.A. acorda consultanta cadrelor didactice, apelnd la propriul corp de specialisti, la directori de companii, personal specializat din companii si ntreprinderi, studenti de la facultatile cu profil economic. Programe de educatie economica sustine si N ational Council on Economic Education NCEE organizatie neguvernamentala privata din Statele Unite, nfiintata n anul 1949, cnd educatia economica a tinerilor din SUA se afla ntr-o situatie similara cu cea pe care o are astazi Romnia. La ora actuala, NCEE este cea mai nalta autoritate profesionala de educatie economica din SUA, careia Departamentul pentru Educatie din Congresul american i ncredinteaza fonduri importante si responsabilitatea gestionarii programelor scolare
pentru economie si afaceri. NCEE s-a implicat direct n educatia copiilor, tinerilor si adultilor romni, ntr-o maniera simpla si eficienta, organiznd doua seminarii de training si traducnd si adaptnd doua seturi de materiale educationale (n anul 1998 si 1999), practicnd inclusiv instruirea la distanta. n 2000 si 2001, NCEE a organizat doua centre locale de educatie economica (pe lnga Casa Corpului Didactic), a editat o publicatie de tip newletter si a initiat un concurs national pentru educatorii din domeniu (2001). Pentru nvatamntul liceal si vocational (scoli profesionale si de ucenici), planul - cadru de nvatamnt cuprinde la aria curriculara om si societate discipline economice, unele n core- curriculum (trunchi comun), altele n CDS (curriculum la decizia scolii). Astfel, dupa o cercetare atenta a planurilor de nvatamnt pentru nvatamntul liceal se constata urmatoarele: n trunchiul comun exista 1-2 ore de economie, n functie de specializari, pentru fiecare clasa: a IX-a, a X-a, a XI-a, a XII-a, exceptie facnd clasa a XII-a la specializarea matematica informatica si cea de stiinte ale naturii, la care nu exista aceasta disciplina dar, n pachetul de optionale pentru profilul uman, specializarea stiinte umane si sociale regasim discipline din domeniul educatiei politice si economice, cum ar fi: - filozofie sociala si politica; - politologie; - metode si tehnici de analiza economica; - concepte si practici economice; - teorii ale statului si dreptului; de asemenea, la liceul tehnologic, specializarea tehnic mecanic, exista disciplina educatie antreprenoriala,
n trunchiul comun cu cte o ora la clasele a XI-a si a XII-a; la liceele economice exista o varietate de discipline economice, cum ar fi: - organizarea administrativa a institutiilor; - stenodactilografie; - drept- finante; - contabilitatea generala a institutiilor publice; - contabilitate comerciala; - corespondenta comerciala si stenodactilografie; - statistica; - informatica de gestiune; - etc. Se poate observa astfel ca educatia economica este bine reprezentata n structura planurilor de nvatamnt destinate nivelului secundar superior. Cu toate acestea, Ministerul Educatiei si Cercetarii a hotart prin Ordinul Ministrului nr.4058 din 7.07.1999, ca e nevoie sa se realizeze programe care sa concretizeze obiectivele acestui tip de educatie n sistemul nvatamntului preuniversitar, ca premisa necesara n instruirea si dezvoltarea practicilor specifice economiei de piata din tara noastra, focaliznd atentia pe educatia antreprenoriala. Programele J.A. derulate n licee, sunt programe scolare de educare n spiritul economiei de piata si al ntreprinderii particulare. Ele completeaza programa cu acele cunostinte necesare educarii elevului pentru lumea de dincolo de bancile scolii, cnd va fi angajat, manager, antreprenor sau simplu consumator. Pot fi adaptate la conditiile locale, la mediul economic local, respectnd standardele de calitate si continut educativ. Sunt gratuite, manualele distribuindu-se gratuit n scoli, seminariile de pregatire fiind gratuite, consultantii voluntari. Sunt optionale, functionnd numai n scolile unde profesorii
considera oportuna si posibila aplicarea lor, numai la clasele unde exista interes din partea elevilor. Este un program necesar, pentru ca: i ajuta pe tineri sa nteleaga cum functioneaza economia de piata; educa viitorii consumatori, angajati si ntreprinzatori; asigura experienta practica a tinerilor n domeniul afacerilor si n alegerea viitoarei cariere; i ndruma pe tineri asupra posibilitatilor de mbunatatire a nivelului de trai; promoveaza crearea si dezvoltarea spiritului de lucru n echipa; i ndeamna pe tineri sa devina ntreprinzatori si lideri n afaceri; consolideaza relatia de parteneriat ntre afaceri si procesul educational; revitalizeaza afacerile locale si nationale prin folosirea oportuni- tatilor favorabile ale afacerilor locale; are ca finalitate cresterea productivitatii individuale si ridicarea standardului de viata. Junior Achievement ofera un program complet, care se adreseaza mediului preuniversitar (clasele I-XII), unde functioneaza ca optional, n urma conventiei ncheiate cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, prin: programe pentru elevi din scoala generala, pentru cei de liceu, programe de simulare pe calculator (Simulare Economica Manageriala, Simulare Manageriala Bancara). Este adresat, de asemenea, adultilor din ntreprinderile noi sau nou privatizate si viitorilor ntreprinzatori, prin programe pentru adulti. Exista mai multe module de educatie antreprenoriala, diversificate n functie de vrsta copiilor.
Astfel, un modul interesant pentru elevii de clasa a X-a si a XI-a este cel de Economie aplicata, care asigura elevilor de liceu posibilitatea de a studia economia de piata, de a inventa despre sistemul liberei initiative si de a explora rolurile lor ca cetateni, producatori sau consumatori. Obiectivele programului sunt: sa descrie caracteristicile de baza ale sistemului economiei de piata cu accent pe rolul proprietatii private, al sistemului de preturi si al concurentei; sa descrie cum opereaza n sistemul economic american si n alte sisteme economice concepte economice fundamentale, cum ar fi pietele, stimulentele economice si costul de oportunitate; sa dezvolte ntelegerea principiilor economice, care influenteaza deciziile n afaceri; sa descrie rolul economic, pe care- l joaca guvernele ntr-o economie de piata; sa ajute elevii sa nteleaga necesitatea utilizarii standardelor etice de catre oameni de afaceri, producatori si consumatori; sa dezvolte aptitudini necesare pentru luarea deciziilor, pentru analiza situatiilor, precum si abilitati necesare vietii de zi cu zi; sa permita elevilor sa exploreze oportunitati de cariera, probleme ale consumatorului si alte aspecte ale economiei personale; sa asigure experienta practica directa n operarea unei societati comerciale, a unei afaceri; sa asigure oportunitati pentru elevi de a interactiona cu reprezentanti ai comunitatii de afaceri. Eficienta participarii acestei asociatii este evidenta, iar cei carora doresc sa se dezvolte n domeniul economic li se ofera o sansa n plus. Si tinerii din Romnia, ca si ceilalti tineri din alte
state, sunt dornici sa se afirme. Este, de aceea, nevoie sa se lucreze mpreuna; institutiile de nvatamnt, ca si celelalte asociatii trebuie sa nteleaga ca numai prin colaborare putem sa-i ajutam pe tineri. Concluzionnd, putem afirma ca pentru nvatamntul preuniversitar exista cadrul institutional si organizatoric propice derularii unor programe scolare sau complementare de educatie economica, scoala de dupa 1990 fiind permisiva la astfel de activitati si initiative. n plus, n ultimii 5-6 ani si mediul de afaceri din Romnia a nceput sa se sensibilizeze si sa raspunda partial, deocamdata la nevoile de educatie pentru economia de piata, cu att mai mult cu ct dupa 1995 datorita lipsei de perspectiva si pauperizarii populatiei o parte consistenta a absolventilor de gimnaziu si respectiv liceu nu mai continua studiile si ncearca sa patrunda pe piata muncii. Presiunea acestora este mare n special n regiunile sarace (exemplu, zona Moldovei), unde numarul absolventilor de gimnaziu este destul de ridicat, iar o parte semnificativa a absolventilor de liceu si scoli profesionale intra direct n somaj, oferta de munca fiind aproape inexistenta; n acelasi timp, se remarca si necorelarea ofertei educationale cu oferta de munca existenta pe piata si n cazul tinerilor absolventi someri care au urmat inclusiv cursuri de scurta durata de calificare recalificare. Foarte putini au un loc de munca. Consideram ca din acest punct de vedere oferta de educatie este nca insuficient adaptata pentru a fi capabila sa raspunda exigentelor de calificare solicitate pe piata muncii, existnd necorelari si disfunctii. n privinta nvatamntului universitar si al formarii continue n contextul educatiei permanente, dupa cum prezentam detaliat si n capitolul doi, oferta de educatie economica este bine reprezentata att la nivelul nvatamntului superior public, ct si la nivelul nvatamntului superior privat. Dupa 1990, numarul institutiilor de nvatamnt superior a crescut semnificativ ndeosebi la profilele economic, juridic, universitar pedagogic, n detrimentul universitatilor tehnice. Si
efectivele de studenti au sporit sensibil, atractia pentru profesii ca economist sau jurist fiind extrem de mare. Si raspndirea n plan teritorial este alta fata de perioada anterioara anului 1990, prin aparitia de centre universitare aproape n fiecare resedinta de judet ca nvatamnt public, dar mai ales ca nvatamnt superior particular; de asemenea, raspndirea zonala este prezentata n capitolul doi, remarcndu-se o mare dispersie n teritoriu, ceea ce ne apropie de tari ca Cehia, Lituania, Letonia, Croatia, Polonia, Ungaria (inclusiv ca evolutie a numarului de studenti care revin la 10.000 de locuitori). Consideram ca aparitia, dupa 1989, a nvatamntului superior particular si dezvoltarea expansionista a acestuia a avut un efect benefic si n planul extinderii ariei de cuprindere a populatiei de vrsta corespunzatoare n sistemul educational, reducndu-se si presiunea ofertei de munca prin relaxarea temporara a pietei muncii. n privinta formarii continue, prin nvatamntul postuniversitar, desi problematica urmeaza a fi amplu dezbatuta ntr- un alt capitol, remarcam faptul ca pentru moment formele de educatie permanenta (de nivel economic si antreprenorial) sunt organizate doar n institutii de nvatamnt public, cuprinznd diferite tipuri si modalitati de aprofundare a specializarii si de perfectionare. Ca modalitati organizatorice nominalizam studiile aprofundate, masterul, doctoratul, cursuri postuniversitare cu durata de pna la un an si jumatate, scoli de nalte studii postuniversitare si academice. Continuturile programelor de educatie economica si antreprenoriala pt fi definite ca ansambluri structurate si coerente de cunostinte, priceperi, deprinderi, competente si abilitati specifice domeniului, precum si a unor norme de comportament economic.
Practic, continuturile formative vizeaza att componentele cognitive ale procesului educational, care reunesc aspectele de factura intelectuala ale ofertei de educatie economica, ct si componentele actionale ce nglobeaza deprinderile, priceperile, abilitatile si competentele specifice profilului de pregatire si respectiv directiei de specializare si componentele afectivatitudinale ce vizeaza receptivitatea, flexibilitatea, motivatiile, atitudinile si convingerile, sentimentele ntr-un cuvnt conduita subiectilor de educat (este acea componenta existentiala si evolutiva a educatiei). Evident ca cele trei categorii de componente nu pot fi tratate separat deoarece alcatuiesc triada indestructibila aeducatiei (similara, metaforic vorbind, circuitului apei n natura):
a sti (a cunoaste)
a sti sa fii si sa devii (a evolua)
a sti sa faci (a actiona)
Din perspectiva temporal evolutiva, continuturile formative sunt continuu perfectibile, ca urmare a evolutiilor de pe pietele educationala si a muncii, ca si sub impactul factorilor socio-culturali si tehnico-stiintifici, care impun reconsiderarea, mbogatirea si diversificarea acestora. Ca o reactie fireasca la schimbarile de paradigma de dupa 1989, accentul s-a pus si n materie de educatie pe extinderea culturii generale, grefate pe trunchiul comun (curriculum- nucleu) al unor cunostinte din domenii fundamentale ale stiintei. Fenomenul economic, mecanismele specifice economiei de piata,
dezechilibrele din societatea aflata n plina tranzitie prin criza 11 nu pot fi cunoscute, ntelese si ajustate dect facnd apel la stiinta. Mai mult, cererea si oferta de educatie se echilibreaza static si dinamic, pe piata, doar surprinznd si interpretnd evolutiile pe termen scurt si lung ale comportamentului economic al consumatorului de educatie, comportament strict dependent de modul economic de gndire si care n conditii de risc si incertitudine este ntotdeauna atipic. Educatia economica si antreprenoriala ar trebui cultivata la toate nivelurile nvatamntului preuniversitar, ca o dimensiune noua a educatiei, prezenta n viata elevului n forme explicite (discipline de nvatamnt) sau implicite (practici scolare, relatii n scoala etc.). Deocamdata, elementele de educatie economica sunt fie inserate n continutul unor discipline socio-umane (educatie/ cultura civica, psihologie, consiliere si orientare scolara si profesionala, educatie tehnologica, limba romna, istorie, geografie, chiar filosofie - la clasele mari), fie fac obiectul disciplinei economie care se parcurge n clasele a X-a si respectiv a XI-a de liceu, fie sunt transmise prin programele complementare ale organizatiilor nonguvernamentale (CREE, Junior Achievement, NCEE),ce au ncheiat protocoale de colaborare cu M.E.C. Desigur, perspectiva pluri si interdisciplinara sistematica este binevenita, corelarea conceptelor economice cu continuturi specifice culturii civice, istoriei, geografiei etc. precum si initierea n economie a elevilor de vrste mici fiind chiar recomandata, deoarece educatia economica da rezultate cu att mai bune cu ct ncepe mai de timpuriu, inclusiv n cadrul altor discipline. Este important si util ca nca din ciclul primar, copiii sa afle care este valoarea banilor, de ce trebuie sa renunte la satisfacerea unor dorinte n favoarea altora, cum pot economisi pentru a face mai
11
Popescu C.; Ciucur, D. Tranzitia la economia umana, Ed. Efcient, Bucuresti, 1996
trziu o investitie. La vrste mai mari (n gimnaziu), elevii nteleg mai lesne mecanismele complicate ale pietei, ce nseamna modul economic de gndire, ce sunt si cum pot fi descifrate mecanismele economiei, cum se iau deciziile pentru a obtine maximum de rezultat posibil ntr-o situatie data. Practic, cu ct copilul ntelege mai de timpuriu care- i rostul economiei n viata sa si ce nseamna sa participe la viata economica reala, n calitate de producator, consumator, mana ger, investitor sau contribuabil, cu att se va dezvolta mai armonios. La nivelul nvatamntului general-obligatoriu, programele complementare de educatie economica sunt structurate pe teme si sinteze tematice cuprinse ntr-un set de 25-30 lectii pentru elevi, care trateaza elementele educatiei economice. n cadrul lectiilor, elevii dobndesc cunostinte de microeconomie, necesare pentru a stapni concepte si mecanisme fundamentale ale economiei de piata etc. Curriculum pentru o astfel de activitate trebuie sa raspunda cerintelor de strategie si finalitate a procesului educational formulate de Legea nvatamntului, dar n primul rnd cerintelor de educatie economica n conditiile sprijinirii tinerei generatii n vederea adaptarii ct mai rapide la principiile economiei de piata. Introducerea programelor complementare de educatie economica la elevii din cursul primar si gimnazial este ceruta, pe de o parte, de inexistenta unei alte discipline care sa abordeze o tematica destinata introducerii n economie, iar pe de alta parte, datorita beneficiilor concrete aduse de aplicarea programului, prin explorarea organizata si metodica a mediului economic, valorificndu-se inclusiv cunostintele dobndite la celelalte discipline si gradul mare de permisivitate al copilului de scoala elementara si de gimnaziu; la aceasta vrsta copilul se deschide ca un nufar (cum se exprima J.J. Rousseau n romanul pedagogic Emile sau Despre educatie), sensibilitatea lui sociala si curiozitatea intelectuala ncep sa se dezvolte, n timp ce experienta
precoce va avea o repercursiune profunda si permanenta asupra conturarii viitoarei personalitati pe ntreaga perioada a vietii. Studii recente indica faptul ca n multe cazuri excluziunea profesionala a adultilor si afla radacinile n deficiente ale educatiei lor pre si primare si n gradul de integrare sociala a parintilor lor. Iar costurile umane si financiare ale excluziunii reprezinta o amenintare crescnda pentru societatile contemporane. n anumite tari, oferta de educatie econo mica aferenta acestei grupe de vrsta este bine reprezentata (Franta, Germania, SUA, Canada) si de calitate, fiind prevazuta n planurile de nvatamnt la discipline obligatorii. n alte tari, ea este insuficienta, dar s-au facut deja proiecte de dezvoltare a educatiei economice, care urmeaza sa fie aplicate imediat ce vor fi identificate si sursele financiare (n tarile mai dezvoltate din Europa Centrala si de Est). n Romnia, momentan, se adopta astfel de programe educationale, sustinute si derulate n interiorul scolii si cu acceptul acesteia, de catre organizatii neguvernamentale (ndeosebi Junior Achievement). Programul J.A. dezvolta, pentru nvatamntul primar, o serie de 5 teme, care reluate la nivele de dezvoltare diferite (de la gradinita la clasa a IV-a inclusiv), i introduce pe elevi n lumea economicului si a societatii. Modulele au urmatoarea structura: Tema 1. Noi nsine - grupa de vrsta 6-7 ani; Tema 2. Familia noastra - grupa de vrsta 7-8 ani; Tema 3. Comunitatea noastra - grupa de vrsta 8-9 ani; Tema 4. Orasul Nostru - grupa de vrsta 9-10 ani; Tema 5. Regiunea noastra - grupa de vrsta 10-11 ani. n urma acestui curs, elevii devin constienti de drepturile si ndatoririle lor n societate, ca persoane fizice, forta de munca si consumator evident, potrivit nivelului lor de perceptie si cunoastere.
Conceput ca un curs interactiv, programul se realizeaza astfel nct elevul sa participe efectiv la discutii, sa lege notiunile teoretice de viata de zi cu zi si sa nteleaga efectele pe care anumite decizii economice le pot avea. Evident ca fiecare tema se construieste pe precedenta, asigurndu-se continuitatea nvatarii. Pentru gimnaziu, sunt concepute tot un numar de 5 teme, care introduc concepte si informatii despre lume si economie, ndeosebi despre forta de munca si rolul ei n economie. Temele sunt: Tema 1. Tara noastra - grupa de vrsta 11-12 ani; Tema 2. Lumea noastra - grupa de vrsta 12-13 ani; Tema 3. Eu si economia - grupa de vrsta 13-14 ani; Tema 4. Cum functioneaza o companie - grupa de vrsta 14-15 ani; Tema 5. Piata internationala - grupa de vrsta 15-16 ani. Elevii nvata despre ideile fundamentale ale economiei si descopera cum functioneaza afacerile ntr-o economie de piata. Au ocazia sa descopere n acelasi timp, si oportunitatile si avantajele unei cariere viitoare. Din acest motiv, lectiile se sustin att la Dirigentie, ct si la disciplina Consiliere si orientare scolara si profesionala. De mentionat ca fiecare tema este dezvoltata n mai multe subteme, care se parcurg saptamnal cte o ora. De exemplu, tema 3 Eu si economia este destinata dezvoltarii aptitudinilor personale si interesului pentru problemele personale legate de economie si de social. Tema exploreaza inclusiv problematica carierei si a realizarii profesionale (sunt deja elevi n clasa a VIIIa), elevii fiind nvatati sa caute un loc de munca, sa aleaga o filiera profesionala, sa-si descopere aptitudinile si interesele, sa faca exercitii de management al carierei. Aceasta tema cuprinde 11 lectii, respectiv:
Lectia 1. - Prima impresie (descopera legatura dintre prima impresie pe care o face cineva si stabilitatea pozitiei personale n cadrul grupului); Lectia 2. Care sunt punctele mele forte? (descoperirea calitatilor personale, a aptitudinilor si intereselor, si modul cum trebuie corelate cu optiunile profesionale); Lectia 3. - Varietatea profesiunilor (ocupatiilor) (elevii nvata despre grupele profesionale si modul cum pot sa opteze liberi de orice constrngere); Lectia 4. Cheia succesului meu (determinarea materiilor pe care un elev trebuie sa le studieze intens n scoala si individual pentru a-si atinge obiectivele profesionale); Lectia 5. Pune piciorul n prag (descoperirea pasilor necesari de parcurs pentru a gasi un loc de munca); Lectia 6. Paseste nauntru (relationarea cu angajatorul, pregatirea pentru interviul de angajare, simularea unui interviu) Lectia 7. Organizarea bugetului personal (cum se elaboreaza un plan de buget personal, tipic unui adolescent, de ce este necesara planificarea cheltuielilor si veniturilor, ce articole se gasesc n buget, echilibrarea bugetului personal); Lectia 8. Finantele familiei (elaborarea unui buget simplu pentru o familie, descrierea avantajelor urmaririi planului de buget, cum se stabilesc si se estimeaza costurile pe baza veniturilor si cheltuielilor previzibile); Lectia 9. Stabilirea de obiective financiare (depistarea posibilitatilor de a economisi si de a investi, importanta deciziei personale); Lectia 10. Sa cheltuim banii inteligent (modalitati de citire si apreciere a informatiilor oferite consumatorilor, alegerea inteligenta a unei oferte, criterii de selectie, costuri de oportunitate, alcatuirea unei grile de decizie pentru a ntreprinde ceva);
Lectia 11. Sa folosim creditul cu ntelepciune (care sunt avantajele si dezavantajele contractarii unui credit (mprumut) pentru a face cumparaturi personale). Remarcam faptul ca principalele abilitati dezvoltate sunt gndirea critica, interpretarea informatiilor, analiza situatiilor, rezolvarea problemelor, interpretarea rezultatelor, lucrul n echipa s.a.m.d.. Am insistat pe aceasta oferta educationala, destinata elevilor din nvatamntul general, deoarece la acest nive l oferta nu este institutionalizata, prevazuta n planul de nvatamnt, desi educatia economica este indispensabila fiecarui elev, care trebuie sa cunoasca cel putin care sunt dificultatile si costurile vietii si ale tranzitiei, ct de importanta este decizia si cum actioneaza legea raritatii resurselor. nsasi metodologia de instruire este adecvata specificului educatiei economice, care nu se preteaza doar la simpla transmitere a cunostintelor. Se folosesc cu succes metodele didactice activ -participative, cum ar fi conversatia euristica, jocul didactic, metoda cubului, Brainstorming- ul, metoda Phillips-6, problematizarea si simularea. Toate activitatile de nvatare sunt nu prelegeri plicticoase, ci jocuri cu roluri, simulari, povesti, probleme decupate din viata de zi cu zi. n orice clipa a lectiei, elevul este antrenat ntr-o activitate cu o sarcina clara si ntotdeauna participarea lui are o miza: sa gaseasca o solutie, sa cstige o competitie, sa-si adjudece o recompensa pentru efortul sau. Tinerii nvata sa coopereze n cadrul unor echipe, dar si sa se nfrunte individual; frecvent, competitia este de tipul Win-win (cstig eu cstigi si tu). n ciuda nfatisarii lor lejere si prietenoase, activitatile de nvatare sunt planificate cu maxima rigoare. Pentru fiecare nivel si clasa sunt stabilite continuturi standarde pe care elevii trebuie sa le asimileze si sa le respecte: 15-30 concepte sau enunturi fundamentale (definitii sau caracterizari de o fraza ale fenomenelor si relatiilor economice. Fiecaruia dintre acestea i
corespund unul sau mai multe benchmark-uri, adica nivele de competenta, care sunt totodata si obiectivele educationale: pentru a sti ca tnarul a asimilat un continut standard, el trebuie sa poata ndeplini o operatie concreta si precis definita: sa calculeze costul marginal, sa identifice avantajele comparative, sa reprezinte grafic curba ofertei etc. Pornind de la nivelele de competenta fixate ca obiectiv, educatorul construieste activitati de nvatare si le articuleaza ntr-o lectie. Sunt elaborate seturi complete de lectii pentru toate nivelurile, formele si sectiunile educatiei economice, precum si pentru activitati extradidactice, asa cum am prezentat deja. Fiecare proiect de lectie este un pachet complet de mijloace si tehnici preze ntate n cele mai mici detalii si care pot fi utilizate cu un efort minim si rezultate maxime. Efectele nvatarii sunt ntotdeauna masurabile. n ultima instanta, fiecare activitate desfasurata se soldeaza cu o performanta realizata de elev si fiecare secventa este un mic test. n plus, niciunei lectii nu- i lipsesc instrumentele de evaluare explicita, care vizeaza mai ales deprinderile de lucru si mai putin cunostintele. Astfel elevul este informat cu privire la progresele pe care le-a realizat ti poate continua activitatea. La nivelul nvatamntului liceal, planul cadru de nvatamnt este diferentiat n functie de filiera si de profil. n consecinta, tinnd cont de caracteristicile vrstei si fara a ignora elementele functionale ale unei culturi generale, nvatamntul liceal este structurat pe trei filiere, cu profilurile si specializarile aferente: I. FILIERA TEORETICA, cu doua profiluri: a) Profilul uman, cu specializarile: - Filologie - Stiinte umane si sociale. b) Profilul real, cu specializarile: - Matematica - informatica - Stiintele naturii.
II.
FILIERA TEHNOLOGICA, cu trei profiluri: a) Profil Tehnic, cu specializarile: - mecanic - electrotehnic - telecomunicatii - lucrari publice - industrie usoara. b) Profil servicii, cu specializarile: - economie - administratie - turism c) Profil exploatarea resurselor naturale si protectia mediului, cu specializarile: - industrie alimentara - agricol - hidrotehnic - silvicultura si forestier - protectia mediului.
Nota: pentru aceasta filiera, planurile cadru de nvatamnt au fost realizate n colaborare cu specialistii din cadrul Programului PHARE VET, program finantat de Banca Mondiala. Cele 3 profiluri ale filierei tehnologice corespund celor 3 sectoare economice: industrie, servicii si agricultura. III. FILIERA VOCATIONALA, cu cinci profiluri: a) Profil sportiv b) Profil artistic c) Profil pedagogic d) Profil militar e) Profil teologic.
Pe baza planurilor cadru pentru un anumit profil, sunt elaborate planuri specifice pentru clase cu anumite specializari.
Ariile curriculare din planul cadru pentru nvatamntul obligatoriu se mentin si la nivelul nvatamntului secundar superior (liceu si scoala profesionala) deoarece elevului trebuie sa i se ofere parcursuri educationale adecvate unei formari de tip secundar superior n toate ariile curriculare, dar prin respectarea unui anumit echilibru ntre ponderile acestora n plan, la nivelul ciclului de specializare (clasa a XII/XIII-a). Elevii de liceu beneficiaza de educatie economica de nivel general prin introducerea n planul de nvatamnt a disciplinei Economie, n clasele a X-a pentru elevii din filiera tehnologica, profilul servicii, si n clasa a XI-a pentru elevii de la celelalte profiluri. Asa cum am specificat, elevii nscrisi la profilul servicii parcurg si alte discipline de specialitate economica, n cei patru ani de liceu, discipline incluse fie n trunchiul comun (curriculum- nucleu), fie n curriculum la decizia scolii, structurat pe pachete optionale. Elevii din liceele teoretice au posibilitatea sa opteze pentru un pachet optional intitulat Stiinte politice Economie; elevii din liceele tehnologice si cei din liceele vocationale au de asemenea posibilitatea sa opteze pentru disciplina Educatie antreprenoriala n clasa a XII-a. La scolile profesionale si postliceale, curriculum- ul este dezvoltat pe module determinate de specialitatea de baza, disciplinele economice si adiacente acestora fiind incluse n ariile curriculare destinate culturii generale, unde regasim disciplina optionala Educatie antreprenoriala, plasata, de regula, n ultimul an de studii, cu 1 ora/saptamna. Pentru elevii de liceu, cu extindere n anii urmatori si la scolile profesionale, programa scolara este suplimentata cu programe Junior Achievement de studiere a conceptelor economice, de formare si dezvoltare a unor deprinderi si abilitati legate de mediul economic, a unor deprinderi si abilitati legate de mediul economic din afara scolii, precum si programe de simulare pe calculator a diverselor activitati economice. Aceste programe au caracter optional, materialele didactice fiind asigurate de
fundatia respectiva (manualul elevului, ghidul profesorului, manualul de lucru, programe Software si alte materiale didactice suport: fise de lucru, sinteze, slid- uri etc.) Programele complementare de educatie economica destinate liceenilor coreleaza, prin intermediul disciplinei Economie aplicata, partea de concepte economice cu viata reala, cu principiile economiei de piata si ale functionarii ei. Elevii studiaza prin intermediul unor portofolii de studii de caz si exercitii, implicatiile n economie ale fortei de munca, ale managerului, producatorului, consumatorului, guvernului. Capitolele cursului de Economie aplicata, destinat elevilor din clasele a X-a si a XI-a, sunt urmatoarele: capitolele 1-2: Problemaeconomica fundamentala si sistemul economic de piata capitolele 3-4-: Legile cererii si ale ofertei capitolele 5-8: Economia societatilor comerciale capitolele 9-11: Institutii economice capitolul 12: Stabilitatea economica capitolele 12-15: Economia mondiala Acest curs vine n completarea si sustinerea achizitiilor elevului la disciplina Economie, prevazuta n programa scolara la aria curriculara Om si societate. Activitatea de formare economica este preponderent axata pe educatia antreprenoriala si manageriala; baza didactica o constituie dezbaterile, productia de idei si aplicatiile (baterii de exercitii, teste, studii de caz) menite a forma abilitati economice si a induce un anumit comportament economic de tip proactiv. De asemenea, programul de Economie aplicata are si un laborator proiect, creat experimental si numit Compania elev, care ofera elevilor oportunitatea de a-si conduce propria afacere, efectund cercetari de piata, obtinnd capital prin vnzare de actiuni, producnd si vnznd un produs, intrnd n competitie, tinnd evidentele contabile ale companiei
etc. Compania elev este o oportunitate de a preda nvata concepte economice prin experienta. Paralel cu aceste activitati, elevilor le este oferit si un program de simulare pe calculator, intitulat MESE (Simulare de management si simulare economica); acest program pune n competitie companiile elev care produc si vnd acelasi produs. Elevii sunt stimulati sa cstige competitia n ceea ce priveste profitul, vnzarile si cota de piata. n plus, datele generate de program ofera participantilor multe oportunitati de a practica citirea si interpretarea rapoartelor financiare de industrie si de companie. Competitia motiveaza elevii sa se gndeasca la elementele fundamentale ale productiei, marketingului si ale finantelor companiei si sa le puna n legatura cu principiile economice si institutiile economice pe care le-au studiat. De-a lungul simularii, elevii vor stabili un pret pentru produsele lor, vor determina nivele de productie, vor planifica bugetele de marketing si de cercetare dezvoltare si vor investi n fabrica si n echipament. ntruct aceste decizii necesita planificare si gndire analitica, MESE este att o competitie excitanta, ct si un instrument puternic de predare. n clasele a XI-a si a XII-a elevii au posibilitatea sa parcurga si cursul Succesul profesional, recomandat ca optional la Dirigentie sau ca disciplina optionala n cadrul educatiei antreprenoriale, sau la aria curriculara consiliere si orientare. Prin intermediul celor trei componente ale cursului (SUCCESUL, LOCUL DE MUCNA, CUM SA FII LIDER), elevii si dezvolta abilitatile personale si academice, analiznd corelarea dintre scoala si viitoarea lor profesie. Cursul dezvolta eficienta interpersonala, aptitudinile de rezolvare a problemelor aparute, furnizeaza elevilor notiuni despre viitoarele locuri de munca, despre structurile n care vor fi implicati n viitor. Ca si metode didactice se aplica metodele destinate nvatarii active, cum ar fi: problematizarea, nvatarea prin
descoperire, modelarea si simularea, jocul de rol, brainstormingul, metoda cubului, metoda organizatorului grafic, asaltul de idei s.a. Logistica didactica apelata este bazata aproape exclusiv pe utilizarea calculatorului si a programelor Software. Concluzionnd, oferta de educatie economica destinata nvatamntului preuniversitar este doar partial institutionalizata. Aportul substantial l au organizatiile neguvernamentale, ndeosebi Junior Achievement care este axata pe formarea si dezvoltarea comportamentului ntreprinzator, si Centrul Romn de Educatie Economica care, mpreuna cu reprezentanti ai Consiliului National de Educatie Economica din SUA, dezvolta programe de educatie economica preponderent destinate cadrelor didactice care pot contribui la educatia economica a tinerilor. Sunt vizati att educatorii si nvatatorii, profesorii de economie, ct si profesorii de alte specialitati care doresc sa se familiarizeze cu conceptele economice fundamentale si cu modul economic de gndire, pentru a putea forma si dezvolta la elevi deprinderi de gndire economica si actiune eficienta. Cu certitudine, satisfacerea nevoilor de educatie economica ale elevilor din nvatamntul preuniversitar, printr-o oferta educationala echilibrata si realista, are un impact economic deosebit asupra evolutiei ulterioare a tnarului care n prezent este elev. Pe lnga faptul ca acesta este motivat sa se preocupe de propria- i formare, dobndeste si deprinderea de a se orienta scolar si profesional fara ajutor sau imixtiuni ale familiei sau altor factori sociali. n perspectiva medie, elevul de astazi va contribui dupa un numar de ani la relansarea economica a Romniei si chiar la cresterea economica (care, din punctul nostru de vedere, impune o anumita educatie pentru schimbare si dezvoltare, avnd reale conotatii formative). n scoala, printr-o educatie adecvata care sa sustina spiritul creativ si inventiv al tnarului, se formeaza acea forta de munca capabila sa realizeze obiectivele complexe ale cresterii economice. n mediile specialistilor n economie si respectiv n
educatie, se considera ca educatia este o cale de relansare a cresterii economice n Romnia. Forta de munca nalt calificata, posesoare de competente multiple si complexe, este mult mai productiva si mai interesata sa sustina dezvoltarea economica la toate nivelele de agregare (micro, mezo, macro). Printr-o educatie economica adecvata, forta de munca dobndeste noi disponibilitati de adaptare continua la schimbarile care se produc n mediul profesional si social. n ceea ce priveste nvatamntul universitar, se remarca faptul ca dupa anul 1989 efectivele de studenti si de cadre didactice a sporit sensibil. n topul preferintelor tinerilor aspiranti la un titlu academic si o calificare superioara se afla profesiile de economist si de jurist, incitatia pentru aceste profesii fiind deosebita. n capitolul doi, am prezentat statistic dinamica cifrelor de scolarizare pentru acest nivel de nvatamnt, caile de acces si modalitatile de finalizare a studiilor si de continuare a formarii profesionale n contextul educatiei permanente. Lumea profesiilor diversificndu-se, logic ca si continuturile formative au fost reconsiderate si adecvate, ntr-o masura apreciabila, la solicitarile pietei muncii. Pentru nvatamntul economic de nivel superior, oferta educationala este generoasa sub aspectul planurilor de nvatamnt, directiilor de specializare, aprofundare si perfectionare, programelor de studii. Dezvoltarea curriculara, solicitata de reforma nvatamntului, se produce prin compatibilizare cu structurile educationale similare din spatiul euro-atlantic. Au fost abandonate aproape n totalitate filierele nguste si restrictive de formare profesionala unilaterala, asigurndu-se o pregatire generala de baza, numita pregatire magistrala, (problematica dezvoltata n capitolele doi si trei), care permite formarea specializata n a doua etapa de instruire universitara, prin nscrierea pe anumite rute / trasee educationale, functie de preferintele si interesele studentului. O astfel de structura curriculara este conceputa prin coroborare cu nevoile tnarului de a-si spori capitalul uman educational si, pe cale de
consecinta, de a-si asigura ntr- un viitor relativ apropiat sansa de integrare si mentinere pe piata muncii. Analiza mutatiilor produse n nvatamntul economic superior, evidentiaza o realitate de necontestat: posibilitatile de educare n spiritul economiei concurentiale s-au diversificat att n plan vertical, ct si orizontal. Reiterez ideea dezvoltata ntr-un capitol anterior, ca organizarea procesului de nvatamnt pe cicluri de studii, de lunga durata si scurta durata, asigura continuitatea formarii scolarului, stimulndu- l sa se preocupe de planificarea si, ulterior, dezvoltarea carierei. De asemenea, introducerea studiilor aprofundate si a masterului constituie un factor de cointeresare pentru formarea profesionala continua, ideea pe care o vom aborda n extenso ntr-un capitol viitor. De asemenea, s-a diversificat structura intrainstitutionala prin abordarea unor noi arii ale cunoasterii, unele marginalizate pna de curnd (economia mediului, ecologia, administratie publica centrala si locala, economie si comunicare economica, management strategic, piete financiare, economia si dreptul afacerilor etc.). Scopul: sporirea gradului de atractivitate a unor specializari si, mai ales, racordarea la nevoile de personal calificat de pe piata muncii. Aceasta diversificare a avut ca si consecinta modernizarea planurilor de nvatamnt, prin introducere de noi directii de specializare cu un pronuntat caracter inter si pluridisciplinar. Rutele profesionale vizeaza inclusiv domenii de granita si de vrf din economia mondiala (ecoeconomie, economia si dreptul afacerilor, economie si sociologie rurala, politici economice, economie matematica s.a.). Diversificarea structurilor verticale si orizontale determina largirea spectrului ofertelor de educatie economica astfel nct sa se raspunda exigentelor pietei muncii si, n acelasi timp, sa se dea curs aspiratiilor de atingere a unor standarde educationale ct mai nalte, care sa asigure integrarea n structurile europene. Continuturile studiilor universitare, prescrise n planurile si programele de nvatamnt, sunt centrate pe deschidere culturala
prin nsusirea unei culturi economice care sa fie integrata n cultura generala. Pentru orice individ, dar ndeosebi pentru un tnar, cultura economica este esentiala deoarece faciliteaza ntelegerea corecta a importantei schimbarii de paradigma, ajuta la evitarea abordarilor exclusiviste ale fenomenului economic, diminueaza pna la anihilare tendinta de absolutizare a unor factori conjuncturali sau aleatori n detrimentul trendului de perspectiva, determina evitarea suprlicitarii costurilor economice prin ignorarea celor sociale, contribuie la schimbari radicale de mentalitate, genereaza mutatii comportamentale esentiale. Scoala economica romneasca are menirea de a contribui efectiv nu numai la relansarea economica si integrarea europeana, ci si de a pregati pe viitorul economist pentru relansarea si integrarea europeana, inclusiv n calitate de cetatean al secolului XXI. Pe piata comunitara a fortei de munca, acest tnar se va putea impune att printr-o calificare deosebita, ct si printr-un nivel de cultura generala si economica mai elaborat. Occidentul aprecieaza (si exploateaza, este adevarat) evolutia intelectuala si culturala a tinerilor ce vin din Romnia. Redimensionarea planurilor de nvatamnt si reconsiderarea programelor de studii sunt destinate, practic, conturarii unui no u tip de specialist, abilitat n prospectarea cerintelor pietei muncii si, in extenso, capabil sa contribuie la dezvoltarea economica. Oferta de educatie economica vizeaza si studentii din mediul universitar, altii dect studentii economisti, si care au nevoie de o astfel de educatie, cum precizam ntr-un subcapitol anterior. Pentru aceasta categorie de studenti, oferta educationala este diferentiata n functie de profilul de formare. n planurile de nvatamnt ale tuturor universitatilor este prevazut un curs de introducere n economie/n teoria economica, cu durata de 1-2 semestre, de regula n cadrul disciplinelor optionale sau a celor facultative. n acelasi timp, pentru specializarile care au tangenta cu economia (sociologie, geografie, drept, politehnica, stiinte politice etc.), n planul de nvatamnt sunt incluse dupa caz
discipline economice cum ar fi: management, marketing, contabilitate, economie mondiala, chiar doctrine economice. La facultatile care aparent nu au legaturi cu practica economica (matematica, fizica, chimie, biologie) se ofera studentilor doar un curs de Economie, n pachetul de discipline facultative, desi interesul studentilor este mare pentru astfel de discipline. Aceasta stare de fapt se va reflecta negativ n viata societatii, prin specialistii care vor ignora (datorita necunoasterii) principiile economice, vor lua posibil decizii aberante din punct de vedere economic si vor perturba activitatea economica si sociala. Acestora nu le ramne dect autoeducarea, dupa terminarea facultatii si parcurgerea unor cursuri intensive, nonformale, de initiere n economie. n fine, o alta categorie careia i se adreseaza oferta de educatie economica este cea a persoanelor tinere sau adulte, iesite din sistemul de nvatamnt, dar care au efectiv nevoi educationale de acest tip. Este vorba, n principiu, de someri care urmeaza diverse cursuri de calificare recalificare n scopul adaptarii profesionale. Pentru acestia, oferta exista, dar are o calitate relativ ndoielnica deoarece pregatirea teoretica este inadecvata sau necorespunzatoare solicitarilor angajatorilor, iar pregatirea practica este insuficienta (de cele mai multe ori, datorita lipsei unor baze de practica). Este cazul cursurilor de contabilitate asistata de calculator, informatica economica, calificari tehnice. O posibila explicatie, evidentiata de investigatiile noastre, ar fi nivelul foarte diferit de pregatire generala a cursantilor, gradul de complexitate a profesiei vizate si nivelul de motivatie economica destul de redus (datorat, n cele mai multe cazuri, nesesizarii eficientei reorientarii profesionale si nesigurantei gasirii unui loc de munca). O oferta educationala deosebita, sub aspectul calitatii, este lansata de catre Centrul Tehnic al Intreprinderilor Mici si Mijlocii (CTIMM), care dezvolta programe de instruire n domeniul afacerilor, al initierii n e-business, al realizarii si managementului
unui magazin virtual, initiere n e-comert, ntr- un cuvnt, al initierii si specializarii adultilor n economia si tehnologia informatiilor. Preponderent, CTIMM dezvolta activitati de consulting si training general sau specializat. Grupul tinta l constituie ntreprinzatorii mici si mijlocii, care solicita sa si completeze studiile sau sa procedeze la reconversie profesiona la prin e- learning. Se folosesc produse Software specializate, utiliznd reteaua INTERNET, se practica instruirea la distanta folosindu-se materiale informative cu privire la cele mai noi solutii informatice bazate pe tehnologie IT si care sunt destinate managerilor IMM, este prezentata legislatia economica n vigoare si modul de aplicare a acesteia etc. Practic, oferta educationala are drept scop dezvoltarea mediului de afaceri din Romnia, procedndu-se la formarea manageriala, antreprenoriala si informatica.
Concluzii Analiza cererii si ofertei de educatie economica existente n Romnia evidentiaza att realizari, care se constituie n motive de satisfactie si speranta, ct si unele distorsiuni aparute cu precadere la nivelul relationarii ofertei cu c ererea de educatie economica, aceasta din urma depasind cu mult posibilitatile de ofertare ale sistemului national de nvatamnt, datorita mutatiilor structurale produse pe piata muncii si, implicit, sporirii nevoii de a investi n capitalul uman astfel nct sa se obtina crestere economica. Asa se explica: extinderea somajului (inclusiv pentru persoane care poseda calificare superioara); descalificarea la o vrsta cnd individul n cauza nu mai are efectiv posibilitatea sa se reorienteze profesional si accepta munca necalificata si prost platita; diminuarea satisfactiei muncii si a lucrului bine facut si, n consecinta, scaderea randamentului individual si social;
subutilizarea capitalului uman educational de catre sistemul economic n ansamblul sau s.a.m.d. Din aceste considerente, este necesara analiza n continuare a activitatilor destinate consilierii si orientarii scolare si profesionale, activitati destinate armonizarii structurilor ocupationale si de calificare, care vin n ntmpinarea nevoilor fundamentale ale individului (copil, tnar sau adult) de a se cunoaste pe sine, de a se relationa cu semenii sai, de a lua decizii pertinente n materie de formare profesionala, de a-si forma un stil de viata sanatos, de a respinge rutina si blazarea. Consilierea si orientarea scolara si profesionala reprezinta, n ultima instanta, un instrument de referinta destinat atenuarii dezechilibrelor de pe piata muncii si de pe cea a educatiei.

Pagina 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pagina 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3

CEREREA SI OFERTA DE EDUCATIE ECONOMICA N ROMNIA

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

adaptare dupa Cosmin Marinescu op.cit., p.112-113

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

a sti sa fii si sa devii (a evolua)

a sti sa faci (a actiona)

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Cererea si oferta de educatie economica n Romnia