Economie - forma a actiunii umane

1) Nevoile sau necesitatile sau trebuintele exprima dorinte, aspiratii, idealuri si visuri ale
oamenilor; sunt conditionate obiectiv de mediul in care traieste omul si de gradul de dezvoltare al
societatii si sunt conditionate subiectiv de personalitatea indivizilor si de gradul de dezvoltare a lor.
Caracteristicile nevoilor:
-

sunt nelimitate ca numar

sunt limitate in capacitatea de sadisfacere

sunt concurente

sunt complementare

formeaza un sistem

2) Resursele economice. Def.: Reprezinta ansamblul potentialului natural, material, stiintific

si tehnologic, informational, financiar si uman de care dispune societatea la un moment dat.
Resursele pot fi:
-

naturale

derivate (obtinute prin munca omului)

In functie de posibilitatea de recuperare a resurselor in urma procesului de productie, acestea

pot fi:
-

recuperabile

partial recuperabile

nerecuperabile: sunt cele derivate, bunuri de consum.

In raport cu nevoile resursele economice sunt limitate.
3) Alegerea in economie

Pentru satisfacerea nevoilor se utilizeaza resursele economice.

Nevoile constientizate reprezinta interesul economic ce constituie mobiluri pentru realizarea
activitatii umane.
Actiunea umana reprezinta un mod concret de manifestare a omului pentru a-si asigura
sadisfacerea nevoilor.
Actiunea umana se imparte in: actiuni practice si actiuni teoretice.
Actiunile umane practice reprezinta un raport intre om si natura prin care omul urmareste
sadisfacerea nevoilor prin utilizarea resurselor economice.

Actiunea umana teoretica reprezinta tot in raport intre om si natura prin care omul urmareste
sa invete si sa desprinda modul de utilizare eficienta a resurselor economice.
Cea mai importanta componenta a activitatii umane este activitatea economica.
Activitatea economica reprezinta activitatea fundamentala concreta de lupta a omului cu
raritatea resurselor.
Totalitatea actiunilor economice desfasurate la un moment dat formeaza economia.
Economia, privita in ansamblul ei, cuprinde urmatoarele activitati economice:
-

productia

distribuirea sau redistribuirea veniturilor intre participantii la activitatea economica

schimbul sau vanzarea-cumpararea

consumul

In cadrul realizarii activitatii economice agentii economici, atat in calitate de consumatori cat si
de producatori sunt obligati sa lupte pentru sadisfacerea nevoilor cu resursele limitate. Astfel spus,
viata este guvernata de legea raritatii resurselor.
Legea raritatii resurselor exprima starea de tensiune dintre dinamica nevoilor si dinamica
resurselor.
Conform legii raritatii resurselor dinamica structurii si calitatea resurselor se modifica mai incet
decat dinamica structurii si intensitatea nevoilor.
In alegerile efectuate pentru sadisfacerea nevoilor cu resurse limitate trebuie sa tinem cont de
urmatoarele principii economice:
a) principiul rationalitatii - conform acestui principiu oamenii actioneaza in functie de propriul interes
urmarind fie obtinerea utilitatii totale maxime, fie obtinerea profitului maxim.
b) principiul eficientei si optimalitati - eficienta economica presupene ca raporturile efect supra efort sa
fie maxim (supraunitar) sau efort/efect sa fie minim (subunitar).
Orice individ maximizeaza efectele obtinute la un efort dat sau minimizarea cheltuielilor
efectuate pentru obtinerea rezultatelor dorite.
c) principiul ecologic - atat in calitate de consumator cat si in calitate de producator oamenii sunt
obligati, datorita resurselor limitate, sa aleaga dintre multitudinea variantelor avute la dispozitie cea
mai buna alternativa.
Sacrificarea unei alternative in favoarea alteia presupune un cost numit cost de oportunitate
sau cost al alegerii sau cost al sanselor sacrificate.
Costul de oportunitate reprezinta costul celei mai bune dintre alternativele sacrificate.
Costul de oportunitate (CO) este un cost relativ pentru ca masoara castigul prin pierdere si real
pentru ca se exprima prin valoarea celei mai bune dintre sansele sacrificate.

valoarea bunului la care se renunta

valoarea bunului ales pentru consum
In procesul de productie costul de oportunitate se evidentiaza cu ajutorul frontierei
posibilitatilor de productie sau curbei transformarii.
Frontiera posibilitatilor de productie (FPP) evidentiaza posibilitatile de alegere in productia
a doua bunuri economice.
FPP este un instrument de analiza cu ajutorul careia se ilustreaza modul de alocare eficienta a
resurselor pentru obtinerea productiei dorite.
Exemplu: presupunem ca un producator ce poate realiza prin activitatea economica atat bunul
A cat si bunul B.

Bunul
Variante de
productie
A

Bunul
B

16

15

13

10

10

12

Coste de
oportunitate

CO =

2)CO =

Analizand frontiera posibilitatilor de productie se observa:

- orice punct de pe curba transformarii productiei semnifica cea mai buna varianta de productie in
conditiile date. Orice punct de pe curba obtinandu-se prin utilizarea eficienta si rationala a resurselor
avute la dispozitie.
- deplasarea spre stanga (in interior) a frontierei semnifica obtinerea unei productii mai mici, risipa
resurselor avute la dispozitie sau neutilizarea lor integrala.
- deplasarea spre dreapta (in exterior) a frontierei nu se poate realiza in conditiile date, deplasarea
spre dreapta presupune obtinerea unei productii mai mari de bunuri economice; productie ce nu se
poate realiza cu resursele economice avute la dispozitie.
Obtinerea unei productii mai mari se poate realiza pe cale intensiva, prin cresterea eficientei
utilizarii factorilor de productie si pe cale extensiva prin cresterea volumului resurselor economice.
Situatiile in care apare costul de oportunitate
- atunci cand venitul disponibil este utilizat pentru a consuma bunurile A si B; cresterea cantitatii
consumate din bunul A presupune reducerea cantitatii consumate din bunul B.
- cand utilizam resursele avute la dispozitie pentru a ne sadisface nevoile A si B, cresterea sadisfacerii
nevoi A presupune sadisfacerea nevoii intr-o mai mica masura a nevoii B.
- cand utilizam resursele pentru a produce bunurile A si B cresterea cantitatii din bunul B presupune
reducerea cantitatii din bunul A.